Eseu - Poezia și cântarea de Traian Dorz

Toate celelalte feluri de creație vor înceta odată, pentru că și cunoștința de azi, și vorbirea, și știința de azi vor avea sfârșit. Dar poezia și cântarea nu vor sfârși niciodată. În poezie și cântare, Dumnezeu a pus un dar nemuritor. Lor, El le-a rânduit o existență eternă, o frumusețe și un scop veșnic.

Suferința și iubirea sunt surori veșnice cu cântarea și poezia nemuritoare. Orice creator adevărat le-a cunoscut.

Poezia și cântarea sunt ca apele curgătoare, limpezi și adânci, pe care rândunica își coboară zborul, atingând cu aripa ei fața lor limpede... Ea își răcorește astfel și își întărește puterea de zbor. Să atingem și noi aripile sufletului nostru de apele acestea divine.

Ce bun slăvit și fericit e Cântarea Sfântă... La ea participă, cu noi, cetele îngerești și toate puterile cerurilor, care ÎL laudă veșnic pe Tatăl și Mântuitorul nostru. Cântând cântările Domnului, noi cântăm imnele oștirilor de stele, de planete, de galaxii care Îl preamăresc veșnic și veșnic pe Tatăl și Binefăcătorul nostru... Cu melodiile izvoarelor, ale râurilor, ale vântului; cu șoaptele florilor, cu foșnetul frunzelor, cu tot ce cântă în ceruri, pe pământ și sub pământ.

Rugăciunea ne aduce lacrimile, munca ne aduce cântarea. Lacrimile și cântarea ne aduc puterea lui Dumnezeu, iar puterea aceasta ne aduce biruința.

poezii v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara