poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5383 .



Sociograma vieții în poeme guliverne (sic!) • Sorin Basangeac: «Nocturnă cu nebunul satului - monorimuri» și «Paparazzo în marile mahalale - monorimuri»
eseu [ ]
Editura Pastel, Brașov, 2009 - Ecouri occitane

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [angegab ]

2013-03-04  |     | 





Poetul brașovean Sorin Basangeac, care se definește drept „ex-publicist și ex-studinte în litere“, debutează cu două volume de poezie lansate concomitent (între timp, autorul a mai tipărit alte două: «Cartea omului matur – monorimuri monosilabice», aceeași editură, 2010 și «Quinte la două capete – monorimuri monosilabice», Editura KronArt, 2012), în care scrie și joacă, se amuză și ne amuză copios pe o scenă imaginară, unde „se dă în spectacol“ cu un apetit rabelaisian. Este când un „paparazzo“, când „nebunul satului“, eroi care pun mai presus decât inspirația, inventivitatea, ironia, auto-persiflarea, râsul sănătos ori scrâșnetul de dinți (de indignare), căci, sub masca râsului, le mal du siècle își arată colții... Poetul combină abil lirismul cel mai pur, dar sub o formă ludică se ascunde clownul trist ori nebunul lui Shakespeare, (cei care spun adevărul, care fac să defileze cu stupefacție, în fața ochilor uimiți, o galerie de portrete contemporane care înmagazinează marasmul social ,anarhia,imperfecțiunea lumii): „Ei, țol Armani, tu, shirt și blugi,/ rupți pe rotule de-atâtea rugi;/ tu doar carasul, iar ei păstrugi/ în vin de Tokay; tu deștul sugi/ și-afurisenii, scrâșnind, îndrugi (...)“ («Bașcani și slugi»).
Un paparazzo este jurnalistul-fotograf, fabricant de „scoop-uri“, care sesizează ce este mai șocant, mai spectacular în cotidianul imediat. Suntem într-o literatură existențialistă, greața și absurdul existenței parcurg tomurile, pun în relief tipuri umane care îi repugnă, precum șeful, bișnițarul, țoapa, politicianul corupt, borfașul, arivistul (...): „Vino, Țepeș sau Dracula, să-i înfigi într-un arac/ și pe Bush, ce ne asmute să dăm iama în Irak/ și pe cel ce alta spune, dar în sine-i tot un drac (...)” («Jacques și Iraq»).
Pe alocuri, textele conțin minifabule intrinsece, mini-nuclee narative epice, concentrate, dense: „Mă lăsai vrăjit de-o hoașcă/ de la care ieșii fleașcă/ după ce-mi citi în ceașcă/ cum mă va lovi o pleașcă (...)“ («6 din 49»).
Textele, numite de autor, cu umor, „monorimuri“, sunt o formă de exprimare vaporoasă, lejeră, calambururile sunt și rodul erudiției. Suntem uneori într-o tematică erotico-senzuală gen Emil Brumaru, Ion Barbu, François Villon: „Nu-i nici borțoasă, nici lăuză,/ nu are de la doftori scuză,/ dar bagă-n ea cât în cambuză,/ ca taurina andaluză/ sau orice vită pe peluză./ Nu are gură, ci ventuză/ ce suge turta de sub spuză./ Pe pieptul revărsat în bluză/ precum țițeiul peste duză/ sau apele într-o ecluză/ e sfârcul doar o buburuză (...)“ («Rubens recuzat»).
Autorul este un împătimit al artei limbajului, utilizează resursele limbajului, este un migălos al formei, pentru a multiplica puterea mesajului, vizând chintesența.
Adesea poemele ating o tonalitate dramatică, tensionată: „De cum scoți capul, la soroc,/ în iesle sau palat baroc,/ e existența iarmaroc,/ în viers de doină, ritmuri rock/ ori cu manele, ca-n Maroc,/ în redingotă sau în roc,/ pe față ori sub oboroc,/ mai scoți un ban, mai faci un troc,/ dai o pălincă, iei un broc,/ renunți la vilă pentru bloc,/ schimbi anvelopa pe un croc/ sau jeanși tociți pe uruioc,/ aduni sau pierzi, după noroc,/ ca jucătorul de taroc,/ te lași purtat,vâslești cu stroc (...)“ («Bâlciul»).
„Monorimurile“ trimit la originile poeziei, când aceasta era recitată, cântată, liturgică, rimele facilitând o funcție mnemotehnică, aceea de transmisie orală.
Pentru autor, poezia este și căutarea armoniei și păcii interioare prin incantații cu efect magic. Suntem într-o „furie dionisiacă “: „Sunt os din stirpea Cro-Magnon,/ sângele meu nu-i bulion/ și nu accept să fiu pion,/răcan într-un batalion,/ rândaș precum alde Ion,/ nici dirijat de-un fanion./ Profund precum un canion,/ ochi ager, fără lornion,/ la soare ori sub lampion,/ văd viitoru-n embrion/ și-ntregul în eșantion (...)“. («Veni, vidi, vici»).
Poetul caută un echilibru laborios între formă și fond, este un abil jongleur, manipulând inspiratia și inventivitatea. Triază cuvinte, le pune în valoare expresivitatea și mai ales sonoritățile lor: „Nu mai zburd precum o mânză:/ în fotoliu fac osânză/ și nu-mi mai încap în pânză /chips-uri îndesând în rânză.(...)“ («Telenovelă traco-getică»).
În timp ce poezia contemporană se eliberează din ce în ce de reguli, Sorin Basangeac se întoarce programatic spre ritm și (mono!)rimă, care captează mai bine corespondențele dintre sunet și sens. Insistența, repetiția, acumularea, paralelismul, antiteza, rupturile de cuvinte și de construcție denotă o bună cunoaștere a mărcilor de expresie poetică. Dominantele acestei poezii sunt expresivitatea, emotivitatea lirică, dar și conativă, căci autorul vrea să atingă conștiința și sensibilitatea lectorului; la urma urmei, poetul-jurnalist este în miezul unei poezii moraliste și angajate, își asumă un retorism, o suplețe și o formă de sugestie dincolo de confidențe, căci, într-un discurs ca al său, poetul ne trage de mânecă precum poetul romantic care afirma: „Când vorbesc de mine, vorbesc de voi".
„Place au ba, nu-i lumea o apă și-un pământ/ și n-am răspuns la taina
„eu ,oare,cine sunt?“/ Doar cât se consemnează la un recensămant/ sau mai ascund mistere sub acoperământ?/ Deși nu-mi stă în fire să mă predau înfrânt,/ în prea multe nopți albe, zadarnic mă frământ/ răspuns la chestiune nu am într-un cuvânt.(...).“ («Criză de identitate»).
Poetul este un meșteșugar abil, fascinat de puterea cuvintelor, poezia sa este cea a unei limbi „spuse“ și „ascultate“, care dovedește că poezia cu reguli (auto)impuse are încă un lung și promițător viitor de... „guliverne" (titlul sugestiv al unui poem semnat Sorin Basangeac).



 photo cop1_zpsf77029be.jpg



 photo cop2-1_zpsf8ffd7ac.jpg


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!