- Domnule ambasador, în România, care este o țară deopotrivă francofonă și francofilă, multă lume constată că, în ciuda unor statistici optimiste, studiul limbii franceze se află în regres la ora actuală. În unele școli, ea a devenit a doua limbă străină, după engleză și uneori chiar a treia opțiune, după germană. Sunt lucruri pe care le-ați discutat, de altfel, și cu ministrul român al culturii, dl. Răzvan Theodorescu. Concret, ce credeți că se poate face ca România să fie și pe viitor, realmente, o țară francofonă?
- Cred că în România cel mai important lucru este ca populația, autoritățile, tinerii, părinții, trebuie să înțeleagă că limba franceză este mai întâi un capital, o parte a istoriei și culturii române. În al doilea rând, limba franceză este un atu pentru viitorul tinerilor din România. De ce? Pentru că limba franceză este foarte importantă în Europa. De exemplu, ea este singura limbă de procedură la Luxemburg, unde lucrează Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este limba cel mai des vorbită, alături de engleză, în instituțiile europene. Ar fi o prostie, pur și simplu, ca România, despre care dv. ați spus pe bună dreptate, domnule, că este o țară francofonă, ar renunța la atmosfera francofonă tocmai acum, când va deveni membră a Uniunii Europene. Ar fi absurd. Cred că un alt motiv este prezența aici a întreprinderilor franceze, Franța fiind, prin cantitatea de bani investită, primul investitor străin din România. La mari întreprinderi precum Orange, BRD-Societe Generale, Renault-Dacia, Lafarge, Michelin, Carrefour, Cora, Alcatel și multe altele, se poate găsi mult mai ușor un loc de muncă atunci când cunoști limba franceză, alături, desigur, de alte limbi de circulație în lume. Important este ca tinerii să învețe nu numai una sau două limbi, ci mai multe, ceea ce nu e greu, pentru că aici românii sunt foarte talentați.
- Pentru ca două persoane să se iubească, ele trebuie să se cunoască mai întâi. La fel cred că pot fi privite lucrurile între Franța și România. Francezii și românii rămân încă tributari multor prejudecăți și clișee reciproce. Ce credeți despre imaginea actuală a românilor și a României în Franța? S-a mai schimbat această percepție, care la un moment dat nu era una dintre cele mai fericite?
- Imaginea României în Franța nu este mai rea decât în alte țări europene, cum ar fi Marea Britanie sau Germania. Este poate mai bună, pentru că România și Franța au o legătură istorică și asta se știe în Franța. Mulți francezi vin aici prin intermediul orașelor sau comunelor înfrățite, cum este cazul cu Orleans și Lugoj, iar aceștia și-au făcut toți o imagine bună despre țara dv. Dar, pentru a îmbunătăți imaginea și a ne elibera de clișeele despre care vorbeați, este sarcina României. Scuzați-mă dacă sunt prea deschis, dar este rolul României! Franța a avut o contribuție importantă la decizia de a ridica vizele Schengen - un pas foarte important pentru integrarea României, a poporului român în spațiul european. Așteptăm acum ca România, împreună cu noi, să crească lupta împotriva rețelelor criminale, care abuzează de libera circulație, care exploatează ființe umane etc. Aici avem un început foarte bun, de când miniștrii de interne Ioan Rus și Nicholas Sarkozi au semnat în anul 2002 un protocol de acțiune comună.
- Care este rolul unor instituții precum Casa Româno-Franceză de aici, de la Lugoj, a unor ONG-uri sau a Asociațiilor de prietenie dintre localitățile înfrățite în relațiile bilaterale?
- Acest rol este esențial, pentru a îmbunătăți imaginea reciprocă a Franței și a României, pentru a moderniza relația bilaterală și societățile noastre, în general. În special aici în România, într-o țară care se pregătește să intre în UE, cu un trecut și o istorie deloc ușoare, rolul societății civile este extrem de important. Sunt foarte mândru și mă bucur în mod deosebit că văd peste tot în România asociații care, împreună cu școlile, cu universitățile, cu autoritățile locale și naționale și-au asumat o responsabilitate pentru a dezvolta prietenia dintre Franța și România.
- De fapt, pentru România, Franța a fost prima fereastră deschisă spre Occident după 1989, prin intermediul acestor asociații de prietenie.
- Acesta este lucrul cel mai important.
- România, aflată mereu la porțile UE, a fost acuzată uneori că joacă prea mult pe cartea americană. Mai este actuală această concepție în Franța? Și, în final, pentru că știu că francezii sunt pasionați de ciclism, vă întreb câte viteze trebuie să aibă Europa, pentru ca România și Bulgaria să pedaleze undeva în pluton, nu cu pretenții la „tricoul galben”, dar undeva în pluton?
- România are toate atuurile pentru a avea „tricoul galben”! Întrebarea dv. presupune totuși o ipoteză cu care nu sunt de acord. În Uniunea Europeană, nu sunt țări mai importante sau cu prioritate mai mare decât altele. Aceasta nu este ideea noastră, dimpotrivă, Franța a luptat în mod deosebit pentru aderarea României la NATO, unde noi am apărat cauza României înaintea altor state. La fel am făcut și în ceea ce privește aderarea României la UE, care este esențială pentru stabilitatea, securitatea, prosperitatea și democrația țărilor noastre.
Discuția care a existat asupra relațiilor cu SUA și asupra evoluției Europei trebuie înțeleasă foarte bine, fără clișee. Despre relațiile cu America, suntem convinși și în Franța că o bună relație transatlantică este o parte determinantă pentru securitatea Europei și un capitol esențial în politica externă a UE. Cât despre construcția europeană, este foarte important că vom adopta o Constituție europeană foarte clară, foarte ambițioasă, pentru că UE, care are acum 27 de membri, are nevoie de o astfel de Constituție, pentru a se dezvolta, pentru a se integra mai departe. Dacă nu reușim să o facem, va trebui să gândim cum putem merge mai departe. Partea franceză dorește să mergem cu toții împreună, inclusiv cele nouă țări, de ce nu și cu România, cu ideea ca toate țările să ajungă, în final, la același nivel. Uniunea Europeană, la început mai restrânsă, nu a refuzat nici o țară, a fost deschisă pentru toate statele iar metoda graduală a fost introdusă doar pentru ca integrarea să nu se oprească. Dacă ea se va opri, va fi foarte periculos pentru noi toți.
- Domnule ambasador, vă mulțumim pentru acest interviu și suntem onorați de vizita dv. la Lugoj.
- Și eu sunt onorat și bucuros de a fi aici la Lugoj și țin să mulțumesc pentru primirea frumoasă ce mi s-a făcut.