poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5782 .



Teoria Speciilor Informaționale - Cronica susținerii unei teze de doctorat
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2011-10-28  |     | 



Teoria Speciilor Informaționale - Cronica susținerii unei teze de doctorat
-eseu-

Culeg nuci, acasă, în grădină. Trebuie să le culeg pentru că se anunță ploi. Sunt sub nucul cel mare dar gândul meu se plimbă încă printre cădirile Politehnicii bucureștene, aflată deja la o mare distanță geografică.
Ieri, 20 octombrie 2011, eram acolo și participam la susținerea publică a unei teze de doctorat, într-o sală a Facultății de Automatică: Teoria Speciilor Informaționale sau TIS.

I.Ce este această teorie?

Ca să o povestesc pe scurt, fără a folosi decât înțelesuri curente și simple, o aplic efectiv la culesul nucilor, deja căzute și acoperite cu frunze.

După ce culeg nucile, cele care se văd, cotrobăi cu mâinile și cu picioarele prin frunze și mai găsesc. Am cules o jumătate de coș de nuci. Mi se pare că este o inspravă.

-Nu am aplicat până acum nici o teorie, ci m-am situat într-un fel de muncă moștenită, firească, după o ,,logică clasică,,. Urmează să adun funzele și să le depozitez.

Și totuși nu sunt culese toate.
-Dacă sunt atent, constat că a apărut o ,,nevoie,,. Aceea de a culege toate nucile. Voi merge, de acum, cu mintea pe calea Teoriei Speciilor Informaționale:

-,,Scopul,, meu este să găsesc nucile și să le culeg.
-Căderea nucilor din nuc este un ,,fenomen,, natural. Mai întâi îl voi observa. Fenomenul are câteva ,,observabile,,:
- nucile cad
- frunzele cad și ele și se aștern
- frunzele cad și înainte si după ce cad nuci
- între frunze sunt, prin natura fenomenului descris, nuci
- nucile pe care eu le caut se află între frunze,

-Nucul a ,,ascuns,, nucile, deci. ,,Informația,, aceasta mă face să privesc nucul ca pe un partener, într-un joc ce are un ,,înțeles,,.
- ,,Înțelesul,, mă duce spre o ,,informație nouă,,. Cum mă poata ajuta pe mine o informație? Știu că nucile sunt ,,ascunse,, și ca atare vreau să aflu cum.
- ,,Specia informațională,, este cea care îmi va spune soluția, legând între ele informațiile ,,observabilelor,, căderii, cu ,,întregul,, rezultat al ascunderii, regăsit sub nuc și cu ,,înțelesul,, întregii situații.
- Mintea mea, înțelegând în felul ei, într-un fel pe care eu nu îl pot controla decât în parte, asimilează această ascundere și își imagineză printr-un ,,salt,, o formă de imagine a sa, proprie.
- Ceea ce eu văd acum cu mintea este un foietaj cu stafide (o plăcintă), cu foile formate din frunze uscate, între care sunt presărate și ascunse nucile.
- Cunosc acum ,,cheia,, după care nucul și-a ascuns nucile. Voi căuta aceste nuci după ,,logica unei plăcinte”, cea pe care mi-a dăruit-o Specia informațională.
- Iau ,,grebla,, deci și încă nu greblez frunzele, pentru a le strânge, ci ,,descopăr,, strat după strat, informațional, foietajul acestei plăcinte, dând la o parte cu dinții greblei acele straturi subțiri, ale frunzelor, privind nucul ca pe acel partener de joc. Găsesc cu uimire multe nuci între straturile de frunze. Coșul meu s-a umplut și încă mai găsesc.

Fără o astfel de ,,judecată a minții,, pusă în fața unei ,,nevoi conștientizate,, nu aș mai fi căutat nuci. Aș fi adunat frunzele și le-aș fi depozitat, mai găsind ici colea câte una, cum am procedat în alți ani. Rezultatul aplicării acestei teorii este uimitor și avantajos.

Teoria Speciilor Informaționale pune mintea omului să facă drumuri utile prin ,,cotloanele,, sale, pe acolo pe unde nu o poate trimite nimeni printr-o simplă dorință, pentru a-l ajuta în ceea ce face acesta. Acest exemplu este unul real, aplicat într-o muncă curentă și simplă. La fel de bine se pot aplica ideile acestei teorii, în aplicații științifice, tehnice sau de orice altă natură și cu o mare complexitate.

Efectul unei astfel de teorii este îndreptat spre mintea umană, în relația acesteia cu tot ceea ce se petrece în jur. Pregătind cu mintea omului și dând unei mașini astfel de raționamente, aceasta poate lucra și poate decide cu totul altfel. Pe aici este portița pe unde teoria se strecoară în lumea Inteligenței Artificiale.


II. Unde este locul nostru?

Adică locul celor care cunosc TIS și care sunt, sub o formă sau alta, prin preajmă.
Nu pot spune unde este acel loc. Dar știu o afirmație care îl poate descrie, afirmație ce mereu m-a contrariat și mereu m-a uimit. Cred că este a vreunui gânditor străvechi, oriental:

,,O carte se scrie pentru un singur om.,,

- Credeam la început că acel om este cel ce o citește cu nesaț sau de mai multe ori.
- Apoi că acel om o laudă mai mult și o face cunoscută.
- Poate că acel om înțelege cartea chiar mai bine decât autorul și o continuă.
- Sau, acelui om i se transferă substratul profund al cărții și...
- Apoi se atașează de carte, de autor, de opera pe care o reprezintă autorul și cartea.

Toate aceste presupuneri, privite pe rând, mi s-au părut în timp a fi niște explicații plauzibile, chiar aducând un merit acelui singur om, o bucurie, dar toate aveau mereu o idee absentă pe care nu o puteam afla. Însă, un înțelept nu ascunde oare altceva?

În ziua susținerii tezei Teoriei Speciilor Informaționale, 20.10.2011, am înțeles, privind autorul, cartea și pe mine de față, ce anume se află între o carte și acel om, pentru care se scrie acea carte. Nu este în acea legătură nimic din presupunerile mele.

O cartea se naște întotdeauna dintr-o dificultate a unui om, a celui care o scrie. O carte este frumoasă, celebră, valoroasă, dăinuitoare, dar nimeni nu o scrie în afara unei dificultăți. În spatele fiecărei cărți, într-un fundal îndepărtat chiar și de autor, se află acea dificultate. Celui căruia i se așterne acea dificultate este acel om singur, pentru care se scrie astfel.

M-a uimit să înțeleg că acea singurătate nu este cea a unei unicități atrăgătoare ci cea a poziției unui om căruia i se cere ceva greu. Rescriind vechea zicere: ,,O carte se scrie pentru un singur om, singur.,, nu rezolv nimic. Poate stric înțelesul atât de greu pătruns și îl singularizez pe nedrept, pentru că poate, în spatele acestuia mai este un alt înțeles pe care încă nu l-am aflat, pentru că nu l-am trăit încă.

Toți cei care au citit, cu un interes meritat, cartea TIS, se pot regăsi într-o ipostază a acestei străvechi afirmații, însă în cea a dificultății se vor regăsi doar dacă au aflat-o ei înșiși în carte, fară a o dori.

III. Cum a fost?

În sala în care s-a desfășurat susținerea tezei mai era ceva, mare și nevăzut, într-un colț.
O caracatiță ce ne înconjura cu tentaculele ei pe toți cei prezenți. Era acea ,,paradigmă,, ce a fost hrănită de cunoștințele fiecăruia. Și care ne făcea să nu credem, cu una cu două, ceea ce se spunea de către autorul teoriei.

Chiar dacă știam că aplicațiile prezentate sunt brevetate si generalizate, constituind logica unor protecții de bază ale generatoarelor de mare putere ale SEN, ale transformatoarelor și liniilor electrice aeriene, faptul că această logică copiază mintea umană ne facea să fim uimiți și parcă neîncrezători. Unele aplicații au trecut oceanul fiind achiziționate de firme de talie mondială. Decizia de a intra sau nu în funcțiune o protecție, cu urmări de amploare, se iau de către mintea TIS după nenumărate cugetări și asigurări, așa cum cugetă mai întâi un sătean, înainte de a lua o hotărâre vitală.

Din când în când apărea câte o luminiță în mințile celor ce formau auditoriu. Sau uneori se producea câte un fulger. Și în lumina acelui înțeles era toată lumea convinsă de ceva frumos. Dar imediat paradigma își recâștiga poziția sa și iarăși părea că o ceață acoperă înțelesurile.

Poate fi prematură o astfel de teorie? Comisia asculta cu atenție, chiar după parcurgerea prealabilă a sute de pagini, pentru că se știe, cu cât un om este mai învățat, cu atât paradigma propriei urcări, îl împresoară mai strașnic. Dar și acum, chiar și pentru inițiați, apărea din spatele imaginilor de pe ecranul de prezentare câte o neașteptată revelație asupra unor fapte ale minții, la care nu s-ar fi putut gândi nimeni până acum.

Oricum, curajul acestor oameni din comisie, acela de a susține teoria, este remarcabil și denotă o deschidere mare a minților lor.

Simplitatea ideilor și ascunzișul adâncurilor minții omului în cele mai banale observații a fost o permanentă uimire pentru toți. Un ,,șoc,, cum s-a exprimat cineva dintre cei prezenți.

IV. Care este dificultatea?

Paradoxul pe care îl are de suportat această teorie derivă din ,,simplitatea,, ideii, pusă însă deasupra unei ,,completitudini,, și ,,complexități,, greu de imaginat. Din această cauză valoarea ei este doar întrevăzută de către cei mai mulți dintre oamenii care și-au pus problema. Pe de altă parte acestă ,,simplitate,, este și instrumentul natural, cel al ascunderii valorilor ,,minții,, față de utilizatorul ,,om,,.

Dezvoltarea științei a adus un progres avansat tehnicii. Culmea tehnicii actuale este o mare cucerire a intrumentelor și anume: Informatica. Informatica nu este de natură informațională ci este de ,,natura tehnicii de vârf,, sau de o natură instrumentală. Confuzia aceasta este atât de paradigmatică încât este imposibil de văzut din interiorul tehnic actual. Cu ce se poate sprijini ideea contrară: că Informatica este de sorginte informațională? Cu puțin.

Teoria Speciilor Informaționale nu este decât în pretextul său, de o natură tehnică. Principala sa sursă este cea informațională. Este de fapt primul pas efectiv, desigur, ca cel al unui copil ce pășeste pentru prima oară, în cucerirea mult așteptatei Informații.

Acolo, în acea sală a Facultății de automatică, s-a produs un evenimet solemn și oficial, dar și oarecum anonim la nivelul științific global, în care Tehnicii actuale i s-a stins primul bec. Tehnicile ce se vor dezvolta pe baza unei astfel de teorii noi, nu vor avea o naștere datorată dezvoltării instrumentelor tehnice, care fără îndoială nu pot lipsi, ci vor avea o naștere datorată ,,dezvoltării instrumentelor minții,, în chiar sinele acesteia.

Înțelegerea acestui fapt devine o ,,dificultate,, atât pentru autor cât și pentru cei care sunt preocupați într-un fel sau altul de soarta teoriei. Banalizarea simplității, în contrast cu trecerea neobservată a adâncimii fondului teoriei este unul dintre marii dușmani ai acesteia.

Exemplele folosite de autor sunt mai repede privite, ca fiind prea simple, față de mesajul de cele mai multe ori atât de ascuns, încât pare a nu exista decât într-o revelație trecătoare. Pe de altă parte, exemplele nu sunt decât o încercare grea, chiar și prin simplitatea lor, de a deschide poarta bine ferecată a ceea ce abea se vede în lumea Informației.

Ditificultatea teoriei, a autorului și a noastră, a celor din jurul ei, este oarecum apropiată dramei. Istoric, este oare prea devreme sau oare prea târziu, pentru a mai putea fi atenți la intreprinderi grandioase dar în același timp de o sensibilitate microscopică cum este o Specie informațională?

Statul nu înțelege comoara pe care o are. Ea ori va mucegăi și va fi uitată, lipsindu-i un sistem robust care să o transforme într-o relansare a unei industrii informaționale, ori până la urmă va fi promovată și fructificată spectaculos de către alții. Așa cum istoria științei are deja prea multe exemple.

V. De ce TIS pare o teză ,,neobișnuită,,?

În primul rând pentru receptarea ei, ca fiind neobișnuită. Aici lucrurile sunt întoarse pe dos, tot datorită paradigmelor învățării.

Poate doar pentru acei tineri, o grupă de studenți aduși să asiste, să fi fost posibilă o receptare spre o teorie obișnuită. O teorie în sfârșit firească, normală, față de neobișnuitul pe care, de fapt, trebuie să îl înfrunte orice tânăr student în fața cunoștintelor școlare ruginite istoricește. Răbdarea acelei grupe de studenți, curiozitatea și atenția lor evidentă și menținută circa 90 de minute, atât cât a durat expunerea teoriei, este un calificativ sincer și implicit dat acesteia. ,,Rugină,, se referă la faptul că acumularea retroactivă în știință este acum prea mare, comparativ cu pașii de creativitate ai prezentului.

Acum 30 de ani hălăduiam și eu pe coridoarele infinite ale acestor clădiri, la Facultatea de Energetică, și nu mă puteam obișnui cu istoricitatea, cu vechimea nemișcată a ceea ce mi se preda. Scriam eseuri la cursurile care mi se părea că îmi spun prea puțin. Eseuri cu întrebări despre căutarea a ceea ce așteptam intuitiv să mi se spună. Contactul din ultimii ani, cu TIS, m-a determinat să reiau acele eseuri și să încerc acum să le adun într-o carte, crezând că totuși, ruperea ideilor cunoscute prin creația altor idei este posibilă.
Dacă dintre acești studenți, câțiva vor aprofunda teoria, ei vor putea cu adevărat să producă încă noi pași. Tocmai datorită acceptului normalității acestei teorii. Cel care a adus acei studenți acolo are un merit istoric. Însă va trebui să se îngrijească până la capăt.

VI. ,,Unde,, este filozofia?

Un ascultător atent al comentariilor membrilor comisiei de acordare a titlui de doctor rămâne cu o această întrebare. Prin înțelegerea teoriei, fiecare dintre profesori a așezat-o, mai direct sau mai nuanțat, adiacent filozofiei, fie pe calea informației, fie pe calea științei, fie pe calea tehnicii.

Trebuie spus că, fără aportul direct al unei gândiri alcătuite măcar, filozofic, o astfel de teorie nu are sorți de izbândă, nici pentru a fi dusă mai departe și nici pentru a fi aplicată la nivelul de acum. Aici se poate spune că teoria este ,,neobișnuită,, fiind posibilă doar pe baza unui ,,concret filozofic,,. Acest termen, aparent paradoxal, este un atribut de gândire datorat apariției acestei teorii, prin invitația la o filozofie deschisă, lucrativă.

Eu cred că învățarea actuală a filozofiei în școlile pentru ingineri nu este destinată unei finalități sistematice. Privind spre o teorie cum este TIS însă: viitorul tehnicii nu mai poate fi unul rezultativ, din acumulări, ci unul creativ, din concepte. Se pot folosi concepte fără a opera filozofic? Fără filozofie, ca și intrument de gândire al unui inginer, se rămâne la o tehnică preluată mereu de la alții, pe care noi doar o montăm și o demontăm la nesfârșit, fără însă ,,a o ști,, și ,,a o putea face,,.
Chiar o afirmație a doctorandului, din timpul expunerii, se referea la o viitoare contopire conceptuală între calităte și cantitate, ca pe o propunere de fond a teoriei.

Era evidentă dificultatea publicului, format în marea majoritate din ingineri, chiar cu o inteligență ridicată, de a asimila ideile teoriei. Dar și un public ce ar fi fost majoritar format din filozofi s-ar fi aflat într-o dificultate. Manualul de filozofie, (de utilizare) care se va atașa teoriei a fost anunțat de către autor în timpul expunerii, devenind un pas natural, care nu va putea lipsi. Această nevoie nouă, pe care o relevă TIS, trebuie privită cu luare aminte, pentru că întrevede o direcție esențială a viitorului.
Gânditorii actuali sunt cu toții convinși de nevoia reabordării practice a filozofiei. Filozofilor le este deschisă cu această teorie, o ușă mare spre viitor și o invitație de a putea pătrunde. Niciodată însă, un filozof nu se va apleca cu ușurintă spre concretul tehnic. Și atunci îi rămâne și inginerului o cale sistematică și salvatoare spre filozofie. Este poate momentul de a se învăța o ,,filozofie tehnică,, în locul actualului colaj descriptiv. O filozofie anume croită pentru ingineri, care va da roade în viitor. Dar cine să o scrie?

VII. Cine a fost acolo?

-Mai întâi de toate autorul teoriei, viitorul doctor, inginerul Nicolae Floren Pinte, Cercetător științific principal III, emoționat dar stăpân pe întreaga situație. Și soția sa, doamna Florina Pinte, cu o amabilitate sinceră și prietenoasă.
-Apoi unul dintre prietenii apropiați ai autorului, ing Marius Oltean și fiica sa, d-șoara Corina Elena Oltean. Inginerul Marius Oltean a contribuit din plin și din toată inima la întreaga infrastructură a prezentărilor teoriei și apoi, a acestui doctorat.
-Primul dintre participanții care au sosit, a fost D-l Prof. univ. dr. ing Costică Nitu, conducătorul științific al doctoratului. Calmul, prietenia imediată și blândă îi dau o mare forță. Abordarea sa tactică, alături de cea științiifică, a avut importanță asupra destinului acestei teze. Mi-a amintit imediat, atât prin fizionomie dar și prin vorbă, de fratele dânsului, regretatul profesor Vasile I. Nitu, căruia i-am fost student.
- Apoi a sosit Dl Prof. univ. dr. ing Dumitru Toader, de la U.T.Timișoara, unul dintre membrii comisiei. Jucăuș cu privirea și pătrunzător, cu o figură optimistă, dispus și elaborat, a privit teza cu ochiul unui teoretician cu veleități practice evidente. A sosit însoțit de un ardelean inimos, prieten de-al autorului, Dl dr. ing Mircea Tămaș, de la Satu Mare.
- D-l Prof. dr. ing. Gheorghe Lazea, membru al comisiei, de la U.T. Cluj Napoca. O statură intelectuală așezată, ardelenească, calmă și cuprinzătoare, structurând mereu în discurs și aducând ideile la locul potrivit.
- D-l Prof. dr.ing. Ioan Dumitrache, de la U.P.București. O alură frumoasă a inteligenței, la fel unui academician cu o rostire adâncă. A prezentat teza într-o lumină nouă, încadrând-o între repere conceptuale precise. Doar formalismului teoriei îi mai prescrie o împlinire.
- D-l Prof. dr. ing. Dumitru Popescu, de la U.P.București, ultimul sosit, fiind primul în fapt ca și Președinte al comisiei. Diplomat și priceput, cu intuiție asupra viitorului teoriei, a dus ședința spre bine în toate împrejurările.

Acești oameni au fost acolo și au avut ceva oficial de făcut. Calificativul acordat, acela de ,,Foarte Bine,, a fost pus deasupra teoriei aproape ritualic, cum se pune o coroană deasupra capului unui Domnitor devenit.

Dintre cei prezenți Dl Prof. univ. dr ing Victor Croitoru a intervenit cu o întrebare pusă autorului. O întrebare legată de o relație precizată, atât cât este posibil, între Mesajul informațional, Semnalul informațional și Specia informațională. O întrebare pe care N.F. Pinte a apreciat-o ca fiind foarte productivă, dar pentru al cărui răspuns complet era necesar timp și disponibilitate din partea întregului auditoriu. Răspunsul dat a fost implicit.
Dacă ar fi să schimbăm cele trei idei ale întrebării astfel: semnal = sunet, mesaj = cuvânt și specie = înțeles, am putea vedea devenirea relațională a acestora.

,,Școala de înțelepciune Constantin Noica”, locul unde Teoria Speciilor Informaționale este cunoscută preponderent filozofic, a fost reprezentată de D-l doctor și filozof April Geo Săvulescu, D-l Prof. dr. ing Gorun Manolescu și D-l George G. Costandache.

Pe drumul dintre Facultatea de Automatică și clădirea Rectoratului, locul unde s-a sărbătorit evenimentul, împreună cu Dl. April Geo Săvulescu, un om definit de candoarea sa intelectuală și cu Dl. Gorun Manolescu, a cărui inteligență intensă și frontală mă uimea permanent, am discutat despre ,,naturalul,, conținut sau nu de către o Specie Informațională. Acest ,,natural,, este implicat sau nu într-o ,,universalitate,, aplicativă? Discuția a fost apoi prelungită împreună și cu N. F. Pinte, ca și o dedicație dată autorului și efortului său.

Dintre persoanele prezente, Dl ing cercetător Maurice Sufrim este o personalitate evidentă, având contribuții pe care autorul le recunoaște în prefața cărții sale. Vigoarea intelectuală a domnului Maurice Sufrim și puterea sa profesională, putere ce luminează în orice discuție purtată, este ca un semn al unui vrăjitor. Despre Teoria Speciilor aprecierea dânsului este completă. Dovezile pe care le-a primit despre o valabilitate profundă, utilizând Teoria Speciilor în zone științifice ce până acum nu au avut nici o rezolvare posibilă, sunt definitive.
Prezența D-lui dr. ing. Paul Pencioiu, Directorul științific al ICPE pe vremea când Nicolae Pinte era acolo cercetător, dar și alte amintiri frumoase, i-au sporit acum emoția.
În același mod, prezența în auditoriu a D-lui prof. univ. dr. ing. Sergiu Stelian Iliescu, mi-a amintit de anii de facultate.

Au mai fost prezente și alte multe persoane, profesori universitari de elită sau personalități ale SEN, dar pe care nu le pot descrie în contextul prezentării tezei Teoriei Speciilor, pentru că nu am avut cu acestea un contact direct în ziua susținerii, însă care, desigur, au rolul lor, pe care autorul acesteia îl știe și îl prețuiește.

VIII. Epilog

În acea după amiază, pentru o jumătate de oră, am plecat din Rectorat, dorind să-mi reamintesc. Studenții, acum ei cei tineri, treceau preocupați spre sălile de curs sau de seminar. Am intrat timid în holul Facultății de Energetică. Liniște și amintiri. La intrarea în Catedra de Centrale Electrice, pe peretele din stânga fotografiile a doi foști profesori, cu mari merite științifice, rosteau pentru trecători un memoriam. În fața clădirii, mai multe statui ale profesorilor din vremea anilor 80 aduceau de asemenea aminte.

Ce este știința?
Este viața unor oameni.

Dacă privim așa, revenim la acea ,,dificultate,, căreia îi mai găsim acum un sens, față de cel descris la întrebarea: ,,IV. Care este dificultatea?,,

Este însă un sens personal, sensibil și aproape intangibil și deci indescriptibil.
Despre acel sens știm doar că există. Dar mai știm și că fără acel sens al dificultății nu ar mai exista nici o știință.

21 Octombrie 2011,




IX. Adaug mai jos textul propriei mele aprecieri asupra tezei de doctorat:

Lucrarea, structurată în șapte părți, propune o abordare și o tehnică revoluționară în domeniul Inteligenței Artificiale și nu numai, prin Teoria Speciilor Informaționale (TIS).

Teoria Speciilor Informaționale este singura teorie ce s-a emis până acum în știință, cel puțin din cunoștința mea asupra literaturii științifice existente în circulație, care pune problema cunoașterii în termeni cu totul noi. Această teorie este nu doar nouă, în lume, ci și românească, pornită din gândirea satului nostru. Abordarea cunoașterii produselor minții și a modului de a privi spre mintea umană, în ambele ediții ale publicării teoriei, în aplicațiile aevea, precum și în Teza de Doctorat, se face dintr-o perspectivă diferită de logica clasică, cuprinzând ,,înțelesul” prin înconjurul controlat al ,,constrângerilor” și făcând din această teorie o artă nouă de ,,a gândi” și de ,,a înțelege”, dăruind inteligență celui ce o folosește!, lucru nemaiîntâlnit.

Mecanismul prin care Nicolae Florean PINTE contruiește ,,specia informațională,, acel miez greu de cunoscut al ,,gândirii” oricărui fenomen, este ghidat de căutarea ,,învelișurilor”, a marginilor ce pot străjui logic înțelesul acestuia, margini ce leagă fenomenul de împrejurul lui cu relații dublate: cele din planul natural, fenomenologic, fizic, tehnic, etc, adică matematice și utilizate și până acum, cu cele din planul ,,minții” dar și al ,,ideii”. Reușeste poate, să materializeze într-o teorie coerentă ideile filozofului Lucian Blaga, ducând știința spre acel prag al misterului, singurul rămas de trecut și singurul, considerat astfel, a fi o nouă speranță de a mai căuta un ,,altceva consistent” spre lumea din jur.

Cunoașterea ce decurge de aici și avantajele acestei cunoașteri sunt demne de atenție.
Fiecare lucru logic sau supus oricărei logici pe care mintea omului o poate imagina, se bazează pe existența unor ,,chei mentale”, aici fiind și descoperirea și marea forță a TIS. Aceste ,,elementare diferențiale ale înțelesului” se pot ,,acorda” cu mintea omului, indiferent cui aparțin ele: vieții în general, naturii și universului, societății umane și viitorului, credințelor și istoriei sau științelor și tehnicii.

În concluzie, sunt de acord și recomand acordarea titlului de Doctor domnului ing. Nicolae Florean PINTE, cu mențiunea că acest eveniment, al apariției unei astfel de teorii, merită atenția întregii lumi științifice.



20 Septembrie 2011

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!