poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6066 .



Bogdan Baghiu - “Pe țărmul nebuniei tale”
articol [ Carte ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Madim ]

2004-05-22  |     | 



La Iași, am avut deosebita plăcere să cunosc o parte dintre membrii site-lui poezie.ro.
După ce ne-am dat câteva autografe între noi, la sfârșitul cenaclului, m-am dus și la Bogdan Baghiu, colegul nostru de site, să-mi scrie câteva rânduri pe volumul “Virtualia II”, unde este si el inclus.
Cu multă tristețe, am înțeles că nu îmi poate scrie… În schimb, mi-a dăruit volumul său de versuri, intitulat: “Pe țărmul nebuniei tale”. Gestul său a fost pentru mine unul dintre acelea pe care rar le întâlnești în viață, care rămân întipărite în minte, în amintirea acelor clipe când cuvintele rămân mute în fața noastră…

Volumul “Pe țărmul nebuniei tale”, Bogdan Baghiu îl dedică, în primul rând doamnelor Carmen Grigoraș, Iustina Zaharia și Jacqueline Scarone pentru ajutorul pe care i l-au dat cu atâta generozitate. Dedică această carte și micuței Iasmina care ne spune că s-a născut tocmai când el punea pe hârtie “ultimele semne” ale textului din prefața volumului, și Stelianei, care îi “suportă cotidian comportamentul poetic deviant”.

Nu pot să dau decât un mic citat din “Alchimia Nebuniei” a lui Bogdan Baghiu, un fel de prefață a carții sale, voi cita în totalitate ceea ce acesta ne spune încă de la primul pas pe țărmul nebuniei sale.

“ Din totdeauna ne-am amăgit că natura pietrei filozofale ar fi alinătoarea înțelepciune, cea pe care o dobândim cu sudoarea unei întregi vieți, purtând cu noblețe titlul de om așezat.
Căutăm, cu o obstinație ce frizează ridicolul, arderea noastră la : echilibru, ordine, armonie, înțelegere – într-un cuvânt, la iluzoria normalitate. Apar zi de zi tot felul de guru care predică, cu discursuri cosmetizate în laboratoare de imagine, aceste lucruri. Înțelepciunea a devenit un bun larg de consum, la fel ca o legumă crescută datorită substanțelor chimice. Înțelepciunea de tarabă nu presupune nici un fel de efort din partea consumatorului.
Într-un pergament străvechi se scrie că doar găsind țărmul pe care crește floarea fără de tulpină terestră a Nebuniei, poți purcede la făurirea pietrei filozofale. Se spune despre petalele ei că ar fi fost create de Dumnezeu din razele curcubeului ce a apărut în fața lui Noe, după încetarea potopului. Se mai spune că prototipul acestei flori ar fi fost însuși sufletul patriarhului Noe, care în acele zile își avea tulpina vieții sale în cer, la Domnul și petalele ei aici, pe pământul acoperit de ape. Nebun trebuie să fie acela ce începe astăzi, când pământul este din nou uscat, să caute o floare ce-și are rădăcina în văzduh. Însă numai această ciudată floare îi mai poate reda omului demnitatea Zborului și Asemănării. Cele scrise mai jos sunt doar niște pergamente ce le-am găsit demult pe o insulă în care se povestește despre această floare. În ele se spune că doar iubirea poate să fie calea prin care pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul “


La sfârșitul volumului, citesc despre Bogdan Baghiu că s-a născut la 5 decembrie 1974 la Iași. Debutează ca poet în 1995, obținând cu această ocazie premiul revistei “Timpul”, la concursul național “Junimea”. Tot la același concurs este laureat și în 1997 și 1998. În 2000, la Iași, debutează în volum cu “Evanghelia după Om”, editura Outopos.
Bogdan Baghiu este din decembrie 2001, doctorand la zi al catedrei de Istoria Filozofiei și Hermeneutică din cadrul Facultății de Filozofie a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind înțeles de către magiștrii Constantin Marin, Tudor Ghideanu și Tudorel Dima că, în ciuda handicapului său fizic, poate elabora cu succes o teză de doctorat. Titlul tezei este “Afirmarea Rațiunii Logocentrice”.

Tot în ultimele pagini ale cărții lui Bogdan Baghiu, “Pe țărmul nebuniei tale”, d-ul George Bădărău, face o impresionantă recenzie a acestuia. Notează că “autorul volumului “Pe țărmul nebuniei tale” contemplă jocul adevăratelor legi care determină materia pentru spirit. Bogdan Baghiu versifică dezinvolt, atras de țărm - frontiera dintre starea de luciditate și nebunie – convins că omul reprezintă materia Marii Opere, că Piatra filozofală ar fi omul transformat de prefacerea spirituală. Este veșnicul peregrin în cele trei lumi ale filozofiei ermetice: arhetip, macrocosmos și microcosmos (Dumnezeul, natura și omul).
Doresc să punctez aici, alte câteva referiri despre poeziile lui Bogdan Baghiu, semnate tot de George Bădărău. Despre poemul Rămășițe din marele naufragiu al Nebuniei, ne spune că sugerează neliniștile, confuziile la frontiera dintre luciditate și nebunie, țărmul ca spațiu al contemplării, unde pescărușii mor după ce, inițial, și-au abandonat aripile în cer, “căderea” între răsărit și apus, într-un delir nevinovat, sub semnul singurătății: “La fiecare răsărit fugim spre țărm/ să ne convingem/ că pescărușii mor întotdeauna/ cu aripile abandonate în cer //. În palmele mele/ orice delir al tău capătă chip de prunc,/ iar la apus îmi place să-mi inserez/ solitudinile pe privirea ta”. În acest univers, lucrurile au nume care nu pot fi pronunțate, iar poetul în fața oglinzii se complace în gesturi teatrale, care îl ajută să exploreze în adâncul conștiinței: “ mai spun în fața oglinzii banalității/ încă o dată lecția absolutului”.
În căutarea cunoșterii, drumul este plin de peripeții, sacrificiul - o rezolvare sigură, în concordanță cu istoria acceptată ca damă de companie: “ trupul mi se frânge/ în căutarea supremei rațiuni a luminii,/ astfel că orice alegere/ mi se pare o invitație la inconștient/ și de aceea îi mai spun istoriei/ încă o dată pe numele său de damă de companie, de parcă poeții ar putea spune cuiva pe nume”.
Protecția femeii în spațiul uranic, la dimensiuni colosale, până la feminizarea cerului, dezvăluie cuplul terestru-uranic: “Sunt sigur că acest țărâm mă va învăța/ să văd cerul în chip de femeie// legănându-se de gâtul meu/ și că tot ce el va învăța/ fiecare rătăcire a ta/ să-și găsească un drum/ pe care să poată umbla/ atunci când i se va face sete”.

Volumul lui Bogdan Baghiu mai conține și o altă secțiune intitulată “Pergamentul florii Nebuniei”. George Bădărău spune despre această secțiune că sugerează aspirația spre înțelepciune în ciclul cosmic, descrierea florii Nebuniei, singurătatea, consecințele mistice: “Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare”.

Bogdan Baghiu scrie și Zece autoportrete în acuarela nebuniei, relevând, printre altele, incoerența universului, sau fantasmele erotice ”Las orice sintagmă a înserării/ să dea târcoale/ respirației apusului.// În acest chin profund uman/ am strâns toate fantasmele tale erotice,/ precum un habotnic culegător de vie.”
Într-o compoziție plastică, iubita este reprezentată alegoric, în felul unei stații de cale ferată Nici un tren nu poate fi pierdut,/ Nici un tren nu poate fi prins,/ Ci trebuie doar să învaț/ să te pictez în chip de stație” . (“Stație”).

Am întâlnit la Bogdan Baghiu și un Mister despre viață Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite.

Mi-a atras atenția în mod deosebit și acest vers Totul aici pare a sta sub semnul apelor inundate de halucinații.. Precum și Pe acest tărâm/ dragostea nu-i decât un epitaf la orizontală.

Pentru Bogdan Baghiu doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației.
Tot despre lacrimi, ne spune dintr-o carte scrisă într-o limbă otravită/ cu privirea ta, că/ lacrimile ar fi/ primele valuri ale nimicului din noi ce-și caută țărm.
Bogdan Baghiu este încă aici - Mai sunt încă aici/ pentru că pe acest țărm nisipul/ mă învață mereu dreptul la deșert. În același timp, a învățat să aducă fiecărei clipe ofranda coștiinței.

Bogdan Baghiu stă În genunchi,/ timp de o clipă sau poate de o viață,/ în fața istoriei sau în spatele istoriei,/ cu sânge în palme sau cu sânge pe palme,/ având crucea cufundată în licorile memoriei/ sau licorile memoriei prelinse pe cruce, mă mai vreau Nebun/ preț de o mântuire.

Tot preț de o mântuire îi mulțumesc și eu lui Bogdan Baghiu pentru amabilitatea pe care a avut-o de a-mi înmâna această carte, pe care o voi păstra și reciti cu plăcere ori de câte ori sufletul meu va simți nevoia mântuirii.
Călătoria mea pe țărmul nebuniei sale a fost una dintre cele mai surprinzătoare și fericite călătorii, din care am învățat preț de o cale/ preț de un adevăr/ dintr-un lut neînchipuit,/ Domnul în zi de legământ și curcubeu/ a zămislit această minune.



Mădălina Maroga - 22 mai 2004

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!