În primul rând, din indecență. Orice scriitor este un pic de exhibiționist. Atâta doar că în loc să bați parcurile într-un parpalac larg așteptând junele copile de la școală-îți expui rușinea unui public mult mai larg.Orice scriitor este un pic de voyeur. Îi place să provoace și apoi să tragă cu ochiul- s-or fi prins oare ? Ce fac acolo ? Aha, ea s-a dezbrăcat...
În al doilea rând, din plăcere. E o plăcere imensă să-ți mai schimbi lumea urâtă, banală, cenușie. E o plăcere imensă să fii mereu altul.
În al treilea rând, din deznădejde. N-am nici un fel de calități particulare. Urât, umflat, două mâini stângi, plicticos. Nu sunt în stare să repar nimic, nu sunt în stare să șurubăresc nimic. Singurul lucru pe care pot să-l fac este să scriu.
În al patrulea rând- ca să mă descarc.E un fel de ejaculare mentală- mai puternică decât orice orgasm. E plăcerea pură.
În al cincilea rând- ca să-mi impresionez umbra. Poate, mișcată de atâtea poezele, se va întoarce la mine- chiar și la 60 de ani.
Mai există n-sprezece mii de motive. Voi, de ce scrieți ?