| = Madam Proust, dați-i lui Marcel o madeleină să se liniștească | Vasile Rotaru [02.Oct.05 19:06] |
| Tragismele, indiferent de natura, lor sunt eterne, pare-se. Contează expresia lor nouă în vârtejul de semne, imagini anonime și fără proprietar. Notațiile, recursurile, rememorările etc. sunt tot atâtea «madeleine» convențional-inteligente și care mă transpun/transfigurează. ...„suntem insirati pe strazi ca pe o ata fosforescenta” ,”nu putem sa ne/ascundem zambetele de aceea ele se intind/ de la masa noastra pe fetele lor si se intorc/ cuminti inapoi”, dezrădăcinări, străzi pe care te simți pierdut ca un nasture, minime comunicări strangulate în fașă, până îți pierzi propria esență. Ești o poetă excepțională pe poezie.ro. Difuzia ta în acest mediu poate fi și periculoasă. Discipolii vor consuma din tine până la epuizare. | |
| = Vasile Rotaru | Motoc Lavinia [02.Oct.05 19:06] |
| Ai dreptate in legatura cu strazile. De fapt ai mai multa dreptate decat iti dau eu. Chiar atunci cand vorbesti despre aceasta difuzie( ma face sa ma intreb cine esti tu? vreun soi de demiurg?), a inceput ca o joaca si o pierdere de timp si s-a transformat in asta( fara nume). Dar mie imi este teama de disectii, ba chiar imi provoaca o oarecare greata pe are o gasesc justificata. Multumesc. Sarbatori fericite, aici si pretutindeni. | |