poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 

crisan gabriela[ka_rina]

 
 nu sunt ce par a fii..dar am devenit asa cum ma vrei.. ka_rina

Oraş de reşedinţă: parma
Are limba maternă Are limba maternă


Biografie crisan gabriela

Pagina personală web crisan gabriela


 
Adresa directă a acestui autor este : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Colecţiile active ale acestui autor::

Cele mai recente texte introduse:

Poezie (6)
Toate (6)

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Prisma Sperantei : '87
Poezie 2008-11-23 (956 afişări)
Atelier

Pustiu : IZABELEI '87
Poezie 2006-02-04 (958 afişări)

ALTER EGO : nu sunt ceea ce par..
Poezie 2006-01-17 (932 afişări)
Atelier

Dor de duca... :
Poezie 2006-01-17 (754 afişări)
Atelier

VESNICA POVESTE :
Poezie 2006-01-17 (788 afişări)
Atelier

Intrebari nemuritoare :
Poezie 2006-01-17 (788 afişări)
Atelier


Pagina: 1





Biografie crisan gabriela

REZUMAT MESCHIN
Rezumatul meu

Privind in depàrtare /cum candida ninsoare ,
Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi,
In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà,
Atunci ìn viata mea…
Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase,
Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete,
si zìmbete razlete…
_Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/
Si ploi ce o topesc…
Barbati ce nu-i iubesc;
Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide,
si case de straini_ecouri de haini…
Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal..
Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare
Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_
Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate,
de merele stricate/ce cad cu zgomot greu.
Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina,
si inima meschina…/strivindu-ne auzul…
Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara;
Si-‘nfecta mea càmarà…
Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina;
O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea
La soba, prin perdea,/ma uit ca disperata
Sa vad cind vine tata,
Stìnd singura si beatà._
Ma-‘nec ìn lumea toata…
Si parca simt cutitul/ ce-mi crapà ca tìmpitul,
Prin vene siroind…
Dulci brate ce se-ntind,/ ìncet sa ma cuprinda,
Prin praful care-n tinda ,/eu l-am tot sters mereu…
Vad premii fericite,/Figuri dezamagite,/Saloane de spitale,
Cearceafuri din petale/de-un alb imaculat.
_(O zìna pe un pat_…/Doar mie mi se-arata )
Simt mìna-i disperata/ Ce paru’-mi ravaseste…
Si-un ochi ce ma priveste;
Traiesc din nou concursuri /ìn plicticoase cursuri,
iar eu fumìnd ìn baie…/_Batai dupà-o bataie
de fete disperate,/ Patroane idioate
intr-un infern meschin!
_Cristal si flori de crin _
Precum o depravata /cu inima-nstràinatà,/tradata doar de timp,
si zeii din Olimp./Jurnale cu iluzii /_fragmente de confuzii
Traite doar prin scris./Si-apoi…pierdute-n lume,
Prin ploaie si prin glume,/Ascunse bine bine,
Ca un mormìnt ìn mine,/Si recitite iarà, / Cìnd numai ca-ntr-o doara,
Privesc ninsoarea grea,/ Cum cade-n viata mea...


Mi sto spezzando le dita
Sotto il peso di questa penna
E ho di fronte lo specchio della mia cameretta infetta…
Dove piu mi guardo, piu mi vedo appassire..
L’immagine di quel che riflette e cosi bella..
Le piante esotiche che piangono malinconiche su di me,
le mie piante rare carnivore che attendono affamate un ronzio attorno
La cucina in legno di ciliegio,
sopra di me le travi imponenti…
Il coniglio che salta felice…
Le pareti color arcobaleno
Le luci soffuse che attraversano le immense finestre
Il computer, il mio amico da sempre che mi parla
E il liquore pregiato che mi fa compagnia…
La sigaretta con il nome dei soldi che fuma da sola nel superbo posacenere swarowski
Ma accanto a me, quando giro la testa e non guardo piu allo specchio
Vedo un povero coniglio ingabbiato
Condannato a vivere per sempre
In un quasi metro cubo di spazio
Con tutto questo spazio che c’è nell’universo…
Pareti distrutte dall’umidità
I miei capelli spenti e la pelle appassita
Che fanno da contorno a 2 occhi di vetro…
Che guardano ma oramai non vedono niente
Un tavolo elegantemente chiamato rustico
Un quaderno su cui sto posando le mani…
Accompagnata dal solito problema
Di smettere di scrivere per aver finito le penne..
2 piccole finestre con le tende macchiate di fumo e di tempo…
le chiavi che pendono in un posto che vedo annebbiato
ars longa vita brevis…
E i dettagli che non ricordo piu…
Magari la mia sete di scomparire all’istante
La voglia di morire x offuscare tutto il lusso che mi circonda e renderlo cosi com’è riflesso nello specchio della mia infanzia…
E tutto finto!






poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!