poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10216 .



Cioburi de cristal
eseu [ ]
(4000 de maxime cu o însemnare făcută de Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2013-05-15  |     | 



Opinia Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971) despre ”Cioburile de cristal” scrise de C.P.B. între 1954-1981:

”...Pentru mine, important e că ai luat deprinderea reflecțiilor și că îți place să glosezi viața și incidentele ei latente. (...) Însemnarea cu furtunile de nisip e într-adevăr frumoasă și frumos exprimată. Dar, cum spuneam, prețios e că n-ai astâmpăr, că gândești și notezi ce-ți sugerează viața. Restul va veni de la sine.
Și să nu uit: portretul ce mi-ai dăruit l-am așezat pe peretele din față și a recoltat multe laude de la unii și alții dintre vizitatori, ceea ce m-a bucurat îndeosebi. Cu fiecare zi, privindu-l, am și eu impresia că trebuie să cultivi și pictura, nu numai poeziile și aforismul.” (24 mai 1964)



1
N-am să-mi deplâng nicicum valoarea reflecțiilor și a gândurilor pe care le-am notat aici, pentru motivul că nu-s nici atât de bune ca să le memorez, nici atât de rele ca să le șterg, dar am să-mi regret de fiecare dată gândurile care mi-au venit prin minte și pe care, pentru motivul că nu le-am notat imediat, le-am uitat. Despre ele voi spune întotdeauna, cu neprefăcută nostalgie și mâhnire, că ar fi fost cele mai bune.

2
Cu cât dăruiești mai multă înțelepciune, cu atât îți crește propria-ți înțelepciune.

3
Trebuie să observi un an pentru a înțelege o singură clipă.

4
Fericit ar trebui să fie acela care, în fiecare zi, gândește cu dezinteresată dăruire cum să îmbogățească și să înfrumusețeze viața, experiența și cunoștințele altora, încercând să le îndrume existența tuturor, dar ce trist este totuși că el nu-i poate face nici pe oameni mai fericiți și nici măcar pe sine însuși.

5
Nu înseamnă că ai prevăzut nimic dacă nu ai prevăzut și imposibilul.

6
Oamenii ne privesc succesele noastre cu binoclul întors și prin ochelari fumurii, pe când greșelile ni le analizează cu lupa sau chiar cu microscopul. (1954)

7
Progresul, de obicei, este un rezultat al nemulțumirii de sine, chiar și atunci când ai realizat un lucru bun, însă când ți-ai propus mai înainte înfăptuirea altuia și mai bun, dacă se putea - desăvârșit. (1954)

8
Insuccesul poate fi, câteodată, primul pas spre izbândă și spre glorie, dar amețeala gloriei totdeauna este preludiul insuccesului.

9
Cine se culcă pe lauri se trezește pe urzici.

10
De ținut minte: prostia se ascunde de multe ori sub masca inteligenței, iar inteligența sub masca prostiei.

11
O singură oglindă nu-ți poate arăta decât fața, nu și profilul.

12
Trădarea nu râde decât tremurând de spaimă înaintea Dreptății.

13
Mierea înghițită de viespi se transformă totdeauna în venin.
Fără un ideal în viață omul este o busolă fără ac.

15
Dacă ai semănat cu mâna când bătea vântul, să nu cauți rodul în partea unde ai azvârlit semințele.

16
Într-o mare oricât de multe fluvii s-ar revărsa, ea nu se umple niciodată. Setea de a ști a omului se aseamănă mult cu �setea� mării.

17
Dragostea se agață de aparențe până le transformă în false certitudini. (1954)

18
Lumea antică reprezenta alegoric timpul sub aspectul unui car în care se afla Cronos, zeul recoltelor și al timpului, mânând opt cai întinși într-o fugă amețitoare. Astăzi, desigur, ar trebui ca timpul să fie înfățișat simbolic sub forma unei rachete cosmice.

19
Omul este legat de viață prin instincte și de moarte prin rațiune. Existența morții ÎI forțează pe om să filosofeze.

20
Viața este o sinteză motrice a materiei inerte.

21
Cea mai mare victorie a materiei a fost viața; cea mai mare victorie a vieții și a naturii a fost omul. Iar cea mai mare descoperire a omului din toate timpurile este să afle adevărul despre existența lui Dumnezeu.

22
Omul, într-un fel, s-a creat pe el însuși - grație înțelepciunii imprimate de forța divinității.

23
Înțelepciunea este frumusețea gândirii, bunătatea este frumusețea sufletului.

24
Popoarele sunt organele vii ale planetei, ochii cu care ea privește cosmosul de jur-împrejur. Așa cum un corp viu are nevoie de mai multe organe pentru a trăi, la fel are nevoie Terra de toate popoarele, fără excepție.

25
O generație născută și crescută într-o eră de pace este o generație mai inteligentă, mai cultă și mai sănătoasă decât una dezvoltată într-o perioadă în care spectrul războiului i-a întunecat orice perspectivă.

26
Pământul s-a născut din strălucitorul Soare, iar noi am evoluat din Pământ. Așadar, ne-am născut din Lumină! (1955)

27
Solidaritatea între toți oamenii pământului contra răului terestru face ca această planetă mai mult lichidă să devină mai solidă.

28
Cea mai mare imposibilitate din lume este ca o fată frumoasă să nu fie iubită.

29
Dezbină-i pe cei răi și unește-i pe cei buni!

30
O înțelepciune cheamă pe alta.

31
Comunismul este un cadavru parfumat cu esențele cele mai fine care amețesc spiritele celor slabi și le otrăvesc.

32
Schimbarea vechilor orânduiri sociale: coadă nouă la bici vechi.

33
Libertatea este înarmată cu fulgerele dreptății care, la timpul potrivit, vor trăsni și pe cel din urmă titan.

34
Tiranii nu trebuie lăsați să se creadă genii.

35
Revoluțiile mari produc oameni mari, iar asemenea oameni mari devin fermentul de bază ce întreține viu spiritul revoluției care i-a născut, dinamizând întreaga contemporaneitate prin personalitatea și prin exemplul lor glorios.

36
Sângele vărsat de strămoși la rădăcinile Patriei a făcut ca Patria să ni se ridice pe treptele cele mai înalte ale gloriei și libertății, și să devină mai puternică decât orice vrăjmaș pe care l-am avut vreodată. Jertfele străbunilor noștri, durerile și încercările lor ne-au călit și ne-au zămislit mai viguroși, mai înțelepți și mai devotați ca oricând.

37
A te jertfi pentru libertatea propriei tale națiuni este un act de nobil și înalt patriotism, dar a te jertfi pentru libertatea altei națiuni este gestul suprem de altruism universal, din care a izvorât marea iubire de oameni, iubirea universală însăși. (955)

38
Cine ajută pe trădător să scape, el însuși este de două ori trădător.

39
Niciodată nu devine cineva mai darnic ca atunci când dăruiește din avutul altuia.

40
Descurajarea este sora lașității.

41
Lenea se mai manifestă uneori ciudat și printr-o bizară dorință de a te apuca de treabă care, în acele clipe, ni se pare un fleac. Din păcate, totul se oprește aici!

42
Să fim îndrăzneți în fața dușmanului și cuviincioși în fața oamenilor de treabă.

43
Iscusința se ia la întrecere cu știința.
Câteva din cărțile unor scriitori contemporani sunt asemenea norilor din verile secetoase: tună mult, dar... plouă puțin. (1955)

45
Încrederea poate trage de multe ori semnul egalității între oameni.

46
Ura este uneori o iubire degenerată. Sâmburele ei, în acest caz, este gelozia.

47
Fericirea poate fi o iluzie, iluzia poate fi o fericire.

48
Îndoiala în dragoste poate produce aceleași chinuri sufletești pe care le produce gelozia, fiind una dintre fisurile pe unde gelozia pătrunde cu ușurință.

49
Dragostea! Nemiloasa dragoste este fructul celei mai puternice autosugestii spontane, stârnită de o frumusețe reală sau aparentă, chintesență firească de blânde convingeri irezistibile și de închipuiri optimiste umane, când sufletul aprins și tânăr, căutând să evadeze din propriul lui eu, ușor cade pradă sentimentelor încântătoare și bucolice, simțindu-se, din acea clipă, mai iertător și mai bun ca oricând, gata de cele mai înalte jertfe pe care închipuirea le poate admite. (1955)

50
Amintirea duioasă și cu lacrimile se împacă întotdeauna.

51
Speranța rămâne cel mai bun stimulent al vieții și al răbdării.

52
Cea mai peremptorie certitudine tot are în ea o picătură de nesiguranță.

53
Uitarea devine adesea odihna memoriei și mormântul suferinței.

54
Voința se dobândește tot prin voință.
Pe mulți lenea îi obosește mult mai repede decât munca intensă.

56
Egalitatea ca individ nu-i de dorit și va fi totdeauna imposibilă; dar egalitatea ca Om întotdeauna este posibilă și întotdeauna necesară.

57
Curajul fricoșilor se află în călcâie, iar �bărbăția" lor crește odată cu distanța.

58
Pasiunile înalte sunt arderi fără fum.

59
Muzica este inima artei.

60
Omul nu este perfect. Niciodată el nu va putea fi perfect, închipuirea lui în ideal este însă desăvârșită.

61
Când va pieri nedreptatea, va pieri lumea.

62
Stăpânirea de sine este digul pe care virtutea și conștiința omului înțelegător îl ridică deasupra tuturor pornirilor negative răsărite din izvorul tulbure al inconștienței.

63
Adevărul a fost întotdeauna atât de înalt, încât vârful pierdut în azurul amețitor al cerului, greu a putut fi zărit.
Minciuna nu a ridicat astfel de probleme, fiind cu mult mai mică: ea are statura oamenilor și se confundă adesea cu unii dintre dânșii.

64
Prietenia se află la jumătatea drumului dintre simpla amiciție și imperativul absolut al sentimentelor umane - iubirea devotată.

65
Prietenia trebuie verificată cu delicatețe și în nici un caz într-un fel ostentativ. Nu există bucurie mai mare decât aceea de a constata că un prieten îți este într-adevăr devotat. Atunci sentimentul prieteniei se dublează.

66
Când dragostea se transformă în prietenie și nu mai este ceea ce a fost, adică dragoste, atunci trebuie să te aștepți ca involuția să continue până la dispariția completă a prieteniei însăși.

67
Tuturor geniilor pe care le-a avut omenirea până astăzi, în afară de inspirație, le-a fost caracteristică și munca titanică. Un geniu, dacă nu ar fi muncit din greu, și-ar fi stins singur prin aceasta scânteile divine și ar fi ajuns curând o povară pentru el, murind ca un anonim oarecare, în timp ce oamenii din jurul lui I-ar fi privit cu totală indiferență, necunoscându-i capacitățile excepționale.

68
Raționamentul unui flegmatic: Furtună, potop să vie!
Vreme rea doar să nu fie...

69
Când privești de la lumină lucrurile ascunse în întuneric, poate nu ai să vezi cine știe ce, dar când privești de la întuneric lucrurile aflate în lumină - vezi totul.

70
Lupta cea mai grea și mai lungă pe care omul cu simțul datoriei o duce de-a lungul întregii sale vieți este chiar lupta cu el însuși.

71
O limbă învățată în plus echivalează nu numai cu doi ochi căpătați în plus, dar și cu două urechi care, ca să zicem așa, le-ai avea în plus, deoarece, știind o limbă nouă, ai ocazia să vezi, să auzi, să citești și să descoperi în fiecare clipă lucruri noi, utile și extrem de interesante. Știind să o vorbești, poți să pătrunzi totdeauna mai adânc în tainele lumii noastre și-n viața altor oameni. Altfel spus, cu cât știi mai multe limbi, cu atât vezi mai departe și auzi mai mult decât restul oamenilor, cucerind un univers nou,
fascinant.
În fiecare groapă pe care ți-o sapă dușmanul, să plantezi câte un pom roditor sau cel puțin o floare, ca să nu-i fi fost truda cu totul zadarnică.

73
Răbdarea este noianul zăpezii de pe povârnișurile abrupte, care așteaptă o simplă vibrație pentru a produce avalanșa.

74
Furtuna care vrea să doboare o moară de vânt solidă, nu face altceva decât s-o ajute ca să-și macine boabele mai repede, mai fin și mai bine.

75
Troienii nu au motive spre a-și mai diviniza caii.

76
Măgarului chiar dacă-i scurtezi urechile și-i pui potcoave de aur, tot va rage ca măgarul.

77
Nepăsarea în fața durerii necunoscute a unui un om străin este o crimă. Dacă durerea i-a fost provocată de altul, iar tu ai posibilități clare să-l ajuți și nu o faci, este ca și când durerea ar fi fost provocată chiar de tine.

78
Obrajii nesimțitului și obrajii porcului nu roșesc niciodată, decât dacă-i mânjești de sânge.

79
Curajul este ambiția în acțiune.

80
Rănile primite în luptă sunt decorațiile vii și dureroase, dar falnice, ale unui luptător. Sângele care a curs din aceste răni a oprit în același timp ca rănile Patriei să nu mai sângereze.

81
O revoluție populară care a fost înfrântă continuă întotdeauna și ia proporții în inima poporului asuprit până ce presiunea ei interioară o face să izbucnească din nou.
Rob în lanțuri de oțel sau rob în lanțuri de aur - tot în robie se cheamă că trăiești.

83
Politețea falsă este prima manifestare a ipocriziei și a lipsei de educație.

84
Războiul este tatăl păcii și bunicul altor războaie.

85
Ferește-te ca amorul să-ți penduleze între sublim și abject.

86
Dragostea durabilă se naște încetul cu încetul și moare tot așa. Din fericire, fiecare știe care-i mormântul cel mai adânc și cel mai sigur unde să o poată îngropa: o nouă iubire.

87
Sinceritatea este fereastra deschisă a sufletului omenesc prin care, cel ce o posedă, lasă fără teamă ca să se poată privi înăuntrul lui și-ai conștiinței.

88
Patima înseamnă subordonarea totală a omului de către o falsă plăcere chiar atunci când conștiința strigă cel mai tare că nu are nevoie de ea.

89
Celor învinși nu Ii se dă niciodată dreptate, chiar dacă dreptatea lor ar fi mare cât universul.

90
Dacă și-ar cunoaște toate posibilitățile și aptitudinile de care este capabil, omul și-ar da seama că este un complex cumulard cu resorturi interioare nebănuite care, permanent întrebuințate, i-ar fi lui și tuturora nespus de folositoare. Poate că în adâncul fiecărei persoane se ascunde un talent mare într-o branșă sau alta a vieții, dar neștiindu-și acest lucru, individul se pierde în labirintul unor lucruri mărunte și inutile. De aici imperativul: să ne autocunoaștem la timp capacitățile vieții noastre cu care să demarăm viguros și fără multe tergiversări!
Ne-am născut pentru a lăsa urme și pe pământ, nu numai în pământ.

92
Față de uriașa veșnicie a timpului și față de infinitul spațiului din univers, mileniile nu pot fi comparate nici măcar cu zecimile de secundă.

93
Experiența de viață a scriitorului înlătură artificialul și subiectivismul.

94
Unii poeți vor să fie lira lui Apollo, alții numai sunetul ei, dar pe cei mai mulți nu cade nici măcar o parte din umbra lirei apollonice.

95
Poetul este, ca să zicem așa, cel mai mare leneș... activ. Ochii celor neavizați, dacă l-ar surprinde pe poet lucrând, s-ar pripi să tragă concluzia că acesta stă mai mult degeaba. Dar câtă încordare clocotește în mintea poetului atunci când gândește! Ce transformări miraculoase au Ioc în capul gata să explodeze de atâtea căutări! Procesul lui de creație s-ar putea compara foarte bine cu căutările abstracte ale unui matematician. Și iată pentru ce �trândăvia" lui gânditoare, în realitate, nu-i decât o punte prin care coboară pe hârtie inspirația divină și nemuritoare.

96
Poetul nu poate lucra cu norma. Lui nu poți să-i delimitezi timpul punându-i o hârtie în față și zicându-i: �Iată această foaie. într-un sfert de ceas să-mi scrii o poezie măreață și vibrantă" - deoarece fiecare vers scris atunci ar fi o gravă insultă adusă muzelor.

97
Dacă n-am avea atâtea defecte, n-am sublinia cu atâta insistență calitățile noastre.

98
Drumul adevărului duce la nemurire.

99
Când George Enescu lua vioara în mână ca să-și interpreteze compozițiile-i fermecătoare, prin cele patru strune ale viorii sale, se făcea auzit glasul duios al României care își cânta durerile cu doine de lacrimi și bucuriile cu triluri de ciocârlie, umplând lumea cu ele.
În arta picturală un tablou a ajuns la desăvârșire atunci când adăugarea unui punct în plus sau, în alte cazuri, lipsa lui - face ca opera să sufere o carență pe care ochiul priceput o resimte imediat.

101
Sărăcia doboară, nevoia ridică. (1967)

102
La douăzeci de ani ești îndreptățit să spui: astăzi o fată cu chip frumos m-a privit parcă cu interes aparte! Desigur, iar voi petrece o zi cu inima neliniștită...

103
�Dum spiro amo. Amo, ergo sum!� (Parafrazările, prin combinare, a două maxime latine: �Dum spiro, spero� și �Cogito, ergo sum�. (�Cât timp trăiesc, sper�. Și �Cuget, deci exist.�).

104
Femeia frumoasă se cucerește întrebuințând în fața ei o mare indiferență prefăcută.

105
Iubirea influențează voința? Fără îndoială! Chiar peste măsură.

106
Ce bine ar fi dacă toți tinerii ar înțelege niște vorbe din bătrâni: �Corabia cu doi cârmaci se îneacă!"

107
Dacă te sperii de șoarece, să nu te ascunzi în bârlogul lupului.

108
Timiditatea poate trăda o iubire ascunsă, un foarte mare secret sau un viciu.

109
Totul este relativ, numai relativul este absolut!
Cea mai frumoasă limbă din lume este limba patriei din care ești rupt; e limba părinților tăi, a moșilor și strămoșilor tăi. Ea este aceea care-ți umple urechile de melodie, de fiori și de înălțare sufletească atunci când o asculți și când o vorbești, deoarece prin ea resimți mândria națională.

111
Entitatea umană, ca de altfel natura întreagă, se caracterizează printr-o trăsătură fundamentală: imperfecția. Orice lucru este în mod necesar imperfect. A înfăptui perfectul ar fi o contradicție și o absurditate care-ar strica un echilibru.

112
In dragoste, indiferența din partea persoanei iubite înseamnă o lovitură infinit mai năprasnică și mai dureroasă decât însăși ura el.

113
Egoismul omului inteligent rar se manifestă direct. De obicei el utilizează într-un mod admirabil masca altruismului și a dezinteresării, ceea ce-1 face mult mai derutant.

114
Cine se plânge prea des că este invidiat de mulți se laudă indirect.

115
Femeia iubită poate fi pentru un bărbat viața sau moartea lui.


116
Uneori chiar banalul are un farmec și o poezie a sa.


117
Dintr-o mică gelozie nevinovată se poate naște o dragoste puternică,
dar chinuitoare.


118
Cel mai sărac om este omul fără cultură.

119
Toate păcatele s-au născut din minciună.
In viață, ferește-te, mai mult de prostul care are puțină cultură decât de omul cult care face multe prostii.

121
Adevărul trebuie proclamat cu cea mai mare tărie în primul rând acolo unde el este interzis de minciună.

122
Cine respectă adevărul respectă omul; cine respectă omul, ca entitate divină, trebuie să respecte adevărul. Iată o afirmare care ne impune să pretindem că omul ar trebui să fie adevărul însuși.

123
Păsările cerului au impresia că toate statuile eroilor și ale oamenilor politici din orașe au fost ridicate de oficialități numai pentru ele și de aceea le folosesc în trei scopuri: pentru a se odihni pe capul lor, pentru a le însemna cu pete că au stat pe ele și pentru a le folosi ca puncte de decolare în căutarea altor statui.

124
Ura este de mai multe feluri: spontană sau cultivată; ură neîntemeiată sau întemeiată, adică nedreaptă sau dreaptă, după împrejurări. Aceasta din urmă însă nu a fost condamnabilă de societatea noastră care susține că a urî pe drept înseamnă a iubi dreptatea.

125
Când s-a zis că e mai bine să fii obrăznicuț decât timid, nu s-a exagerat prea mult.


126
Geniile sunt sori; talentele - planete, iar noi ceilalți suntem ori sateliții ai planetelor, ori meteori efemeri. (De la nr. 126lanr. 236 sunt scrise în 1957.)


127
Cel mai mare chin pentru un geniu? A împăca într-însul prea divinul cu prea omenescul! Cea mai mare nefericire? A nu fi înțeles.


128
Geniul, când nu-și poate armoniza idealul cu societatea și cu timpul în care trăiește, nu sacrifică nici societatea - căci nu poate -, dar nici idealul său,
care îi este sfânt. El se sacrifică pe sine însuși și, în felul acesta, idealul îi va triumfa nemuritor în mijlocul oricărei societăți care, în cele din urmă, se va vedea forțată să-i accepte genialitatea fără alte menajamente.


129
Ce este geniul? O puternică personalitate cu inteligență explozivă, care, într-o direcție generală sau particulară, a reușit să-și făurească, din resursele cele mai simple oferite de viață, cheia spirituală cu care a deschis mințile și inimile tuturor oamenilor, pătrunzând înlăuntrul lor, de unde, aproape imperceptibil, le pune la dispoziție noul și utilul, și în același timp, îi educă, îi predomină și îi uimește peste veacuri.


130
Excesele durerii sfârșesc prin a ne lumina; excesele fericirii prin a ne întuneca.


131
Câteodată, când dai libertate completă rațiunii omenești, rațiunea se sinucide.


132
E bun și omul rău la ceva; servește drept pildă și unitate inferioară de măsură și de comparații pentru oamenii buni, ca aceștia să se ferească
a le călca pe urme.


133
Omul care în viață n-a suferit niciodată, nu-i bun de nimic.


134
Elocvența strălucește când răsare din iubire.


135
Dragostea și căsătoria au devenit, în egală măsură, atât probleme individuale, cât și probleme sociale, de stat. S-au semnalat atâtea cazuri în care biserica, societatea, familia sau tradițiile nu-ți permit să iubești pe cineva și/sau să te căsătorești cu acea ființă proscrisă în mod abuziv.


136
Dacă ai descoperit că o femeie frumoasă te iubește, nu te lăuda cu aceasta prietenilor tăi, mai ales dacă unii sunt mai arătoși decât tine...
Grație geloziei feminine, femeia se poate cuceri tot prin femeie.


138
Gelozia, oricât de păcătoasă și de nesuferită ar fi, ea este totuși un mic rezervor ascuns în inima omului, al cărui combustibil otrăvit mai poate alimenta totuși cu destul succes focul unei iubiri aflate pe punctul de a se stinge.

139
Cu toate necazurile din lumea aceasta s-ar putea umple toate oceanele de pe glob; dar cu toate bucuriile nu s-ar umple nici măcar Marea Moartă.

140
Înțelepciunea este, în al doilea rând, un produs al muncii făcute cu pasiune.


141
Om modest - om civilizat.


142
Oricât am dori și oricât am afirma, niciodată nu ne putem adapta definitiv unei situații impuse de împrejurări nedorite.


143
Inadaptabilitatea este a treia natură.


144
Muzica face parte integrantă din natură, după cum uneori natura face parte integrantă din muzică.


145
În țara unde dreptatea a ajuns un obiect de vânzare, nedreptatea este marele negustor și stăpân.

146
Ignoranța are un singur drept: să întrebe. Și o singură interdicție fermă: să afirme. în rest trebuie să tacă. Nimic mai mult.

147
A căuta un adevăr oarecare și a găsi altele mai mari Ii se întâmplă numai filosofilor și inventatorilor.

148
Inventatorii nu au pornit de la cuvintele: �Acest lucru este imposibil de realizat!", ci de la afirmația demiurgică: �Acest lucru, de-acum încolo, trebuie neapărat să existe!"

149
Știința este ca un balon dirijabil: cu cât a fost umflat mai mult, cu atât s-a putut înălța mai sus, spre sferele cunoașterii. Tehnica ar fi nacela balonului care, stând atât de strâns legată de știință, o urmează nivel cu nivel în nestăvilita ei ascensiune. Iar amândouă împreună - știința și tehnica - îl înalță și îl glorifică pe creatorul ei - Omul.

150
Cred că un filosof care ar privi din cosmos planeta noastră (de aici concluzia: este necesar să trimitem în cosmos și filosofi) și-ar schimba pe dată optica asupra mărețiilor și micimilor noastre umane. De acolo, de sus, răutatea speciei căreia îi aparținem va părea totdeauna monstruoasă, nefirească și imposibilă, iar ideea că acolo jos, pe biluța aceea albastră, ar putea exista ființe raționale ce se urăsc de moarte și se luptă perpetuu între ele, o asemenea idee pare demonică, ridicolă și întru totul absurdă. Puritatea și armonia cosmosului reclamă ca toate componentele lui, de la supergalaxii la subdiviziunile atomice, să fie absolut pure și armonioase.

151
Studiind, ca amator, astronomia și uitându-mă mult prin lunetă ori telescop, în liniștea serilor de vară, la măreția mirifică a cerului înstelat, nu o dată am simțit, plin de fiori, cum parcă mă înălțăm singur și imponderabil către galaxii și metagalaxii, cum pământul se îndepărta încet, încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-mă la înălțime până ce mă trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmică atât de vastă și de înspăimântătoare încât, atunci când îmi întorceam din nou privirile amețite pe pământ, mă uitam în jurul meu uluit, cu ochii unui extraterestru, fără a mai cunoaște aparent pe nimeni, având impresia că totul este nou. Chiar pașii mei, în acele clipe, erau nesiguri, dându-mi iluzia că dacă aș fi încercat să merg m-aș fi prăbușit imediat. Uneori cosmosul ne amețește ca un vin tare, ne fascinează și ne metamorfozează structuralmente.

152
Nimic nu-i mai frumos în lumea aceasta ca Bucuria și Fericirea! într-un fel misterios, una se naște, pe rând, din cealaltă: Fericirea naște Bucurie și Bucuria Fericire...
Ca să înveți să faci binele, îți trebuie și-un an întreg, dar ca să faci răul - nici o clipă.

154
Pentru omul dârz, și înfrângerile sunt niște trepte care-l urcă spre victorie.

155
Dacă faci parte din oamenii obiectivi și intransigenți cu propria-ți persoană, când te placi tu însuți, atunci, în general, te plac și alții. Dar dacă tu ești om rău, josnic și cu toate acestea te autoapreciezi, dovedești că nu mai ești al tău și, cu certitudine, ai toate șansele să produci dezgust pentru toată lumea.

156
Oamenii nu-s făcuți numai pentru victorii, ci și pentru înfrângeri, mai ales că în fiecare înfrângere există cel puțin o sămânță pentru o victorie viitoare. Ea trebuie cultivată.

157
Câteodată forța este un fel de busolă care îți arată în ce parte se află adevărul.

158
Adesea răul este un bine deghizat; este un stimulent pentru foarte bine.

159
Meșterului bun nu-i trebuie nici o firmă și nici o reclamă.

160
Rutina provine din empirism și este una dintre dușmanele aprige ale progresului și ale desăvârșirii.

161
Când te-ai obișnuit toată viața cu lucrul rău, lucrurile bune s-ar putea să ți se pară suspecte.

162
Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă și fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu lasă decât amintiri banale, amintiri mici.

163
Dacă femeia ar fi fost aceea care ar fi avut forța bărbatului, probabil că ea ar fi prețuit și mai mult pe bărbați.

164
Voința este o a doua ființă care sălășluiește într-un om, Întregindu-l. Cine are această ființă moartă în el. este doar jumătate din ceea ce ar fi trebuit să fie.

165
Nu putem delimita strict pe oameni în �oameni buni� și în �oameni răi�. Aceasta deoarece s-a văzut că și cei mai buni oameni se arată câteodată foarte răi, pe când cei mai răi ajung uneori să uimească prin câte-o faptă bună făcută cu toată inima.

166
Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adevărului.
Cu cât va fi ea mai neagră, cu atât adevărul va părea mai alb.

167
A te minți pe tine însuți nu-i o soluție potrivită pentru a-ți masca durerile sufletești. Puse sub lumina realității, acestea vor izbucni cu și mai multă violență, chiar atunci când te vei aștepta mai puțin. Și, în felul acesta, nu vei mai avea timpul necesar să te reculegi spre a para toate loviturile. De aceea nu-i bine să-ți faci prea multe iluzii din ceea ce nu cunoști pe deplin.

168
Frumusețea aparentă este ucisă brusc de prima rază de lumină mai puternică.

169
Frumosul nu trebuie comparat niciodată cu ceva urât, ci tot cu un lucru frumos.

170
Iubire mai înseamnă și îndrăznire.

171
Ce frumoși sunt ochii iubirii! Ce visători și buni! Sunt întotdeauna atât de adânci, de limpezi și de fermecători!... Sunt mereu atât de duioși, de avizi de frumusețe și de încrezători, încât scânteierile lor inteligente, pline de o blândă melancolie scuzabilă, de dorințe neînțelese pe care le reflectă, nu-ți pot da nicicum de bănuit că foarte adesea acești ochi limpezi sunt... orbi!

172
Iubirea este cifra care pusă înaintea zerourilor vieții noastre îi dă o valoare neînchipuit de mare, întregind-o!

173
In timpul adolescenței se poate spune că iubirea este ca unda electronică portantă ori ca un fundal luminos, părând ceva fără început și fără sfârșit. Iubești chiar și atunci când nu iubești pe nimeni; iubești poate chiar o ființă abstractă, imaginară; iubești chiar și atunci când nu ai pe cine. Straniu, dar adevărat! Este, de fapt, un teren pregătit pentru prima persoană fizică ce va intra în colimatoarele inimii trepidante care o vor devora îmbrăcând-o în flăcări fierbinți și în străluciri de aur.

174
Inimile celor tineri, când trăiesc o nouă iubire, se tem de plagierea celei vechi până într-acolo încât uneori ajung să-i nege cu convingere existența.

175
Nestatornicia în dragoste este urmarea directă a căutării ineditului.
Ea provine întotdeauna din veșnica goană după �mai frumos"!

176
Sunt într-adevăr de compătimit acei oameni care cerșesc iubirea, insistând necontenit și înjosindu-se mereu chiar și atunci când oferta le-a fost sincer respinsă. N-au nici un fel de demnitate și mândrie personală în ei!

177
Față de persoana care te iubește cu venerație va trebui, ca la rândul tău, să te comporți cu destulă delicatețe, cu o blândă atenție și, în unele cazuri - pentru a evita unele surprize tragice - cu foarte multă precauțiune, chiar dacă pentru acea persoană presupunem că nu poți avea nici cea mai mică afecțiune sufletească. Motivul ar fi simplu, dacă ne gândim că așa dictează legile omeniei și ale rațiunii umane: să manifești gratitudine deschisă, recunoștință vizibilă, în Ioc de indiferență; înțelegere sinceră în Ioc de dispreț nepăsător. Oricum, la ce am face abstracție de acest adevăr, de vreme ce este vorba de pornirile bune ale cuiva față de tine, iar nu de ceva rău? Este, în fond, o subjugare involuntară în care ființa admiratoare a căzut - și nu una căutată. Căci cine te iubește unilateral înseamnă că te apreciază din toate punctele de vedere - și oricâte calități ți-ai atribui propriei persoane - știi prea bine că aprecierile venite nu le meriți pe deplin niciodată, oricât de mult te-ar lăuda prietenii și cunoscuții. Rămâne, așadar, o lege nescrisă: iubirea care nu este reciprocă nu trebuie răsplătită în nici un caz cu dispreț, cu batjocură fățișă și cu indiferență rece, ci cu amabilitate, cu blândețe și cu explicații sincere din care să reiasă că avem motivele noastre inevitabile de nu putem răspunde cu un sentiment egal, dar că acceptăm cu bucurie a fi o persoană pe a cărei camaraderie se poate conta o viață întreagă.

178
Cea mai frumoasă carte este aceea în care, citind, îți regăsești o bună parte din propriul tău suflet, din propriile tale gânduri și experiențe.

179
Scriitorul trebuie să fie mai întâi cititor. Și mai întâi cititor de suflete,
apoi de cărți.

180
O frumusețe văduvită de înțelepciune este un simplu ornament, un bibelou efemer, sortit ca la cea mai mică atingere să se spargă.

181
A ridica apoteoze la adresa unei femei frumoase - care, de altfel, știe și așa singură că este frumoasă - și a încerca prin aceasta să-i faci o declarație de dragoste, slăvindu-i frumusețea fizică, este un lucru pe cât de inutil, pe atât de stupid. Este ca și când ai încerca să îndulcești mierea cu zahăr. Mai degrabă îi răscolești inima apreciindu-i calitățile intelectuale ori dându-ți cu părerea despre... cam ce-ar mai trebui făcut pentru a se apropia de �idealul de frumusețe", decât s-o proslăvești în van.

182
Ultima impresie contează, iar prima perseverează.

183
Voința celor slabi se arată a fi de gheață în fața soarelui ispitelor.
Cum răsare soarele, gheața se topește...

184
La omul inteligent care se lasă târât de vârtejul pasiunilor oarbe, inteligența, în lipsa voinței, îi devine o simplă spectatoare care-l mustră și ÎI dezaprobă pe tăcute.

185
O voință mare la un om mediocru face mai mult decât inteligența unui om deștept dar abulic, pentru că, la urma urmelor, de ce n-am recunoaște? Voința mare este de zeci de ori mai utilă decât inteligența nefolosită.
Sofismele sunt ca portocalele din ghips: frumoase și asemănătoare cu cele veritabile la aspect, dar dure și gata să-ți rupă dinții când încerci să muști din ele.

187
Înfrânarea: ancora salvatoare care oprește brusc corabia în timpul furtunii, nelăsând-o să se răstoarne sub forța furioaselor valuri ale ispitelor.

188
Timiditatea va fi totdeauna un adevărat supliciu pentru cel timid, deoarece îi dă cumplite complexe de inferioritate și-l determină adesea să se urască singur din cauza acestei slăbiciuni. Aceasta nu înseamnă că cei timizi trebuie să-și găsească neapărat prieteni obraznici, dar s-a observat că ei se lecuiesc repede când trăiesc printre oamenii descurcăreți și îndrăzneți.

189
A încerca să oprești societatea în Ioc din cursul evoluției sale firești este sinonim cu a încerca să oprești Pământul din rotirea sa în jurul Soarelui.

190
Perseverența a fost, este și va fi întotdeauna unicul făuritor al tuturor lucrurilor durabile săvârșite în lume.

191
Senzualitatea este mai mult voită decât spontană. Iar când este spontană, voința noastră slabă, în Ioc să o înlăture, preferă să o păstreze, să o intensifice și să o agite până la paroxism.

192
La nevoie, adevărul trebuie să fie deservit cu forță, curaj și chiar cu obrăznicie.

193
A nu te contrazice niciodată nu-i un semn de superioritate și de desăvârșire spirituală. In procesul căutării noului, viața ne silește uneori să ne contrazicem radical și, din cauza aceasta, ceea ce am spus ieri putem să negăm astăzi, cu sau fără justificări. Totuși, a te contrazice la orice pas devine deja un act de mare nesiguranță și de alarmantă nepricepere.

194
Nu este nevoie de o memorie bună, de o inteligență extraordinară pentru a putea crea lucruri nemuritoare. E nevoie însă de multă, de foarte multă pasiune.

195
Savant poate ajunge nu acela care știe deja lucruri multe, descoperite de alții, ci acela care, știind un lucru aproape neînsemnat, muncește cu stăruința și pasiunea de a scoate din acest lucru cât mai multe informații cu putință, dacă se poate până la exhaustiv, indicând totdeauna utilitatea lor practică.

196
Cine confundă erudiția cu știința se înșeală. Există oameni erudiți care habar nu au de numeroase lucruri de bază din domeniul științei, și există, de asemenea, oameni ai științei, totalmente versați și renumiți în domeniul lor, fără a se putea afirma totuși despre dânșii că sunt întru totul erudiți și posesori ai unei culturi de excepție.

197
Superficialitate: mobilarea inteligenței și pavoazarea ei doar cu scoarțele frumoase a sute de cărți interesante, cu smalțul strălucitor, însă fragil și fără conținut, al operelor trainice și măiestre, făurite din marmora albă
a celebrității.

198
Viața pe pământ, și chiar globul nostru pământesc, nu-i altceva decât o �celulă" vie a universului, una din numărul infinit de �celule" care există cu sau fără știrea noastră în haos.

199
Numai o fire nobilă poate să înțeleagă un suflet nobil.

200
Muzica lui Beethoven și Haendel trebuie ascultată în genunchi și cu fruntea la pământ!

201
Sunt convins că Beethoven avea geniul ascuns în fiecare celulă a corpului său. De aceea, tot ce a ieșit din mâna lui a fost o chintesență măreață și inepuizabilă a geniului covârșitor.
Când s-a născut Beethoven, Euterpe, muza muzicii, a demisionat.

203
Din lumina stelei căzătoare geniul poate plăsmui o auroră.

204
Nu tot ce iese din gura unui geniu trebuie să fie neapărat genial!

205
Decât să ai un prieten slab, fricos și nepriceput în toate, mai bine să ai un dușman puternic, curajos și inteligent. De la acest inamic aparte vei avea de învățat mult mai multe.

206
De criminali, bandiți, demoniști, pungași, asasini, într-un cuvânt, de neoameni, ar trebui să se ocupe teratologia, știința care studiază monștrii. Căci ei nu sunt decât niște cazuri patologice, monștri!

207
Dacă ții o pasăre închisă într-o colivie mare de cristal, agățată într-un pom verde, în inima unei păduri, să fii sigur că tot nu-i dai iluzia libertății.

208
La început haina face pe om, dar nu după mult timp, vom descoperi imediat cine este sub ea, deoarece totdeauna omul dă valoare hainei.

209
Putința de a descoperi frumosul ascuns depinde în primul rând de intelect.

210
�Ut pictura musica!� (�Muzica este asemenea picturii!� - parafrazare după versul lui Horațiu: �Ut pictura poesis...� (�Poezia este asemenea picturii�.)

211
Iubirea este o îmbolnăvire trecătoare a imaginației.

212
A fi tare în iubire înseamnă a nu te supune inimii, ci rațiunii. Dar cine se supune numai rațiunii când iubește?
Lacrimile de amor zice-se că nu ar sta deloc bine în ochii bărbaților, însă pe femei cu siguranță că le fac mai încântătoare.

214
În frumos se află ispita.

215
Femeia frumoasă este una din podoabele mari și nu prea dese ale pământului. Fiecare din ele rămâne, pentru un număr limitat de ani, un admirat monument al naturii.

216
Tot ce e frumos e periculos.

217
Din însemnările unei proxenete: �Femeia care nu știe să trădeze - trădează tot neamul femeiesc�.

218
Multe femei sărace în frumusețe meritau să fie cele mai frumoase, după cum multe femei frumoase nu-și merită deloc frumusețea.

219
Iubirea unor femei nu-i adesea decât arta de a părea îndrăgostite.

220
Lingușirea este o crimă și o degradare a demnității umane până la ultimele trepte ale imoralității.

221
Când ești foarte tânăr, însăși inima îți este foarte inflamabilă. Ea se poate aprinde și din scânteile reci ale unei simple priviri dezinteresate, dar interpretate greșit. Tragedia vine însă atunci când constați că nu o mai poți stinge cu o mare de lacrimi.

222
Întotdeauna idealul se află în noi, în interiorul sufletului și-al minții noastre. în zadar îl căutăm și alergăm după el în afara noastră!

223
Fericirea nu se numără în ceasuri, căci este de ordinul minutelor. Numai nefericirea singură are acest drept. Ea se va socoti astfel în ore, zile, săptămâni, luni și chiar în ani întregi. Excepțiile sunt rare.

224
Există bucurii albe și bucurii negre.

225
Adevărata inteligență totdeauna este tăcută și modestă.
Ea nu cunoaște lauda de sine, fanfaronada tumultoasă.

226
Speranța are aripile păsării Phoenix: nu încerca să i le tai, căci vor crește de două ori mai mult!

227
Când studiezi literatura, nu trebuie să înghiți orice și nici nu ingera mai mult decât ești în stare să mistui la un moment dat.

228
Literatura este arta artelor. Este concentrarea vieții într-un spațiu mic, impus de filele unei cărți. Este probabil chiar viața însăși proiectată ca un film pe mai multe coli de hârtie.

229
Poezia - această muzică fără note, ce o auzim doar în interiorul cugetului nostru - este o subtilă mreajă care te fură un moment din realitate, pentru ca apoi să te afunde și mai mult în ea, spre a o trăi mai intens și spre a o înțelege mai bine.

230
Banii sunt sângele comerțului.

231
Frumuseții i se iartă orice, afară de lene, obrăznicie și necinste.

232
Înțelepciunea se naște din greșeală și pasiune.

233
De-a lungul istoriei, frumosul putem spune că a devenit �mai frumos�, deoarece înseși gusturile oamenilor au evoluat istoricește.

234
Foamea de dragoste a celor tineri nu se potolește niciodată cu o picătură de miere.

235
Durerea este multiplă. Există atât de multe dureri în lumea în care trăim, încât nici nu le-am putea număra. Bucuria este aproape unică.

236
Ura și iubirea nu-s întotdeauna echitabile: urăști și iubești adesea pe cine nu merită, pe cine nu trebuie.

237
Numai poporul trebuie considerat adevăratul creator al artei. Artistul doar o individualizează, întipărindu-și în ea amprenta geniului său și a națiunii sale, pentru a o duce la marea desăvârșire. (237-381: scrise în 1958.)

238
După ce ai scris ceva, recitește-ți opera de unsprezece ori: o dată cu ochi de autor și de zece ori cu ochi de critic.

239
Multilateralitatea cunoștințelor trebuie să constituie în primul rând fondul unei pregătiri practice desăvârșite, orientate într-o anumită ramură a vieții, și nu trebuie să se afirme ca un scop în sine. Altminteri ea ar ajunge infrastructura unui savantlâc steril, gata să degenereze oricând într-o pseudoerudiție insuportabilă pentru toți și plină de emfază, mai periculoasă și mai inutilă decât prostia.

240
De multe ori ne întrebăm cu seriozitate: care este scopul vieții noastre? Care este rostul existenței noastre pe pământ? Și găsim fel de fel de răspunsuri, dar nici unul de esență religioasă. Adevărul este că scopul vieții noastre, din prima până în ultima zi ce ni s-a dat, trebuie să fie unul și același: mântuirea! Mântuirea sufletului nostru și pregătirea lui pentru o existență veșnică într-o deplină fericire în lumea spirituală de dincolo pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu pentru absolut fiecare din noi, dar spre care nu vrem să ne îndreptăm decât foarte puțini, cei mai mulți desconsiderând cu stupidă �superioritate� acest suprem adevăr.

241
Trecutul este ireversibil din toate punctele de vedere. Numai aparențele căutate ne-ar putea determina să credem altfel, dar nu am fi realiști. Reînvierea trecutului este posibilă doar în imaginația noastră, imaginație desigur abstractă ce se produce totdeauna în spațiul unui etern prezent.

242
Pasiunea, fiind legată de un ideal oarecare, aproape întotdeauna apelează la o voință încordată, pentru atingerea acelui ideal. In caz contrar, pasiunea, oricât de vie ar fi, rămâne o simplă utopie, un zadarnic vis.

243
Intre dorința dureroasă și neputința supremă de a face ceva bun și superior în viață, când blestemul imposibilității pare că predomină cu insistență, nu este de preferat nicidecum inexistența, cum procedează cei disperați, ci apelarea fără întârziere la forțele divine. Ele te vor repune pe linie și-ți vor imprima un avânt atât de puternic încât vei rămâne uimit de împlinirea cu ușurință a tuturor țelurilor propuse.

244
Prea adesea fugim de realitate cufundându-ne în visări amețitoare, de cele mai multe ori irealizabile, fantastice; prea adesea urmărim, chiar și fără să ne dăm seama, ca viața noastră să ne-o subordonăm ficțiunilor năstrușnice și iluziilor deșarte, dar întotdeauna egocentriste, favorabile numai nouă. Fugim cât putem de realitate și de cele mai multe ori găsim rapid toate scuzele pentru a o eluda, pentru a acoperi adevărul și pentru a ne înșela în final constatările. Dacă nu am trăi atât de mult în ireal și fabulații și dacă nu ne-am afunda peste măsură în nirvana cea înșelătoare, zeificând fantomele aparențelor, poate că am fi mai practici în viața noastră materială, poate că am trăi mai fericiți decât am fi bănuit noi vreodată și, în sfârșit, poate că însăși viața noastră, unică prin ireversibilitatea și măreția ei, ar fi într-adevăr rodnică și ni s-ar părea într-adevăr mai frumoasă.

245
Pe vârful bradului căzut se pot urca și cârtițele.

246
Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor!

247
Chiar și munții cu piscurile cele mai semețe au la poale prăpăstii adânci.
Orice rău repetat de două ori, a treia oară devine viciu.

249
Ori spui un secret în fața unui om neserios, ori în fața unui microfon conectat la sute de difuzoare, tot una este.

250
Rațiunea omului sănătos mintal este totdeauna responsabilă în manifestările exagerate de impulsivitate și violență față de semenii lui pașnici. De aceea, individul care nu se stăpânește nu poate fi scutit de condamnare, chiar dacă ar fi existat niște condiții speciale în care izbucnirile lui ar fi apărut.

251
Multe omizi hidoase devin fluturi frumoși. Și cu cât se pare că s-au târât mai îndelung, cu atât vor zbura mai mult și mai sus.

252
Concretul este abstractul înfăptuit.

253
Critica literară trebuie să aibă rolul filtrului alb care oprește și arată impuritățile, fără a mânji apoi cu ele fața autorului.

254
Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată intensitatea și temperatura sentimentelor omenești etern valabile pentru toate timpurile.

255
După moartea scriitorului, uneori opera lui se naște a doua oară.

256
Funcția mare îmbată ca vinul tare.

257
De fiecare dată când vorbești pe cineva de rău, chiar sub pretextul că-i vrei binele, că dorești să-l îndrepți, în acel moment îl urăști puțin în subconștientul tău.

258
Sentimentele trezesc sentimente și fără să vrem, se cheamă unele pe altele, depind unele de altele, fiind legate între ele printr-un infinit lanț eterogen, care se deșiră aproape în întregime atunci când apucăm de o verigă.

259
Iubirea nu trebuie definită niciodată, deoarece cuvintele nu o pot exprima prea bine sau o definesc greșit și banal. Singură inima o poate defini și atunci, de bună seamă, numai în interiorul ei.

260
Ochii înamorați ocolesc defectele ființei iubite sau îi prețuiesc fiecare defect în parte.

261
Frumusețea este mama iubirii 262
Majoritatea pesimiștilor tineri sunt creații și victime ale iubirilor neîmplinite.

263
Frumusețea singură, fără alte calități, poate fi privită din exterior ca un amar izvor de decepții după ce ai gustat din el.

264
Pentru cei mai sensibili dintre noi, florile au fost întotdeauna niște ființe intime, vii și apropiate nouă, ca niște copii ori ca animalele de casă. In afară de faptul că ele ne țin adesea de urât ori că ne transmit sentimentele celor care ni le-au oferit, florile ne înfrumusețează viața și ne vorbesc prin limbajul discret al culorilor și al parfumurilor alese, făcându-ne să nu ne mai simțim singuri atunci când nimeni nu se află lângă noi.

265
Pentru unele femei nestatornicia constituie o adevărată religie, pe altarele căreia dânsele își rezervă dreptul de a-și jertfi bărbații naivi care au fost îmbătați mai întâi cu iluzii.

266
In trecut, căsătoria din interes începea cu jurămintele cu mâna pe cruce în fața altarului și se termina cu jurămintele pe cruce în fața tribunalului de divorț.
Cine moare pentru sine va muri pentru totdeauna, dar cine moare pentru popor va trăi pentru totdeauna.

268
O caracteristică esențială a frumuseții este simetria magistrală dintre trăsăturile fizice exterioare. Tocmai de aceea, între înfățișarea exterioară plăcută și caracteristicele interioare ale sufletului ar trebuie să existe o simetrie perfectă.

269
Întotdeauna iubirea cea nouă acționează ca un antidot față de iubirea cea veche, chiar și în cazul când aceasta din urmă insistă să persiste cu multă încăpățânare.

270
După opiniile celor mai mulți, ultima iubire este declarată drept cea mai puternică, cea mai mare. Aceasta probabil din cauză că inima omului, dintr-un instinct de conservare a orgoliului personal, cu sau fără voia noastră, astupă sau șterge integral făgașurile și frustrările altei iubiri precedente, chiar dacă ele au fost în realitate cu mult mai profunde decât ale ultimei iubiri.

271
În mod normal, iubirea trebuie să aibă două direcții: dinlăuntru în afară și din afară înlăuntru. Numai când simți că direcțiile sunt simultane și perfect covalente vei fi pe deplin fericit.

272
Exagerat sau nu, doar sentimentul erotic are darul de a înfrumuseța realitatea, falsificând-o în felul cel mai plăcut, fără ca cineva să protesteze din cauza vreunor adevăruri trucate.

273
Liceul: un stup de îndrăgostiți!

274
Toate rănile se vindecă repede, în afară de cele din lăuntrul inimii. Iar acestea, odată vindecate, te dor chiar și atunci când te gândești la ele.

275
Durerea seamănă cu un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește la vale: pe cât îl lași să se rostogolească, pe atât el crește și se duce mai repede spre abis.

276
Omul care a fost o viață întreagă nefericit se va teme de prea multă fericire..

277
Dragostea, norocul, frumusețile naturii, sănătatea perfectă, arta, închipuirea și rezultatul reușit al unei munci esențiale cred că sunt cele șapte surse principale de adevărată fericire a omului. în afara lor, greu s-ar mai putea închipui o fericire integră.

278
In așteptarea fericirii mulți își închipuie că aceasta va fi deosebit de măreață și strălucitoare. Când sosește însă ți se pare că este prea modestă, că nu ar fi chiar cea așteptată, și-ți dorești imediat alta mai mare. Sentimentul de nemulțumire veșnică este caracteristica celor ce-și fac prea multe iluzii.

279
De cele mai multe ori fericirea ne înconjoară de jur-împrejur ca aerul și suntem fericiți chiar fără să simțim direct binefacerile ei, așa cum nu simțim niciodată presiunea atmosferică exercitată continuu asupra corpului nostru. Abia când pierdem una din sursele fericirii invizibile (sănătatea, de pildă), abia atunci realizăm că am fost fericiți și că puteam să ne considerăm fericiți în continuare și, în consecință, regretăm tardiv acele momente pe nedrept disprețuite.

280
Nimic nu ne oprește să credem că oamenii care se află într-o continuă stare de fericire sunt indivizi nesimțiți sau anormali. Ei nu pot simți și vedea prea multe. Spiritul lor de observație va fi totdeauna îngust și nu le va permite să cunoască altceva în afara propriei lor exaltări. Cu certitudine, doar oamenii nefericiți înțeleg totul.

281
Toate pasiunile, la începutul lor, au nevoie de discreție.

282
Pânzele de aur ale lui Nicolae Grigorescu sunt așternute cu toate culorile sufletului românesc.
Grigorescu este Coșbuc al picturii românești.

284
La școala vieții atât succesul cât și insuccesul sunt deopotrivă de buni profesori.

285
Când ești singur și începi să cugeți undeva în mijlocul naturii, simți, fără voie, că ai devenit un mic centru al universului.

286
Poeții: un stol de păsări cântătoare, călătorind spre meleagurile nemuririi. Fiecare vrea să fie privighetoarea aleasă, așteptată de secole... Dar câți din acești înaripați ai gândurilor nu-și frâng aripile, prăbușindu-se în Oceanul Uitării, înainte de a atinge tărâmul mult visat!

287
S-ar părea că moartea Beatricei Portinari, iubita lui Dante, l-a făcut pe marele florentin să dea viață �Divinei Comedii�.

288
Shakespeare a plăsmuit destine umane cu mult mai bine decât Fatumul mitologic și decât toți zeii Olimpului. Nu de geaba s-a zis că, după Dumnezeu, marele Will este al doilea creator al oamenilor.

289
Chiar și apa cea mai lină, când atinge marginile, devine o cascadă zgomotoasă.

290
Față de fiecare bărbat în parte o femeie știe să fie alta, să se metamorfozeze sub alt chip. Pentru fiecare dintre ei dânsa își împarte grațiile într-un mod deosebit, totdeauna nou, dar totdeauna într-un fel original, atrăgător. Câți bărbați cunoaște ea, chiar și din vedere, atâtea manifestări grațioase are.

291
Cauza nu poate fi de fiecare dată proporțională cu efectul și nici efectul cu cauza. Cauzele mici produc adesea efecte mari, iar efectele mari pot constitui, la rândul lor, cauzele unor alte efecte, mai mari sau mai mici. Așadar, toată
lumea știe că orice lucru din lumea noastră își are o cauză a lui care-i explică existența. Este o lege sine qua non a cărei logică nu se mai discută. Și atunci îmi permit să le pun ateilor o întrebare pe cât de simplă pe atât de crucială: este materia efectul unei cauze? Cine ar răspunde că nu este va dovedi clar că habar nu are de logică, întrucât orice savant va răspunde că materia este tot efectul unei cauze, încadrându-se legii cauzalității! Și atunci apare a doua întrebarea firească: a cărei alte cauze dacă nu a lui Dumnezeu?!

292
Gelozia este fiara cea mai crudă, care sfâșie în bucăți spiritul uman, morfolindu-1 în sângele neputinței și al răzbunării.

293
Misoginii și blazații privesc întotdeauna femeia ca pe spiralele șurubului infinit care se învârte: deși-s mai multe spirale, ei văd în toate numai una în mișcare. La fel, în toate femeile, ei văd numai una singură - prototipul imaginar al unui standard inferior.

294
Indiferența afectată poate să ascundă cea mai sinceră iubire.

295
Religia este proiectarea gândirii ascetice străvechi pe cerul plin de mistere.

296
Lucrurile simple produc complicații.

297
Cine nu speră nu poate trăi și nu se poate adapta. între speranță și viață se poate pune oricând semnul egalității. Toți cei care s-au sinucis n-au mai avut nici posibilitatea, nici puterea și poate nici ajutorul nimănui ca să mai spere în ceva.

298
Pare un paradox, dar sinuciderea nu este de fapt decât dorința de Viață, de o viață demnă și normală, dar a cărei normalitate nu a mai putut fi atinsă.

299
Afecțiunea pentru ceva care trebuie memorat consolidează memoria.
Succesul fără satisfacții prea mari determină căutarea unor succese totdeauna mai mari.

301
Omul nu este perfect. Niciodată nu va putea fi perfect. închipuirea lui în ideal este însă desăvârșită.

302
Simplitatea se obține în urma unor experiențe foarte complicate.

303
Impresia deosebită pe care simplitatea o lasă în sufletul nostru constă în esența ei, care exprimă numai ceea ce este strict necesar. Simplitatea are oroare de prisos.

304
Dragostea este o datorie și o obligație a inimii normale, pe care aceasta trebuie să o ducă cu cinste până la capăt. Inimile anormale spiritualicește nu pot iubi.

305
Scânteia nu se mai întoarce niciodată la focul care s-a stins, dar, căzând, poate produce alt foc, mai mare și chiar mai luminos.

306
Mediocritatea nu trebuie lăsată niciodată să producă.

307
Nicicând mediocritatea nu-și va recunoaște propria ei mediocritate pentru că, stând la mijloc, are impresia că elitele gravitează în jurul ei.

308
Chiar noroiul, când e luminat de soare, strălucește ca aurul.

309
A plânge pentru toate durerile din lume este o virtute. A te limita numai la atât este o condamnabilă fățărnicie.

310
Nu există nici un popor netalentat.
Sărăcia materială se poate ascunde ușor. însă orice încercare disperată de a ascunde sărăcia spirituală sfârșește în ridicol.

312
Între frumusețe și rațiune, inima o alege totdeauna pe prima, subordonându-i-se ei, pentru a o regreta mai târziu pe a doua.

313
Dacă n-ar exista aparențele, adevărul nici n-ar mai trebui căutat, fiind evident ca lumina. Din păcate, norii aparențelor, ce devin adeseori luminoși, pot să mimeze perfect adevărul producând regretabile confuzii.

314
Atomul este oglinda întregului univers.

315
Timpul, marele necunoscut, a început tot mai des să se dea bătut, pierzând masiv în întrecerile pe care le are zilnic cu inteligența umană.

316
Punctele tale de vedere, oricât de judicioase și de bine intenționate ar fi, nu pot constitui o măsură infailibilă pentru judecarea altor oameni.

317
Omul este un cosmos infinit, tot atât de greu de străbătut de la un capăt la altul ca și cosmosul astronomic.

318
Autosugestia în dragoste este involuntară, intensă și poate chiar periculoasă. Uneori nici adevărul cel mai vizibil nu o poate înlătura dintr-o dată.

319
Sunt cazuri (nu chiar atât de rare) când ființa iubită cu pasiune de tine iubește la rândul ei, cu aceeași pasiune, pe altcineva, fără ca să-ți acorde ție nici cea mai mică atenție. Iată deja subiectul unei drame care poate deveni tragedie. Dacă nu ai nici urmă de instincte criminale, în acele momente, oricât de mult ai vrea ca s-o urăști pe această ființă interpusă idealurilor tale, nu vei reuși niciodată ca să-ți impui o ură sau o invidie totală, deoarece gelozia va fi mai mult admirativă, iar ura se poate transforma adesea într-o simpatie inexplicabilă, sinceră și tacită față de partea pe care o priveai cu o gelozie greu de stăpânit.
Întrebuințarea îndelungată a pluralului în timpul discuțiilor dintre oamenii a căror vârstă și poziție socială sunt aceleași va fi totdeauna o piedică însemnată în calea prieteniei și apropierii lor, dar, neîndoios, în același timp, un asemenea gen de politețe rămâne un mijloc excelent de a ține pe cineva la distanță.

321
Comportarea, ideile, felul spontan cum folosește aceste idei, precum și energia pe care o degajează în viața de toate zilele - iată ce conferă omului nimbul distinct al personalității.

322
Ideile nasc idei și - foarte adesea - ideile mici generează idei mari.
Dar și invers...

323
În ciocnirea dintre două idei, ori învinge una, ori apare o idee nouă.
Altfel nu se poate.

324
Ideea umană - excelent produs al materiei - poate accelera mișcarea acesteia din urmă, o poate încetini sau o poate chiar transforma, dar niciodată nu va putea genera sau distruge materia.

325
Ineditul este veșnic inepuizabil. El a existat și va exista veșnic, deoarece aparține veșniciei infinite.

326
Adesea veșnicia depinde de o clipă. Și este logic să fie așa, de vreme ce clipele generează veșnicia.

327
Între un om inteligent, dar leneș, și un prost cu ambiție, însă harnic și plin de voință, este de preferat al doilea, căci mulți așa numiți proști, prin muncă susținută, se deșteaptă și devin inteligenți. în realitate, foarte puțini se nasc proști cu adevărat și atunci cel din urmă poate deveni cel dintâi!

328
Cunoști o limbă nouă - cunoști o lume nouă.

329
Învățând limba unui popor îți destupi urechile față de acel popor, în timp ce ochii tăi îl vor vedea și înțelege mai bine. Cine nu știe decât limba țării lui va fi surd și mut față de cuvintele și de sufletul altor popoare.

330
Nu poți să urci o culme de trei ori și să o cobori numai o singură dată!

331
Câinii răi se îmblânzesc cu oase bune.

332
Faptele mari au câteodată dimensiuni mici.

333
Lacrimile seduc, apoi se duc...

334
Răul acționează totdeauna ca un bumerang.

335
Rezistând minciuni, învățăm a rezista celui mai crud adevăr.

336
Câteodată răul unește; binele dezbină. Dar și invers...

337
Inteligența nu este tot una cu imaginația.

338
Moda: îmbrăcarea oamenilor unii pentru gustul altora.

339
Pasiunea pentru sport este, pentru cei mai mulți, dorința de a fi cunoscut imediat de o masă mare de admiratori, decât o simplă pasiune. Aceasta deoarece fiecare a crezut întotdeauna că este cu mult mai ușor a deveni celebru prin intermediul sportului decât să te afirmi prin artă, prin literatură, ori prin știință - unde va trebui să studiezi din greu ani îndelungați, făcând eforturi intelectuale cu mult mai mari decât eforturile fizice ce trebuie să le facă un sportiv de performanță.

340
Dacă hoții n-ar părea oameni atât de cinstiți, într-o singură zi ar fi prinși toți. Iar dacă i-ai pune pe toți hoții grămadă la un Ioc, cred că ai forma cu ei o țară a hoților care vor trăi furându-se între ei.

341
Fericirea mare este o-ntâmplare.

342
Nu trebuie făcută nici o deosebire între trădarea din cauza fricii și trădarea premeditată.

343
Tăcerea uneori denotă ambiție, alteori inteligență, dar de cele mai multe ori prostie.

344
Nu viitorul se îndreaptă spre prezent, cum cred unii, ci prezentul spre viitor, atâta vreme cât un fapt important din viitor poate fi decis acum a se face mai curând sau mai târziu contemporan nouă.

345
Consolările pe care ți le aduc cunoscuții atunci când ți se întâmplă ceva rău, nu sunt uneori decât fraze ipocrite prin care ei caută, în acele momente, să-ți demonstreze �superioritatea� lor asupra ta sau bucuria ascunsă că nu Ii s-a întâmplat lor ceea ce ți s-a întâmplat ție.

346
Munca ar fi, într-adevăr, un mare izvor de fericire dacă ar fi făcută cu pasiune. Mulți o încep poate cu reală pasiune, dar nefiind răsplătiți proporțional cu efortul depus, după puțin timp, îi variază ritmul și calitatea în raport cu banul pe care îl câștigă.

347
Poezia bună rămâne una din cele mai subtile și mai concentrate forme de cunoaștere a vieții.

348
Trebuie să citim cărți! Trebuie să citim cât mai des, cât mai multe și cât mai diverse ca tematică. Evident, cartea, fie ea chiar și mai puțin spectaculoasă, îți trezește întotdeauna gânduri și sentimente noi, unele nefiind scrise direct în paginile nici uneia dintre ele, dar sunt idei pe care autorul ți le sugerează indirect - printre rânduri -, învățându-te cum să cugeți mai bine și cum să discerni adevărul.

349
Mândria înțelepților, câtuși de puțin recomandabilă, este totuși uneori scuzabilă. A proștilor nici atâta, pentru că ne amintește de caprele râioase care cu cât țin coada mai sus, cu atât lasă mai lesne să Ii se vadă dosul cel râios.

350
Dragostea este un examen pentru definirea caracterului.

351
Uneori gelozia ajunge mai mare și mai nebună decât însăși dragostea care a produs-o. La fel de nebună va fi și răzbunarea care-i urmează.

352
Cronos este totdeauna mai tare decât Eros.

353
In anumite situații, un sărut poate fi tot atât de primejdios ca și o dinamită: îți aruncă tot viitorul în aer!

354
Sărutul: pașaportul de intrare în împărăția amorului.

355
De la o strângere de mână la un sărut drumul este mai lung ca de la un sărut la cucerirea totală.

356
Pentru o fată care a rămas virgină până la 20 de ani, opinia puritanilor proclamă că a rămâne astfel până la căsătorie trebuie să-i fie prima ei mare grijă și datorie.

357
O altă afirmație puritanistă: virginitatea este cea mai sfântă comoară la tinerețe și cea mai monstruoasă anomalie la bătrânețe.

358
Pe porțile de aur ale Iubirii cel mai lesne pătrund Speranța și Iluzia. Când intră Realitatea, ea plătește o vamă grea. Dar, în urma ei, adesea porțile Iubirii se prăbușesc în noroi.

359
Cei ce vor să se sinucidă nu ar trebui să se gândească doar la ziua când vor fi înmormântați și când, aproape fiecare, își imaginează cu naivitate că va fi cea mai mare jale din lume, crezând că toți își vor smulge părul de durere și că astfel vor pedepsi pe cine știe ce vinovat. Aiurea! Așa ceva nu se întâmplă... De obicei, în atari momente de depresii și false iluzii, cei care suferă profund pentru ceva, se autosugestionează, își plâng mai întâi singuri de propria lor milă, închipuindu-și jalnica scenă a înmormântării lor, apoi iau brusc hotărârea cea nesăbuită, care, în fond, este un gest de lașitate condamnabilă; este o criză de moment a conștiinței blocată în mod evident de forțele satanice. Apelând la ajutorul divin, ea ar fi trecut ca orice criză. Iată pentru ce, descoperindu-le intențiile poltrone, va trebui să intervenim imediat și să nu-i lăsăm o clipă singuri pe acești disperați ai soartei. Datoria noastră ar fi să-i convingem clipă de clipă și să le spunem că necazul lor va trece și să le scoatem din cap ideea că toți vor suferi când ei vor fi înmormântați; să-i facem a-și imagina mai degrabă acel timp foarte apropiat când vor fi uitați definitiv după ce se sinucid, când vor fi bârfiți și numiți cu scârbă lași de gura lumii ce va discuta despre gestul lor fie la faptul divers, fie la o masă veselă și copioasă, unde nimănui nu-i va păsa de soarta nici unui disperat care acceptă de bună voie să semneze un contract etern cu porțile Hadesului.

360
Dragostea platonică poate genera, într-adevăr, opere de artă, și încă dintre cele mai reușite, pe când erotismul frivol, plin de senzualități exagerate, nu produce decât avortonuri artistice, maculatură plastică ori literară.

361
Viața se poate adapta chiar și acolo unde nici moartea nu ar putea supraviețui.

362
Există două naturi: una fictivă, eterică, paradisiacă, fantastică, plină de nopți tulburătoare, cu lumină de lună romantică, cu peisaje de codri sălbatici, trepidând de murmurul izvoarelor și de ecouri de privighetori, în care domnește doar poezia visurilor erotice și muzica nedefinită a nostalgiilor personale - și o altă natură reală, concretă, palpabilă, căutată cu interes de noi atunci când nu ne-o mai putem reprezenta pe prima (care, ce e drept, nici nu prea este la îndemâna oricui). Dar intrând în natura reală și trăind în mijlocul ei, dobândim un arsenal bogat de imagini care mai târziu se vor înmagazina spontan în mintea noastră. Toate aceste impresii frumoase se filtrează prin prisma amintirilor, se mixează, se amplifică și se colorează cu nuanțe vii, impunătoare. Și astfel irizate, imaginile ni se vor întoarce într-o formă și mai pură atunci când, în închipuire, dorim să ne creăm fiecare natura lui imaginativă, dar cu totul personală, inefabilă și adesea incomparabil mai frumoasă decât însăși sursa reală din care a izvorât.

363
Lângă un poet, simți și tu că începi să devii poet.

364
Un scriitor talentat poate fi ca o locomotivă care urnește din Ioc un tren întreg de cuvinte, dinamizând limba unei națiuni și trăgând înainte conștiința acelui popor.

365
Nu există repaus interior. Repausul este un echilibru relativ între două forme diferite de mișcare, este raportul direct dintre mișcarea unui obiect sau fenomen oarecare și mișcarea punctelor de reper materiale aflate în vecinătăți diferite.

366
Fiecare excepție în parte confirmă nu atât regula cât relativitatea.

367
Acolo unde apar mai multe excepții este vorba de o altă regulă.

368
Există o interdependență bine determinată între vid și materie: vidul aparține materiei în aceeași măsură în care materia aparține vidului.

369
Acolo unde se termină ultimul adevăr, încep alte zece adevăruri necunoscute.

370
Individualizarea repetată duce la uniformizare, la schematism.

371
Matematica este o poezie a cifrelor a cărei muzică devine uruitul motoarelor și a cărei simetrie o găsim în simetria construcțiilor.

372
Libertatea nu poate fi decât limitată într-un relativism pozitiv care trebuie să fie acceptabil majorității unei națiuni, deoarece ești liber să faci numai ceea ce este necesar, util și bun pentru toți oamenii, fără a periclita individualitatea vreunuia din membrii societății. Ignorarea acestor limite ar duce în mod ineluctabil la libertatea anarhică, la un libertinaj periculos pentru societate, când unii indivizi s-ar apuca să facă tot ceea ce ar voi ei, punând în pericol integritatea întregului popor.

373
Muzica clasică apropie secolele între ele și ni-i fac contemporani pe marii compozitori dispăruți de mult.

374
Conținutul, ca noțiune, presupune o pluralitate infinită de alte conținuturi, care aparțin în mod obiectiv unor pluralități infinite de forme. Transformarea formei în conținut și invers este o chestiune de logică și o caracteristică esențială a celor două conotații, însă în tot procesul acestor transformări, primatul conținutului asupra formei nu suferă schimbări esențiale.

375
Dacă totul este relativ în lumea noastră, firește că și teoria relativității lui Einstein nu poate fi decât tot relativă!

376
Decât să gândești cum să modifici forma valurilor, mai bine ai întări țărmul.

377
Eventualul are prioritate în fața imposibilului.

378
Trebuie ca și mediul să fie adaptat omului, nu numai omul mediului.
Credința în izbândă ține Ioc adesea de geniu.

380
Atenție cei ce lucrați în contraspionaj: acolo unde nu poate pătrunde un vârf de ac, pătrunde lesne o femeie!

381
In fața furtunii, mai sigur este firul de iarbă decât înalții cedri.

382
Ar fi o naivitate să împărțim armele moderne în arme defensive și arme ofensive. Toate pot deveni ofensive, iar teoria renunțării la armele ofensive este o formă mascată de a le extinde la scară planetară! (382-401: scrise în 1959.)

383
Cu hărnicie prea târzie, scapi cam greu de sărăcie!

384
Cele mai eficace arme de apărare ale unei femei vinovate sunt în primul rând lacrimile. Ea își ascunde vinovăția în valurile de lacrimi așa cum sepia se ascunde în norii de cerneală pe care îi secretă.

385
În mod evident, omul este o creație a glandelor sale endocrine, ca individ, el fiind ceea ce sunt glandele sale endocrine.

386
Modestia cuiva indică fără greșeală că bunul simț îi funcționează în mod ireproșabil.

387
Veselia perpetuă poate fi de natură morbidă și nu caracterizează în nici un caz spiritele alese.

388
Prefer micimea celor mici decât mărinimia prefăcută a celor mari.

389
Dacă vrei să afli niște sfaturi bune în viață, cere sfat dușmanilor tăi și procedează apoi invers felului cum te-au învățat aceștia.

390
Părerile despre ceea ce este moral și imoral s-au schimbat în decursul istoriei omenirii și probabil că se vor mai schimba și în viitor, în așa fel încât ceea ce ni se pare acum imoral ar putea fi considerat, peste un timp oarecare, ca un lucru foarte firesc și acceptat de societate din toate punctele de vedere, deci perfect moral. Noțiunile de moral și imoral diferă uneori de la o țară la alta, de la o cultură la alta, de la o civilizație veche la una nouă, și depind, în general, de epoca respectivă, de tradiții, de cultura grupării etnice în cauză și, nu în ultimul rând, de profilul religios al societății la care ne referim.

391
Între noi și pământ există un legământ tacit, o lege nescrisă, pe care, de când lumea, o respectăm cu sfințenie - și anume: pământul ne hrănește toată viața cu roadele lui, însă, în cele din urmă, ne cere să i le redăm integral prin ofranda finală a trupurilor noastre.

392
Să nu încercăm a întrece pe alții până când nu ne-am întrecut de câteva ori propria persoană. Prin adevărata emulație nu înțeleg decât întrecerea loială cu noi înșine.

393
Sclavia intelectuală este mai rea decât cea fizică. Este otrava mortală a spiritului omenesc.

394
A căzut prostește și s-a rănit. Apoi, în luminile nopții, când rănile nu i se cunosc bine, își arată tuturor cicatricile, spunând că-s urmele glorioase căpătate în lupta pentru idealurile mulțimii.

395
Un șoarece într-o bibliotecă cu cărți proaste este mai necesar acolo decât un tânăr care de curând și-a început cariera de cititor pasionat printre rafturile ei.

396
Emblema vieții nu poate fi decât dragostea.

397
Marea este mai întinsă decât toate fluviile pe care le adună, dar nu poate fi mai sus decât ele.

398
Când sunt trist caut un om vesel, iar când sunt vesel caut un om trist.

399
Ființa iubită lasă o urmă a entității ei vremelnice în spațiul veșnic dimprejur; își destramă parcă trupul și sufletul prin locurile pe unde a trecut, răspândindu-le ca pe niște iluzii luminoase, din orizont în orizont,
În infinitul universului.

400
Într-un fel simultan, iubirea perfectă este pe cât de platonică pe atât de senzuală. Platonismul și senzualismul sunt două aspecte ale unui tot indivizibil. Primul este, dacă vreți, înfățișarea exterioară a unui crin cu petale imaculate, parfumul lui atrăgător și discret, pe când al doilea este nectarul ascuns în profunzimile corolei, din care nu poți gusta cu plăcere fără a-i cunoaște și mirosul amețitor al florii.

401
Față de un sentiment curat și sincer, dar luat prea puțin în seamă, chiar și cea mai mare frumusețe rămâne o simplă însușire inferioară, fără nici un alt merit decât simetria de carne care, în asemenea cazuri, rămâne cu totul Întâmplătoare.

402
Frumusețea femeilor intră prin ochii bărbaților ca o rază de lumină, se oprește la inimă și, de acolo, face apel la buzunare. (402-436: scrise în 1960.)

403
Când ai o decepție în dragoste, ia-ți ca deviză zicala românească:
�Cui pe cui se scoate!�

404
Există femei care nu-s frumoase, dar lângă care bărbații uită cu plăcere de cele frumoase.
Într-un sărut se ascund toate promisiunile, însă ele nu trebuie amintite niciodată atunci când ÎI obținem.

406
Poetul caută să confere materialitate celor mai abstracte noțiuni și să abstractizeze cele mai concrete idei.

407
Uitarea aduce iertarea.

408
Frumusețea este sărbătoarea ochilor și a spiritului fiecăruia dintre noi.

409
Datorită situației speciale în care se complace, în individul izolat și antisocial clocește cel mai cumplit egoism. Iar egoismul exacerbat va genera în mod implicit mizantropia. Individul legat de societate, de colectivitatea organizată, capătă în același timp și aura unei personalități distincte, un statut social aparte și, mai cu seamă, un ideal social superior. EI va milita totdeauna pentru realizarea acestui ideal care va avea puternice nuanțe altruiste.

410
Obișnuința devine fundamentul solid al iubirii numai în cazul când sentimentul a fost puternic și reciproc de la început. Altminteri, după un timp, apare în acomodarea care face ca fundamentul să se sfărâme și ceea ce a fost construit pe el să se prăbușească.

411
Cu cât tinerețea ne-a fost mai fericită, cu atât bătrânețile ne vor fi mai triste, din pricina multiplelor regrete neputincioase (și pe care nu ni le ascultă nimeni când vrem să le împărtășim).

412
Tinerețea este interpreta cea mai desăvârșită a iubirii erotice. Sentimentul erotic la bătrâni este mai mult dezgustător decât ironic.

413
Femeia păcătuiește din curiozitate sau poate din imitație, așa cum ar imita moda.

414
Am auzit că există femei care sunt fermecătoare atunci când înșeală.
Perfidia lor delicioasă nu trezește bănuiala nici celui mai suspicios om, deoarece interpretarea rolului este desăvârșită și face parte din instinctul de conservare a speciei. Firește, asemenea femei sunt și cele mai periculoase.

415
Scopul iubirii este cel mai nobil: fericirea. Finalul ei creează viața. Omul este deci un rezultat al iubirii, o consecință a ei. Cu alte cuvinte, dragostea creează oameni, pe când ura, reversul ei, îi ucide. Dar de unde oare atâta ură în sânul speciei umane?

416
Într-o iubire platonică, dacă ființa adorată ar răspunde întru totul sentimentelor celui îndrăgostit, acesta ar înceta probabil să o mai iubească pe deplin.

417
Unde nu există conștiință, trebuie să existe constrângere.

418
Adevărul este umbra credincioasă a vieții.

419
Coincidențele ne surprind câteodată, ne derutează altă dată, iar când se repetă ne pun pe gânduri și ne îndeamnă să credem în minuni.

420
Orice apariție a ființelor divine venite din lumea eternă a Creatorului sunt trimise de Dumnezeu cu trei scopuri precise: întâi să ne amintească nouă oamenilor că Dumnezeu există, trimițând pe Fiul Său să ne mântuiască de păcate; al doilea, că Tatăl ceresc nu ne-a uitat și ne iubește pe toți chiar dacă noi II ignorăm uneori cu desăvârșire și, în al treilea rând, să ne avertizeze că, de vom continua să-L ignorăm și să trăim în păcate la infinit, având în vedere că EI este un Dumnezeu drept și sfânt, se va vedea în curând nevoit să ne pedepsească cumplit până ne va trezi pe toți la realitate. Atenție mărită, cetățeni ai planetei Terra, mai ales că diversele apariții continuă pe tot globul și că avertismentele sunt repetate din ce în ce mai des!

421
Mormintele nu au preferințe.

422
Între pasiunea pentru artă și talent sunt aceleași deosebiri ca între talent și geniu.

423
Arta trebuie să fie un sistem de vase comunicante care vehiculează frumosul de la suflet la suflet.

424
Să nu căutăm femeia ideală înainte de a găsi bărbatul ideal.

425
Iubirea apare din tainițele necunoscute ale sufletului omenesc ca un izvor din inima muntelui. La început este un firișor timid de apă care se prelinge aproape invizibil printre pietre și rădăcini, apoi, își sapă încet, încet un val propriu, netezindu-și calea, după care pornește cu impetuozitate vesel și zgomotos la vale întâlnind diferite pietre și pietricele în calea lui. în felul acesta râușorul, izvorât din suflet, ajunge să-și mărească din ce în ce mai mult debitul, până când devine un fluviu clocotitor pe care nimeni nu-1 mai poate opri și care se liniștește îndată ce sosește în largul mării, uneori amară și sărată, și plină de furtuni înspăimântătoare.

426
Poezia poate fi comparată cu o fată frumoasă, îmbrăcată cu gust. Vestmintele ei sunt însă metaforele. Oricât de elegante ar fi acestea, dacă sunt prea multe, îmbrăcămintea devine încărcată, înzorzonată; culorile vor părea țipătoare, în fond, este suficient să alegem numai câteva metafore, dar să le aranjăm în restul materialului, acolo unde trebuie, și poezia nu va avea decât de câștigat. De obicei, cu cât vestmintele sunt mai vaporoase, mai sugerative, cu atât creează mai multă atracție. Chiar dacă ele vor lipsi aproape complet, poezia tot nu va avea de suferit și nu va fi lipsită de conținut. Un conținut bun deseori se poate dispensa de metafore extraordinare. Așa cum nudul unei fete frumoase nu respinge pe nimeni, poezia ametaforică se poate impune prin naturalețea ei, prin simplitate și prin forța ideilor originale.

427
Talentul este îmbinarea armonioasă dintre fantezia artistică spontană și reflecția îndelungată, care dintr-o sută de posibilități știe cum să aleagă întotdeauna pe cea mai bună.

428
Unii își descoperă propriul lor talent, alții talentul de a-i fi înțeles pe aceștia și, din asemenea motive, încep să se considere a fi chiar mai talentați decât primii. Se știe că talentele reale nu-și recunosc niciodată în public virtuțile, pe când cei plini de sine ți-ar deveni pe dată dușmani dacă le-ai spune că sunt lipsiți de talent.

429
Poezia este arta de a sugera, este arta unde poetul colaborează cel mai mult cu sufletul cititorului, fără a-1 pune continuu în încurcătură ca în fața unor șarade.

430
Fiecare înfrângere în artă va fi un stimulent al talentului, dacă într-adevăr talentul există în realitate.

431
Bunătatea sufletească nu se naște din slăbiciune, ci din tărie; nu este doar o caracteristică a firilor impresionabile, fricoase, sentimentale ci, dimpotrivă, a firilor energice, cu spirit larg, care săvârșesc totdeauna binele ca o manifestare a surplusului lor sufletesc. Ca să fii bun îți trebuie multă energie spirituală, multă bogăție sufletească, de unde să ai ca să împărți și altora, pe când cel rău își ascunde sărăcia psihică prin duritate și prin fărădelegi. Ca să fii rău nu ai nevoie de nici o energie spirituală, ci este de ajuns doar puțină forță fizică și poate nici atât. Răutatea denotă în primul rând o manifestare a insuficienței și incompetenței spirituale, a degenerării sentimentelor umane superioare și, în speță, o anomalie vizibilă peste care s-a incrustat un strat gros de egoism primitiv. Dacă bunătatea reflectă un spirit perfect normal, superior, răutatea dovedește mai întotdeauna o stare patologică alarmantă a celor pândiți de pericolul nebuniei.

432
Nu ești fericit atunci când ai obținut fericirea, ci mai mult atunci când o cauți sau când ești aproape de ea.

433
Ajungi la glorie urcând un milion de trepte alunecoase care adesea te rostogolesc înapoi. Dar dacă după primele zece ai obosit, mai bine întoarce-te!
Prețuim întotdeauna ceea ce nu avem și disprețuim cu inconștiență ceea ce este îndestulător.

435
Drumul cel mai lung este cel pe care-l faci singur, fără prieteni, fără întâlniri, fără cunoștințe pe parcurs.

436
Nu poți lupta pentru libertate cu sufletul senin și fără o multitudine de îngrijorări. Orice luptă înăsprește sufletul; mai târziu și chipul. (437-449: scrise în 1961.)

437
Dacă posezi simțul echilibrului, te poți aventura chiar și pe-o muchie de cuțit.

438
În orice operă dramatică este necesar să existe două acțiuni distincte: una care se vede și se aude, iar alta care poate fi numai dedusă, subînțeleasă.

439
Materia primă a literaturii trebuie să fie în primul rând adevărul, cu întreaga lui valoare general-umană, și în al doilea rând frumosul care, sub condeiele cele mai strălucite, reușește adesea ca să devină sinonim cu adevărul.

440
Muncind, uiți de multe necazuri. Acesta este încă un motiv pentru care munca poate deveni în final încă o sursă de fericire. în general, nu poate exista fericire fără consumul unui efort.

441
Totul trebuie câștigat prin muncă cinstită. Chiar și iubirea!

442
Nu este obligatoriu ca fiecare iubire să se sfârșească printr-o căsătorie, dar este obligatoriu să se sfârșească cu naturalețe și omenie.

443
Dezinformarea este de două ori mai periculoasă decât minciuna bine elaborată.

444
A nu protesta împotriva ororilor trecutului înseamnă a le admite pe cele ale prezentului și a da cale liberă celor viitoare.

445
Trebuie să recunoaștem că în viață progresăm și datorită insucceselor noastre care ne-au supra-ambiționat.

446
Când te desparți de un trecut urât, rușinos, trebuie să tai toate punțile din urma ta.

447
Toată civilizația lumii, toate sentimentele bune ale omenirii, toate gândurile și vorbele frumoase, toate realizările moderne, toate, toate aceste lucruri se datoresc cărții și numai cărții.

448
Atât suferința cât și fericirea stimulează talentul. Prima poate mai mult.

449
Lacrimile sunt câteodată o condiție necesară vieții. Ele pot fi perle negre ale deznădejdii sau perle albe ale bucuriei; pot dilua veninul sufletesc, spălând povara inimilor, sau pot înveșmânta bucuria în mărgăritare fluide, încălzind aceste inimi. Adesea într-o picătură de lacrimă găsești adunată toată iubirea curată, toată sfințenia ei, care face ca această perlă lichidă a Sufletului omenesc să valoreze atunci mai mult decât grămezi întregi de aur.

450
Munca rodnică, plăcută, depusă de omul harnic, face ca și oboseala să fie plăcută. La cel mai mic efort, leneșii obosesc, iar odihna lor rămâne ca o zăcere greoaie, apăsătoare. {450-466: scrise în 196S.)

451
Exercițiile poetice nesfârșite? Sunt împotriva lor! Scriind doar cu conștiința că exersezi, îți scrii de fapt opera propriu-zisă și ajungi inevitabil la provizorate perisabile și la rebuturi masive. Concepând o operă poetică, trebuie să ai de la bun început curajul și talentul să o pornești ca pe o operă definitivă, de sine stătătoare; să aduci prin ea un mesaj absolut proaspăt, inedit și interesant pentru cei mai mulți; să fie o lucrare cu totul spontană și sinceră. Când scriem, trebuie să avem întotdeauna conștiința creării serioase și perene, nicidecum a exersărilor superficiale.

452
Când poporul uită numele autorului unei poezii pe care și-a însușit-o, devenind populară, nu înseamnă că-l subapreciază ci, dimpotrivă, că și-l socotește egal ca forță creatoare și că se identifică cu el. O asemenea asimilare pare mai degrabă un omagiu colectiv și nicidecum o subapreciere.

453
Soarta se poartă cu oamenii ca furtunile de nisip (ghiblis-urile) din Sahara: îngroapă o casă sau o grădină parfumată pentru a elibera o ruină sau un mărăcine uscat.

454
Singurătatea mai mult sau mai puțin îndelungată în mijlocul naturii fermecătoare, sub cerul liber, reînnoiește instinctele folositoare și creează în om o puternică aversiune față de artificial, față de prefăcătorie și de superficialitate.

455
Omul se zbate veșnic între dorințe și înfrânare. Gradul lui de civilizație s-ar putea măsura și după puterea de a se înfrâna.

456
Lăcomia de bani produce deseori mai multe necazuri decât lipsa banilor înșiși.

457
Cosmosul are o finalitate: Omul! Acesta este o concretizare sintetică
a cosmosului.

458
Pentru președinții unor state comuniste care, pe lângă faptul că, prin duritatea lor, chinuiesc poporul și își dau aere monarhice, fiind îmbătați de putere și dovedind că râvnesc chiar și tronul regilor, ar trebui să existe într-adevăr un tron special: numai cel electric!

459
Dacă ar fi să comparăm literatura cu o plantă, atunci poate că ar fi logic să spunem că folclorul reprezintă rădăcinile ei, proza - tulpina, iar floarea,
desigur, poezia.
Arta se sfârșește totdeauna acolo unde lipsa de talent afișează masca talentului.

461
Haina dușmanului nu ține de cald.

462
La vârsta nubilă orice poartă în pântecele ei căsătoria.

463
Adesea mocirlele negre și pestilențiale se acoperă cu nuferi gingași și imaculați care se întind pe cuprinsul lor ca un covor de crini strălucitori și plini de poezie. Tot așa, instinctul genetic al proliferării speciei omenești, conștient sau nu, produce vălul parfumat al iubirii platonice.

464
Într-un fel aparte, talentul descătușează de comun, dar numai după ce i-a înrobit pe oamenii aleși de el, subordonându-i pasiunilor celor mai nobile.

465
Fiecare trecem în viață printr-o suferință sau alta, mai mare sau mai mică. Dar s-a observat că acei oameni care au avut parte de mai multe suferințe, nu numai că s-au călit în focul lor, dar au învățat să le evite și chiar să le anuleze în totalitate atunci când necazurile s-au năpustit cu sălbăticie asupra lor.

466
Plânsul celor maturi este uneori o manifestare a dezechilibrului dintre tărie și slăbiciune, iar alteori - aceasta trebuie neapărat spus - este o dovadă de o extremă noblețe și sensibilitate sufletească.

467
Așa cum dintr-o tonă de minereu scoți un gram de aur, dintr-o tonă de suferință scoți un gram de fericire. Suferința nu-i dată decât pentru a simți bucuria mai intensă atunci când necazurile s-au terminat. (467-490: scrise în 1963.)

468
Unele scoici caută să scape de impuritățile supărătoare și iritante pătrunse între cochiliile lor, învăluindu-le într-o secreție de mai multe straturi sidefoase care se știe că nu-s altceva decât prețioasele perle naturale. Și unii oameni reușesc câteodată să-și înnobileze viciile acoperindu-și fiecare cusur cu mai multe straturi de virtuți.

469
Totdeauna a fost mai ușor să faci o roată de car decât o rotiță fină și minusculă de ceasornic. Tot așa, eu cred că pare mai ușor să scrii un roman voluminos decât o schiță bună, desăvârșită.

470
Unul din momentele tragice ale existenței omenești este desigur acela în care ajungi să te lauzi cu foștii tăi colegi, cu prietenii și cunoscuții tăi ajunși în posturi înalte sau cu o situație cu mult mai strălucită decât aceea pe care o ai tu acum. Lăudându-te cu binefacerile, cu mila și cu atenția arătată de ei față de tine, în momentele nenorocite în care ai fost silit de soartă să apelezi la ajutorul lor, - de ce n-am recunoaște? - nu vei face altceva decât să-ți diminuezi propria-ți personalitate, dovedind că n-ai avut tăria sufletească si nici forța interioară proprie de a fi tu în locul lor sau chiar deasupra lor... In loc să te mândrești în fața altora cu asemenea personalități ridicate de lângă tine, începe încă din în această clipă să faci prima încercare ca să-i ajungi din urmă și apoi chiar să-i întreci!

471
Criticul literar - ca și orice critic de artă în genere - nu trebuie să privească și să analizeze opera respectivă dintr-un unghi ales la întâmplare, dintr-o optică subiectivă. Fiecare operă artistică are un fel de distanță focală a ei, diferită de altele, și numai de la această distanță specifică este posibilă o analiză clară și obiectivă, nesupusă unor tipare standardizate.

472
Lipsa de substanță îmbracă adesea formele cele mai atrăgătoare și mai derutante, făcând din pseudoartă un adevărat business. Astfel au apărut faimoasele kitsch-uri.

473
Învățătura autodidactă este desigur meritorie și uneori de invidiat. Totuși, ea va avea extrem de rar profunzimea și sistematizarea celei căpătate în școli și facultăți. Este mai mult empirică, este eclectică și adesea superficială. De aceea, nu poate fi scutită de un exces de subiectivism și diletantism.

474
A fost totdeauna, desigur, mai ușor să analizezi teoriile, să le compari, decât să le elaborezi personal. De aici concluzia: avem o mai mare nevoie de creatorii teoriilor decât de criticii acestora; avem, de pildă, nevoie de mai mulți scriitori și de mai puțini teoreticieni literari. Când într-o țară numărul criticilor ÎI depășește pe cel al scriitorilor, putem fi siguri că viitorul acelei literaturi, pentru acea perioadă, va fi pus sub semnul întrebării.

475
Necazurile trebuie să le suferim în tăcere spre a nu le mai transmite și altora. Dimpotrivă, bucuriile putem să le exteriorizăm cu exuberanță, iar dacă este cazul, să facem și pe alții să guste din sărbătoarea spiritului nostru. Cu o singură condiție, însă: nu cumva, prin veselia noastră, să jignim pe cei care trăiesc o durere profundă chiar în acele momente.

476
Păcatul este adesea abaterea de la tradițiile și îndatoririle eclesiastice artificiale de la care... ar fi chiar păcat să nu te abați!

477
Când un șef mărunt de instituție se poartă cu cruzime și cerbicie exagerată față de subalterni, în numele perfecțiunii sau al ordinii, și când acesta recurge la amenințări în numele unei datorii profesionale ori în numele unei doctrine politice, și când caută să demonstreze un zel exagerat, care nu i se potrivește capacităților lui, trebuie să bănuim că avem de a face cu un intrus al cărui trecut este dubios și de care se teme mult să nu-i fie descoperit.

478
Nașterea unui nou prunc pe pământ: încă o dată Universul cel mare va fi înghițit de rațiunea unui Univers mic!

479
Cel care a scăpat teafăr din gura leului nu se mai teme de câini.

480
Din rădăcinile dragostei față de propriul tău popor trebuie să se nască și dragostea față de omenirea întreagă.

481
Cine dă o pedeapsă nedreaptă să-și aducă aminte că cel pedepsit, sau dacă acesta a fost exterminat, atunci urmașii lui, urmașii urmașilor lui ori susținătorii celui martirizat, mai de vreme sau mai târziu, tot se vor răzbuna, căci așa este omenirea. Orice pedeapsă nedreaptă, odată cu ea, naște o virtuală răzbunare, poate chiar o perpetuă vendeta, transmisă de-a lungul unor generații.

482
Un paradox economic: intensificarea exportului, practicată în ultimul timp tot mai intens de țările avansate, aduce un excedent valutar atât de mare, încât valuta parazitară apărută superfluu îmbolnăvește economia țării respective, creând crize financiare de inflație și recesiuni din ce în mai greu de eliminat. Neînțelegând bine cum acest mecanism poate deteriora o economie avansată, unii economiști dau vina pe crizele de supraproducție, deși ele au un rol cu totul subsidiar, principala cauză fiind de fapt tot inflația supravalutară venită din afară.

483
Când se face reclamă excesivă unei bijuterii care pare mai strălucitoare decât aurul, trebuie să fim siguri că ea nu este de aur.

484
Cauza răului nu este instinctul cât conștiința.

485
Toți oamenii care au fost excepționali într-un domeniu major al științei sau artei, au fost mediocri într-altul.

486
In vreme de pace lumea devine cu mult mai impresionabilă și mai sensibilă decât în vreme de război. Perioada măcelurilor sângeroase tocește sensibilitatea omului, sentimentul milei față de necunoscuți atrofiindu-se aproape complet. Dimpotrivă, îndată ce omul se obișnuiește cu pacea, cel mai mic accident întâmplat undeva sau moartea celei mai obscure persoane, poate să impresioneze puternic comunitatea umană, producând ecouri profunde, care fac să se discute mult timp despre aceasta ca despre cel mai important eveniment. De aceea, cu cât perioada de pace este mai îndelungată, cu atât sensibilitatea oamenilor este mai mare și cu atât teama lor de război va fi mai binevenită. Și, în acest caz, dorința de pace va predomina tot mai mult.

487
Nici una din faptele cu totul extraordinare ale omului nu ne mai impresionează astăzi, deoarece știm sigur că specia umană ar putea înfăptui altele și mai mari.

488
Când greșim, să nu încercăm a pune piedici mustrării de conștiință ca să-și facă datoria. Strangulând-o, ne-am pune capăt spiritului autocritic, responsabil cu purgarea personalității noastre, imediat necesară.

489
Plânsul după o greșeală este începutul îndreptării.

490
Când proștii și nebunii încep să devină harnici - păzea!

491
Cine-și recunoaște sincer prostia începe să devină înțelept. (491-502: scrise în 1963.)

492
Hrana speranței este iluzia.

493
Orice răbdare este pregătirea unei explozii.

494
Cel care devine veșnic mulțumit de sine nemulțumește veșnic pe alții.

495
Spinii stau în calea oamenilor ca să-i mențină treji.

496
Insuccesul stimulează pe cei activi și îi descurajează pe cei leneși.

497
O vină trebuie judecată de două sau mai multe ori, dar pedepsită o singură
dată.

498
Mânia te face negru, frica te face galben, rușinea te face roșu, iar cinstea și tăria de caracter te lasă așa cum ești.

499
La început pare firesc să te îndoiești de orice, până ce descoperi adevărul. Dar tot continuând să rămâi sceptic, ajungi să te îndoiești până și de adevărul durabil.

500
Când nu ai succes în cucerirea fetelor frumoase, nu încerca și la cele urâte, ci treci direct la cele mai frumoase, fiindcă de multe ori acestea au pretenții și gusturi bizare.

501
După ce te-ai speriat de nouă ori de urs, a zecea oară îți vine să încaleci pe el.

502
Uneori impresiile noastre sunt atât de false încât lucrurile care ne stau prin definiție împotrivă ne par favorabile, iar adevărul palpabil nu ne poate convinge în nici un fel.

503
Omul modern se îndoiește din ce în ce mai mult de existența Satanei și a cohortei lui de demoni, considerând că aceste noțiuni sunt niște simple reprezentări false din închipuirea oamenilor superstițioși, deci nimic altceva decât un mit primitiv, simple superstiții. Dar să nu uităm ce a spus poetul Baudelaire, care se știe că nu era străin de influențele satanice: �Diavolul a ajuns să-i convingă pe oameni că el nici nu există�. Această disimulare este, fără îndoială, una din cele mai mari victorii ale lui... Și cu cât Lucifer este negat mai mult și mai �științific�, cu atât el are un câmp mai larg de acțiune, manifestându-se tot mai puternic pe întreaga suprafață a Terrei pe care ar vrea să o distrugă cu oameni cu tot spre a se răzbuna pe Creatorul care i-a limitat puterile. (503-520: scrise în 1964.)

504
Ne descoperim adesea, cu multă ușurință, talentele false și atunci avem impresia că am dat în sfârșit peste adevărata-ne vocație, cu care ne putem chinui după aceea toată viața. în mod firesc, rezultatele vor fi cu siguranță mici sau nule, pe când realul talent al nostru continuă să zacă încă neștiut și ascuns în zonele profunde ale existenței noastre, așteptând poate un simplu impuls din afară care întârzie să vină sau așteptând o întâmplare fericită pentru a țâșni ca un izvor de apă vie la lumină.

505
Când apăs pe nota �DO� de la pian, vor vibra instantaneu și nota �DO� de la harpă ori de la chitară, ceea ce, în muzică, se numește rezonanță sonoră. în acele clipe, vor fi antrenate, într-o rezonanță similară, dar cu mult mai slabă, și celelalte octave ale notei �DO�, însă restul notelor rămân absolut indiferente în fața acestui sunet, ele răspunzând doar la vibrațiile specifice lor, precum legile acusticei le cer. De fapt, dacă stăm să ne gândim, cam așa sunt și oamenii, numai că ei vibrează la un spectru mai larg: unii intră puternic în �rezonanță� față de majoritatea lucrurilor și fenomenelor din jurul lor, alții, mai inerți, răspund lent la numai câteva. Acestea sunt firile cel mai puțin sensibile. Dar există și indivizi care posedă pe deplin �rezonanță� pentru nota �DO� - ca să zicem așa - însă nu o iau serios în seamă, acordând importanță altei rezonanțe slabe, din derivația octavică a notei respective, entuziasmându-se excesiv de ea și crezând că este adevărata lui vibrație. Ei bine, cam așa se explică de ce unii oameni au talente slabe și neproductive, rămânând cu ele și neputând sări peste alte ștachete mai înalte, oricât de harnici și insistenți ar fi, deoarece direcționarea lor de la naștere era alta.

506
La urma urmei, omul nu se naște cu nici o convingere în cap. De aceea și convingerile politice nu-s altceva decât niște reflexe condiționate care s-au înrădăcinat adânc în creier. Poate doar prin extirparea creierului ar mai scăpa definitiv de ele sau, poate, prin distrugerea completă a factorilor stimulatorii care le-au determinat și prin înlocuirea lor cu alții mai reali și mai convingători.

507
Căutările aparent sterile pot aduce surprize mari.

508
Când scriem o lucrare în proză cu un subiect ceva mai încărcat, scriem ce scriem până ne trezim dintr-o dată împotmoliți într-un nod de situații care par fără ieșire. In aceste momente, mâna merge mai încet, rândurile se succed mai greu, doar câteva pe zi, iar uneori poate nici unul. Ștersăturile și revenirile apar tot mai numeroase. Schimbările pornesc să alterneze des. Tot acum începe și vânătoarea după noi soluții; se declanșează insomniile, dublate de reverii, câteodată destul de plăcute, fiindcă oboseala propriu-zisă dispare aproape complet, datorită încordării creierului aflat în febra surescitațiilor și a căutărilor fierbinți. Când adormim, se întâmplă ca visurile să ne sară și ele în ajutor și uneori - destul de rar însă - unele visuri ne oferă soluții miraculoase, surprinzător de logice, nebănuite în starea de veghe. Tot organismul ne este cuprins de febra creației și căutărilor insistente. Dacă, pe moment, nu găsim nici o soluție, în nici un caz nu este bine să forțăm lucrurile sau să apelăm la rezolvări facile, ci să așteptăm răbdători și fără nici o grabă. Mai devreme sau mai târziu, rezolvările salvatoare vor veni spontan, chiar atunci când le așteptăm mai puțin, ca dovadă că scoarța cerebrală, continuu stimulată de căutări, a dat alertă generală până a elaborat soluția optimă salvatoare. Dar pentru a se ajunge aici a trebuit să gândim continuu; a trebuit să trecem ambițioși peste toate eșecurile de la început. Și astfel, scăpând de aceste �noduri�, care apar firesc și aproape obligatoriu în procesul de creație, vom putea din nou să scriem cu plăcerea și ușurința dăruite de talentul nostru, până ce, din nou ne vom împotmoli într-un al doilea nod de situații, poate și mai greu de surmontat - ș.a.m.d. Numai așa, cu răbdare și cu chibzuință, se naște o operă durabilă.

509
Începe și de la sfârșit dacă poți, dar începe odată!

510
Deși iubirea este unică, la diferite vârste iubești diferit.

511
Spre erotism ne mână totul: soarele, luna, frumusețea naturii, muzica, dansul, filmele (arta, în genere), tristețea, durerea, bucuria, veselia, fericirea și nenorocirea, sănătatea și boala, prostia și înțelepciunea, frumusețea femeilor și a bărbaților, apa și vinul, tinerețea și teama de bătrânețe, disperarea și speranța, ambiția deșartă și imitația, sărăcia și bogăția, viața scurtă și teama de moarte, într-un cuvânt totul, totul - și toate! Iar în urma acestei turme, galopând vijelios cu biciul tentațiilor în mână, - atotstăpânitoarea patimă omenească, Păcatul. Bietul om se trezește totdeauna singur și dezarmat în fața atâtor ispite... Doamne, cum să le mai reziste, săracul?!

512
Nici o oaie nu-și cunoaște gustul brânzei pentru care este atât de apreciată.

513
Indiferența pentru persoana care a fost cândva iubită este fisura prin care pătrunde cu iuțeală o nouă iubire.

514
Inteligența omului cult îi amplifică durerile sufletești. Cu cât este mai cult, cu atât omul este mai sensibilizat de evenimente și mai conștient că suferă - și cu atât se consumă mai mult, îngropându-și suferințele mai adânc în interiorul lui și exteriorizându-și-le mai puțin zgomotos. Aceasta din cauză că un asemenea om își analizează amănunțit și cu răbdare elementele durerii, privindu-și introspectiv toate reacțiile organice pe care apoi și le extrapolează într-un fel voalat, destul de reținut. Oamenii simpli simt altfel durerile de natură spirituală, eliberându-și-le fără frâne.

515
Dacă am fi veșnic fericiți, am degenera sau ne-am face din căutarea nenorocirilor singurele distracții.

516
În gura mincinosului orice adevăr pare minciună.

517
Din ură, mânie, durere, cel slab poate prinde putere.

518
Ajutată de timp, lenea poate fura foarte ușor înțelepciunea oamenilor.

519
Când omul se miră des, înseamnă că în capul lui încep să se ivească zorile.

520
Un singur microb sau un singur virus ar putea reduce la tăcere o mie de tunuri!

521
Creația este unicul piedestal al frumuseții, înălțând-o în ochii tuturor.

522
Omul de rând vede într-un hoit înjumățit numai viermii, care-l determină să-și întoarcă imediat cu scârba capul și să-și țină respirația îndepărtându-se cu grabă de el, în timp ce savanții naturaliști, făcând abstracție de neajunsurile lui odorante, îl privesc cu multă curiozitate științifică. Zoologul caută specii noi de viermi, pe când anatomistul poate considera cadavrul ca o piesă de studiu interesantă, care ascunde încă multe minunății inaccesibile profanilor.

523
Dacă amesteci în părți egale parfumurile cele mai fine cu mirosurile cele mai pestilente, tot cele din urmă vor predomina, primele fiind ca și inexistente sau accentuând îngrețoșarea. în aceeași măsură, părțile bune ale oamenilor nu se vor vedea niciodată dacă sunt egalate de cele rele.

524
Am cunoscut oameni care se pretind culți sau chiar foarte culți - și mă refer la persoane care au terminat liceul, școli postliceale sau facultăți - însă care, din păcate, nu au avut răbdarea normală să lectureze ca lumea în viața lor nici o carte beletristică până la capăt, deși declară că pot citi orice altceva (ziare, reviste, cărți cu profil tehnic ori științific din domeniul profesiei lor etc.), dar nu și cărți de literatură. Unii din aceștia recunosc sincer că a citi un roman, oricât de bun. Ii se pare un adevărat chin, un mare și plictisitor supliciu, iar alții maschează același adevăr sub motivul că nu ar avea timp, că timpul lor este, vezi Doamne, mai prețios decât întreaga operă a lui Shakespeare, Goethe, Eminescu și chiar decât Biblia. Ce fel de oameni or fi aceștia este greu de spus, dar nu cred că, în realitate, ei aparțin spiritelor superioare, cum se consideră, mai ales că nu suportă să citească sau să asculte nici măcar o scurtă capodoperă poetică, de una sau două strofe. Ca o consecință firească a acestei dificultăți similară dislexiei, am observat că vocabularul lor este destul de șters și de plafonat, la nivelul unor subiecte plictisitor de banale. Oricum, în mod garantat, sufletele lor se prezintă destul de goale și vulnerabile, dacă nu cumva de-a dreptul bolnave. Uneori nici nu prea știm ce ar trebui să facem cu ei - poate un bun psihiatru i-ar ajuta foarte mult - mai ales că, luați ca indivizi separați, mulți dintre acești literaturofobi pot fi, în fond, oameni buni, cumsecade și cu o vădită capacitate intelectuală, dar incorect folosită.

525
Bilanțul unei politici nu trebuie căutat nici în cifrele statistice, nici în bugetele economice și nici în programele partidelor, ci numai pe mesele oamenilor și în saloanele spitalelor. Când politica este bună, mesele sunt pline, iar spitalele goale!

526
Justiția adevărată nu se răzbună. Ea pedepsește dintr-o datorie sfântă, menită să distrugă răul din rădăcină și să mențină acul balanței dreptății într-un perfect echilibru.

527
Să fii voinic și laș ar fi un nonsens și o insultă adusă fizicului tău.

528
Din păcate, invidia se travestește uneori într-un fel de admirație născută din ură, izbucnind uneori prin declarații care exprimă rezerve mărunte� sau așa-zise �critici obiective�.

529
Cel mai bun profesor poate învăța câte ceva chiar și de la cel mai slab elev al său.

530
Capricioasele și copilăreștile supărări în iubire par uneori necesare atâta vreme cât conțin făgăduința sigură a unei noi regăsiri. Supărarea adaugă împăcării un surplus de iubire, făcând-o să devină mai frumoasă.

531
Dacă dorești să luminezi mințile și calea altora, trimite-le razele de lumină de sus, spre a le lumina capetele, și nu de jos ori pieziș, căci atunci fascicolele de raze le vor lumina picioarele, iar umbrele vor fi mai lungi și mai dese decât spațiul ocupat de lumină.

532
Nici un geniu nu s-a oprit vreodată la jumătatea drumului!

533
Nu ar fi exclus ca infinitul mare și infinitul mic să joncționeze undeva într-o altă dimensiune, necunoscută încă.

534
Vorbele înțelepte se târăsc printre oameni ca melcii, iar prostiile și glumele proaste zboară printre ei ca liliecii.

535
Simplitatea se naște din complexități.

536
Totdeauna spunem despre alții că sunt mai fericiți decât noi, în timp ce aceștia pot avea convingerea fermă că lucrurile stau exact invers.

537
Hoții nu-s niciodată fericiți. Teama le este perpetuă și totdeauna mai mare decât iluzoria și efemera lor fericire după fiecare lovitură care îi apropie cu încă un pas de gratiile pușcăriilor.

538
Cea mai mare fericire cred că este să faci pe cât mai mulți fericiți.

539
Două lucruri sunt mai cu seamă greu de suportat: nenorocirea prea mare a noastră și fericirea prea mare a altora.

540
O națiune este cu atât mai cultă cu cât femeile ei sunt mai culte.

541
Când vom stârpi favoritismul, va dispărea atât mediocritatea cât și birocrația.

542
Este mai ușor să semeni fapte și să culegi vorbe decât să semeni vorbe și să culegi fapte.

543
Filmele comerciale sunt ca strălucirea policromă a focurilor de artificii: ne încântă privirea atunci când le vedem, dar nu lasă decât fum și le uităm repede după ce dispar.

544
După ce ai făcut un bine să nu te recomanzi nimănui.

545
Fiecare experiment poate fi începutul unei noi descoperiri.

546
Eclectismul filosofic devine adesea ștreangul originalității.

547
Între eclectici și plagiatori există numeroase afinități și metode.

548
Dragostea are miraculoasa proprietate de a transforma durerea în bucurie, bucuria în durere sau de a le amesteca pe amândouă în așa fel încât nici nu știi cum să le mai spui.

549
Adevărul convinge printr-un cuvânt, minciuna se trădează prin mai multe.

550
Cine devine victima propriei minciuni va deveni în continuare victima adevărului care-1 va zdrobi.

551
Adevărul totdeauna este calm; minciuna agitată.

552
Scopul arhitecturii este să redea pământului strălucirea și armonia cerului.

553
In mijlocul naturii se creează oamenii, dar arta îi umanizează.

554
Un adevărat artist, care dorește să rămână în sufletul oamenilor peste veacuri, nu are voie să creeze o operă imorală.

555
Mulți au o înspăimântătoare foame de aur, însă nimeni nu-l mănâncă.

556
Totdeauna amenințările cele mai mari vin din partea celui mai slab.

557
Gama admirației diferă după educația estetică a fiecăruia dintre noi și după cultura asimilată. Fiecare admiră ceea ce înțelege, existând un prag sau o barieră în acest sens. Unii admiră mult fiindcă înțeleg mai mult. Dar aceștia își exprimă odată cu admirația și rezervele, ceea ce este dreptul lor intangibil. Cei simpli admiră puțin, însă totdeauna o fac cu toată pasiunea și fără nici o rezervă. Ei se arată foarte impresionați de lucrurile simple, îndeosebi de cele care dau o puternică impresie de moment prin senzaționalul și coloritul lor, deși calitatea acestora poate fi în realitate superficială. A adopta față de ei o atitudine persuasivă ori a-i întrerupe să admire așa ceva ar fi totuși o greșeală.

558
Când admiratorii, referindu-se la autor, stau extaziați în fața unui produs artistic întrebându-se: �cum oare o fi putut face așa ceva?� - înseamnă că acel autor stăpânește la perfecțiune principiul artei adevărate, care cere ca procedeul să nu devină niciodată vizibil.

559
Un cuvânt banal îți poate sugera o idee interesantă, după cum o idee sau o constatare comună îți pot sugera alte idei, geniale.

560
Cu cât crește grămada de bani, cu atât crește și conștiința despre importanța propriei persoane a anumitor oameni. Neîndoios, este o manifestare morbidă, secondată deseori, în serie, de aroganță, mândrie, distanțare și dispreț față de pauperii din jur, iar consecințele pot fi foarte neplăcute pentru toți acești indivizi infatuați.

561
Fiecare bine al tău poate însemna răul altuia, după cum fiecare rău al lui poate însemna binele tău. (561-572: scrise în 1965.)

562
Se zice că jumătate din cei pe care îi considerăm noi oameni plini de modestie ar afișa o modestie dinainte calculată, deci - mai mult sau mai puțin - falsă. Dar, chiar așa stând lucrurile, tot e mai bine să ai de a face cu aceștia decât cu oamenii îngâmfați și aroganți.

563
Bucuria este de obicei mai tăcută decât durerea, deși există dureri care ne paralizează complet ființa.

564
Cel care se pricepe bine la lucrurile mari poate să le încurce rău pe cele mici.

565
Foamea activează mai mult de jumătate din lume, pe când îndestularea o moleșește pe cealaltă.

566
Dacă există atât de mulți tineri care bat la porțile literaturii, explicația o găsim în iluzia facilității, în impresia falsă că ei ar poseda deosebite puteri personale de creație. Este o impresie derutantă căpătată în general de majoritatea tinerilor atunci când citesc o carte de excepție despre care se grăbesc să spună în sinea lor: �Păi așa ceva puteam să scriu și eu...�

567
Cunoașterea inexactă poate fi mai rea decât ignoranța crasă - și chiar mai periculoasă.

568
Uneori, în viață, ești nevoit să suporți înfrângeri după înfrângeri, să dai deseori înapoi - și te resemnezi, realizând că nu ai încotro. Gândește-te atunci că și atletul care vrea ca să sară un obstacol schițează exact același gest în mai multe rânduri. Și el știe că, de fapt, cu cât dă mai mult înapoi, cu atât va avea o viteză mai mare pentru a face un salt vijelios înainte. Sau... și mai simplu spus: fiecare șut primit în spate înseamnă un pas înainte.

569
�Nu te îndrăgosti de persoana despre care bagi de seamă că te-ar face să suferi!� - spun cei mai buni sfătuitori ai tăi. Ce simplu de spus! Dar cum inima nu are de unde să știe dinainte ce o așteaptă, trebuie lăsată să-și parcurgă întregul traseu al martirizării, până se luminează de experiență și până se blindează ermetic.

570
Sufletul trebuie să fie întotdeauna mai mare decât trupul și să aibă drept ideal îmbrățișarea întregii lumi materiale și spirituale, extinderea lui în Întregul univers!

571
Unii leneși, când îi privești, caută să dea impresia că sunt foarte harnici, simulând că ar fi foarte ocupați cu vreo treabă și foarte activi.

572
Literele din cartea vieții sunt, desigur, oamenii.

573
Naturile problematice se ivesc acolo unde oamenii vor să se lase într-un fel voluntar martirizați de viață, creându-și inutil probleme complicate chiar atunci când nu le au. (573-583: scrise în 1966.)

574
Nici o orânduire socială nu a fost, nu este și nu va fi perfectă sau infailibilă, atâta vreme cât omul însuși, ca specie și ca individ, nu este perfect sau infailibil.

575
Toate plăcerile ieftine se obțin prin mijloace necinstite.

576
Apanajul tinereții este frumusețea fizică, iar al bătrâneții frumusețea morală.

577
Secolul nostru se caracterizează printr-o luptă acerbă între libertate și obligativitate, din cauză că popoarele nu vor libertatea obligativității, ci obligativitatea libertății.

578
Ambiția este singura ta călăuză care îți știe drumul întortocheat până la ideal, singura care te poate conduce fără greșeală până la el.

579
Poezia este o cascadă muzicală de idei, care sună cu atât mai plăcut cu cât cuvintele bine alese vin de la o mai mare înălțime.

580
Sub lumina lunii totul pare frumos. Locurile care ziua sunt urâte și dezolante, sub razele selenare devin peisaje de basme. Mărăcinișurile negre sau dărâmăturile albe, cu grămezi de moloz împrejur, se transformă miraculos în locuri pline de poezie, în timp ce femeile urâte par pentru câteva momente ceva mai frumoase.

581
Cuvintele și ideile cele mai banale, dacă sunt scrise sau ieșite din gura unei mari personalități, vă asigur că, în mintea celor mai mulți oameni, vor căpăta rezonanțe și semnificații noi, putând face pe dată ocolul pământului, în timp ce vorbele și ideile cele mai înțelepte, venite din gura unui om oricât de înțelept, dar necunoscut, rămân fără nici un ecou, strălucind ca un fulger orbitor produs în laboratoarele subterane.

582
Orice iubire se stinge ușor,/ Ștergând orice urmă de dor;/ In schimb ura noastră nu piere nicicând/ Și-o ducem cu noi în mormânt!...

583
Stă mai lesne în firea oamenilor să-și mărturisească în față mai de grabă ura decât iubirea.

584
Omul trebuie obligat să muncească doar în raport cu pregătirea profesională și capacitățile lui individuale - remunerarea făcându-se pe aceleași criterii. Dacă-i cerem mai mult decât poate, el va ajunge la rebuturi și va ceda fizic să mai muncească. Trebuie să fim realiști: nu putem cere migdalului să producă dovleci, nici dovleacului să producă migdale. (584-590: scrise în 1967.)

585
Viața oamenilor este ca un foc: uneori, arzând, ea dă multă lumină și căldură; alteori numai un fum înecăcios care împiedică adesea răspândirea luminii venită de la flăcările umane orbitoare din jurul nostru.

586
Astăzi ritmul istoriei a devenit atât de rapid încât într-un singur minut se pot rezolva probleme care înainte erau rezolvate de un secol întreg.

587
In timp ce se destinde spre coadă, spre cap vipera își încordează gâtul pentru a sări la atac. Deseori m-am întrebat dacă nu cumva și cu destinderile din situația internațională se întâmplă la fel.

588
Oamenii încrezuți au sentimentul înălțării chiar și atunci când se scufundă.

589
Dintre toate secretele, cel mai greu de păstrat este secretul iubirii, îndrăgostiții se trădează atât de ușor în fața persoanei iubite, iar efortul de a-și păstra secretul necesită atâtea energii și subterfugii nevinovate, încât o mărturisire ar părea de prisos și necesară doar pentru a parafa un adevăr deja știut.

590
Frumusețea ne este întotdeauna familiară. De aceea, lucrurile frumoase ne par dinainte cunoscute, ne atrag foarte repede până ajung să ne domine. Urâțenia ne produce dintr-o dată un sentiment spontan de dezgust și de răceală involuntară, respingându-ne și creându-ne de la bun început o atmosferă străină, repulsivă, foarte greu de suportat. Cu toate acestea, fără cunoașterea urâtului nu am putea aprecia atât de mult calitățile frumosului.

591
Educându-ne pe noi, înlăturându-ne singuri propriile noastre defecte, profităm nu numai noi, dar și urmașii noștri care, din punct de vedere ereditar, ne vor moșteni doar calitățile nu și defectele. (591-600: scrise în 1968.)

592
Autoeducația poate fi mult mai puternică în influențe pozitive decât educația dată de alții, pentru că vine impusă prin forța de selecție a voinței proprii. Ea poate substitui lipsa educației sau poate corija greșelile acesteia prin capacitatea selectivă a liberului consimțământ.

593
Moraliștii ne dau o sumedenie de morale, dar nici o metodă prin care să ne învețe cum să le aplicăm în viața practică.

594
Deviza supremă a vieții noastre ar trebui să ne fie aceasta: Cunoaște-ți înclinațiile spontane și, odată cu ele, limita capacităților proprii, și dă apoi societății tot ceea ce poți da!

595
Orice ambiție personală ar fi cu totul deșartă dacă ar apărea în afara preocupărilor pentru progresul societății de care aparții.

596
Adevărații zei ai publicului nu sunt și nu vor fi niciodată politicienii, ci numai cântăreții, artiștii și sportivii. Din păcate, trecerea timpului, care totdeauna ne-a adus în prim-plan noi și noi vedete, a dovedit limpede că, după perioade de ani și ani, numele lor, oricât de mari și strălucite vor fi puse totuși în umbră de vedetele de ultimă oră, al căror stil va fi mai bine înțeles de contemporanii lor. Așadar, nici aștrii adulați de public astăzi, nici chiar vedetele de mâine nu vor rezista uzurii timpului. Numele lor, încet, încet, se vor afunda în negura uitării, generațiile noi fiind din ce în ce mai puțin impresionate de calitățile personalității lor, indiferent cât de mari ar fi fost. Dar să nu uităm, în tot acest răstimp, Shakespeare, Beethoven, Mozart, Eminescu și restul geniilor, rămân la fel de strălucitori, la fel de neclintiți și de bine postați la zenitul tuturor secolelor.

597
Gloria este lucrul pe care oamenii acceptă să-l împartă cel mai greu între ei.

598
Dacă geniul răului apare în capul vreunui ambițios, care visează ca să supună lumea prin forță, strălucirea lui va avea, pentru spiritul umanității, nocivitatea radiațiilor atomice.

599
Defectele altora le suportăm mai greu decât pe ale noastre proprii, chiar și atunci când de fapt scăderile lor nu-s nici măcar defecte, ci simple greșeli accidentale.

600
Deseori avem naivitatea să interpretăm gesturile altora, de simplă politețe și de respect protocolar față de noi, drept gesturi de mare apreciere, de profundă afecțiune, de reală iubire, când în realitate ele nu sunt altceva decât niște artificii elaborate într-un fel magistral, din diferite interese. Confuzia aceasta se întâmplă de cele mai multe ori când avem păreri prea bune despre propria noastră persoană sau când trăim cu capul cufundat în norii unor iluzii prea mari. Mai târziu, descoperim că ne-am înșelat profund și atunci totul sfârșește prin deziluzii tragice.

601
Năravul este ca pirul: dacă-l tai la suprafață, el crește mai puternic în adâncime. Cu alte cuvinte, el va trebui scos cu rădăcini cu tot pentru a-1 distruge definitiv. (601-622: scrise în 1969.)

602
Cel mai complicat lucru este să fii simplu. Simplitatea superioară se atinge numai atunci când reușești să-ți armonizezi complexitatea unor însușiri alese, determinându-le să se valorifice una pe alta în contextul unei perfecțiuni estetice prestabilite.

603
Este extraordinară impresia pe care un cântec frumos o poate lăsa în sufletul omenesc! O melodie dulce, înălțătoare, are mai multă putere de convingere și de pacificare decât un arsenal întreg de metode, discursuri morale ori constrângeri aplicate de cei mai mari pedagogi și psihiatri.

604
Brâncuși! Chiar și numele lui singur, pronunțat cu fermitate, sună ca șuierul daltei care mușcă din piatră. EI a compus o întreagă Rapsodie română, solidă și compactă, numai din stâncile și arborii munților Carpați.

605
Oamenii sunt ca niște săpători ce găuresc peretele muntelui spre a-și făuri, prin tunel, drumul cel mai scurt care să-i conducă fără ocol spre oaza fericii vieții lor, spre o Arcadie a idealurilor palpabile. Și totuși! Peste cei mai mulți bolta tunelului se prăbușește, strivindu-i sau silindu-i să se retragă răniți ori schilodiți pentru toată viața, fără a mai răzbi vreodată
Dincolo...

606
Oamenii mari și modești sunt ca niște pușculițe de lut, foarte simple pe dinafară, dar care ascund înlăuntrul lor un tezaur scump, strâns cu încetul de-a lungul vieții. Abia când vitregia timpului le sparge, se observă cu uimire cât de mult aur a stat ascuns într-însele!
Intr-o formă destul de vizibilă, există două feluri de oameni: care greșesc des și uneori destul de grav, dar care se pricep de minune, prin diverse tertipuri, să-și ascundă cu repeziciune toate greșelile - și oameni onești, ce greșesc mai rar și mai puțin, fără să dorească a-și ascunde vreodată greșelile. Aceștia muncesc înainte cu îndârjire spre a și le îndrepta și, de cele mai multe ori, le elimină în totalitate. Din păcate, cum noi judecăm adesea superficial lucrurile, îi credem pe primii pricepuți și poate chiar infailibili, iar pe ultimii îi socotim înainte niște bieți incapabili care nu merită prea multă atenție.

608
Nu totdeauna când se înalță oamenii devin mari. De cele mai multe ori �altitudinea� la care ajung ei îi face să pară mici, tot mai mici în ochii mulțimii care-i privește cu răbdare, până nu-i mai vede nimeni absolut de Ioc, după care toți uită de existența lor, fără să știe apoi în ce Ioc au căzut atunci când le-a venit timpul să cadă.

609
De foarte multe ori, înălțarea oamenilor în funcție urmează traseul baloanelor umflate cu hidrogen: urcă cu rapiditate, dar când ating maximum de înălțime se sparg și vin jos ca niște cârpe netrebnice, pe care mulțimea le calcă în picioare fără să se mai întrebe de unde au picat.

610
Poeții și îndrăgostiții se aseamănă, întrucât gândesc mai mult cu inima.

611
Sunt convins, că din punct de vedere fizic sau al capacității de judecată, ființa umană contemporană a rămas absolut aceeași ca și cea de acum 2000 sau 5000 de ani. Numai că, în prezent, omul secolului al XX-lea și al XXI-lea, are un alt peisaj în jurul lui, văzându-se înconjurat de uzine moderne, de aparate electronice complexe și de rachete cosmice. In rest, el nici nu a avansat, nici nu a regresat fizic (poate chiar și-a mai pierdut din asemenea calități), doar că a devenit incomparabil mai doct și mai cumulard, din punct de vedere intelectual, decât antecesorii din mileniile trecute.

612
La dușman de-ți pleci capul, el nu ți-1 va atinge,/ Dar, din aceeași clipă, onoarea lui se stinge!

613
Scoală-te mai de dimineață decât inamicul tău și culcă-te numai după ce s-a culcat el.
Un prieten nesăbuit te primejduiește mai mult decât o mie de dușmani periculoși.

615
Literatura modernă trebuie să fie o literatură a sugerărilor metaforice alese sau, mai bine spus, a sugerărilor voalate, - mai puțin a descrierilor directe, cu luxuri de amănunte obositoare.

616
Ion Creangă rămâne în continuare enciclopedia populară și lingvistică
a poporului român.

617
Dacă în viața noastră nu putem lăsa urma lavei vulcanice, să lăsăm măcar urma meteoriților în cădere: este o urmă efemeră, evanescentă, dar foarte spectaculoasă și oricum ea va fi văzută totuși de destul de multă lume.

618
La alergări, când se dă startul, vedem adesea cum câțiva concurenți pornesc primii, țâșnind ca niște săgeți și detașându-se net și cu viteză sporită de grupul celorlalți, sprintând accelerat până departe, dar, după numai câteva ture, îi observăm sfârșiți de oboseală și cum slăbesc vizibil ritmul cu care demaraseră, până ce se trezesc întrecuți brusc de coechipierii veniți din urma lor, ce-au căpătat dintr-o dată miraculoase forțe noi și viteze sporite, plasându-i iremediabil, pe foștii lideri, pe ultimele locuri. Oare nu la fel pățesc mulți dintre copiii precoce, care devin oameni obișnuiți, dacă nu chiar mediocri, la vârsta maturității? Ciudată mai este uneori viața!

619
Scriitorii clasici, oricât de neînsemnați, vor fi întotdeauna mai cunoscuți decât mulți dintre cei contemporani. Numele lui Ioan Prale (1769-1847), scriitor român minor, dar citat de Eminescu în poemul �Epigonii�, va rămâne, în orice caz, mai familiar publicului cititor decât numele tuturor iXu-leștilor care umplu astăzi cu miile paginile ziarelor și revistelor noastre literare ori rafturile tuturor librăriilor - și despre care suntem siguri că nu se va vorbi niciodată mai mult ca despre �Prale, firea cea întoarsă...�

620
Cine nu iubește literatura, cine nu citește are sufletul sărac, are cugetul sterp și nu va fi niciodată în stare să cunoască marile frumuseți ale sufletului omenesc, ale cerului și ale pământului pe care s-a născut; și nu va cunoaște nici vreuna din complexele probleme ale existenței noastre efemere pe Terra. In literatură se află comprimată spiritualitatea și experiența tuturor veacurilor; în ea se află pulsul întregii omeniri, visurile de viitor ale întregii umanități. Este de neînlocuit, prin puterea-i inextricabilă de abstractizare, prin cea de analiză și sinteză a complexității vieții umane. Este neînlocuit ca sursă globală de informare. In paginile cărților aparținând diferitelor genuri - epic, liric ori dramatic - găsim modele perfecte de folosire a limbii literare, fiind un stimulent permanent al memoriei, al imagisticului, al judecăților logice de valoare și a proliferării fanteziei umane. Cărțile ne oferă exemple vii de penetrare a sufletelor omenești, prin descrierea miilor de personaje care, în paginile lor, își trăiesc cu intensitate viața pentru a ne-o îmbogăți pe a noastră. Literatura apelează la un material lingvistic bogat și nuanțat, pe cât de plastic pe atât de precis, cu care modelează faptele și întâmplările unor ființe ca noi. Ea vine mereu cu descrieri inedite de natură, înfățișându-ne tablouri impresionante, fie ele reale sau ireale, dar totdeauna splendide, incomparabile în frumusețe. Studiul literaturii ne-a pus de fiecare dată la îndemână istoria vie a reprezentărilor omenești de-a lungul veacurilor. In modul cel mai cert, literatura a rămas și va rămâne firul roșu care străbate viu și fierbinte prin timp toate secolele, legând generațiile între ele, dezlegând multe minți, desprinzându-ne de singurătate și alinând multe suferințe. Dacă îndreptăm lumina cărților spre sufletul nostru, dacă suntem avizi de razele ei, vom face ca sufletul însuși să capete o lumină imanentă, a lui proprie, care va străluci cu tot mai multă tărie împrejur, luminând, la rândul lui, alte suflete.
Nu încape dubiu că literatura poate schimba viața unui om, civilizându-l, Îmblânzindu-l; poate transforma un popor, o țară, o națiune, și poate transforma omenirea întreagă, în sensul cel mai real și mai pozitiv al cuvântului. In afară de muzică, nu cred să existe o magie mai mare decât magia literelor.

621
Există în România, cum s-a spus, mai în glumă, mai în serios, o reală inflație de poeți și de poezie? Foarte bine! Cantitatea aceasta de nobil compost, ce pare că prisosește, va fi, în acest caz, ca un îngrășământ natural, răspândit pe un sol primitor, din care, odată și odată, tot va trebui să răsară și să se alimenteze măreața floare a poeziei timpului viitor, noul Eminescu, cel atât de așteptat și de care avem atâta nevoie! Fiecare grăunte de �îngrășământ� poetic viu va avea atunci un rol foarte necesar, aproape istoric!

622
Operele literare cele mai proaste se scriu deseori prin folosirea cuvintelor celor mai frumoase.

623
i Precum se știe, Arthur Rimbaud a murit la 37 de ani, Eminescu la 39 de ani, însă cel care face cunoștință prima dată cu opera lor, cu siguranță că nu și-i va putea închipui niciodată altfel decât foarte tineri. Rimbaud va fi înfățișat totdeauna de către toți pictorii și graficienii de cărți numai sub chipul copilandrului precoce de 16 ani (căci atunci și-a scris el celebrele-i versuri), după cum Eminescu va apărea veșnic în fața noastră nu sub figura stinsă a geniului care ne privește trist din portretul cu mustață de la maturitate, ci sub înfățișarea mândră și strălucitoare a Luceafărului de la 19 ani, de o frumusețe demonică și tulburătoare. în schimb, pe Lev Tolstoi, pe Victor Hugo ori pe Bernard Shaw, nicidecum nu ni-i vom putea reprezenta cu figura din portretele lor din tinerețe (care știm bine că s-au păstrat, deși nu s-au impus conștiinței posterității), ci îi avem în imagine doar ca pe niște moșnegi înțelepți, dar bătrâni ca vremea și cu barba albă, fără să ne mai întrebăm dacă ei au mai fost vreodată tineri sau nu... Așadar, creatorul care moare la o vârstă juvenilă, oricine ar fi el - Mozart, Rafael sau Eminescu - are un avantaj considerabil: acela că posteritatea îl va păstra în amintire sub înfățișarea lui cea mai plăcută și mai radioasă, de tânăr nemuritor! Nemuritor ca și opera lui, de altfel, căreia se va ierta orice greșeală, dacă ar avea-o, fiind pusă pe seama fluctuațiilor tinereții crude și a vieții scurte, vrăjmașă oricărei desăvârșiri. (623-635: scrise în 1970.)
ii
624
În fiecare an, la 15 ianuarie, este aniversarea nașterii marelui Eminescu. Această zi ar trebui trecută printre sărbătorile naționale ale poporului român, zi sacră pentru neamul nostru și pentru cultura românească, binecuvântată de Dumnezeu cu un așa mare geniu. După câte știu, danezii arborează drapelul național pe toate clădirile atunci când serbează nașterea celui mai mare scriitor al lor, Hans Christian Andersen (n. la 2 aprilie, 1805). Iată un exemplu splendid pe care ar trebui să nu ne fie jenă a-l urma!

625
- Dacă N. Iorga, în prima parte a vieții lui, n-ar fi fost contemporan cu Mihai Eminescu, zău că aș fi fost înclinat să cred în minuni și-n metempsihoză și să admit că spiritul Luceafărului a trecut, după dispariția sa, în trupul marelui savant și istoric român. Totdeauna am avut impresia că după Mihai Eminescu, Nicolae Iorga este cea mai autentică reprezentare a geniului multilateral apărut pe solul românesc. într-un fel, mă intrigă și faptul că amândoi sunt botoșăneni chiar dacă spațiul geografic este o simplă coincidență.
Credința în izbândă este cheia principală a succesului. Dacă această credință lipsește, talentul va fi purtat ca niște aripi cusute și neînsuflețite.

627
Eminescu și Sadoveanu au îmbogățit peisajul românesc nu atât prin descrierea unor noi frumuseți specifice acestor locuri, cât mai ales prin sensibilizarea sufletelor noastre spre a percepe mai bine marile frumuseți deja existente ale României.

628
Oamenii mari au totdeauna în jurul capetelor lor un fel de aureolă de oameni-musculițe care se laudă cu prietenia acestora și care le ies inevitabil în cale pretutindeni, bâzâindu-le plăcut pe la urechi sau plictisindu-i cu ditirambule lor.

629
Unde se topește mult aur rămâne și multă zgură.

630
Orice ființă care piere/ Caut-o clipă de plăcere.

631
Cel mai puternic instinct rămâne tot instinctul sexual. Intrat sub imperativele lui, omul fără voință este în stare să-și riște, din păcate, nu numai onoarea și viața, dar chiar și viața veșnică (în cazul în care totuși crede în ea) pentru a și-l satisface pe deplin.

632
Oedip s-a orbit singur deoarece conștiința lui a putut vedea mai bine decât i-au văzut ochii.

633
Dragostea este mai degrabă un rezultat al contrastelor decât al armoniilor.

634
Dragostea cere tot atât pe cât dă.

635
Poate că în nici un alt domeniu simțul proprietății private, al apartenenței individuale, nu se manifestă cu atâta pregnanță ca în dragoste. De aceea,
sentimentul iubirii se ivește ca un echilibru dintre altruism și egoism.
Atunci când acest echilibru se rupe, apar riposte vehemente dintr-o parte sau alta.

636
În dragostea oarbă și pătimașă, 1% din calități le are persoana iubită, iar 99 96, fără să ne mai dăm seama, i le atribuim noi. (636-703: scrise în 1971.)

637
Cuvintele �te iubesc!� sună cel mai urât și degradant atunci când i le spui cuiva fără ca în realitate să simți cu adevărat că iubești. De altfel, chiar și atunci când iubești în modul cel mai sincer, o asemenea declarație - mai ales în clipele când este rostită pentru prima dată - se face numai și numai în niște condiții speciale. într-adevăr, sunt doar câteva momente solemne în viață, în care se pot rosti asemenea cuvinte mărețe, atât de profund misterioase și atât de sfinte! în cele mai multe cazuri, poate că ar fi mai bine să le înlocuiești cu dovezi gingașe și convingătoare - încât vorbele să nu facă altceva decât să parafeze un adevăr vizibil, impunându-se ca o concluzie firească a întregului sentiment demonstrat - decât să le repeți în gura mare fără ca nici măcar tu să crezi profund în realitatea lor.

638
Lumina... V-ați gândit vreodată ce impact au nuanțele de lumină - nu asupra ochilor, ci asupra sufletului fiecăruia din noi? Toată existența noastră este o continuă chemare spre lumină! Spre lumina fizică și spre cea divină, spirituală. Ne place lumina chiar mai mult decât ne dăm seama. De fapt, lumina înseamnă viață... Ea ne arată tot ceea ce este împrejur. în întuneric ne pierdem și nu o dată ne înspăimântăm cumplit.
Dumnezeu a creat mai multe surse de lumină - prima sursă vitală fiind soarele, apoi luna, stelele, fulgerele, aurorele boreale și australe - iar oamenii au creat surse artificiale: lumina focului, a lumânărilor, a lămpilor, a becurilor electrice, lumina reflectoarelor. Când se lasă seara și întunericul devine atotcuprinzător, ne cuprinde un sentiment ciudat de teamă ca în fața a ceva supranatural și necunoscut, căci atunci avem impresia unui gol negru în jurul nostru și începem să bănuim prezența tăcută a ceva nevăzut și groaznic. Pentru câteva momente, ți-ai putea închipui că ești ultima ființă supraviețuitoare pe această planetă, înconjurată de o pustietate îngrozitoare. Fără lumină, lumea nu ar fi altceva decât un uriaș și negru mormânt. Cu groază ne gândim atunci la viața nevăzătorilor.
Frica de întuneric este setea de lumină și atunci apelăm imediat la o sursă de lumină artificială ca să ne orientăm și să ne liniștim. Ce plăcut este, dimineața, când ne trezim din pat și, deschizând fereastra, salutăm primele raze ale soarelui! în acele momente, lumina produce în noi sentimente de pace, de siguranță, de alinare și de visare... Sublimul luminii ne încântă și descoperim că există sute și mii de feluri de lumini, de fapt de nuanțele unei singure lumini. Chirurgii și opticienii caută lumina cea mai puternică; îndrăgostiții lumina cea mai difuză, cu palori intime, iar pustnicii și călugării, când se roagă, își aleg ca sursă de lumină flacăra mistică a unei candele ori a unei lumânări fumegânde. Este un fapt indubitabil că varietatea nuanțelor de lumină ne influențează starea de spirit, deciziile și gândirea. O lumină neplăcută ne alungă din locul unde pâlpâie, pe când o sursă fermecătoare de lumină ne creează o atmosferă de visare, o stare contemplativă.
Un spectacol care are loc pe o scenă devine mai captivant atunci când reflectoarele multicolore aleargă după fiecare artist ca să-i contureze chipul, iar regizorii de lumini știu să speculeze la maximum o asemenea necesitate, creând jocuri policrome de raze. Casa noastră, camera noastră arată totdeauna altfel sub diverse feluri și unghiuri de lumini. Același loc, același peisaj capătă înfățișări diferite și, câteodată, schimbări foarte stranii - plăcute sau neplăcute - atunci când este scăldat de diferite surse de lumină, de diferite intensități.
O poiană cu flori, înconjurată de păduri și de un mic lac în care se revarsă un râuleț va părea tristă, într-o zi înnourată și ușor încețoșată, când norii cenușii de deasupra lasă cu zgârcenie să se strecoare o boare de lumină gri-cafenie peste întinderea ei, dar aceeași poiană explodează de frumuseți irizate într-o dimineață veselă și însorită, când păsărelele cântă fericite și când florile multicolore își tremură în vânt picăturile de rouă ce închid în ele mici curcubeie, peste care aleargă zeci de albine și fluturi cu aripi mătăsoase făcute parcă din petalele unor flori zburătoare... Când briza adie peste tufișuri și crengile copacilor, jocul umbrelor și al luminilor peste verdele crud al ierbii devine ceva fascinant. Nimic nu pare atunci mai înălțător ca silueta copacilor proiectată pe cerul de un albastru-bleu intens! La prânz, când soarele este sus, avem parcă un alt peisaj, inundat de o lumină mai verticală și ceva mai violentă care nu ne impresionează atât de mult ca în momentele amurgului. Dar sub razele roșcat-portocalii ale apusului de soare, lacul și râulețul din poiană își transformă undele în valuri de foc lichid. Cerul însuși se umple de o splendidă diversitate de culori magistrale, cu mii de reflexii, mai cu seamă dacă la orizontul tramontan se stratifică și câteva trepte alungite de nori, care toți se îmbracă festiv, din strălucitoarele lor margini dantelate până în miezul lor de flăcări încremenite, unii în roșu-aprins-sângeriu, alții în violet-albăstrui ori numai în aburi de aur străveziu și argint orbitor, filtrând policrom evantaiul razelor solare transformate într-o harpă a tăriilor albastre sau într-o coadă cosmică de păun. Chiar și fața noastră, de vom fi acolo, va reflecta acest joc celest de lumini, însă adevăratul impact va fi asupra sufletului nostru care va vibra la unison cu fiecare culoare în parte. Desigur, sub lumina lunii pline, asaltată de imnul privighetorilor îndrăgostite și îmbătate de parfumul primăverii, aceeași poiană va avea cu totul și cu totul un alt farmec, transformându-se într-un peisaj nocturn de basm, incredibil de frumos, mai ales atunci când cărările de iarbă sunt cutreierate de cârduri de cerbi și căprioare ce vor părea poleite și ele în argintul lunii...
Cine pătrunde în împărăția tainică a unei asemenea naturi va păși vrăjit într-o lume nouă, uitând toate necazurile, rănindu-și sufletul cu flori de lumină și cu sublimul unor sensibilități neobișnuite, declanșate de mii de raze multicolore reflectate deopotrivă de cer și de pământ. Atunci vom înțelege cu mai multă claritate că lumina ne vorbește, că lumina ne cântă și ne încântă, că lumina vibrează în tot universul și că își pulsează într-un fel supranatural misterele-i indelebile ce ni le aduce direct de sub tronul Creatorului. Da, razele ei pot metamorfoza totul, ne pot schimba și pe noi! Și tot atunci vom simți cu adevărat cum lumina ne învăluie în fiori calzi de plăcere, infuzându-ne în trup și în suflet valuri de energie, de fericire, de sănătate și de viață deplină...

639
Îndrăgostiții au totdeauna inima mai mare decât capul.

640
Dragostea mai începe uneori și de la coadă spre cap...

641
Dragostea generează totdeauna viața - aceasta fiind ea însăși o consecință a dragostei -, iar ura generează, fără îndoială, moarte.

642
Când doi îndrăgostiți se retrag în singurătate, prezența celei de a treia ființe (virtuale) plutește permanent între ei.

643
Legile naturii sunt atât de perfecte încât abaterile de la acestea par să fie mai de grabă alte legi decât niște simple excepții de la regulă.

644
Abstinența perpetuă înseamnă constipație, iar constipația va avea nevoie în curând de medic.
Sărutul face parte din meseria plătită a actorului.

646
Legile naturale, economice sau istorice sunt totuși mai tari decât oricare dintre doctrinele și sistemele politice cunoscute până astăzi.

647
Femeile sunt de trei feluri: doamne, domnișoare și... divorțate.

648
Omul nu a fost niciodată timid în planuri, ci doar în realizări.

649
Lipsa de experiență și îngâmfarea celor prea plini de sine îi fac să creadă că vor izbândi pretutindeni în viață. Asta până la contactul direct cu realitatea. După aceea vor vedea că eșecurile se țin lanț de capul tuturor înfumuraților.

650
Cele mai logice scuze și cele mai convingătoare argumente față de alții și față de noi le găsim mai cu seamă atunci când, din comoditate sau de frică, vrem să ocolim o confruntare directă pe care împrejurările vieții ne-ar obliga să o întâmpinăm, spre a nu ne simți deloc rușinați în caz de nereușită.

651
Pădurea: un colț de rai într-o lume de iad!

652
Cel mai greu de refăcut este un vis distrus pe care-l credeam țelul numărul unu, visul cel mai important al vieții noastre.

653
Din durerile mărunte ale fiecărui om se nasc marile dureri ale țării noastre și chiar ale omenirii întregi.

654
Ochii unei femei sunt totdeauna o carte scrisă cu un alfabet tainic pe care foarte puțini îl cunoaștem și de aceea nu știm să-i citim cum trebuie.

655
Lângă pomișorii strâmbi trebuie așezați țăruși drepți.

656
Dacă ți-e milă de râme, n-ai să poți săpa pământul.

657
Exagerarea este o jumătate de minciună.

658
Orice timp pierdut înseamnă un pas sau mai mulți înapoi.

659
Dacă ești sincer, disciplinat, cinstit, curajos și inteligent, nu se poate să fii străin de încă o virtute esențială: bunătatea.

660
Ritmul comun al muzicii și-ai poeziei este ritmul inimii omenești.

661
Aceiași oameni nu văd lumea noastră la fel, chiar dacă i-ai situa în același loc, deoarece un pol al omenirii este proiectat în afara noastră, într-un univers mai mult sau mai puțin înalt, pe când celălalt pol se află înfipt în interiorul sufletului nostru, într-un spațiu mai mult sau mai puțin profund. De aceea perspectivele de înțelegere ale mediului din jur și ale fenomenelor vor fi veșnic diferite, variind de la un individ la altul, de la un nivel de cultură la altul.

662
Copilăria noastră este frumoasă nu atât pentru motivul că, lipsit fiind de griji, copilul ar părea veșnic fericit, ci pentru faptul că orice copil își clădește cu cea mai mare ușurință o lume a lui, cu visuri dintre cele mai încântătoare și năstrușnice, unde nimic nu pare imposibil, totul petrecându-se într-un univers pe cât de specific pe atât de fantastic, care are totuși ca substrat lumea obiectivă, reală, popularizată însă cu peisaje inexistente, dar fermecătoare, văzute aievea numai de închipuirea lui infantilă și însuflețită de eroii îndrăgiți din basme, (cu care copilul discută totdeauna serios) ori de ființe fabuloase în care el crede cu naivă convingere.
Dacă am putea intra pentru câteva minute în sufletul unui copil, am observa că totul este văzut irizat, hiperbolizat, cu multe lucruri de neînțeles, privite de jos în sus. Confuziile sunt derutante, iar sentimentele destul de instabile. Ca atare, visele urâte, micile supărări trec în câteva clipe pe planul al doilea și se uită toate cu repeziciune pentru că nici nu prea sunt înțelese. Ceea ce este frumos persistă însă. Un cântec melodios, de pildă, îi răscolește adânc sufletul candid al puiului de om și-i deschide larg porțile necunoscutului; un peisaj mirific îi apare de fiecare dată mai colorat decât în realitate; o laudă încurajatoare ia proporții nebănuite în mintea lui, iar un cadou interesant este reținut ca un eveniment de seamă toată viața. Bucuriile în genere îi transfigurează existența - și cum părinții, de cele mai multe ori, îi fac aceste bucurii, chipul duios al mamei, zâmbetul cald al tatălui, apar, peste vremuri, învăluite în lumini de aur. De aceea ne amintim cu atâta plăcere de copilărie, de acest paradis pierdut în care nu putem reveni decât rare ori, dar și atunci numai și numai cu imaginația.

663
Cea mai ieftină educație pare să fie educația bâtei. Ea duce la dresarea copiilor prin frică și teroare, producând serioase traume psihice, și nu va fi vorba în nici un caz de o educație propriu-zisă.

664
Trăim în epoca concretizărilor fostelor utopii. Astăzi avem dreptul să visăm chiar și cea mai năstrușnică dintre ideile folositoare omenirii, dar nu avem dreptul să ne îndoim de posibilitatea realizării ei.

665
De multe ori anonimatul este mai folositor decât celebritatea.

666
Eroarea - umbra adevărului!

667
Moartea unei ființe dragi nu se poate plăti cu lacrimile tuturor oamenilor de pe pământ.

668
Speranța este sora idealului. Numai cine are un ideal poate spera.

669
Intre voință și inteligență nu există un raport direct. Câteodată, au o voință mare oamenii mai puțin inteligenți - și astfel, prin suplinirea carențelor intelectuale cu un surplus de muncă asiduă, unii pot deveni suficient de inteligenți - pe când oamenii cu posibilități intelectuale multiple rareori apelează la întregul lor potențial volitiv și greșesc profund, reducându-și din valoare.

670
O prietenie nu vine niciodată singură. Prietenul sau prietena pe care o ai aduc cu ei o lume a lor, o lume nouă pentru tine, formată din rude, cunoscuți ori alți prieteni care, într-un fel sau altul, vor fi raportați și la existența ta, trebuind de-acum încolo să-i respecți și să ții cont de personalitatea lor. Același lucru se întâmplă și când te căsătorești: un cortegiu de rude și de prieteni noi vin odată cu noul partener de viață.

671
Omul este iute ca gândul, domol ca melcul, tare ca fierul și plăpând ca floarea de mimoză.

672
Cei mai mulți oameni sunt ca fântânile: unele sunt profunde și au o apă curată, altele sunt mai puțin adânci, dar cu apa tulbure, iar altele sunt seci sau, mai rău, au apa amară, stătută, sărată ori sălcie. Dacă ești însetat, va trebui să depui față de toate aceste �fântâni� un anumit efort spre a le gusta apa care, altminteri, nu ar țâșni niciodată singură la tine. Puțini oameni sunt însă ca izvoarele: să-și reverse prea-plinul lor oricui, săturându-i și răcorindu-i pe toți, fără să le ceară vreo răsplată în schimb.

673
Filosofia este fermentul care înalță aluatul efemer al ființei omenești până îl scoate din strâmtoarea formelor telurice în care se zbate zilnic.

674
Să nu spui niciodată că ești cel mai rău sau cel mai bun din lume, cel mai nenorocit sau cel mai fericit, nici cel mai leneș sau cel mai harnic, fiindcă se vor găsi întotdeauna alții mai răi sau mai buni, mai nenorociți sau mai fericiți, mai leneși sau mai harnici decât tine, care să te întreacă.

675
Ni se pare de aur mâna întinsă spre a ne oferi vreun dar, și de sârmă ghimpată mâna silită de nevoi să se întindă spre a ne cere ceva.

676
Înainte de a îngropa vreun sclav, dezleagă-i mai întâi lanțurile de la mâini și de la picioare, iar dușmanului tău niciodată nu-i pune piatră de moară
pe mormânt.

677
Cea mai mare crimă a omului este indiferența față de om.

678
De multe ori aplaudăm frenetic virtuțile altora convinși că și noi le-am poseda în aceeași măsură, cu singura deosebire că nu știm, nu vrem sau că nu ne-a sosit încă timpul spre a ni le etala în public... Atunci avem convingerea că, într-un fel, ne aplaudăm oarecum și virtuțile noastre. Mare nerozie am comite dacă am proceda astfel! Acestea nu sunt scuze.

679
Câteodată succesul îți paralizează toate activitățile, dar nu pentru mult timp, deoarece urmează noi izbucniri creatoare ale talentului.

680
Călătoriile îi conferă spiritului omenesc cea de a treia dimensiune: spațiul pe orizontală. Răpindu-i posibilitatea de a călători, de a merge unde vrea, în ce țară vrea și când vrea, îi răpești de fapt omului 99% din ceea ce numim noi cu toții una din libertățile fundamentale, una din libertățile cele mai elementare.

681
Arta tăcerii este apanajul acelora care știu să vorbească.

682
Urâtul este tentat să pună întotdeauna oglinzi strâmbe în fața frumosului.

683
Deseori, în zilele ei calde și însorite, admiram iarna. Când era ger și viscol, uneori cred că o uram, alteori mă resemnam și o acceptam. Acum însă știu însă bine că fără neajunsurile aspre ale iernii nu aș putea simți suavitatea dulce a primăverii. Cu cât iarna este mai lungă și mai oțărâtă, cu atât dorim și iubim mai mult primăvara. Contrastele ne elevează spiritul și ne sublimează dragostea de frumos.

684
Nu-mi pare rău că odată cu trecerea anilor am început să uit aproape toate lucrurile rele și amintirile urâte, dar mă întristează tot mai mult faptul că, odată cu acestea, le uit repede și pe cele frumoase. Pe zi ce trece, bag de seamă că ceea ce altă dată îmi producea inefabile exaltări sufletești și mari emoții de bucurie, de fericire copilărească, făcându-mă nu o dată să
lăcrimez de atâta entuziasm, astăzi mă lasă aproape indiferent sau cu un zâmbet ironic în colțul buzelor. Desigur, cine m-ar vedea ar crede că-s foarte fericit, dar numai eu singur știu cât de dezamăgit mă simt în acele momente de uscăciune sufletească!

685
Despre gusturi, într-adevăr, nu se discută. Dar gusturile scandalos de proaste sunt totdeauna discutabile. Acestea trebuie în mod obligatoriu baricadate. De la vârsta cea mai fragedă, gusturile trebuie educate și bine dirijate prin intervențiile cele mai energice, când încep să devieze. Să nu permitem ca erorile să se manifeste în public și să influențeze ulterior și pe alții.

686
Mai mult decât orice critică, mai mult chiar decât opinia marelui public - și ea influențabilă, și ea destul de fluctuantă de la o epocă la alta - timpul este factorul care decide definitiv și irevocabil valoarea și durabilitatea oricărei opere de artă, a oricărui curent artistic.

687
Omul îmbătat cu iluzii politice comuniste este cu mult mai periculos decât cel îmbătat cu alcool, căci va fi în mod obligatoriu marcat de un fanatism incurabil. Pentru privilegiile lui imaginare el va proba oricând că este capabil să sacrifice orice, fără să stea prea mult pe gânduri: onoare, avere, familie, prieteni și, foarte adesea, chiar pe sine însuși. Singura soluție rămâne izolarea lui definitivă din societate și vindecarea creierilor spălați, pentru că maladia comunistă este în primul rând o boală a creierului.

688
Plantele, precum îndeobște se știe, sunt un nesecat izvor de medicamente - adevărate uzine farmaceutice ale câmpiilor și pădurilor noastre. Cred că nu există buruiană în lumea aceasta care să nu aibă un efect terapeutic pentru o maladie sau alta, numai că, din păcate, din cele circa 4000 de specii care trăiesc în România, nu s-au putut pune în evidență decât vreo 140 de specii. Este imposibil ca restul să fie lipsite de binefăcătoarele principii active. De aceea ne întrebăm, pe bună dreptate, de câte ori bolnavi grav, considerați incurabili, târându-și picioarele printre ierburi, nu au călcat în picioare tocmai peste leacul de care aveau nevoie și pe care-l căutau cu disperare!
Drumurile par strâmbe și cu multe cotituri numai atunci când le privești de undeva de sus. Dar când le parcurgi - și mai cu seamă când te apropii de cotiturile și curbele lor periculoase - vezi că acestea, în mod miraculos, se îndreaptă. Este poate o simplă iluzie, dar câte meandre ale oamenilor nu-ți creează iluzia dispariției când cunoști mai bine ființa lor!

690
În general, așa cum se spune, imitațiile (mai cu seamă în artă) nu au valoare, dar pot deveni foarte valoroase din momentul în care depășesc originalul. Atunci ele capătă și o anumită notă de originalitate.

691
Om înseamnă muncă!

692
Numele bun al cuiva este mai valoros și mai înalt decât orice alt titlu nobiliar.

693
Nu uităm și nici nu iertăm vreodată răul pe care ni-1 face cineva, dar uităm întotdeauna repede orice bine pe care altul ni l-a făcut.

694
Nu-mi face binele cu forța dacă nu ți l-am cerut, căci nu am acum nevoie de el și s-ar putea să-mi facă rău.

695
Când este vorba de efort fizic, mulți ne mișcăm ca melcul, dar și mai mulți ca melcul șchiop.

696
Multe bucurii și satisfacții �albe� lasă dâre negre.

697
Iluzia fericirii poate fi mai mare decât însăși fericirea, dar nu durează nici cât cea mai scurtă fericire.

698
Oricât ai fi de aproape de ființa iubită, ți se pare că nu este suficient. Contopindu-te cu ea, tot ți se va părea că mai sunt distanțe de recuperat.
Secundele pot fi socotite ca niște celule ale timpului sau ca niște picături de sânge ale vieții. Scurgerea lor ne înalță, într-adevăr, sufletul spre sferele cunoașterii superioare, dar ne trage trupul în jos.

700
Când învățăm o limbă străină, de fapt nu învățăm numai una singură. In același timp, bătătorim mai multe poteci care duc și spre alte limbi asemănătoare cu aceea pe care ne-o însușim noi.

701
În om există o singură latură super predominantă: NECUPRINSUL! Omul dorește totul... Absolut totul, totul! în această privință, ființa umană este poate infinitul sintetizat în dorințe sau este poate însuși universul infinit, concentrat și materializat într-un efemer punct al său.

702
Geniile sunt stâlpii secolelor și lunetele prin care privim viitorul, făcându-ni-l contemporan.

703
Prejudecățile sunt mai tari și mai încăpățânate decât logica și de aceea câteodată ele ies învingătoare în războiul purtat contra logicii. (Următoarele numere, 704-1029, sunt scrise în anul 1972):

704
Un paradox al logicii: uneori ești nevoit să minți pentru a scoate mai bine la iveală Adevărul.

705
�Forța� huliganului stă tocmai în lipsa totală de ripostă din partea celor din jurul său, care-l privesc cu nepăsare atunci când se desfășoară, ceea ce, în acele clipe regretabile, îi transformă pe martori din niște simpli spectatori în niște oameni lași și fricoși, mai josnici chiar decât huliganul însuși!

706
Creierul omenesc este ca un cosmos fără limite și nicidecum ca un rezervor de câțiva centimetri cubi. De aceea, să nu ne fie frică să-l umplem până la �refuz�, întrucât, în componența sa, nu există un prea-plin sau vreo supapă de expulzare a surplusurilor. Există însă dispozitive de condensare,
de înregistrare și numeroase �filtre� de selectare a logicii, pe care le putem dirija și obliga să funcționeze totdeauna perfect. In rest, o cantitate colosală de informații poate încăpea foarte bine într-un singur neuron, - folosind deci un spațiu incomparabil mai mic decât al celui mai modern microprocesor - umplut astfel, neuronul funcționează mult mai bine plin decât gol.

707
O idee cvasivedică: Soarele - o scânteie din trupul Ființei Eterne care umple tot universul - un �nucleu atomic� din Marele Trup Infinit (?).
Cine știe...

708
Prietenia este, neîndoios, mai mare decât dragostea. Într-un fel, dragostea rămâne întotdeauna o mare egoistă, fiind posesivă; pe când prietenia adevărată va fi veșnic o altruistă și va părea, oricum, mai dezinteresată, mai sinceră și cu mult mai obiectivă. In plus, ea trăiește mai mult.

709
Orbul care și-a căpătat vederea noaptea se închină la prima stea crezând că este Soarele...

710
O mică fabulă... Se zice că într-o pădure trăia o iederă firavă, înfășurată toată peste un stejar înalt și uscat care murise mai demult, inundându-l astfel cu verdeață. Vârful lăstarilor ei se înălțase deasupra întregii păduri, pe care o sfida zilnic. �Priviți ce înaltă sunt eu!� - striga mereu iedera. �Chiar și cel mai înalt copac din pădure se uită la mine în sus până amețește...� Dar nu peste mult timp, se stârni ca din senin o vijelie cumplită, iar stejarul cel uscat se frânse cu iederă cu tot. Ruptă în bucăți, jumulită ca vai de ea, dar mulțumită totuși că a scăpat cu câteva ramuri neatinse, iedera a ajuns ceea ce fusese și mai înainte: o biată târâtoare la rădăcina marilor stejari.

711
Pentru cel care a purtat în spinare toată viața un munte uriaș de poveri, de care a scăpat cu greu, o stâncă de necazuri, oricât de mare, i se va părea totuși cu mult mai ușoară.

712
Arta cinematografică trebuie să se bazeze în primul rând pe surprize inteligente (de scenariu, de regie, de montaj, de unghiuri, de lumini, de mișcări, de gesturi etc.) care, toate la un loc, să producă în sufletul spectatorului impresia vie de real, senzația că a pășit, așa ca printr-un miracol, dincolo de ecran, iar în momentul când, la sfârșitul filmului, se va aprinde lumina în sală, el să se întrebe uluit cum de a ajuns el oare din mijlocul unor întâmplări atât de reale într-o sală de cinematograf...

713
Invidia este recunoașterea indirectă a superiorității cuiva și a inferiorității invidiosului.

714
�Este demn de invidie!� - iată o expresie de-a dreptul amorală, inumană, ingrată și aproape ilogică, dacă nu chiar paradoxală, pe care am auzit-o sau am citit-o nu numai o dată. Adică cine poate rămâne demn când invidiază? Invidia, cum se știe, nu este o demnitate; nu este ceva de care poți să fii... demn, ceva la care să poți aspira!

715
Altă expresie ilogică: �Să nu mă scoți din sărite!� Va să zică omul era sărit, săracul, adică într-o situație anormală, iar eu... îl pot scoate din sărite, îl pot aduce, adică, la normal - și dumnealui se înfurie, în Ioc să zică mersi! Precum vedem, explicațiile etimologice sau cele semantice distrug mitul coerenței logice a lexicului asamblat în unele expresii încetățenite.
Ciudat lucru!

716
Învățătura este unica hrană a inteligenței.

717
În fața primejdiei, ca să scape, lașul trădează, fricosul jertfește totul, zgârcitul promite jumătate, iar omul calm, cinstit și cuminte, nu jertfește nimic și de cele mai multe ori, datorită sângelui rece, se descurcă mai bine decât toți, scăpând neatins.

718
Uneori admirația cea mai sinceră față de persoana ori de opera cuiva este ca o sabie a invidiei ascunsă într-o teacă strălucitoare și elegantă
de aprecieri.

719
Imposibilul locuiește la limitele sferei cunoașterii, noțiune care ar fi ca un balon foarte elastic, umflat la maximum. Mereu ne temem că se va sparge, dar de fiecare dată constatăm că el se mai umflă încă. Sfera cunoașterii este,
neîndoios, un balon solid care se poate umfla la infinit. In această situație, chiar și imposibilul este împins în spațiu și în timp spre infinit. Dacă, printr-o catastrofă absurdă, am admite că sfera cunoașterii ar exploda, din cel mai mic ciob al ei s-ar putea naște iarăși o altă sferă a cunoașterii, pornind de la nivelul și capacitatea de unde s-a distrus prima. Această a doua �sferă� ar deveni totdeauna mai mare decât prima.

720
Nu neg că OZN-urile există. Ca unul care le-am studiat ani de-a rândul, făcând numeroase anchete pe teren, m-am convins despre prezența lor pretutindeni pe glob, inclusiv în România. în mod categoric, ele sunt reale, căci au lăsat atâtea urme doveditoare, iar din ele au apărut nu o dată ființe umanoide, fără a fi totuși oameni. Dar mă intrigă faptul că au o manifestare atât de duplicitară, materială și imaterială, foarte logică uneori, ilogică alteori, frizând absurdul. Pentru mine OZN-urile au început deja să devină suspecte și să le pun mai puțin pe seama inteligențelor extraterestre și mai mult pe seama unor inteligențe invizibile, cât se poate de terestre. Mai exact, am din ce în ce mai mult impresia că �farfuriile zburătoare� sunt o manifestare provocatoare a duhurilor necurate, adică o lucrare a demonilor despre care tot mai mulți înțelepți susțin cu tărie că există jur-împrejurul nostru. Ei își bat pur și simplu joc de inteligența umană, provocând-o, punând-o la încercare și jucându-se cu noi de-a �v-ați ascunselea...�

721
Omul este o ființă care pipăie cu brațele gândirii lui nemărginirile cosmosului.

722
Întrebarea unui naiv: Acolo unde se termină infinitul, acolo începe Dumnezeu?
Răspunsul unui flegmatic: Biblia ne spune că sufletul va înțelege mult mai multe după moartea noastră. Așa că... vom muri și vom vedea...

723
Omul a plecat în cosmos pentru a se căuta pe el însuși.

724
Necinstea nu descrește proporțional cu asprimea legilor juridice, ci cu creșterea culturii și civilizației individuale.
Prostul, chiar când are noroc, tot prost rămâne, fiindcă nu știe ce să facă cu norocul; iar dacă nu-l pierde își bate joc de el și se pierde el însuși.

726
Este în firea oamenilor de a-l socoti prost pe unul mai prost îmbrăcat și de a nu-1 lua în seamă. Oare prima condiție ca să pari înțelept este să te impui prin haine elegante? Dacă ar fi așa, atunci toți manechinii din vitrine ar trebui socotiți modele de inteligență.

727
Înțeleptul își face palat de aur din ceea ce aruncă risipitorii.

728
Să nu-i vorbești filosofului despre prețul străchinilor și nici olarului despre prețul filosof iei.

729
Talentul este umbra geniului.

730
Când te abții să faci cuiva vreun rău care-ți stă la îndemână, ai făcut deja o faptă bună.

731
Incultul crede că incultura se referă la cultura inului (in-cultura).

732
Justiția aplicată îndoit aceleiași greșeli este cea mai mare injustiție.

733
Nu te arăta înțelept în cercul proștilor, dar nici mai prost decât ei.

734
Absurdul este adevărul apodictic refuzat de rațiune și sosit la lumină pe căile interzise de logica elementară.

735
Măiestria cea mai mare a minciunii este că știe să imite foarte bine straiele adevărului și deseori să apară înaintea noastră chiar mai strălucitoare, mai logică și mai credibilă decât adevărul.

736
Minciuna de ieri poate fi adevărul de mâine.

737
Talentul cârmaciului se vede atunci când marea este în furtună, nu când este liniștită.

738
Când conducătorul unui popor merge în urma lui și-l mână cu biciul autocrației, atunci își transformă poporul într-o turmă. Conducătorul cel bun pășește totdeauna cu demnitate în fruntea națiunii sale, de care,
Ia nevoie, se sprijină ca de un zid.

739
Când o nulitate dorește să ajungă celebră, contrazice în gura mare geniile.

740
Cenzura poate opri o veste, o știre oricât de importantă ce nu-i convine, dar nu poate opri un trăsnet picat din senin.

741
Unii oameni primesc decorații, iar alții merită să le primească.
O mică/mare diferență...

742
Celebritatea artiștilor: o izbucnire de aburi, țâșniți din gheizerul fierbinte al artei către înălțimile cerului. Pentru o clipă, strălucirea soarelui este acoperită, apoi aburii se risipesc încet, încet, făcând loc altei izbucniri similare.

743
In calea vieții noastre, de la naștere până la moarte, stau zeci și zeci de bariere. Unele ne extenuează până le ridicăm, altele, care nu vor să se ridice deloc, ne mănâncă timpul până le ocolim... Și uite-așa ajungem vlăguiți până la ultima barieră pe care n-o mai putem trece nici unul niciodată.

744
Un singur defect poate atenua grav toate calitățile.

745
Omul este aidoma unui pârâu: curat și limpede ca un izvor săltăreț, în copilărie, iar la bătrânețe tulbure, domol și plin de gunoaie la suprafață, dar cu ceva pulbere de aur în adâncime, precum arată orice fluviu înainte de vărsarea în ocean...

746
Averea îți scurtează viața prin grijile ce ți le produce.

747
Avarul are impresia că strânge pentru el, când, în realitate, strânge pentru cei ce-1 vor moșteni după moarte.

748
Celui fericit i se vor împlini toate dorințele; celui nefericit nici una.

749
Rădăcinile gloriei constau într-o ramificație de eforturi amare ce-și fac loc prin terenuri dure cu o perseverență crâncenă.

750
Unicul scop al existenței Universului se pare că a fost omul, altfel spus - crearea gândirii umane. Prin această cucerire am putea pretinde că îi suntem superiori Universului inconștient. Dar... apropo: suntem chiar atât de siguri că Universul ar fi inconștient?

751
Fericirea închipuită este mai amețitoare decât fericirea reală.

752
Dragostea este o flacără ce luminează colțurile din lăuntrul inimii și din afara ei, arătându-ne locuri nespus de frumoase, care altă dată păreau necunoscute.

753
A cerși milă în dragoste este un excelent mijloc de a-ți atrage disprețul și ura definitivă a persoanei căreia îi ceri îndurare.
Va fi un dispreț bine meritat.

754
Eternitatea este fiica clipei care naște alte clipe.

755
Iubirea zbuciumată naște totdeauna bănuiala; bănuiala - neîncrederea; neîncrederea - gelozia; gelozia - ura; ura - iubirea zbuciumată... Cercul vicios continuă la nesfârșit.

756
Când te-a părăsit iubirea și când ea ți-a zburat din suflet, ai să vezi cum se feresc de tine toate florile; ai să vezi cum fug din calea ta căprioarele, lăsând toate pădurile pustii - și cum luna intră grăbită în nori întunecând pământul pe unde calci. Atunci inima îți va suna plictisitor de sec, ca un clopot de iască bătrân.

757
Inima care n-a iubit niciodată este sclava zilnică a mâniei și va fi gata oricând să se înnegrească de ură sau să recurgă la orice crimă sângeroasă.

758
De ce ți-e frică de moarte, omule? la spune-mi: ce-ai fost tu acum 300 de ani? Dacă răspunzi că nu ai fost nimic, căci pe vremea aceea nici nu existai, atunci te asigur că, pe acele timpuri, erai ca și mort! Așadar, într-un fel nespus de ciudat, al naibii de paradoxal, deși absolut original, tu deja ai cunoscut moartea chiar înainte de a te naște, fiindcă a fi mort sau a fi nenăscut sunt stări extrem de asemănătoare, dacă nu chiar identice... Și atunci de ce oare te mai temi de geaba de moarte?

759
Moartea nu mă înspăimântă. Nici veșnicia ei; ci mai de grabă mă indignează, deoarece ea ne aruncă un văl negru peste rațiune tocmai atunci când abia începem să înțelegem mai bine sensurile de bază ale vieții și când suntem mai curioși ca oricând să știm ce oare urmează după noi.

760
- Numai datorită oamenilor cu caracter - ce e drept, cam puțini numericește ne mai numim noi astăzi societate umană, (de la o vreme, poate mai corect spus ar fi societate umanoidă), deși din această societate o bună parte a membrilor ei este foarte lipsită de un caracter cu adevărat uman, fiind mai de grabă o societate inumană.
-
761
Omul necinstit este un cimitir al tuturor faptelor bune.

762
Totdeauna, în propriul conflict cu conștiința, când pierdem în fața conștiinței, de fapt atunci câștigăm mai mult.

763
Conștiința nu ne părăsește nici chiar atunci când o înșelăm - și poate nici după moartea noastră.

764
De câte ori nu înțelegi ceva clar, de atâtea ori ești vinovat.

765
Conștiința este glasul rațiunii în inima omului, iar sfinții ar putea spune că ea este însuși glasul Duhului sfânt care ne mustră pentru toată comportarea noastră.

766
Acel ce știe mai mult este mai tăcut în vorbe și mai grăitor în fapte.

767
Ascultă mai de grabă sfaturile înfrânților decât ale biruitorilor: sunt mai sincere.

768
Dacă te apuci să afirmi categoric: �cunosc bine pe cutare�, exagerezi cu siguranță și aceasta poate însemna că nu te cunoști amănunțit nici chiar pe tine. In realitate, nu cunoaștem bine pe nimeni, ci acumulăm numai niște impresii mai mult sau mai puțin generale, mai mult sau mai puțin superficiale dintr-o latură sau alta a personalității cuiva, după care le interpretăm fără a avea totalitatea necunoscutelor. Dar cine oare poate vedea și pătrunde cu adevărat miile de fațete ale sufletului omenesc din care, la suprafață, nu se văd, în realitate, decât doar câteva - doar acelea ce nu pot fi deloc ascunse?

769
Majoritatea statelor duc o politică �de aisberg�, în sensul că ceea ce se vede la suprafață este doar ceea ce se poate arăta. Restul se află la profunzime - și aceasta este partea cea mai masivă și mai secretă.

770
Numai când intră într-o eclipsă totală, Soarele își arată protuberanțele care toate sunt foarte labile și neregulate. La fel: numai în anumite situații defavorabile îi putem distinge omului caracterul negativ.
Apele zbuciumate de valuri nu pot oglindi seninul cerului.

772
Cine nu-și propune cucerirea culmilor celor mai înalte acela alunecă în abisurile cele mai adânci.

773
A fi liber nu înseamnă a fi sclav al libertății.

774
Călcăm adesea pe fericire fără a o vedea. Uneori alunecăm pe ea și cădem în nefericire.

775
Fericirea este clipa de zbor înalt a sufletului omenesc scăpat din labirinturile banalului, labirinturi unde este silită să locuiască zilnic și de unde iese greu, după multe piedici și încurcături.
De aceea ne întâmpină atât de rar.

776
Fericirea continuă este o stare anormală, patologică. Atunci când vedem un imbecil fericit, zicem cu toții: săracul!

777
Frumusețea externă este pieritoare, dar o poate ajuta pe cea internă să rămână veșnică.

778
Frumusețea fizică se înscrie în legea compensației căreia îi este supusă întreaga natură care, după ce a reușit să creeze un om frumos, obosește și dă naștere la zece oameni mai puțini reușiți, dintre care unii ies de-a dreptul urâți.

779
Unii oameni joacă rolul de nicovală, alții de ciocan. Cei mai mulți însă stau Între ciocan și nicovală.

780
Îndoiala față de orice presupune o marjă de inteligență. Neputința de a scăpa din aceeași îndoială presupune contrariul inteligenței.

781
Cei mai mulți înaintează spre viitor cu spatele, având în fața lor o panoramă permanentă a prezentului și a trecutului. Foarte puțini reușesc să se întoarcă din când în când cu fața spre viitor și să ne spună ce văd.

782
Nu mă îndoiesc că toți avem câte un ideal major în viață, dar celor mai mulți dintre noi ne este frică să-l mărturisim, fie pentru că nu credem cu tărie în el, fie pentru motivul că nu credem în posibilitățile noastre de a-l atinge, ceea ce este și mai rău.

783.
Ideile mari sunt verigi inoxidabile din lanțul civilizației.

784
Visul conferă creierului titlul de năstrușnic scenarist de profesie.

785
Intr-adevăr, omul învață din greșelile proprii, dar numai după ce speculează mai întâi copios greșelile altora.

786
Viciile sunt răzbunările virtuților pierdute.

787
Când prostul începe să se creadă filosof, atunci devine agasant și insuportabil, căci face scandal să-i înțelegi niște idei pe care nici el nu și le pricepe prea bine.

788
Cu cât ne depărtăm mai mult de Pământ în Cosmos, și cu cât Pământul pare mai mic, cu atât crește în noi impresia că îi suntem unicul stăpân.

789
Trăsnetul este înspăimântător nu numai pentru că distruge, ci pentru că durează o singură clipă.

790
�Minciunile� poeților sunt adevărurile inimii.

791
Sculptura este turnarea unor idei de aur în bronz sau cioplirea lor în piatră.
Pictura va fi totdeauna proiectarea pe pânza maestrului a impresiilor culese din lume, nu fotografiate, ci trecute prin prizma sufletului său.

793
Dorința locuiește pe drumul spre infinit.

794
Timpul rezolvă toate, iar noi rezolvăm timpul.

795
De geaba îi dezarmăm pe viteji: ei rămân la fel de puternici.

796
Mai bine să arzi decât să fumegi.

797
Neghiobia este lenea pusă la treabă.

798
De câte ori amânăm, de atâtea ori ne anulăm!

799
Inima - marele și unicul palat viu al muzicii!

800
In general, proștii sunt modești fiindcă au și de ce să fie.

801
Gaura covrigului este singurul nimic folositor, nu pentru că ar ajuta la înșiruirea covrigilor pe sfoară, ci pentru că arată totdeauna cât de mare este covrigul.

802
Valorile ies în evidență numai prin compararea cu alte valori. Cutare este bun sau rău afirmăm noi - din cutare motiv, dat nu arătăm în raport cu ce valoare, pentru că, în virtutea obișnuinței, părem a fi mai de grabă interesați să lăudăm cu interes și să criticăm cu patimă.
De aceea rareori putem fi convingători.

803
Dacă din echipajele cosmice lipsesc poeții și scriitorii de talent, abia jumătate din impresiile colosale ale astronauților vor fi cunoscute pe deplin de pământeni, restul fiind înregistrate de aparate de filmat ori de computere și trecute apoi sub haina formulelor reci, în tratatele de specialitate ale savanților. Miliardele de oameni însă nu vor putea retrăi sentimentele unice și emoțiile inefabile ale călătorilor spațiali. Un poet-astronaut, în schimb, ar deveni interpretul lor nemijlocit, purtătorul lor de cuvânt absolut de neînlocuit care, prin imagini artistice alese, prin posibilitățile afective ale graiului omenesc, ar reda în mod direct și integral, de la fața locului, sentimentele noi ale omului plutind în univers, sentimente cu totul insolite, inimaginabile și extraordinare atât pentru el cât și pentru muritorul de rând care-i citește impresiile. Este drept, că, prin fantezia lor, scriitorii au fost deja în cosmos cu mult înainte de folosirea rachetelor, dar trebuie să-i trimitem neapărat și cu trupul!

804
Misionarismul este unul dintre cele mai impresionante exemple de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu. Misionarii sunt ambasadorii lui Iisus Hristos pe Terra, desțelenind cu plugul Bibliei pământurile virgine pe care acești mari semănători aruncă sămânța Cuvântul sfânt al Evangheliei printre popoare necreștine. Foarte adesea, misiunea lor este extrem de primejdioasă, deoarece comunitățile unde ei activează sunt net refractare ideilor creștine, motiv pentru care mulți misionari au fost schingiuiți, batjocoriți și uciși în mod bestial, dacă nu chiar mâncați de triburile canibalice care se închinau la idoli și la demoni. Dar ei nu au ținut seamă de asemenea primejdii și, cu toate piedicile întâmpinate, au mers înainte până au biruit. Și astfel, grație lor, toată America de Nord, America Centrală, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Oceania și o parte din Africa și din Asia au devenit creștine. Din fericire, lupta misionarilor nu s-a terminat căci, inclusiv în acești ani premergători veacului al XXI-lea, ei se zbat să-i creștineze pe evrei, pe budiști și pe musulmani, popoarele cele mai rezistente și mai refractare creștinismului, care aproape că le interzic accesul și activitatea în zonele lor. Dar misionarii merg și de data aceasta fără frică înainte. Sub umbra crucii, au început deja să culeagă roadele frumoase ale semințelor evanghelice chiar și în acest zone deosebit de aride. Drept urmare, mulți adepți ai cultului mozaic, mulți închinători la Buddha ori la Mahomed au devenit fericiți că L-au descoperit pe Iisus ca Domn și Mântuitor al întregii omeniri. De aceea, trebuie să recunoaștem că misionarii sunt adevărații apostoli ai zilelor noastre, apărați de Dumnezeu și de nădejdea că Hristos va fi pretutindeni biruitor absolut.

805
Dacă iubirea nu-i definitivă, nu dragostea este de vină, ci gusturile omului, impresiile lui. Pe parcursul vieții, acestea se schimbă independent de voință. Numai ele dictează soarta iubirii.

806
Deosebit de dureros este sentimentul când vezi o frumusețe copleșitoare care nu-ți aparține și la mâna căreia știi că nu vei avea niciodată acces. Uimirea și frustrarea se dublează și se transformă într-o revoltă mută atunci când descoperi că această frumusețe aparține altei persoane care nu o merită câtuși de puțin sau când apare alături de o ființă monstruoasă ca fizic, dar ale cărei �grații� le admite în totalitate.

807
Naivitatea nu înseamnă numaidecât prostie, ci lipsa de experiență, dublată de o încredere prea mare în oameni superficial cunoscuți. Când înțeleg mai bine viața, foștii naivi devin mai degrabă aprigi mizantropi decât oameni înțelepți.

808
Oricât de mare supărare ne-ar fi produs cineva prin răutatea dovedită față de noi, legile vieții ne cer să nu prelungim această supărare peste moartea acelei persoane pe care mai înainte am cunoscut-o îndeaproape. In clipa trecerii ei supreme, noi va trebui să facem eforturi și să încercăm în mod serios a-i ierta toate greșelile, fără a-i mai aduce inutile reproșuri postume.

809
Nici o laudă nu trebuie înapoiată celui care ți-a trimis-o din interes, ci despachetată elegant (și cu mulțumiri protocolare) de poleiala-i falsă și apoi aruncată discret la gunoi.

810
Lauda proștilor este mai rea decât ocara înțelepților.

811
Toți ne plângem de puțin noroc, nimeni de puțină inteligență.

812
Mediocritatea strălucește numai la întuneric, ca lumânarea de seu în fundul peșterii, dar lumina ei dispare complet în fața inteligenței reale, ca orice lumânare aprinsă lângă un far puternic.

813
Ironia trebuie să fie un bisturiu fin care taie ca să vindece, nu un junghier grosolan care măcelărește totul.

814
Unii oameni sunt foarte schimbători: aplauzele și le transformă repede în pălmuiri.

815
Acoperă-ți rănile în fața tigrului. Îmbătându-l de mirosul sângelui,
te poate sfâșia.

816
Doctoriile cele mai amare sunt totdeauna acoperite cu un strat dulce și plăcut la gust. O mulțime de lucruri seamănă în viață cu aceste doctorii: viciile omenești, dragostea falsă, respectul invidioșilor, laudele perverse și orice altă prefăcătorie care nu îndrăznește să se arate în propria-i haină. De obicei aceste hapuri îndulcite te vindecă de încrederea în oameni.

817
Mulți oameni mari, deși și-au pus viața întru totul în slujba omenirii, au trebuit să constate cu amărăciune că societatea în mijlocul căreia au trăit a fost destul de ingrată cu lucrările extraordinare ce le-au dat la iveală ori cu ideile formulate de dânșii, uitându-se la ele ca la niște viermi inutili. Abia după moartea lor omenirea a constatat că ideile lăsate moștenire umanității li s-au transformat în fluturi luminoși de aur.

818
Moartea nu-i deloc înspăimântătoare la chip. Zgomotul pașilor ei, când se îndreaptă spre noi, și pe care îi auzim din când în când, ne îngrozește însă pe toți.

819
Deseori fuga rușinoasă este numită repliere tactică, iar curajul triumfător impertinență.

820
Iertați-mă, oamenilor, că abia acum am sosit înaintea voastră cu faptele ce le am mai bune și mai necunoscute vouă. Ce-am avut mai rău ajunsese deja la voi, fie ca vorbe, fie ca fapte, cu mult mai înainte de a vi le aduce eu, fiindcă văd că mi le știți deja mai bine și mai detaliat decât mine, chiar de pe când nu mă văzurăți încă deloc la față.
Secretele intime ale oamenilor sunt de obicei mai mari decât virtuțile lor.

822
Un magnet atrage un cui, cuiul o peniță, penița un ac, iar acul, deși mic, ne înțeapă rău pe toți. Dacă desprindem magnetul de cui, fiarele înșiruite mai stau agățate puțin, apoi cad toate ca niște tinichele moarte. Ei bine, lanțul acesta magnetic, des întâlnit în viață, este, într-un fel, un simbol clar al transmiterii de influență și putere de sus în jos. Datoria noastră este să-i dovedim vulnerabilitatea și să-l dezactivăm cu prima ocazie.

823
Deseori aproape că mi-e rușine că nu pot plânge alături de acela care-și trăiește o durere mare, deși sufletește sunt cu totul alături de el.

824
Am cunoscut oameni cu mari responsabilități politice ori de altă natură ce găsesc ordine, rațiune și planificare judicioasă în haosul perfect, pe care chiar ÎI divinizează, îl întrețin și-l recomandă, fără a recunoaște câtuși de puțin că este un haos real. Ba, mai mult, găsesc în el o așa-zisă armonie interioară, care s-ar caracteriza printr-un original mod de existență echitabilă. Într-un fel, optica afișată de ei nici nu trebuie să ne mire prea mult: în capul lor este același haos iremediabil!

825
Inima îndrăgostiților este o lumină interioară atât de puternică încât razele ei le țâșnesc afară din ochi. Fața le iradiază în asemenea momente.

826
Muzica încălzește sufletele făcându-le maleabile și ușor de modelat în cele mai frumoase forme.

827
Când mă apuc să sculptez, am impresia că aș putea crea lumea din nou, dar când sunt în toiul lucrului am certitudinea că acumulez toate imperfecțiunile lumii. Din lupta cu aceste imperfecțiuni iese arta mea.

828
Eminescu a fost, este și va rămâne veșnic pâinea spirituală cea de toate zilele a poporului român, din care ne-am hrănit cu toții în trecut și din care ne vom hrăni cu toții în viitor.

829
Unii creează fericirea, dar nu o gustă, alții o gustă din plin, dar nu știu să o creeze, deoarece o iau și ei de-a gata de la alții.

830
Lacomul se ferește de zgârcit, iar flămândul de amândoi.

831
Îndrăgostitul căruia i se răspunde cu indiferență de către ființa iubită, se răzvrătește împotriva lumii întregi, fiind gata oricând de jertfe demonstrative supreme, alteori chiar de crime mai mult sau mai puțin posibile.

832
Ipotezele sunt treptele scării spre adevăr. Dar pășind numai pe ipoteze false, ca pe niște trepte putrede, nu atingi niciodată adevărul și te poți prăbuși.

833
Matematica este ultima expresie a cristalizării ideilor abstracte omenești. Ea poate transforma toată omenirea, toate noțiunile și chiar întregul univers în niște cifre sau în niște succinte formule inextricabile pentru profani, dar fundamentale pentru propulsarea civilizației prezente și viitoare, al cărei unic combustibil au fost, de fapt, numai aceste micuțe formule de adevăr condensat.

834
Să nu avem impresia că natura va rămâne indiferentă la erorile esențiale ale omului față de ea. Riposta naturii deranjate apare, din ce în ce mai pregnant, categorică și irevocabilă. Decizia ei va fi aspră - și anume: suprimarea lentă a celui care o deranjează aproape în mod deliberat, adică suprimarea produsului ei cel mai de preț - omul!
Altă alternativă de a se autosalva, aproape că nici nu are.

835
Ceea ce numim noi în mod curent inutil, ascunde adesea surpriza descoperirii unor valori extreme, în fața cărora vom regreta apelativul impropriu, de inutil, cu care ne grăbiserăm să definim obiectul sau fenomenul respectiv.

836
A cunoaște - a voi - a trebui: iată triada goetheană de cuvinte în aria căruia omul aleargă și se zbuciumă până moare, căutând deseori să sară chiar și peste laturile ființei lui, în necunoscut.

837
Defectele nu dispar niciodată fără a lăsa sămânță pentru alte defecte.

838
Să cântărim oamenii și după gravitatea defectelor, care pot fi puține, dar capitale, nu numai după numărul lor, care poate părea mare, dar fără consecințe grave.

839
Fără îndoială, în secolele următoare, inteligența nelimitată și munca l-ar putea face pe om chiar și stăpân al universului, care, în acest caz, ar deveni un univers aproape ominizat.

840
Legile sunt zeitățile civilizației moderne, iar oamenii de astăzi sunt supuși lor, rămânând mai mult sau mai puțin credincioși acestora, mai mult sau mai puțin temători de ele, în măsura în care unii le privesc, protestatar, ca pe niște superstiții scrise și nedemne de luat în seamă sau alții, dimpotrivă, resignați, le văd ca pe niște entități atotputernice și invulnerabile. Un mucalit a zis însă ceva mai simplu: legile sunt niște bariere în fața cărora boii se opresc așteptând la nesfârșit să se ridice ca să treacă, leii sar curajos peste ele ca peste orice obstacol, iar javrele de căței se strecoară pe dedesubtul tuturor barierelor și aleargă înainte fără să le pese de restricții...

841
Onoarea se pierde numai o singură dată, ca și viața.

842
Să facem din cuvântul război un arhaism și din cuvântul paxeterna (eternă- pace) un neologism. Și să facem din armele ultramoderne piese antice de muzeu, iar din Homo sapientissimus - Homopacificus!

843
Părerea este sclava timpului.

844
Înțelepciunea popoarelor este mai adâncă decât profunzimea oceanelor iar forța lor mai uriașă decât forța tuturor vulcanilor.

845
Puterea în muncă: o explozie a voinței, mai puțin a inteligenței și nicidecum a mușchilor.
Frica omului are două surori: lașitatea și trădarea.

847
Curajul calcă totdeauna râzând peste coasa morții.

848
De câte ori întârziem, murim câte puțin.

849
Cel mai bine înveți când nici nu-ți dai seama că înveți.

850
După ce ți-ai părăsit un prieten aflat în primejdie, orice scuză este ca răsucirea unui cuțit în rana ce i-ai făcut-o.

851
Vacanțele și concediile sunt totdeauna ale trupului, niciodată ale spiritului care, îndeosebi în aceste perioade, trebuie să lucreze mai mult.

852
Visarea inutilă, reveria cea mai dulce sunt stupefiante ordinare ale sufletului care te îmbată cu iluzii amețitoare, aducându-ți la sfârșit trezirea cea mai amară și furându-ți timpul cel mai util acțiunii.

853
Indiferența față de suferințele celorlalți oameni nu este numai o culme rece a egoismului, dar și o stare patologică. Ea arată că ceva nu funcționează normal în sufletul celui indiferent și, de aceea, se tratează cu punerea acestuia în situația de a suferi și de a fi ajutat chiar de unul dintre cei care suferise înainte și pe lângă care el trecuse cu nepăsare disprețuindu-i toate durerile.

854
Reversul mâniei este tocmai regretul. Sunt cele două fețe ale unei monede cu care nu poți cumpăra nimic altceva decât disprețul oamenilor.

855
Tot târându-se pe scoarța negrului pământ, omul a învățat să iubească cerul atât de frumos și atât de albastru. Când, în sfârșit, s-a avântat și în tăriile cerului, el a descoperit că, în realitate, cerul este negru, iar pământul albastru. Atât de frumos și atât de albastru...

856
După fiecare trezire din somn înviem dintr-o scurtă moarte.

857
Cred că 90% din viața noastră este alcătuită din planuri și numai 10% din acțiuni. Dacă era invers, ar fi fost și mai rău: toate lucrurile ar fi ieșit anapoda, negândite!

858
Mai întâi uităm binefăcătorul, apoi binefacerea. Pe răufăcător nu-l putem uita nici dacă am avea zece vieți!

859
Nimeni nu este mai amabil decât dușmanul ascuns.

86 0
Un minut de inteligență poate anula prostia făcută într-o viață întreagă.

861
Te-ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă cineva ar avea ideea să-i adune grămadă, așa ca la un proces de la tribunal, pe toți dușmanii pe care-i ai și să-i pună apoi să discute numai despre tine? Doamne, ce cor de blamări veninoase ar ieși! Ce bârfe murdare! Amenințările și invectivele colective s-ar termina cu mugete și urlete de ură, întărâtându-se unii pe alții contra ta. Ai auzi cele mai cumplite condamnări și acuzații despre cele făcute și nefăcute, fiecare păcat de-al tău fiind ridicat la puterea a zecea. în final, ți s-ar cere chiar condamnarea la moarte. Iar dacă, în același Ioc, i-ai aduna și pe toți prietenii tăi care te susțin, apoi atunci cu adevărat că ai asista la cel de-al treilea război mondial între cele două tabere adverse!

862
Iubim păsările pentru gingășia lor, pentru coloritul și cântecul lor. Fără ele viața pe Terra ar fi desigur cu mult mai pustie. Există cca 8700 de specii vii (alte sute de specii au dispărut) și s-a calculat că peste 75% din oameni se hrănesc cu păsări, ca una din hrana lor de bază, fie ele domestice ori vânate, în mod cert, aceste înaripate ne fac viața mai frumoasă și mai ușoară. Privim cu admirație la măreția și îndrăzneala vulturilor, la dezinvoltura cu care struții aleargă cu viteză prin pustiurile de nisip, la nepăsarea cu care pinguinii sfidează gerurile polare, la eleganța plutirii lebedelor, la inteligența papagalilor care ne imită vorbirea, la felul cum pescărușii ori albatroșii străbat prin furtuni spațiile vaste ale mărilor și oceanelor, la fragilitatea pitulicilor și a păsărilor colibri sorbind nectarul florilor ori la trilurile geniale ale privighetorii - privim la toate acestea și rămânem uimiți de diversitatea lumii păsărilor. Stolurile de porumbei albi, coloanele păsărilor migratoare ori zborul altor păsări la mari înălțimi se repetă adesea în visele noastre. Păsările ne-au îndemnat dintotdeauna serios la visare, ne-au chemat spre înalt, ne-au stimulat mereu în dorința noastră de a le imita. Sunt convins că dacă nu ar fi existat păsările nu și-ar fi bătut nimeni capul de vreo câteva secole încoace ca să inventeze planoarele, avioanele - sau, cine știe, ele ar fi apărut mult mai târziu; nu am fi avut în zilele noastre elicopterele, aeronavele transatlantice, rachetele ori navele interplanetare. Păsările, unicele aparate naturale și perfecte de zbor, rămân în continuare muzele ingineriei aviatice, chiar dacă nici până astăzi nu s-a inventat încă un corespondent al lor mecanic care să le poată imita cu desăvârșire zborul. Și să nu uităm niciodată că ele sunt îngerii vizibili ai planetei noastre!

863
Mărul pe care l-a văzut Newton căzând și care l-a inspirat când a descoperit legea atracției universale, picase, de bună seamă, din pomul cunoașterii din care gustaseră Adam și Eva.

864
Fericirea pare totdeauna mai frumoasă înainte de a sosi și după ce a trecut.

865
Eroii sunt zidurile eterne ale patriei. Chiar din morminte, ei ne apără în toate timpurile.

866
A te resemna înseamnă a renunța la toate posibilitățile tale în favoarea posibilităților altuia, admițând că ar fi imposibil ceea ce înainte spuneai cu certitudine că este posibil. Resemnarea îți paralizează mândria, îți blochează voința și acțiunea, poruncindu-ți ca înaintea ei să-ți pleci capul, să-ți îndoi genunchii și conștiința. Este situația cea mai umilitoare pentru om, prin care, o dată sau de mai multe ori, suntem nevoiți să trecem cu toții în viață.

867
Când ai impresia că un adevăr esențial a mai fost rostit de cineva, că parcă l-ai mai fi auzit undeva - deși ai certitudinea că nu l-a mai rostit totuși nimeni înainte și că nu l-ai mai auzit nicăieri - să fii convins că acel adevăr se însușește firesc și cu iuțeală de fiecare om în parte, că el aparține adevărurilor mărețe și limpezi, acceptate fără rezerve tocmai pentru că sunt originale, utile și lipsite de banalități.
O carte bună este scrisă o singură dată de către autor și - aceeași carte - va fi rescrisă de milioane de ori de către numeroșii ei cititori, în adâncul sufletului lor.

869
Există unii scriitori... cantitativi prin excelență, ca să zicem așa, al căror scop unic pare să fie doar numărul tomurilor publicate. Cocoțați pe asemenea teancuri înalte, ei speră să atingă cu orice preț picioarele angelice ale Nemuririi. Dar Nemurirea și le ferește parcă înadins de dânșii, ridicându-se tot mai sus dinaintea lor. Deseori se întâmplă ca piedestalul acesta de hârtii să se prăbușească sub picioarele candidaților la eternitate, în timp ce ei, adunându-se de pe jos, se întreabă nedumeriți cum a ajuns oare un copil de numai 16 ani, Arthur Rimbaud, să dea mâna cu Nemurirea scriind doar o singură cărticică? Dacă dumnealor ar fi trăit pe atunci, ar fi văzut-o pe zeița veșniciei coborând ea însăși pe pământ ca să se încline în fața lui Rimbaud...

870
Nu-i nevoie să-ți cauți zadarnic talentul atunci când nu-l ai. Ar fi o inutilă pierdere de timp. Când talentul există, vine el singur la tine, chiar și fără să-l chemi. Oriunde ai sta ascuns, tot te va găsi: la stână, dacă ești un simplu ciobănaș, pe băncile școlii, dacă ești școlar, sub pământ, dacă lucrezi într-o mină ș.a.m.d. Talentul te va căuta încă din primii ani ai vieții. Până nu-i dai satisfacție totală, până nu te urcă în ceruri sau până nu te coboară în mormânt, talentul nu te lasă nicidecum în pace.

871
Cel mai mare stimul al perfecțiunii este greșeala însăși.

872
Cine aude haita de lupi urlând să nu imite behăitul oii.

873
Omul toate ar vrea să le știe. Dacă ar fi cumva nemuritor, atunci poate că s-ar sinucide din curiozitate, ca să afle �ce este oare dincolo�...

874
Privită după perdeaua curcubeielor de lacrimi, iubirea pare totdeauna mai sfântă și mai divină decât este în realitate.

875
Lui Michelangelo nebunii îi pot sfărâma toate statuile. Numele lui, care deja este mare, deja universal, ar crește atunci mai mare decât tot universul!

876
Când iese din nămol, porcul caută să se frece de toate câte-i stau în cale, mânjindu-le. La fel bârfitorul.

877
Dacă s-ar afla că nu ai nici o pată pe conștiință, că trupul și sufletul îți sunt curate ca cristalul, într-o clipă ai fi înconjurat de un stol de corupători care s-ar apuca imediat de lucru. Noroc că nu suntem perfecțiuni întrupate - și astfel suntem lăsați în pace!

878
Cornul abundenței a fost umplut mai mult din munca și darurile făcute de cei săraci.

879
În fața unei lumini orbitoare, cei care văd bine închid ochii, iar cei care abia zăresc deschid ochii mari, bucurându-se.

880
Omul este divizibil prin el însuși.

881
Dintre localitățile legate de numele unor oameni celebri, două mi-au rămas în memorie ca absolut unice prin frumusețea lor: Zelazova-Wola, în Polonia, locul unde s-a născut marele Chopin, și Ipotești, în România, locul unde s-a născut marele Eminescu. Privindu-le, mi-am zis: asemenea colțuri de rai terestru nu puteau să producă altceva decât genii! Ele așteptau demult să se nască cineva deosebit în mijlocul lor. Trebuia, în mod necesar și inevitabil, ca ele să dea naștere unor uriași ai spiritului estetic!

882
În momentul declanșării neașteptate a unor catastrofe naturale de proporții îngrozitoare, cum ar fi, de pildă, inundațiile, furtunile distrugătoare sau cutremurele, atunci chiar și dușmanii cei mai înverșunați, surprinși de ele într-o încleștare sângeroasă pe câmpul de luptă, încetează brusc bătălia, lasă deoparte orice urmă de ură și, interpretând catastrofa ca un semn divin, deseori se ajută reciproc dându-și cu iuțeală mâna ca niște copii care se împacă. Cum s-ar părea, redevin cu toții pe dată niște oameni cuminți. Dar după încetarea calamităților, ostilitățile reîncep...

883
Există criminali care ucid cu sânge rece oameni nevinovați, dar care sunt în stare să leșine de emoție și de milă atunci când văd o găină tăiată zbătându-se. Ce ți-e și cu sentimentalismul criminalilor specializați într-o singură meserie!

884
Un vițel căzu trist pe gânduri: �Și când te gândești că, atunci când voi crește, voi deveni un mare bou!...�

885
Bețivul se simte jignit când ÎI tratezi cu lapte.

886
Gândul unui spectator nu prea cultivat care aplaudă un spectacol pe care nu l-a înțeles: �Primul minut aplaud și eu pentru că aplaudă toată lumea, restul minutelor pentru că s-a terminat mai repede.�

887
Cifra unu să nu treacă niciodată fără rost prin fața unui șir de zero-uri, fiindcă toate se vor considera puternice și valoroase în clipa când unu va ajunge în dreptul lor!

888
Cifra zero este oul nefecundat al matematicii.

889
�Fă ca mine!� îi șoptește mieros diavolul omului. �Fă ca mine!� îi șoptește blând îngerul. �Am înțeles - răspunde omul zâmbind cu șiretenie. Fac ca amândoi.�

890
Unii iubesc foarte mult arta tatuajului și chiar se lasă ca să le fie tatuată pielea de pe tot corpul cu modele considerate de ei dintre cele mai frumoase, adesea policrome. O fac pentru că vor să fie originali și complet diferiți de ceilalți oameni, în fața cărora vor să se impună cu încărcături decorative cutanate exterioare care, cred ei, le-ar putea ascunde în forme zis artistice (citește kitsh-uri) goliciunea interioară.

891
Eclipsele terestro-selenare: vizite reciproce, de curtoazie, ale umbrelor Terrei și Lunii, una pe teritoriul celeilalte, la îndemnul luminos al Soarelui...

892
Versurile serioase, nu prea se știe de ce, nu pot fi puse cu ușurință pe muzică, probabil pentru că au deja muzicalitatea lor intrinsecă. în schimb, versurile simple și cele proaste sunt îmbrăcate cu ușurință în melodii frumoase care le înnobilează. O explicație ar fi că prostia aleargă mai bine cântând.

893
Dacă nu s-ar fi născut Shakespeare, limba engleză ar fi fost probabil o limbă tot atât de internațională pe cât de internațională este astăzi limba malgașă.

894
Desigur, Shakespeare a jucat un rol covârșitor în dezvoltarea limbii engleze, dar pe timpul lui se știe că engleza nu era o limbă internațională. în Europa acest rol ÎI juca, la acea vreme, limba latină, iar, din sec. al XIX-lea,până după cel de-al doilea război mondial, franceza devenise deja limba numărul unu pe Terra. Aproape brusc, odată cu Înființarea ONU-lui în anul 1945 și cu stabilirea sediului acestuia la New York, franceza și-a pierdut prioritatea și limba engleză a început să se impună din ce în ce mai puternic și mai rapid. Dar și alți factori au contribuit considerabil la răspândirea ei. Este suficient să amintim numărul mare al populației din fostele colonii britanice, faptul că Anglia devenise regina mărilor și a oceanelor, iar ulterior factorul decisiv a fost lansarea dolarului ca moneda cea mai importantă a omenirii (o consecință a faptului că, devenind puterea industrială cea mai mare din lume, USA și-a dezvoltat și cele mai mari, mai puternice și mai numeroase bănci, de toate tipurile). Miile de filme americane și engleze, răspândite pe tot globul, muzica ușoară din aceste țări, au contribuit de asemenea la răspândirea limbii engleze. Desigur, nu spun aici ceva absolut nou, deoarece aceste cauze sunt deja cunoscute și au mai fost explicate detaliat și de alții înainte.
S-a vorbit însă mai puțin despre felul cum particularitățile lingvistice ale acești limbi germanice din grupul vestic au jucat, la rândul lor, un rol esențial. Dacă am considera engleza după caracteristicile ei fonetice, ortografice și lexicale, ea ar fi departe de a îndeplini rolul unei limbi ideale, cu atât mai puțin rolul de limbă internațională de prim rang, mai ales dacă ținem seama că engleza nu are reguli exacte de pronunție, precum franceza, spaniola ori germana (practic, ea nu are reguli ferme de pronunție, fiecare cuvânt trebuie învățat separat cum se scrie și cum se citește, iar substantivele proprii, numele de persoane, denumirile geografice etc., vor trebui în mod obligatoriu spell-uite, adică dictate literă cu literă). însăși topica frazei este rigidă, căci nu prea ne permite să schimbăm, după bunul nostru plac, locul părților de vorbire în propoziții și fraze ca în alte limbi, iar dacă ne referim la fonetică, engleza rămâne una dintre cele mai dificile de pronunțat, având 9-11 vocale, numeroși diftongi și 22-26 consoane (opinii lingvistice diferite), 2 semiconsoane (singura, împreună cu islandeza, din grupul germanic, care a păstrat spirantele dentale surdă și sonoră; aspirația care însoțește realizarea fonetică a oclusivelor nu are nici ea rol distinctiv); accent fonologie dificil, cu pauze și intonații distinctive, o limbă foarte idiomatică, cu multe polisemantisme care, de obicei, dau mare bătaie de cap traducătorilor ce pot încurca lesne polisemiile; un idiom cu extrem de numeroase idiolecte, cu numeroase cuvinte omofone și omonime, cu numeroși �false friends� foarte derutanți, ce pot produce ușor confuzii vorbitorilor români etc., etc. în plus, numeroși lingviști - într-un fel exagerat sau nu - au considerat franceza, italiana și spaniola mai muzicale și mai ușor de pronunțat decât engleza și, de aceea, cu mult mai îndreptățite de a fi, oricare din ele, numărul unu pe glob. Am auzit chiar și afirmația - perfect plauzibilă - că, în cazul în care Germania hitleristă ar fi câștigat ultimul război mondial, atunci în mod categoric germana ar fi fost astăzi limba internațională care ar fi ocupat primul loc. Realitatea este că nu s-a întâmplat așa și că, în pofida dorinței anglofobilor, cu toate neajunsurile ei, de �limbă destrăbălată�, cum i-au zis unii, engleza s-a impus cu fermitate drept limba mondială a secolului al XX-lea, vorbită ca idiom matern de peste 700 de milioane de oameni, devenind preferata limbă oficială și de lucru a Adunării Generale a ONU, cu șanse mari de a-și menține prioritatea și în secolul/secolele următor/ următoare (nu este obligatoriu ca o limbă să domine toate secolele).
Dar cred că, folosind din nou termeni științifici și trecând peste defectele ei, una din marile cauze pentru care limba din arhipelagul britanic s-a impus cu atâta forță este acea calitate extraordinară a englezei - și anume caracterul ei de limbă analitică, după unele păreri, ori de limbă aglutinantă foarte economică și simplă, după alte păreri, tinzând spre tipul izolant (rol foarte important al auxiliarelor și al tuturor tipurilor de modificatori). Știți ce înseamnă aceasta? înseamnă că engleza este foarte economică la vorbit și foarte simplă, situându-se, din punct de vedere tipologic, între caracteristicile mongolei și ale chinezei și având tendința ștergerii granițelor între părțile de vorbire (unele cuvinte pot trece simplu de la o parte de vorbire la alta, precum în chineza modernă). Mai înseamnă că, în cuvinte scurte și în fraze incredibil de con-centrate, putem spune multe și putem vorbi mai rapid și mai legat decât în alte limbi. Comparați, de pildă, un text de aprox. cinci cuvinte englezești, cu traducerea lui în română sau franceză... Traducând cele cinci cuvinte în aceste două limbi, constatăm că textul apare în general cu mult mai lung, necesitând zece sau douăsprezece cuvinte pentru a acoperi exact înțelesul formulat în engleză. Așa se explică de ce anglofonii vorbesc destul de rapid și degajat, fără multe câcâieli, majoritatea vorbitorilor (mai ales dacă sunt culți) imprimându-i limbii lui Shakespeare o impresionantă muzicalitate, un ton ferm și bărbătesc în timpul conversațiilor. în plus, engleza dispune de un lexic foarte bogat - cca 250.000 de cuvinte simple ce pot servi ca bază pentru o pluritudine de derivate și de juxtapuneri, la rândul lor productive, admițând creații noi prin combinații foarte maleabile. De asemenea, gramatica este ceva mai simplă decât în alte limbi. Nu putem trece cu vederea că engleza este totodată și o limbă mixtă, având cca jumătate de vocabular de origine romanică, puternic influențată de franceză, deși vocabularul esențial este germanic, permițând în continuare împrumuturi din limbi clasice (latina, greaca) ori din multe limbi moderne: franceza, italiana, spaniola, portugheza, olandeza, iar în America din limbile amerindienilor - ș.a. Influența franceză asupra englezei a fost foarte mare, îndeosebi la curte, în administrație, în învățământ, în biserică și literatură (să nu uităm că din 1066, timp de două secole, franceza a fost limba oficială a Angliei și nicidecum engleza!). Din cauza împrumuturilor multiple, engleza americană a devenit chiar și mai bogată decât cea britanică (The King's English), dezvoltând în paralel un slang încărcat, însoțit de interesante argouri, ca să nu mai vorbim de importantele variante ale unui complex limbaj tehnic, printre care limbajul computerelor, limbaj în continuă îmbogățire și evoluție, ce se folosește exclusiv în engleză. Computer language a fost standardizat în orice țară a lumii numai în engleză, fără a mai fi tradus. Cert mai este că, în ciuda tuturor dificultăților, toți copiii emigranților veniți în America deprind limba oficială extrem de repede, ajungând până într-acolo să-și uite limba părinților. Cu alte cuvinte, engleza atrage într-un fel misterios pe toată lumea, aproape fiecare pământean dorind să o știe cât de cât. în acest sens, s-a vorbit despre vraja hipnotică a limbii engleze, hotărâtă de Dumnezeu ca limbă planetară.
Și totuși, la orizont, apare un mare �inamic�, puternic și serios, al englezei, care, după unii specialiști, ar putea-o detrona într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Este vorba de limba spaniolă care se răspândește cu o viteză incredibilă chiar în interiorul Statelor Unite. Dacă nimeni nu va putea opri asaltul spontan al spaniolei, care se dă cu putere de la sud la nord, atunci la sfârșitul secolului următor sau chiar mai curând, numai 40-45% din americani vor mai vorbi englezește. în acest caz, întreaga lume modernă s-ar putea vedea silită să-și aleagă o nouă �Miss Univers� între limbi, cea nouă detronând-o pe cea veche. Există și legi lingvistice ciudate pe care, după cum se vede, oamenii le cunosc încă prea puțin.

895
Limba română este cel mai mândru și mai frumos monument pe care latinitatea l-a ridicat în estul Europei. Armonia ei amintește de dulceața severă a limbii strămoșilor noștri latini, veniți prin aceste locuri din Roma, acum două mii de ani. Cursivitatea și bogăția ei nu sunt cu nimic mai prejos de cea a limbii franceze, din care fluviul lingvistic românesc s-a alimentat selectiv până la refuz. Ușoara ei asprime, aproape lusitană, păstrează ceva din patina idiomului geto-dac, iar sporovăiala specific românească, plină de înțelepciune și de veselă spontaneitate, o face egală în sonorități cu incantațiile melodice ale italianei și spaniolei. Afinitatea ei firească față de nou și repeziciunea cu care adoptă toate neologismele de ultimă oră o fac tot atât de modernă, tot atât de bogată în termeni internaționali pe cât este engleza, limba cea mai vorbită pe glob în zilele noastre. Dar, mai presus de toate acestea, lipsită aproape complet de barierele dialectale ale surorilor ei neolatine și chiar ale englezei, limba română păstrează de veacuri o unitate și exactitate lexicală uluitoare, cimentată de vicisitudinile istoriei, însușire cu care nici o altă limbă nu se poate mândri întotdeauna.

896
Filosofii idealiști au avut întotdeauna mai multe idealuri materiale decât cei materialiști.

897
Ferește-te când se laudă prostul că știe să arunce bine la țintă.

898
Găurile din cunoștințele oamenilor au și rolul de a mai aerisi puțin aceste cunoștințe dintre care unele sunt prea mucegăite.

899
Priviți! Statuia aceasta are mai multe calități decât a avut răposatul pe care-1 reprezintă! Și este cu mult mai mare decât el...

900
O fată frumoasă este totdeauna o poezie nescrisă, așa cum un peisaj frumos este o simfonie necântată.

901
Piticii preferă să se privească numai în oglinzi măritoare.

902
Zilele vieții noastre sunt ca celulele fagurilor de miere: unele pline, cele mai multe goale, însă astupate elegant și cu grijă, ca să nu Ii se vadă goliciunea și ca să semene cu cele pline. La sfârșit, când cuțitul morții le descăpăcește pe toate, se vede bine ce rod curge din fiecare.

903
Singura urmă pe care unii oameni o lasă în viață este doar fotografia lor în alb și negru.

904
Mi-am fost când stăpân, când slugă și nu pot zice că m-am simțit mai bine în vreo postură sau alta, dar niciodată nu m-am simțit mai umilit ca atunci când m-au servit alții. Pot zice că umilința mi-a fost cu atât mai mare, cu cât acei ce m-au servit nu aveau nici o obligație față de mine.

905
Unitatea de măsură a vieții nu ar trebui să fie anul, ci faptul. Cu alte cuvinte, pentru că mulți ne plângem că îmbătrânim prea repede, să ne socotim lungimea vieții după densitatea meritelor noastre.
Cât de tineri am părea atunci!
De cele mai multe ori trupul este oglinda sufletului. Dar și invers!

907
Când nu-ți pasă ce vârstă ai, înseamnă că ești copil. Când începi să regreți puțin copilăria, ești adolescent; iar când îți dai seama că nu mai ești nici adolescent, în clipa aceea conștiința se trezește ca un resort și declanșează imediat începutul numărătorii inverse, pe care, cu trecerea anilor, o urmărești cu sufletul la gură, rupând cu îngrijorare foile din calendar. Fără să vrei, aduci vorba zilnic despre trecerea vieții, părându-ți-se că ea se accelerează cu trecerea fiecărei clipe.

908
Sătulul și flămândul nu se gândesc la fel când privesc în același timp o pâine rumenă, abia scoasă din cuptor.

909
Închisoarea cea mai teribilă este aceea fără gratii.

910
Cine simulează zilnic zborul nu se înalță niciodată.

911
Am căutat de mai multe ori adevărul acolo unde prorocii moderni spuneau că se află. Dar am găsit o duzină de minciuni poleite în locul lui.

912
Imperfecțiunile pionieratului investigatoriu în orice domeniu al vieții sunt poate mai meritorii decât toate perfecțiunile retușărilor ulterioare, izvorâte din metode profund epistemologice, aduse de înțelepții epigoni.

913
Cine declară că urăște cotidianul și efemerul trebuie să înceapă a se urî primul pe el însuși.

914
In umbra biografiei operei concepute de scriitorii mari, totdeauna propria lor biografie pălește, fiind circumscrisă între fruntariile unei vieți efemere, limitate de un timp care iubește surprizele.

915
Câștigul la loterie, conform statisticelor, se pare a fi mai puțin un apanaj al celor foarte tineri. La fel pățesc oamenii și-n iubire: cât timp nu sunt căsătoriți, nu prea au noroc în dragoste. Abia după căsătorie încep să le răsară în cale �marile iubiri�, care vin în serie din toate părțile, tulburându-le cugetul. Mare ironie!

916
La 16 ani poți spune cu multă dezinvoltură: �Iubesc și nu știu pe cine! Iubesc poate iubirea, marea iubire invizibilă, care încă nu a venit la mine sau pe care am văzut-o în filme ori venind la alții...�

917
Frica are mii de argumente logice ca să justifice pericolul.

918
Amintirea zâmbetelor bune, a zâmbetelor sincere și fericite ale iubirii apuse sunt suficiente pentru a-i reînvia puțin chipul șters despre care abia îți mai puteai aduce aminte.

919
Este trist și inuman să-ți părăsești ființa iubită numai pentru motivul că ea nu place părinților, rudelor, cunoscuților sau prietenilor. Aceștia din urmă nu te-au consultat niciodată pe tine în asemenea probleme sentimentale, iar pe de altă parte ar putea să fie nespus de invidioși.

920
Spleenul pare să fie o plictiseală acauzală paralizantă, când nu poți nici să speri, nici să disperi, nici să taci, nici să filosofezi. In orice caz, este plictiseala cea mai neserioasă și mai sterilă din câte se cunosc, care crește pe un port-altoi de proveniență nobilă cunoscut și sub numele românesc de lene.

921
O pagină dintr-o posibilă carte SF unde ne este înfățișat un testament sui generis: �Doresc, după decesul meu, să nu mă îngropați nici în pământ, nici sub valurile mării... Aș vrea să fiu închis într-un container ermetic și cu el să mă aruncați în cosmos... Haosul să-mi fie mormântul cel etern... în haos să mă îngropați! Să rătăcesc veșnic prin univers, printre nepăsătorii aștri, ca un semn mort de întrebare, să nu știu de unde vin și unde mă duc, căci nici în viață nu am putut afla vreodată acest mister...� �Modestul� testament ar fi cea mai originală și mai costisitoare înmormântare din câte s-au făcut.

922
Fantasticul este pârghia cu care se urnește din Ioc imposibilul.

923
Viața: o scurtă zi între două nopți eterne; o mică licărire misterioasă, o scânteie vie în bezna morții.

924
Fericirea este sănătatea sufletului.

925
Dacă nu ne putem opri învechirea trupului nostru, avem în schimb posibilitatea de a ne înnoi structura spiritului.

926
Celui ce dovedește că poate sări peste o ștachetă înaltă, totdeauna i se va ridica ștacheta și mai sus.

927
Uneori și un măgăruș pirpiriu ar putea să tragă cu succes carul încărcat cu multă înțelepciune.

928
O societate în care se creează mai multe centre de putere, adică o societate pluralistă, poartă inevitabil în sânul ei un conflict al vârfurilor, unde fiecare extremitate încearcă cu orice preț să-și impună centrul cel mai influent peste capetele maselor destrămate.

929
Cine dintre voi nu știe să țintească bine este liber să arunce de la distanță cel dintâi cu piatra în mine.

930
Or fi existând oameni care au orbit de propria lor strălucire?

931
Marsefflesa și Deșteaptă-te, române: poezii minunate, împletite cu melodii nemuritoare, care au condus popoarele la luptă mai bine decât cei mai buni generali viteji.

932
Când străinii îți cântă propriul tău imn național, acesta sună parcă mai solemn și mai înălțător ca oricând.

933
Elocvența este arta de a transforma fiecare propoziție într-un cuvânt pătrunzător și fiecare frază într-o propoziție aprinsă.

934
Cuvintele suveranilor într-ale politicii, într-ale artei sau într-ale științei, cuvintele 5/ar-urilor din orice domeniu, oricât de banale și de sărăcite de sens ar fi, fac într-o clipă înconjurul pământului, în timp ce cuvintele mari ale unui bătrân înțelept retras în sihăstrie, și care ar putea transforma radical sufletele multor oameni, într-un an de abia dacă se târăsc până la gura peșterii.

935
Fiecare distinge înfățișarea omenirii la lumina lui proprie. Cei care-și luminează drumul puțin, puțin văd - și au impresia că lumea este cam întunecată. Alții, dimpotrivă, văd mai mult, căci ei înșiși aruncă mai multă
lumină împrejurul lor.
Stăpânirea devine totală atunci când se extinde și asupra conștiinței.

937
Cei mai mulți tineri dau năvală să mănânce toate fructele din pomul cunoașterii, ne mai ținând cont că multe din acestea sunt verzi, necoapte sau chiar toxice. De aici crizele lor cumplite de indigestie ori simptomele clare de otrăvire spirituală.

938
Nu-i tot una mândria omului de valoare cu mândria prostului.

939
Când muncești din greu, sudoarea frunții cred că are aceeași compoziție chimică cu lacrimile unei dureri.

940
Numai cel ce sapă des și adânc găsește comori.

941
Sunt prăbușiri care au ceva din măreția prăbușirii lui Icar.

942
Vulturii și ciocârliile nu se întâlnesc niciodată pe pământ, ci numai sus în nori.

943
Ne arătăm mai indignați când vedem pete negre pe fond alb decât pete albe pe fond negru.

944
Când treaba altuia o începi tu, atunci te poți numi un om vrednic. Când treaba începută de tine o abandonezi fără motive în mâna altuia, atunci te asigur că ești un mare leneș.

945
Nimic nu este dărâmat de istorie mai repede ca falsa celebritate, ridicată în mod artificial de o mână de interesați.

946
Aplaudăm oamenii care merg în mâini cu capul în jos și cu picioarele în sus, dar numai la circ, nu și pe stradă, în viața de toate zilele.

947
Ce poate fi mai dizgrațios decât niște podoabe scumpe și frumoase adăugate unui chip pocit? Ele nu numai că nu se completează reciproc, dar și măresc contrastul dintre valori.

948
Unii conving pe alții că un lucru nu este bun tocmai pentru a-i determina să renunțe la el spre a intra ei cât mai repede în posesia lui.

949
Nu-i critica și nu-i pedepsi pe oameni pentru păcatele identice cu ale tale.

950
Toate petele ies. Numai rușinea nu se spală niciodată cu nimic.

951
Oamenii ieftini știu să te vândă scump.

952
Învățătura înaltă este de două feluri: cea înscrisă pe diplomă și cea înscrisă în cap și în inimă. O prefer pe ultima, întrucât este cea reală și cea mai valoroasă.

953
Cel mai prost judecător este mila.

954
Unii câini te mușcă atunci când le aduci carne, crezând că ai venit ca să le iei osul.

955
Cine stă mult între câini învață să latre, să muște, să lingă și să se gudure în fața stăpânilor, în mai toate împrejurările.

956
Este o mare artă să strângi sufletele multor oameni într-o singură carte, iar sufletul tău să-l împărți în mai multe cărți!

957
De câte ori râde unul urât de tine, pune-i oglinda în față și pe dată se potolește.

958
Pisica iartă păcatele șoarecelui numai după ce-l mănâncă.

959
Nu mi-e frică de amenințările lăudărosului așa cum nu mi-e frică niciodată de coarnele melcului că m-ar împunge.

960
Nepricepuții smulg grâul din jurul florilor albastre de neghină spunând că acestea sunt atât de frumoase încât nu merită să fie înăbușite de spice.

961
Adevărul care-ți folosește ție, altuia poate fi dăunător, și în consecință îl va numi minciună. Dar adevărul tot adevăr rămâne.

962
Un înnebunit de durere este altceva decât un nebun adevărat. El trebuie ajutat, respectat și scos cu toată grija și afecțiunea noastră din criză.

963
Dus la Polul Sud, leul - regele animalelor - va dârdâi cu coada între picioare în fața pinguinilor care-1 vor ciuguli de bot văzându-l că moare de frig. Există destui �lei� în țara noastră și în alte țări, tronând atotputernici în politica de toate zilele. Dar, când se văd un pic scoși din mediul lor, se pare că încep să înțeleagă un adevăr ce nu le prea convine: orice autoritate își are limitele ei geografice și legislative care se pot dovedi mai puternice decât forțele fizice și decât cele politice care-i avantajează numai într-un anumit spațiu spiritual ori material propice lor.

964
Spune-mi ce premiu mare ți s-a dat, ce om de seamă te-a lăudat și ce faptă nemuritoare ai săvârșit de te-au părăsit toți prietenii care te respectau cât timp erai la nivelul lor?

965
Primul: �Dă-mi!� �Þine!� Primul: �Mai dă-mi!� �Mai ia!� Al doilea: �Dă-mi!� �Þine!" AI treilea: �Dă-mi și mie!" �Na și ție!" AI patrulea: �Mie nu-mi dai?" �Ba da: ia și tu!� AI cincilea: �Dar mie?" �Cu multă plăcere: ia și tu!� Al zecelea:
�Dă-mi!� �Poftim!" Al unsprezecelea: �Dă-mi! Nici pe mine să nu mă uiți...� Răspuns final: �Am dat tot... Iartă-mă, dar nu mai am! Te rog frumos să nu te superi, regret, dar s-a terminat tot. Uite, îți promit că am să-ți dau cu ocazia următoare..." AI unsprezecelea: �Așa? Va să zică pe mine mă persecuți? Câinosule! Zgârcitule! Hainule fără pic de inimă! Zgârie-brânză! Știai bine în câte nevoi mă zbat! Nu e om în lume mai zgârcit decât tine! Avarule! Lacomule! Cărpănosule! Nesătulule! Discriminatorule! Banditule! Criminalule! Asasinule! Ai merita jefuit și ucis!" - etc., etc., etc. ...

966
Când cei fără merite, dar invidioși și plini de păcate, văd că ai început să păcătuiești și tu și să te cobori la nivelul lor, ai să vezi cum Ii se înseninează chipul și cum se străduiesc să te iubească, fiindcă speră să rămâi mereu de-al lor. In clipele acelea toți se străduiesc să-ți arate că ți-au devenit cei mai buni prieteni.

967
Un lucru complicat ÎI pot explica mai bine înaintea a o mie de oameni decât înaintea unui singur om în fața căruia nu cred că aș fi în stare să-mi mobilizez toate energiile ca în fața unei mulțimi interesate.

968
Filosofii ne-au arătat că simplitatea conține laturi greu de înțeles și că lucrurile complexe sunt împletite din fire extrem de simple.

969
Învățământul nu ar trebui să fie numai o simplă tablă de materii a culturii, o listă moartă de inventar, ci o specializare în fiecare capitol component, o enciclopedie trăită cu intensitate.

970
Când înnegrești și otrăvești apa la izvor, ea ar putea rămâne așa până la vărsare.

971
Viciile sunt întotdeauna punctuale la întâlnire. Ele vin înaintea virtuților și te așteaptă de fiecare dată cu flori frumoase. Le vezi că sunt frumoase, dar nu le vezi cât sunt de otrăvite.

972
Când în urma unei pedepse răul persistă, înseamnă că nu a fost aplicată pedeapsa cea mai potrivită și mai eficientă.

973
Totdeauna tâlharul prins strigă mai tare decât victima lui.

974
Dușmanul se simte mai puternic atunci când îl are alături pe cel care te-a trădat.

975
Tâlharii care se reped la primul trecător să-l jefuiască și-l găsesc sărac și zdrențuit, fără un sfanț în buzunare, se simt jigniți și se tem de el, văzând în acest om o piază rea.

976
Unii au nevoie de lingușitori așa cum are porcul nevoie să fie scărpinat pe burtă.

977
Să te ferești de acela care-ți vorbește despre faptele lui rele râzând.

978
Dacă geniul se inspiră din popor, atunci și poporul, recunoscător, se va inspira din geniu, ca semn că și l-a însușit.

979
Jertfa de sine a lui Decebal, Mihai, Horia, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu ori Nicolae Bălcescu au fost tot atâtea arcuri de triumf pe sub care am trecut toți românii pentru a ne așeza pe unul dintre cele mai durabile piedestaluri ale istoriei.

980
Dacă o stea strălucește mai tare decât alta, care abia licărește alături de ea, nu înseamnă neapărat că este mai luminoasă, ci mai apropiată. S-ar putea ca steluța cea palidă să o întreacă de sute de ori în mărime și în strălucire, dar tu nu poți observa acest lucru atâta timp cât ești așezat de mii de ori mai departe de steaua cea mai puternică decât de prima.
La fel și oamenii necunoscuți nouă.

981
Toate intențiile rele sunt fapte neizbutite. De aceea ele nu sunt judecate numai ca intenții, ci considerate drept fapte criminale periculoase care puteau fi realizate.

982
Porumbelul hăituit de ulii se adăpostește de frică și sub streașina casei vânătorului.

983
Am auzit pe un om povestind o întâmplare tristă pe care a trăit-o el cu mai mulți ani în urmă și de care se căia amarnic, în felul următor:
�Treceam deunăzi printr-o luncă... Pășeam gânditor prin iarbă când, drept în poteca mea, apare un mic mușuroi de furnici peste care mi-a fost milă să calc. De aceea, ferind locul, am călcat puțin mai alături, dar am tresărit ca ars la țipătul sfâșietor al unei păsări care țâșnise ca o săgeată de lângă piciorul meu. Când am privit mai atent în spatele meu, cinci puișori golași de privighetoare zăceau stâlciți într-un cuibușor însângerat. Călcasem pe ei și-i strivisem. Pe loc mi s-au muiat genunchii și m-am umplut de indignare și de mânie împotriva mea. Doamne, mi-am zis, mare ticălos e omul care, ferind viața unor furnici, o strivește pe aceea a unor privighetori!"

984
Astăzi la limitele maxime ale cunoștințelor omenești nu vei mai găsi neștiința, ci fantezia. In ultima vreme, ea dă din ce în ce mai mult impresia că este o rudă apropiată a științei.

985
Fantezia este umbra vag conturată și aruncată peste prezent a unor fapte ori întâmplări netrăite care s-au interpus între noi și fascicolul de raze îndepărtate ce vin dinspre viitor. Trebuie să știm însă că nu toate faptele și întâmplările proiectate spre noi de luminile viitorului ajung aici pe pământ, ci numai câteva, aduse de legi precise. Restul trec numai o clipă prin fața noastră, după care se pierd în infinitul posibilităților. Unii oameni le văd chiar în acel fulgerător moment critic și le �prind", alții se pricep mai mult sau mai puțin să citească conturul estompat al umbrelor, grăbindu-se apoi să tragă concluzii pripite despre viitor.

986
Purtăm în suflet atât de multe năzuințe frumoase, atât de multe fapte nerealizate încât, dacă le-am înfăptui cu adevărat, când am trece pe stradă s-ar face liniște și toți și-ar rupe gâturile uitându-se după noi sau înghesuindu-se să ne vadă. Avem însă norocul că, neînfăptuindu-le, putem să mergem liniștiți... Așadar, nimeni nu se omoară să ne bage în seamă! Ce pare și mai trist este faptul că noi suntem aceia ce ne vedem adesea siliți să ne sucim gâtul și să ne înghesuim spre a-1 vedea pe altul (poate cu mai puține merite), dar care, iată, și-a îndeplinit el în locul nostru toate năzuințele frumoase ce le avuseserăm noi înaintea lui și care, după cum se vede, lui nu i s-au părut chiar atât de imposibile... Dar și atunci avem repede la îndemână o consolare și spunem: Păi ce să facem? Așa este viața! El a avut noroc, eu nu... Oare chiar așa să fie viața?

987
Nu există otravă intelectuală care să nu poată fi anihilată de antidotul înțelepciunii și de cel al adevăratei culturi.

988
Cine nu muncește nu are nici greșeli și, aparent, nici măcar păcate. De aceea le poate condamna ușor pe ale celorlalți. Bârfitorii aparțin îndeosebi unei asemenea categorii de critici mărginași. Aș putea să extind această observație referindu-mă la oamenii bogați care, având bani mulți la dispoziție, având totul la nas, duc o viață liniștită, fără griji și nu muncesc, ci își petrec timpul distrându-se la nesfârșit, cultivându-se ori făcând călătorii. Când îmbătrânesc, se pocăiesc, citesc Biblia, încep să facă fapte caritabile și merg regulat la biserică, devenind un fel de sfinți. Săracii muncesc înainte din greu, sunt chinuiți, sunt foarte necăjiți, nu au timp să se intereseze de cele sfinte, înjură și-și blestemă viața la orice pas. După o existență amarnică, sfârșesc cel mai adesea în fel de fel de vicii, murind poate din cauza drogurilor sau a alcoolului. După felul agitat al traiului pe care-1 duc acum, în viața de dincolo, ei nu pot fi decât candidați siguri la chinurile cumplite ale Infernului, pe când bogații pocăiți, frumos spiritualizați la vârsta senectuții, îndeplinesc și acolo toate condițiile să-și continue fericirea terestră cu alta și mai mare, în locurile pline de frumuseți divine ale Paradisului. Ar fi poate nedrept! Dar să sperăm că există și în ceruri unele circumstanțe atenuante, mai ales că Biblia ne asigură că Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință. (Fapte, 17;30).

989
Proștii nu ar mai face atât de multe prostii dacă nu ar fi încurajați de râsetele inconștiente ale �deștepților".

990
Există și oameni de aur poleiți cu oțel dur.

991
Adevărul este un rege care umblă prin lume fără coroană, deoarece coroana i-a fost furată de mult de Minciună ca să o poarte în orice ocazie și să creadă toți că are noblețea roială a Adevărului.

992
O curiozitate a științei este însăși echitatea ei bizară. Astfel, știința numește savant și pe cel care, descoperind mușchiul abductor de la peroneul puricelui, a fost propus pentru premiul Nobel (această descoperire nu revoluționează în mod fundamental știința, totuși). Și tot știința numește savant și pe cel care a inventat avionul cu reacție, de care avem atâta nevoie, revoluționând în mod radical tehnica și cu alte invenții și descoperiri, fără ca nimeni să-i atribuie vreun premiu. Poate ar fi de prisos să mai spun că în cele de mai sus mă refer la savantul român Henry Coandă, pionier al aviației mondiale, atât de mult neîndreptățit.

993
Mulți răutăcioși când ne fac nouă caricatura, se inspiră după propriul lor chip grotesc reflectat chiar de oglinda sufletului lor.

994
Ura rămâne totdeauna direct proporțională cu micimea sufletului omenesc.

995
Mare este ipocrizia bocitoarelor plătite care plâng mortul, dar și mai mare a acelora care le plătesc!

996
Din zece trădători cel mai ticălos este considerat acela care trădează
primul.

997
Dacă pe cumpăna unui cântar ÎI așezi pe trădător, iar pe cealaltă cumpănă pe criminal, acul va rămâne la mijloc.

998
Un om frumos este o operă de artă a naturii, o sculptură vie creată de natură în clipele ei de înaltă inspirație.

999
Deviza omului superficial este: am terminat pentru totdeauna de învățat!

1000
Razele adevărului, vizibile sau nu, sunt ca razele cosmice: trec prin orice ziduri.

1001
Paraziții se ascund sub aripile vulturului nu pentru că sângele lui ar fi mai dulce, ci pentru că vulturul zboară cu ei mai sus.
Cel mai bun mijloc de a întrece pe cineva este de a te întrece mai întâi pe tine însuți.

1003
Metafizica operează în zona de penumbră care separă partea luminoasă și cunoscută a științei de partea întunecoasă, deocamdată necunoscută ei.

1004
Dacă am presupune că noaptea, pe beznă, capetele oamenilor ar lumina ca niște becuri și că intensitatea luminii ar fi mai mare sau mai mică, după gradul de inteligență din capul fiecăruia, să fim siguri că destui oameni s-ar izbi unul de altul într-un întuneric dens.

1005
În jurul celebrităților în vârstă roiesc mulți admiratori care îi tot întreabă și îi tot descos, doar-doar vor mai afla câte ceva din secretele celebrității lor. La urma urmelor, faptul nu mi se pare chiar atât de nefiresc: când apune soarele, piticii vin nu pentru a admira măreția apusului, ci mai mult ca să-și admire, la lumina lui, lungimea umbrelor.

1006
Curajul născut din înțelepciune învinge; acela născut din nebunie se sinucide.

1007
A conversa cu omul care îți este superior ca nivel de cultură înseamnă, în primul rând, a tăcea și a-l asculta numai pe el; înseamnă, în al doilea rând, a-i mai pune când și când câte o întrebare, spre a nu părea complet străin subiectului abordat. în al treilea rând, înseamnă a căuta, cât mai firesc cu putință, să scurtăm conversația și să ne retragem cât mai tactic din fața sclipirii lui, având întipărit complexul inferiorității în adâncul conștiinței noastre, promițându-ne pe viitor să ne îngrijim mai serios de cultura noastră universală, ca într-o zi oarecare să ajungem la înălțimea elocvenței lui.

1008
Fiecare om este o bucată vie din patria sa.

1009
Nu căuta pe oameni la granițele personalității lor: niciodată nu-i poți găsi în același Ioc căci, la fel ca fluxul și refluxul mării, granițele aci se întind, aci se îngustează. Fruntariile marilor personalități sunt totuși într-o perpetuă
expansiune.
Seva extrasă din scoarța arborelui de chinină vindecă oamenii, dar copacul descojit se usucă și moare. EI ne oferă încă un simbol tacit al sacrificiului altruist.

1011
Fiecare interes este o undiță cu o râmă mică în vârf.

1012
Unele flori miros mai tare după ce le-ai strivit în picioare.

1013
Trăiește o viață mare numai cine și-a propus o cauză mare. In acest caz, viața se măsoară nu după cât de mari sunt ambițiile tale de mărire, ci după cât de mari sunt lumina, orizonturile și înfăptuirile tale. Ea se măsoară nu după lungimea zilelor ori a veseliei din ele, ci după cât de mult întuneric excluzi și după cât de multă lumină admiți în acele zile; nu după cât de mult știi, ci după cât de mult crezi în ceea ce știi.

1014
Să nu răsădești niciodată un pui de stejar chiar sub coroana stejarului bătrân, căci nu va putea crește. Plantează-l puțin mai încolo, printre arbuștii mărunți.

1015
Oare am putea împărți, într-adevăr, talentul în multipli și submultipli - talent mic, talent mijlociu și talent mare - cum încearcă unii să susțină? Nicidecum. Cred că divizorii talentului exagerează. Talentul este, în fond, superlativul absolut al priceperii și nu poate fi decât al unui începător ori al unui consacrat. Talentul îl ai ori nu îl ai, doar că trebuie cultivat, încurajat și dezvoltat. El este mare încă de la început, chiar dacă abia s-a manifestat printr-o realizare-două a unui copilaș naiv. Cred că Dumnezeu a pus în fiecare un anumit talent, numai că foarte puțini sunt aceia care și-l pot descoperi singuri, cele mai vinovate în acest sens fiind cauzele sociale ce ne dirijează viața pe alte făgașuri de cât cele pentru care am fost creați și destinați. Foarte adesea talentele ne sunt descoperite de alții, iar aici părinții au un rol decisiv. Copilul poate fi mic și naiv, însă talentul lui există deja întreg, deși se naște treptat, așa cum s-a născut Pallas-Athena din capul lui Zeus, pe deplin înarmată. Va trebui doar împins cu încredere și curaj spre lumină. Dacă noțiunea de talent nu presupune categorii, atunci nici între talent și geniu nu pot exista trepte de legătură concrete, deoarece talentul nu este, la rândul lui, un submultiplu al geniului!
Se zice - și credem să fie adevărat - că deseori lacrimile nu pot stinge focul inimii ca apa, ci devin un combustibil foarte inflamabil care întețește focul interior și-l întrețin așa până ce ard inima complet, în arsuri cumplite. După aceea, nu-ți mai simți deloc inima și devii un om rece, nepăsător la tot ce se întâmplă în jurul tău. într-o astfel de stare, nu mai poți fi impresionat de durerile nimănui, iar suferințele din jurul tău le privești indiferent, cu zâmbetul pe buze.

1017
Când într-o societate trăiesc cu adevărat numai cei ce au fost, adică eroii lui și marii înfăptuitori ai unui neam, iar contemporanii doar se laudă cu ei fără a le urma prin fapte exemplul, devenind niște simpli epigoni fără valoare, acea societate este grav bolnavă și amenințată cu prăbușirea.

1018
Se cunoaște că Diavolul nu știe să facă nici o faptă bună, iar atunci când o face va fi cu siguranță o disimulare, va fi o iscusită capcană întinsă cu măiestrie spre a distruge mai târziu ființa umană pe care și-a ales-o ca victimă. întrucât Diavolul este o ființă spirituală cu puteri malefice deosebite, acționează în primul rând asupra spiritului uman, partea cea mai vulnerabilă a speciei noastre, el fiind mare meșter în declanșarea sentimentului �spontan" de iubire în sufletul multor oameni. Dacă vă întrebați cum, răspunsul este foarte simplu... Lucifer poate să-ți aleagă dinainte o ființă de care să te îndrăgostești nebunește, să o vezi în culorile cele mai frumoase cu putință, determinând-o în schimb pe aceasta să rămână absolut indiferentă și foarte rece la sentimentul tău (ambele stări sufletești sunt artificiale, dar create cu perfectă măiestrie și dirijate cu putere de spiritul celui rău). Consecința va fi dintre cele mai dureroase - un zbucium sufletesc aproape insuportabil, pe care Satana îl complică cu alte stări devastatoare: paralizia voinței, deruta generală, accese de gelozie, sentimentul de inutilitate în societate, zădărnicia absolută a vieții, dorința crescândă de moarte, apoi decizia finală: sinuciderea din dragoste, destul de frecventă în asemenea situații. Dacă victima nu se sinucide imediat, atunci ea fie că se apucă de băut, de droguri ori de alte vicii - ca să-și �înece" necazurile -, fie că, turbată de gelozie, își poate ucide ființa iubită, după care se va sinucide la rândul ei. Și uite așa, prin asemenea procedee devastatoare, devenite aproape clasice, Diavolul își mai atrage de partea lui un suflet în plus, amărând și sufletele celor rămași în urmă, dintre care unii îl vor găsi vinovat pe Dumnezeu. Iar grosul opiniei publice comentează cazul la faptul divers susținând că Diavolul nu există și ironizându-i pe cei ce susțin contrariul...

2913
Tot universul este un râu care curge clocotind spre desăvârșire.

2914
Fericirea este țărmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te pregătești să acostezi.

2915
Închisorile și lagărele comuniste: ambasadele iadului și ale morții pe pământul României încătușate de mâinile pline de sânge ale mustăciosului veșnic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubiți fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" pământul cu urmași ca și el, pe care i-a semănat cu grijă pe tot spațiul mioritic al plaiurilor românești, pângărindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din semănăturile lui blestemate a ieșit o oribilă recoltă, în același timp foarte bogată și foarte productivă în crime sângeroase, în corupție și demolări fizice și spirituale, rămânând valabilă până în zilele noastre ca un cancer ucigător al națiunii noastre). Analizez crimele comunismului și nu văd decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul roșu comunist și-a săpat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuniști - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, Ceaușescu ș.a. Steagul roșu comunist este roșu din cauza sângelui nevinovat vărsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminală și demonică. Doamne, când ne scapi România de amprentele otrăvite ale comunismului ucigaș?

2916
Fiecare pumn dat de securiști deținuților politici români este o lovitură criminală aplicată cu ură diabolică, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns și îndurerat al României Mamă.

2917
Coarnele nu sunt o povară pentru boi. Dar nici unii bărbați nu le simt.

2918
Adeseori măgarii sunt puși să care pielea leilor vânați.

2919
Autorul este un punct micuț de lumină; creația sa este însă o rază strălucitoare uriașă care străbate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibilă, de la cele mai mari distanțe. Chiar dacă punctul se stinge, raza poate călători în eternitate prin spații nesfârșite.
Cine ucide un tânăr nevinovat fără copii - odată cu el ucide și pe toți urmașii lui pe care trebuia să-i aibă, stopând un ciclu uman firesc și potențial. Aceasta este o altă implicație, mai puțin discutată, a crimelor.

1027
De câte ori încercăm să redevenim copii, retrăim o fericire falsă, iar copiii, văzându-ne caraghioși, râd de noi, căci nu știm să ne mai jucăm bine rolul, ceea ce dânșii, de bună seamă, observă cu ușurință.

1028
Prietenia este de două feluri: care te caută și pe care o cauți.

1029
Nu ești auzit? Poate I-ai asurzit cu prea multe vorbe și atunci ce pretenție mai ai să te audă?

1030
Am găsit atât de mulți oameni căzuți în prăpastia de netrecut, încât văgăuna s-a umplut, iar noi am putut păși liniștiți peste trupurile lor dincolo, ca peste o punte... (i030-i050: scrise în 1973.)

1031
Nu există surpriză mai jenantă ca atunci când, datorită unui prilej oarecare, ajungi să-ți dai seama că un om, pe care ÎI credeai prost și lipsit de orice valoare, îți demonstrează, prin totalitatea faptelor lui, că îți este superior din foarte multe puncte de vedere.

1032
Banalul este faza finală a originalității forțate, căutată într-un mod exagerat de insistent.

1033
De câte ori vrei să numeri oamenii pe care nu-i cunoști bine, să începi numărătoarea chiar cu tine.

1034
Iubirea nu poate fi înțeleasă niciodată dacă se studiază iubirea unui singur om, într-o singură fază a ei.

1035
Viața ușoară dusă de mulți tineri astăzi este calea sigură spre viața grea pe care o va duce trupul lor mâine.

1036
Stilul este suportul tehnic al spiritului individual materializat într-o manifestare anumită care se poate impune prin firescul unei originalități necăutate.

1037
Amintirile scumpe sufletului nostru nu trebuie etalate niciodată în public ca într-o expoziție.

1038
Scepticul se îndoiește de fericirea lui proprie, spunând că ea, când apare, este o ironie a soartei; pesimistul vede în orice fericire un prolog al unei viitoare nenorociri, iar optimistul consideră că nenorocirea este singura stare normală care poate deschide drumul fericirii - și de aceea o primește fie cu resemnare, fie cu onoruri speciale.

1039
Un semicerc de foc alergând după un alt semicerc de foc, pentru a închide împreună golul rotund al unui cerc întreg de văpaie cu fum parfumat, în care toate răutățile ard și se prefac în scrum... Cam aceasta tinde să fie uneori imaginea iubirii pasionate dintre cele două sexe.

1040
Cine-și critică propriile lui defecte nu și le mai aude criticate și din gura altuia.

1041
Păsările cărora le cântă cucul des prin preajmă să se aștepte că vor găsi și câte un ou de cuc prin cuiburile lor.

1042
Când vrea să te trântească cineva tare de pământ, întâi depune eforturi să te ridice.

1043
Cu o stâncă nu poți face un zid, dar poți să dărâmi un zid.

1044
Numai arborii cu coroana bogată și înaltă pun în evidență tăria vântului de sus.

1045
Furtuna se luptă cu arborii puternici, nu cu firele de iarbă.

1046
Șoarecele căzut în cursa de sârmă care seamănă cu o cușcă nu mai poate fi mâncat de pisică și, oricum, va fi acolo mai în siguranță atunci când mâța îi dă târcoale.

1047
Când pisica este alergată de câine, sare peste șoareci fără să se mai uite la ei.

1048
Cine contrazice pe nebuni se alege cu capul spart.

1049
Cel alergat de tigru să nu-și caute salvarea aruncându-se în râul cu crocodili.

1050
Dacă mai mulți oameni dau peste o comoară obișnuită, când începe împărțeala, se împarte și bucuria lor în fărâme mai mici, împuținându-se, în timp ce gâlceava și nemulțumirile se înmulțesc. Din fericire, comorile spirituale nu produc gâlceavă. Chiar dacă există unul care ar vrea să ia cât mai mult, tot mai rămân cantități infinite pentru ceilalți.

1051
Cine scoate mierea din stup trebuie să mai suporte din când în când și câte o înțepătură, mai ales că înțepăturile acestea sunt bune și pentru sănătate.
Nu la fel se întâmplă cu cei ce caută miere în fagurii de viespi, căci nici miere nu găsesc și nici înțepăturile lor nu sunt altceva decât un venin mai periculos decât cel de albine. (1051-1079-. scrise în 1974.)

1052
Din universul numit Om izvorăsc o mulțime de universuri fără sfârșit, ai căror sori strălucesc mai puternic decât omul însuși.

1053
Norocul nu vrea să se schimbe dacă în raza lui virtuală nu se schimbă și omul care-l caută.

1054
Adevărul înfrumusețat cu prea multe zorzoane începe să semene cu minciuna.

1055
A-ți ridica de la pământ dușmanul învins și a-i lega rănile înseamnă a-l învinge a doua oară, și-n acele clipe el îți va recunoaște superioritatea absolută.

1056
Întinzi capcana dușmanului și găsești prins în ea... prietenul.

1057
Inteligența și frumusețea se întâlnesc mai rar într-o ființă omenească, dar atunci când le găsești prezente, cele două calități se ajută reciproc cu o forță care poate deschide toate porțile ferecate.

1058
În dragoste prilejurile sunt ireversibile: momentul suprem odată pierdut -
pierdut rămâne pentru veșnicie. Nici un regret nu-l mai poate întoarce.

1059
Pârâciosul este un mic trădător în curs de calificare.

1060
Deseori, fără voia noastră, viața ne avansează în funcție, păstrându-ne însă vechile titluri, ceea ce determină pe oameni să ne considere la fel de neschimbați, deși probabil că valoarea noastră socială a crescut întrucâtva, în legătură cu aceasta, iată o mică întâmplare... Cu ani în urmă, cică pe un căprar, care păzea toată ziua caprele unui om bogat, când s-a întors din armată, maică-sa l-a întrebat: �Cu ce te-ai procopsit acolo în militărie, băiatul marnei?" �Ei, acum sunt și eu cineva... Am ajuns căprar, măicuțo..." �Aoleu, maică, păi nu te procopsiși cu nimic, fiindcă tot asta știai să faci și când erai acasă. Și nu ți-au dat și ție o capră acolo, măcar acum la liberare?!..." (Se știe că, în limbaj popular, la caporal se mai zice și căprar.)

1061
Omul înțelept știe să culeagă și să-și însușească educație și înțelepciune chiar și de la un om needucat.
Amatorismul este foarte dăunător, fiindcă amatorul poate încurca serios lucrurile. Deseori el strică treburile în așa fel, încât specialiștii repară cu cheltuieli mari ceea ce �meșterul" amator a stricat; sau chiar mai rău: nimeni nu mai poate repara nimic.

1063
Cine-i prieten cu cărbunarul are și el mâinile negre.

1064
Câinele tău, oricât de rău ar fi, te mușcă mai cu milă decât unul străin.

1065
Nu pune câinele lup să păzească oile, ca să nu-1 apuce dorul de meseria strămoșului său.

1066
Cel ce cade în mare și nu știe să înoate caută să se agațe chiar și de coada rechinului.

1067
Intr-o conversație importantă, înainte de a întreba, caută să intuiești pe cât cu putință și eventualul răspuns ce-l vei căpăta, ca să știi dinainte ce curs vei imprima tipului de întrebări pe care urmează să le pui.

1068
Vioara s-a sfărâmat! Artistul ne-a părăsit de mult, dar, iată, cântecul viorii lui, înregistrat pe discuri și pe benzi ori în inimile noastre, a rămas nepieritor, ca să-i reconstituie din sunete întreaga sa persoană ori de câte ori îi auzim ecoul. Pentru câteva momente, duhul lui plutește viu printre noi iar unii îi simțim prezența aproape materializată.

1069
De câte ori te întâlnești cu ființa care ți-e dragă, poartă-te cu ea ca și când atunci ai întâlni-o pentru ultima oară în viața ta, căci nu știi ce se poate întâmpla în momentele următoare.

1070
Mulți aruncă în tine, puțini te nimeresc.

1071
Șoarecele flămând voiește să-i fure brânza chiar și din gura pisicii.
Lacomul, când mai este și flămând, păi să te ții, căci are zece burți, gâtul larg și mâna iute.

1073
După miere nimeni nu mănâncă usturoi.

1074
Și un câine trebuie respectat când mănâncă.

1075
Cu cât îi îngreunezi samarul, cu atât se încăpățânează măgarul.

1076
Când o bombă falsă începe să fumege, zeci de oameni aleargă înnebuniți să se ascundă și alte zeci și sute se trântesc la pământ urlând îngroziți. Dar bomba nu face decât �fâss!� și apoi tace. Mulți oameni năvalnici sunt ca asemenea bombe false și ne temem în masă de ei în loc să-i eliminăm.

1077
Pentru drumul spre Infern noi nu avem nevoie de nici o călăuză, precum avusese Dan te.

1078
La război, când pierzi pușca, nimeni nu ți-o împrumută pe-a lui, ci-ți spune ca să-ți procuri alta chiar de la dușmani.

1079
Cu sabia în mână, Napoleon a cucerit Europa, dar a pierdut-o tot cu sabia în mână. Cu condeiul în mână, Shakespeare a cucerit întreaga lume, unde domnește de trei secole și jumătate până astăzi, fără ca nimeni să-l mai poată detrona vreodată în viitor.

1080
Cine știe puțin greșește mult, iar cine nu știe nimic și nu se bagă unde nu se pricepe, nu greșește deloc și va fi chiar mai apreciat decât cel ce știe câte ceva. (1080-1100: scrise In 1975.)

1081
Când nebunul te înjură, trebuie să fii surd.
Sunt unii care dimineața mulg vaca, la prânz o pun la jug iar seara o taie și-o jupoaie.

1083
Dacă a scăpat teafăr, cel care a căzut de pe acoperiș se mândrește în fața celui care a căzut de pe masă.

1084
De geaba îmi întinzi mâna ca să-mi dai grăbit darul când este întuneric beznă.

1085
Dacă te numești Păcală, în zadar strigi: �Săriți, oameni buni, că-mi arde casa!" - că nimeni nu te crede.

1086
Când și când, toți ne abatem, cu sau fără vrerea noastră, de la drumul cel bun. Unii însă, din păcate, nu se mai întorc la el niciodată.

1087
- Hârtia a fost și este ecranul pe care s-a proiectat toată știința și cultura omenirii, toată istoria ei. Numai hârtia ne-a luminat capetele, ne-a șlefuit inteligența. Tot ea ne-a învățat să zburăm și în cosmos, însă nu-mi amintesc să fi închinat cineva măcar un singur vers de laudă hârtiei, așa cum au fost lăudate armele săbiile, gloanțele, tunurile. în schimb, pe fața ei s-au scris milioane de minciuni, de insulte ori de alte porcării, și nici măcar în mod simbolic nu i s-a adresat vreo scuză hârtiei a toate răbdătoare... Să nu credeți că, până în momentul de față, s-ar fi găsit cineva să facă așa ceva.
-
1088
Pe făgaș, căruța nu poate merge decât încet, dar știm cu siguranță că ea nu se mai răstoarnă.

1089
Cine trece pe podul de scânduri putrede așezate la înălțime va cunoaște și adâncimea apei.

1090
Numai butoiul stă cuminte când are vin mult în el, nu și stăpânul lui.
Întinde mâna și-ți ghicesc ce meserie ai!

1092
Sufletul omului este întotdeauna acolo unde se află ceea ce are el mai drag pe lume. Ia-i acest prețios odor și atunci să nu te miri de faptul că aproape i-ai smuls sufletul omului din acel Ioc.

1093
Dacă omul ar fi avut aripi, asuprirea nu ar mai fi avut nume.

1094
Taurului chiar dacă îi tai coarnele, tot se va repezi să te împungă.

1095
Nu arunca niciodată un singur os la doi câini, dacă nu vrei să-i învrăjbești.

1096
Două privighetori nu se suportă să-și cânte una alteia pe același ram din același copac decât dacă una coboară cu o cracă, două mai jos.

1097
Vulpii îi vine mintea la cap abia după ce și-a prins laba în cursă.

1098
Nu-i nevoie să alergi prea mult după calul care fuge cu lanțul târâș în urma lui, ci doar să-i pui iute piciorul pe capul lanțului, căci îndată se oprește.

1099
La vizuina vulpii cresc murele dulci, iar la acea a ursului tufele în care păsările își fac cuibul.

1100
Pentru cămilă cocoașele nu-i sunt o povară.

1101
Dacă vine cutremurul chiar în clipa în care cârtița își ridică mușuroiul, aceasta are impresia că numai cu mișcarea piciorușelor ei a putut să zguduie singură întregul pământ. (1101-2539.-scrise în 1976.)

1102
Oile negre fată de multe ori miei albi.

1103
Când vede oameni mulți muncind cu spinarea, leneșul aruncă repede pe spate un sac umflat cu lână și, trecând gârbovit printre ei, geme cel mai tare ca să dea impresia că duce o povară covârșitoare muncind cel mai din greu. Și încă unii ÎI laudă și-l numesc om harnic.

1104
Când un hamal a fost invitat la nuntă, și-a zis: �Precis că ăștia au ceva greu de cărat pe-acolo...�

1105
Pentru a trăi 20 de ani liniștiți la pensie, trebuie să muncești cam 40 de ani sau mai bine înainte. De-ar fi fost invers, am fi îmbătrânit poate și mai de vreme.

1106
Luna plină ne impresionează când răsare, iar omul plin de lumină
când apune.

1107
Omul fără nici un cusur ar fi monoton ca un câmp alb și neted acoperit cu zăpadă, unde nu vezi nici un movilă de pe care să te rostogolești râzând la vale. Noroc că nu prea există oameni fără cusur.

1108
Când îți sunt ochii țintă după idee, îți scapă din vedere cuvintele, iar când vânezi numai cuvinte, pierzi din vedere ideea.

1109
Poetul Lucian Blaga lansa o filosofie a misterului, cerând ca misterele să fie și mai mult intensificate pentru a deveni vizibile și pentru a fi mai bine înțelese. Ideea parcă ar fi luat-o de la procedeele cu care histologia studiază celulele animale și vegetale. Părțile greu vizibile ale celulelor sau ale secțiunilor sagitale prin organe, studiate la microscop, încep să capete contur numai dacă le intensifici formele prin folosirea unor coloranți sintetici. Altminteri ar rămâne pentru toți incolore și transparente,
greu vizibile.

1110
Dacă îți faci acoperiș mai mare decât îți trebuie ție, cu timpul ai să ai surpriza neplăcută să vezi cum se vâră și străinii sub el fără să te mai întrebe dacă-i lași sau nu.
Ușa străinului se deschide încet în cale-ți, iar pe pragul lui ești obligat să-ți ștergi și ultima brumă de țărână adusă pe tălpi din patria ta, ceea ce te face într-adevăr să te simți la el de două ori mai străin și mai stingher decât dacă nu ar fi procedat astfel.

1112
Liliacul nu-și părăsește niciodată peștera întunecoasă pentru tavanele aurite ale palatelor întâlnite în zborul lui.

1113
Elefantul se uită la leu ca la un pisoi pe care l-ar putea strivi cu o singur pas pus pe grumazul lui și, oricât s-ar strădui, nu-1 poate recunoaște ca rege absolut al animalelor pe-acest patruped ce se crede impunător și care știe doar să ragă și să ucidă.

1114
Câinele bătut fără milă fuge de tine chiar și atunci când vrei să-l mângâi cu toată dragostea.

1115
Plânsul ochilor este plânsul sufletului care vrea să-și stingă durerea cea fierbinte cu ploaia lacrimilor, totdeauna la fel de fierbinte ca durerea însăși.

1116
Când plânge cerul, pământul se îneacă de lacrimi.

1117
Dacă-i moară de vânt, de ce ai construit-o, omule, acolo unde-i apă bună și curgătoare, și unde nu bate vântul niciodată?

1118
Până se gândește deșteptul, prostul deja dă trei răspunsuri incomensurabile, dar anapoda, și spune că mai are încă trei de rezervă.

1119
Uneori, o vorbă bună, rostită în taină, se răspândește în mii de guri, iar acestea îi schimbă sensul și lasă în miezul vorbei tot veninul ucigaș de care gurile oamenilor răi sunt capabile, falsificând-o și transformând-o în otravă
concentrată.
Undeva, la începuturile lor, toate iubirile triste se aseamănă.

1121
Puterea inimii noastre este numai demnitatea.

1122
Destinul uman a avut, de-a lungul istoriei, ceva spectacular: tragismul pesimist dinlăuntrul lui a fost observat iradiind, în mod surprinzător, acea lumină optimistă ce izbucnește deseori în afara omului suprasolicitat de viață. Contrastul de la antipozii firii umane au germinat un flux continuu de idei antagonice, din ciocnirile cărora s-a aprins o nouă lumină, lumina cugetului filosofic.

1123
Conștiința că asperitățile muncii umane istovesc în mod dureros trupul înecat în sudoare, elevând, simultan, spiritul, conferă speciei noastre frumusețea orgoliului că există un sacrificiu înalt și demn de a înnobila o suferință eroică, ce poate fi transformată într-o bucurie inefabilă.

1124
Autocontrolul pasiunilor: piedestalul spiritual al tuturor virtuților care vor atinge cerul.

1125
Există o picătură de tristețe chiar și în cea mai mare bucurie.

1126
Umbra adevărului este mai luminoasă decât strălucirea minciunii.

1127
Toate pericolele trebuie considerate la fel de mari atâta timp cât scânteia cea mai mică poate aprinde pământul întreg.

1128
Nesuferitul nu te poate convinge chiar dacă vezi că are dreptate.

1129
Cea mai puternică lege rămâne tot convingerea.

1130
La scara universului infinit veșnicia însăși pare efemeră.

1131
Ați observat cât de demn mor mai toate animalele și păsările? Ele nu tremură, nu încearcă să fugă și nu se văicăresc în fața morții, deși multe au această presimțire. Mieii întind cu blândețe gâtul și închid cu resemnare ochii în fața cuțitului măcelarilor, fără să scoată un sunet măcar; bovinele, cabalinele și porumbeii la fel. Dacă ați vizitat un abator, ați putut vedea cât de supuse sunt majoritatea animalelor în fața morții. Porcii nu ar guița nici unul dacă nu ar fi apucați dureros de urechi, de coadă, de picioare, apoi târâți și trântiți cu violență înainte de tăiere. în rest, aproape toate se lasă sacrificate fără jeluiri, iar câinii, pisicile, iepurii, precum și toate animalele și păsările pădurilor ori ale câmpiilor, caută un Ioc cât mai retras unde se pitesc ca să zacă și să moară acolo singure, în taină, neștiute de nimeni, de parcă ar cunoaște că există undeva un �dincolo" unde sunt așteptate pentru o viață eternă. Numai noi oamenii facem din moarte atâta tapaj, pentru noi ea fiind cea mai mare tragedie... Oare or fi știind celelalte ființe mai multe decât noi?

1132
Cuvintele găsesc mai greu faptele. în schimb mâinile, când muncesc, le găsesc foarte ușor.

1133
Gândurile mari sunt combustibilul faptelor noastre mărețe.

1134
Experiența mea, cu experiența ta și cu experiența celui de al treilea, luate împreună, valorează mai mult decât un titlu academic.

1135
Mitul lui Sisif, povestit de Homer în Odisseia, este acela al potențialului cerbiciei omenești care-l convinge pe om că atunci când intuiția logică demonstrează clar existența unei soluții realizabile în teorie, ea trebuie să se realizeze neapărat și în practică, cu riscul a mii și mii de încercări, până la reușita definitivă. însuși stereotipul aparent al încercărilor, silit repetate, sunt un indice matematic de diversități ale unei unități, întrucât nici o mișcare impusă prin penitență nu o repetă identic pe cea precedentă.
- Pentru vina de a fi deconspirat, cum era cinstit, o faptă imorală a lui Zeus răpirea frumoasei Aegina de către acesta - Sisif, regele Corintului, renumit pentru viclenia sa, și-a atras mânia lui Zeus, fiind trimis în Hades (Infern) și supus unui supliciu perpetuu și inutil: să urce un deal împingând veșnic o stâncă uriașă care, odată ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale. Imediat cazna era luată și reluată de la început, până la infinit, fără vreo putere de împotrivire.
Scriitorul francez Albert Camus, în Le Myte de Sisyphe, identifică acest mit cu o sarcină tipic umană, aparent necesară. Noi îi putem găsi acestui mit și alte valențe absconse. Dacă ne gândim bine - și cred că Sisif a intuit dinainte această posibilitate, de vreme ce s-a resemnat acceptând executarea acestei porunci absurde - conform legilor fizicii, de care se pare că Zeus era complet străin, batjocura la care regele a fost supus nu putea rămâne nicidecum perpetuă: o stâncă de o tonă, rostogolită de circa o mie de ori în sus și în jos, se tocește, suferă o evidentă uzură fizică, fie ea și de granit. Același lucru se întâmplă, de altfel, și cu dealul. Iar în cazul stâncii, la un ciclu de o mie de urcări și rostogoliri ea își va pierde aproximativ 20 de kg de sfărâmături (presupunând că stânca se rostogolește pe pământ tare și nu pe rocă dură, unde s-ar toci și mai repede.) După câteva zeci de mii de rostogoliri, stânca ar fi ajuns o pietricică oarecare, căci Homer nu specifică nimic despre �regenerarea" ei ori a dealului, cum se întâmplase cu Prometeu, căruia ficatul, sfâșiat de vulturul trimis de Zeus, îi creștea de fiecare dată la loc.
Așadar, se pare că Sisif întrezărea o perspectivă de salvare, ceea ce înseamnă că Zeus va fi din nou înfrânt, ca și în cazul mitului prometeic, unde Prometeu a fost eliberat de Hercule!

1136
Supliciul Danaidelor, ca și acela al lui Sisif, este oarecum analog blestemului biblic aruncat de providență asupra Evei și a soțului ei Adam, în urma unor păcate grave. Danaidele erau cele 50 de fete ale regelui Danaos al Argosului. Conform legendei, Danaos fusese certat cu fratele său Aigyptos. Simulând o împăcare cu acesta, regele Argosului și-a îndemnat fetele să recurgă la o stratagemă, și anume să se logodească toate cu cei 50 de veri ai lor, cu fiii lui Aigyptos, dar Îndemnându-le ca în noaptea nunții să-i sugrume. Cu excepția Hipermestrei, care și-a cruțat logodnicul, pe Linceu, toate celelalte s-au conformat dorinței tatălui lor, ceea ce a umplut de mânie pe Zeus care le-a trimis în Hades, condamnându-le să umple cu apă un butoi fără fund. Astfel Danaidele executau o muncă de Sisif. Ceea ce apropie mitului grecesc de istoria biblică a păcatului adamic este mândria Danaidelor și a fiului regelui Aeolus, ca și mândria primilor oameni, care au preferat pedepsele cerului decât să implore clemența puterii divine absolute. Prin acceptarea unor penitențe de silnicie perpetuă, acești eroi mitologici se aseamănă cu Adam și Eva care, odată alungați din Paradis, au continuat să rămână smeriți și contemplativi în fața lui Iehova-Dumnezeu, căruia totuși, ca și Danaidele, nu I-au cerut niciodată iertare. Biblia nu spune nicăieri că primii locuitori ai Paradisului ar fi încercat a cere iertare Creatorului, dar credem că dacă ar fi făcut-o cu insistență, în bunătatea Sa, Dumnezeu i-ar fi iertat.

1137
Seninătatea profund umană a lui Socrate (469-399 î.d.H.) în fața cupei cu otravă ce-i fusese dată de dușmanii săi ca să o bea cu forța, simbolizează atotputernicia înțelepciunii în fața morții, triumful libertății de a gândi în fața silniciei trufașe, conștiința că pieirea fizică este, în unele momente, o condiție necesară perenității spirituale. Bătrânul înțelept, care a refuzat evadarea din închisoare, printr-o stratagemă foarte bine organizată de prietenul său Crito, a demonstrat adversarilor săi, cărora, Închinându-le cupa de cucută și adresându-li-se blând cu apelativul �prieteni", că nici un zeu n-ar avea curajul să facă ceea ce face el ca om. Prin gestul său aproape cristic, Socrate a negat încă o dată, într-un fel magistral, valoarea adversarilor care-l martirizau.

1138
Destinul își modelează adeseori forma după tiparul faptelor noastre.

1139
Eroare și Adevăr: un buchet de flori la fel de frumoase. Totuși numai una este cea naturală și parfumată - Floarea Adevărului. Restul florilor - fără excepție artificiale - sunt erorile care înconjoară de fiecare dată strălucitul Adevăr. De multe ori trebuie să le culegi pe toate celelalte până ajungi să o descoperi pe cea reală ascunsă bine între ele.

1140
Când a zburat gărgărița, a sărit greierele. Când a sărit greierele, s-a speriat lăcusta; când a sărit lăcusta, s-a speriat iepurele; când a sărit iepurele, s-a speriat calul - și când a sărit calul, acesta și-a trântit călărețul, iar călărețul a murit...

1141
Dacă oamenii ar da viață tuturor faptelor mari de care ei sunt capabili, de bună seamă că pământul ar fi devenit atunci un uriaș glob de aur.

1142
Milioane s-a tot pregătit natura pentru ca noi să putem sta acum o singură clipă de vorbă, dragă cititorule. Astfel, noi nu eram programați să ne întâlnim nici ieri, nici mâine, nici poimâine, ci numai acum. Vezi? Aceasta este relația dintre clipă și eternitate, iar câtul acestui raport suntem chiar noi amândoi.

1143
Nu-i face nimănui binele cu sila, ca să nu te trezești refuzat cu dușmănie.

1144
Omul este alcătuit numai din dorințe. Unele sunt centripet-receptoare (dorința de a primi), altele sunt centrifug-emitente (dorința de a dărui). Măreția omului constă tocmai în echilibrarea inteligentă și bine dirijată a celor două tipuri de dorințe. Cel ce trăiește numai prin dorințele lui centripete întruchipează egoismul cumulativ.

1145
Frumusețea femeii este totdeauna strălucitoare și fermecătoare - cel mai de preț cadou, ciudat de reconfortant - pe care îl face ea bărbatului. Și totuși, dacă frumusețea ei este lipsită de bunătate, seamănă cu un colier de aur strâmt care-ți taie respirația și te sufocă.

1146
Când tăcerea ascunde gândul, ochii și mimica feței pot să-l trădeze mai bine decât vorba.

1147
Femeia îndrăgostită este o iederă de flăcări înfășurată pe un pisc de munte zvelt care, odată încins, se transformă într-un vulcan impetuos de foc.

1148
Pare greu de găsit un trandafir fără spini, dar dacă-l găsești, ai să constați că niciodată nu are coloritul și parfumul celui cu spini.

1149
O fericire realizată pe nenorocirea altuia este o grădină suspendată pe marginea unei prăpăstii.

1150
Nu poți fi fericit niciodată singur. Fericirea, așa este lăsată ea de la Dumnezeu, să fie totdeauna împărțită și împărtășită zilnic cu altcineva. Altminteri, ea nu poate fi trăită din plin. Dacă este a ta, pentru a fi deplină, ea trebuie să fie și a tuturor celor dragi ție.

1151
Perfecțiunea, așa cum o cunoaștem noi astăzi, este un produs între perfectul și imperfectul terestru.

1152
Ferice de tine, omule negru, că nu poți roși în fața omului alb, care are motive destule să roșească în fața ta!

1153
Fericirea pe care o doreai mai mult decât orice în viață, și care a venit mai curând decât o așteptai, dă totdeauna impresia că este o intrusă, un musafir ciudat și nepoftit. Atunci ea pare atât de falsă, atât de stranie și lipsită de farmec, încât nu poți nici să o recunoști, nici să o identifici cu cea năzuită la început, dar nu poți nici să o alungi; și atunci o tolerezi, în speranța că va veni curând și cea adevărată, care, bineînțeles, va fi simțită la fel de străină.

1154
Există oameni care nu-și mai simt nefericirea lor, deoarece ea a devenit o stare diurnă, pe cât de permanentă, pe atât de fals firească. A devenit o stare de obișnuință cu răul. Și cauza nu poate fi alta decât tristul fapt că nenorocirile le-au distrus capacitatea de a se orienta și de a se salva din starea în care au intrat.

1155
Sufletele bolnave sunt așa deoarece n-au cunoscut religia creștină în esența ei și nici măcar raza unei filosofii curative.

1156
Totdeauna aceeași propoziție, rostită sau scrisă de trei ori, a treia oară iese mai bună, cu condiția să-ți concentrezi toată atenția asupra necesității sau non-necesității fiecărui cuvânt.

1157
Nici un plâns nu-i mai apăsător, mai dureros și mai întunecat ca plânsul fără lacrimi, dinlăuntrul sufletului tău.

1158
Nu considerăm că un poet este mare ca poet decât în măsura în care își afirmă niște gânduri pe care nimeni nu le-a mai gândit vreodată înaintea lui, exprimându-și-le într-un stil original pe care nimeni nu l-a mai folosit vreodată înaintea lui.

1159
Originalitatea o obține cel care a înțeles clar în ce constă originalitatea altor mari creatori, încercând să-i depășească fără a imita pe nici unul.

1160
Gloria trebuie mai întâi disprețuită și apoi cucerită prin surprindere, declanșând o explozie de eforturi spre a fi luată cu asalt.
Gloria este ecoul firesc al unei mari virtuți sau al unui mare noroc.

1162
Anumiți oameni nu suportă pentru nimic în lume să le demonstrezi vreo superioritate de-a ta înaintea lor, mai cu seamă dacă este vorba de superioritatea intelectuală. Din acea clipă se simt ca și provocați la un duel pe viață și pe moarte, iar dacă mai au și vreo funcție socială mai mare decât tine, vor apela curând la superioritatea grosolăniei lor, singura de care sunt capabili și cu care te-ar putea zdrobi.

1163
Un cuvânt de spirit, o expresie poetică înălțătoare, spuse în fața unui neghiob vor fi înțelese ca o simfonie beethoveniană de urechile unui surd din naștere. Așadar, să respectăm și în acest caz sfatul biblic:
�Nu aruncați mărgăritarele la porci!"

1164
Frunzele de laur, cărora gospodinele le spun simplu �foi de dafin", sunt mai de folos într-un sos picant decât atunci când ajung din eroare pe capetele celor care nu le merită.

1165
�Onoarea cavalerească" rănită, �ofensată" profund, este o umbră neagră aruncată de ambiția cuiva asupra gloriei închipuite a altcuiva care nu a avut-o niciodată și care și-o apără prin forța pumnilor spre a dovedi că totuși ar avea-o.

1166
Oamenii gravi, indivizii permanent încruntați, morocănoși și supărăcioși sunt petele sumbre de umbră care apasă asupra seninătății și fericirii din viața celorlalți oameni, adăugând la nenorocirile omenești încă una. Aceștia sunt parcă măștile crispate și întunecoase ale unor sfincși răi, capabili să îngrijoreze adesea sufletele tuturor oamenilor echilibrați.

1167
Grija își are ochii ațintiți asupra nenorocirilor care nu s-au produs, dar pe care ea le vede bine cu mult înainte de a se produce, știind apoi a se feri de ele.
Gura lumii este o groapă largă, plină de nămol în care ne vine rândul la fiecare: să cădem cel puțin o dată în viață și de unde ieșim totdeauna mânjiți din cap până în picioare.

1169
Hotărârea se naște uneori de-a lungul anilor, dar trăiește câteva secunde, iar alteori se naște din secunde, dar trăiește ani întregi.

1170
Totdeauna somnul devine mai adânc și mai dulce cu un minut înainte de a te prăda hoții.

1171
Fiecare instinct omenesc trebuie străjuit de zece rațiuni.

1172
Pe drumul vieții, hazardul ne iese fiecăruia în întâmpinare, făcând tot atâția pași spre noi câți facem și noi spre el. Deseori trecem pe lângă chipul lui fără să-l recunoaștem, iar câteodată, când suntem recunoscuți de hazard, acesta ne ia de mână prietenos și nu ne mai dă drumul. Deveniți prizonierii lui, din acea clipă, pe unii ne ajută să suim culmile norocului până în vârful lui, iar altora ne face vânt brusc și fără nici un motiv în prăpastia nenorocirilor, acționând orbește, ca un robot neprogramat.

1173
A insinua înseamnă a aduce acuzații unei oglinzi perfecte că îl arată urât pe cel care este într-adevăr urât.

1174
Invidioșii devin cu atât mai mici cu cât noi ne situăm mai sus decât ei.

1175
O ipoteză frumoasă poate înfrumuseța, până una alta, un fapt urât.

1176
Ironia exagerată și persistentă frizează lipsa de bun simț.

1177
A fi foarte iscusit înseamnă a găsi capătul ascuns în interiorul ghemului fără a deșira tot ghemul.

1178
Pretenția absurdă a celor îndrăgostiți este să fie întotdeauna mai iubiți decât au fost vreodată alții și să aibă conștiința împăcată că sunt primii preferați, dar și ultimii în același timp.

1179
In fiecare zi fixează-ți înaintea ta un punct mai departe de tine peste care să sari.

1180
Începutul este efortul pentru deschiderea aripilor. Restul va fi plutire...

1181
Cel care nu judecă va fi judecat.

1182
�Doamne, binecuvântează trupele națiunii noastre spre biruință!� - zice soborul de preoți care stropește cu apă sfințită armele noastre. �Doamne, binecuvântează trupele națiunii noastre spre biruință!" - zice și soborul de preoți din țara inamică, stropind cu apă sfințită armele dușmanilor noștri. Luptele încep și se anunță mii de victime, atât de-o parte cât și de alta. �Ha- ha! Ce naivi sunteți! Vă mulțumesc, dragii mei, că-mi ușurați la timpul potrivit toate trebușoarele de care mi-era teamă că nu le susțineți... Grație vouă, mi-am făcut binișor datoria până acum, mai ales că Dumnezeu nu se amestecă niciodată în războaie, ele aparținând, desigur, de meseria mea!" - zice Satana râzând. �Mai aștept încă două binecuvântări de felul acesta și le dau gata ambele tabere..."

1183
Noi, cu toții, suntem niște verigi din marele lanț al naturii și al umanității. Trebuie să fim foarte atenți și responsabili în ceea ce facem bine sau rău fiecare, deoarece faptele noastre influențează în mod invizibil restul legăturilor din acest lanț, dacă nu chiar întregul lanț cosmic.

1184
Dacă ar exista un cântar cu două balanțe, una plină cu iubirea noastră față de oameni, alta plină cu urile noastre - cei mai mulți dintre noi am rămâne dezamăgiți să constatăm cât de mulă ură zace în noi; iar dacă ar exista un aparat care să măsoare câtă iubire primim de la cei ce ne iubesc și câtă ură de la cei ce ne urăsc, am observa un raport direct proporțional între cantitatea de iubire pe care o emitem și aceea pe care o receptăm. La fel ar fi și cu ura. Așadar, dacă iradiem în jur multă iubire, vom recepta multă iubire. Ura se înscrie acelorași reguli.

1185
Florile imaculate ale iubirii le culeg trei oameni: cel îndrăzneț și obraznic, cel experimentat care face pe smeritul, dar destul de șiret în fond, și - abia la urmă - cel frumos. înțeleptul timid nu le culege niciodată. El va fi întotdeauna marele pierzător în iubire, nerămânându-i decât să filosofeze și să sufere în tăcere. De aici acele nepotriviri extreme dintre multe perechi de oameni, de aici rapida destrămare a lor, de aici miile de regrete ulterioare, deoarece nici cei obraznici nu-s oameni de treabă, nici cei versați nu-s oameni cinstiți și nici toți frumoșii nu-s constanți în sentimentele lor. Timizii, forțați de împrejurările vieții, mai târziu poate că se vor schimba devenind și ei ceva mai îndrăzneți, dar totdeauna lor le rămâne partea la care au renunțat ceilalți, adică fostele flori imaculate. Din fericire, ei se mulțumesc mai mereu cu ceea ce au dobândit.

1186
Mâini pline are și cel care dă în serie și cel care primește imediat tot ce i se dă. De multe ori, privindu-i grăbiți, confundăm pe unul cu celălalt, numai pentru că amândoi au, la un moment dat, mâinile încărcate. Va trebui deci să nu ne grăbim a analiza doar momentul strict ori secvența de �stop-cadru" din activitatea oamenilor, ci întreaga desfășurare a mișcării, până la sfârșit, și abia apoi să tragem concluziile care se impun.

1187
Nimeni nu este fericit înainte de a se naște, dar nici nefericit. Unii își mențin această stare neutră și după ce s-au născut, trăind așa toată viața și fiind tot atât de importanți în societate ca și înainte de a se naște.

1188
Când un tun bubuie simultan cu plesnetul a o mie de puști, acestea nu se mai aud.

1189
Faptul că multe eforturi mari produc deseori lucruri insignifiante nu-i o noutate absolută. Dar ceea ce pare ridicol în asemenea situații sunt eforturile și mai ridicole ale unor oameni inteligenți de a explica �valoarea" acelor eforturi mari și neînsemnate care nu ar merita, desigur, nici cea mai mică atenție.

1190
Două erori nasc un adevăr.

1191
Dacă mincinoșilor le trebuie o memorie bună după ce au spus o minciună crasă, atunci iubitorilor de adevăr le trebuie una și mai bună pentru a-i recunoaște și pentru a nu-i uita pe mincinoșii cu memorie nealterată care, tocmai pentru acest motiv, pot fi periculoși.

1192
Minciuna triumfă prin formă, adevărul prin conținut.

1193
Secretul este un adevăr atât de scump și de sfânt încât nu trebuie vândut niciodată.

1194
Sunt secrete care valorează mai mult decât tone de aur.

1195
Adevărul devine mai măreț atunci când este batjocorit de minciună.

1196
Minciuna face uneori concesii mari adevărului pentru a deruta și mai mult vulgul.

1197
Cine admiră totul cu ușurință dă semne de nepricepere condamnabilă și trebuie educat pentru gusturile-i îndoielnice.

1198
Admirația - ecoul infinit al geniului.

1199
Rămâi eternității prin ceea ce ai dat poporului tău; exiști numai prin ceea ce rupi din tine, prin ceea ce ai jertfit națiunii tale fără să-ți fi cerut nimeni aceasta.

1200
Ambiția transformă voința într-un tiran orgolios.

1201
Amintirile: filmul color ori în alb-negru al sufletului nostru care este proiectat printr-o lentilă aburită și care începe să se deruleze automat ori de câte ori îl declanșează adierea unui gând rătăcitor.
Nu tot ceea ce facem noi în fiecare zi va rămâne în amintire. Memoria noastră are o putere extraordinară de selecție a faptelor și întâmplărilor diurne: reține în întregime numai pe acelea pline de contur, de originalitate, fie ele evenimente pozitive sau negative. Am convingerea că de mi-aș impune, prin voință, să-mi trec în arhiva amintirilor câteva lucruri și întâmplări pe care le voi trăi astăzi, memoria mi le-ar refuza categoric dacă nu ar avea în ele ceva absolut original. Amintirile sunt chintesențe pure ale autenticității.

1203
Arta a început să devină un fel de instinct modern al omului cult, cum ar fi instinctul de hrană, de pildă.

1204
Muzica, prin armonia ei, ne pune totodată în armonie cu mediul ambiant, cu natura din jurul nostru, cu universul întreg, echilibrându-ne, pentru câteva momente, întreaga fire, și ne dispersează sufletul într-un număr infinit de atomi spirituali care încep să comunice cu atomii tuturor frumuseților ce ne înconjoară.

1205
Arta este un tonic al sufletelor sănătoase și un medicament al sufletelor bolnave.

1206
In fața unui peisaj superb toți oamenii se pricep să exclame cu entuziasm: �vai, ce frumos este!" Dar, vedeți? Numai artistul știe să ne sensibilizeze, să ne traducă în cuvinte și-n imagini esența acelei frumuseți, să ne-o comunice amplificată, să o îmbrace în sentimentele lui, ce încep să devină și ale noastre, determinându-ne să vedem acea imagine chiar și mai frumoasă, să-i percepem adică sublimul, inefabilul ei, pe care, altminteri, fără intermediul artistului, l-am fi sesizat într-o măsură mai mică. Artistul răscolește cu bagheta lui magică într-un foc încins, făcând să țâșnească din ele curcubeie de lumini multicolore ce ne vor hrăni privirile și sufletele însetate de frumos.

1207
Mulți începem să credem că avem suflete de poeți mari numai fiindcă înțelegem perfect marea poezie. Dacă nu suntem poeți prin capacitatea de elaborare, prin sensibilitatea gândirii noastre creatoare, suntem poeți, în schimb, prin sensibilitatea gândirii noastre receptive, deoarece avem, în timpul lecturii, trăirile unui poet adevărat, chiar dacă am înșira niște banalități dacă ne-am apuca să versificăm. Din această cauză, unii fac chiar imprudența să se creadă și creatori reali în acele momente de euforie artistică. In realitate, ei sunt niște receptori desăvârșiți și nu trebuie să-și forțeze propria lor notă, confundând capacitatea profund creatoare a altora cu cea profund receptoare dintr-înșii. Probabil așa se naște inflația de poezie scrisă și marile deziluzii ale multor diletanți. Și totuși... cine din noi are dreptul să oprească pe alții să scrie poezie, din moment ce sufletul lor sensibil simte această necesitate imperioasă? Și de unde să știm noi că un suflet atât de receptiv, în cele din urmă, nu va da la iveală adevărate capodopere?

1208
Multă noblețe și măreție adaugă bunătatea frumuseții!
O transformă în lucrul cel mai gingaș din lume.

1209
Cu cât dezvoltarea intelectuală și morală a omului este mai evoluată, cu atât el își trăiește durerile mai intens și mai interiorizate, simțindu-le totodată mai apăsătoare, mai adânci, din cauză că și le analizează introspectiv, cu sau fără voia lui.

1210
La hotarele durerii începe indiferența.

1211
Deseori, când sunt fericiți, unii oameni devin atât de egoiști încât își savurează cu nebunie momentul euforiei lor și disprețuiesc cu nepăsare nenorocirile altora.

1212
Superioritatea strivește, iar cel strivit caută întotdeauna să muște.

1213
Un om recunoscut unanim pentru marea lui cinste, dar care a greșit doar o singură dată în viață, comițând un singur act de necinste, va fi condamnat de opinia publică cu mai multă duritate decât cel mai mare borfaș și va fi hulit mai rău decât toți hoții din lume.

1214
Pe hoți, pe bandiți, pe asupritorii poporului nostru și pe trădători, numai sfânta spânzurătoare îi poate face să stea drepți!
Rămâne încă destul de greu de spus dacă cinstea profundă a unor oameni este rezultatul educației primite sau al fricii de pedeapsă.

1216
Poartă-te la fel de cinstit cu altul așa cum ai vrea să se poarte toată lumea cu tine.

1217
Conștiința, factorul obiectiv al omului, se află în veșnică luptă cu subconștientul, factorul subiectiv al lui. Când învinge prima, ești stăpân; când învinge subconștientul, ajungi de obicei robul patimilor. Dar de câte ori învinge conștiința, de atâtea ori ești om!

1218
Convingerea prin constrângere s-a văzut că nu rezistă niciodată prea mult. A convinge prin constrângere este tot una cu a crede că un arc puternic va sta strâns și după ce ai încetat să mai apeși pe el.

1219
Sub fulgerul criticii, unele opere necunoscute încep să capete strălucirea fulgerului.

1220
Pe unii oameni lumina civilizației i-a orbit așa de mult încât acum bâjbâie prin întuneric.

1221
Inteligența nu este identică cu cultura. Este, într-un fel, palatul mai mare sau mai mic în care locuiește cultura. Deseori palatul este imens, dar nelocuit de nimeni.

1222
Fiecare om, în complexitatea personalității lui, posedă o anticameră spirituală, frumos amenajată, unde obișnuiește să-i primească pe toți vizitatorii și prin care face, de obicei, impresie bună. Rareori te lasă cineva să-i pătrunzi și-n camerele din spate, din cauză că, cei mai mulți dintre noi, avem acolo un deranj și o mizerie de nedescris.

1223
Unii oameni devin ridicoli pentru că vor să pară mai culți decât le permite inteligența.

1224
Totdeauna acei care știu mai mult și mai multe decât restul intelectualilor din jurul lor riscă a fi socotiți de aceștia fie snobi, fie pedanți, fie prea închipuiți, în cazul că încearcă să facă paradă cu ceea ce știu, iar dacă tac din gură vor fi numiți indivizi mediocri sau chiar proști. Iată pentru ce puțini aleg a doua alternativă.

1225
Nu v-ați lămurit, totuși, că, în dragoste, cu cât cunoașteți mai puțin, cu atât iubiți mai mult?

1226
�Cunoaște-te pe tine însuți!" De acord! Dar mai întâi recunoaște-te pe tine însuți în toți oamenii buni sau răi din jurul tău! Aceasta este o poruncă
din știința vieții.

1227
Dacă ai ști ce ai putea, ai lăsa totul baltă, ai părăsi imediat coada și ai lua-o din Ioc chiar în clipa aceasta, fugind din răsputeri ca să-ți ocupi unul din locurile meritate din frunte, unde ai să constați că stă unul cu capacități mai mici decât tine dar cu voință mai mare.

1228
Cei încrezuți, dacă s-ar cunoaște cu adevărat cine sunt, dacă le-am impune să se prezinte la un examen riguros care să le verifice densitatea culturii lor, cu siguranță că după aceea s-ar rușina ori de câte ori s-ar vedea în oglindă.

1229
Frica privește toate primejdiile și toate lucrurile prin niște lupe mari și groase pe care le ține cu mâinile tremurând.

1230
Primejdia, de obicei, caută pe lași și pe fricoși, dar se teme de cei îndrăzneți și de cei care vor să devină eroi pozitivi.

1231
Cununa unui nume bun este totdeauna, pentru cel care și-a creat-o, cu mult mai importantă și mai valoroasă decât toate coroanele de aur ale tuturor regilor și împăraților din lume.

1232
Pare nedemn ca un om foarte bătrân să se mai teamă de moarte atâta timp cât încercarea de a o alunga este o zădărnicie și o mare prostie.

1233
Frica este foarte molipsitoare; curajul mult mai puțin.

1234
După ce ai săvârșit o faptă urâtă, în zadar mai încerci să o acoperi cu scuze și fraze frumoase: prin ele răzbate murdăria ca printr-o pânză albă.

1235
Cuvintele frumoase forfotesc în jurul unei fapte sau idei bune ca albinele în jurul unui fagure cu miere.

1236
Înțelepții care totuși vorbesc prea mult riscă să pară inferiori.

1237
Omul plin de blândețe, încins de fierbințeala ideilor drepte și de inteligența lor, este ca o mașină bună de călcat: netezește totul pe unde trece, lăsând mult timp în urmă ceva din căldura sa.

1238
Avem atâtea posibilități să fim mai buni, atâtea căi spre desăvârșirea omeniei din noi, izvorâte din interiorul nostru sau venite din afara noastră, atât de mare este setea omenească de dăruire generoasă față de oameni, încât puținele lucruri rele ce-ar mai rămâne pe fundul sufletului nostru ar fi strivite de această coloană imensă de aur din lăuntrul acelora care și-ar spori greutatea comorilor spirituale numai prin abținerea de a repeta micile noastre răutăți diurne. Numai să vrem!

1239
Nu-ți doresc să știi despre mine ceea ce știu eu despre tine!

1240
Nu ai fi ajuns atât de expert în analiza picăturilor negre ale metehnelor mele dacă nu-ți cunoșteai valurile metehnelor: tale în oceanul cărora înoți!

1241
Pentru cel aflat la distanță, un clopot nu valorează nici după forma lui și nici după metalul din care este turnat, ci după claritatea sunetului pe care-l scoate. Un clopot de bronz știe să sune mai frumos decât unul de aur.

1242
Unde sunt multe posibilități, trebuie să se dubleze pretențiile și unde se dublează pretențiile trebuie să se dubleze și compensațiile, iar după aceea și posibilitățile se vor dubla.

1243
Mulți râvnesc la sume mari de bani și la lucruri materiale pe care nu o să le aibă nicicând; foarte puțini râvnesc la virtuțile morale ce le-ar putea dobândi oricând și cu cea mai mare ușurință, atâta vreme cât sunt la îndemâna oricui.

1244
De obicei cantitatea dorințelor este invers proporțională cu cantitatea voinței de a le realiza.

1245
Niciodată nu cere cu insistență de la oameni ceea ce nu vor ei cu nici un preț să-ți ofere sau să-ți arate de bună voie. Dacă insiști, te vei trezi cu ceea ce nu ți-ai dorit vreodată.

1246
Neputându-se face ca ceea ce este adevărat să fie și frumos, lumea a impus ca tot ceea ce este frumos să fie și adevărat.

1247
Pentru a putea privi static o stea sau o planetă, la fiecare telescop a trebuit să fie adaptat un mecanism care să-l miște sincronic cu viteza de rotație a pământului și cu direcția mișcării aparente a corpului ceresc respectiv. Dacă am deplasat telescopul numai cu un singur grad, în obiectiv apare imediat o altă stea. De fapt însă noi nu vedem imaginea reală a stelei, ci o imagine virtuală, a poziției în care se afla ea acum 10, 100, 1000... etc. de ani-lumină. (Vorba lui Eminescu: �Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e.�) Cred că la fel ar trebui să privească oamenii așa-zisul adevăr imuabil: sincronizat cu epoca. în general, omenirea își sincronizează observația cu evoluția adevărului care niciodată nu a fost ceva static și imuabil. Ceea ce este adevărat astăzi, mâine poate să nu mai fie decât un adevăr istoricește valabil, căci a fost înlocuit cu un alt adevăr prezent. Aceasta nu înseamnă că adevărul vechi a devenit minciună.

1248
Omul bun nu este acela care nu face nici un rău dușmanilor, ci acela care caută să-i pedepsească pentru a-i îndrepta și a-i obliga să ne respecte. în cazul că refuză - atunci pentru a le anihila definitiv acțiunile rele. însă regula este ca omul bun să facă numai bine tuturor oamenilor lipsiți de răutate.

1249
Mi-am închipuit în orice împrejurare Dreptatea ca pe o zeiță a puterii, invincibilă, cu ambele mâini înarmate, în stare să arunce din ochi potop de fulgere și trăsnete asupra ticăloșilor care ar îndrăzni vreodată să o urască sau să o înfrunte măcar o clipă.

1250
Există niște plante uriașe care cresc și trăiesc o sută de ani numai pentru a face o dată în viață doar floricică mică în vârful lor. Floricica, lipsită complet de farmec, trăiește 24 de ore, după care se usucă și moare. Există și astfel de oameni.

1251
O frumusețe, oricât de mare ar fi, analizată în cele mai mici detalii, începe să-și piardă farmecul. Din această cauză, privită cu lupa, fața unei femei frumoase pare tot atât de �grațioasă" ca și spinarea unei broaște râioase.

1252
Dacă vom începe treburile noastre întâi cu lucrurile grele, vom sfârși prin a le abandona ușor; dar dacă vom începe cu cele ușoare, vom ajunge să realizăm toate lucrurile grele.

1253
Niciodată să nu ai încredere prea mare în fericire, fiindcă sfânta fericire este ca o femeie: îți întoarce spatele imediat după ce ți-a zâmbit frumos.

1254
Am dorit totdeauna ca tot ce este frumos să fie și util.
Și a fost: dar numai pentru alții.

1255
Măreția frumuseții constă în simplitatea unor simetrii și armonii exterioare desăvârșite care le reflectă adesea pe cele interioare.

1256
Numim greșeli acele fisurile mai mari sau mai mici din temelia morală a personalității umane pentru care putem fi oricând blamați - și numim defecte fisurile de la suprafață. Primele, dacă nu sunt reparate la timp, pot produce prăbușiri spectaculoase. Cele de la suprafață ne dau totdeauna bătaie de cap, dar cu ele putem trăi până la sfârșitul vieții.

1257
Cine se îndoiește prea mult de sine însuși va fi prizonierul tuturor înfrângerilor.

1258
Cel ce pune cuiva pentru prima dată un condei în mână mai aprinde o lumină în lume.

1259
Dacă avem idealuri prea multe și în direcții diferite, înseamnă că nu avem nici unul perfect realizabil și că, plecând spre toate, ne rătăcim, fără a atinge nici unul, stagnând nerealizați.

1260
Toate ideile social-politice au într-adevăr caracter de clasă, nu însă și ideile științifice care au doar implicații de clasă.

1261
Universul infinit este mai mic decât puterea de imaginație a omului, mai mic decât forța viselor lui care pot preface spațiul și timpul într-un simplu bulgăraș de plastilină.

1262
Cei mai schilozi oameni sunt cei analfabeți și inculți. Ei nu înțeleg pe deplin tainele și farmecul vieții; nu înțeleg nici pe jumătate farmecul frumuseților naturale sau al celor spirituale, având o mulțime de păreri false despre ceea ce disting în jurul lor. Unii te vor privi cu superioritate dacă insiști să-i convingi că pământul este rotund.

1263
A putea și a vrea! Două cuvinte magice: deseori vrem ceea ce putem, rareori putem ceea ce vrem.

1264
Prin semnul de întrebare, repetat de multe ori, omul a cucerit tainele vieții și ale universului, lăsând în locurile cucerite niște jaloane ale victoriei categorice - semnele de exclamare.

1265
După ce am luat contact cu o operă de artă măreață, ne simțim uneori atât de mici și de striviți de frumusețea și de perfecțiunea ei, încât multe momente după aceea, viața ni se pare searbădă și falsă, venindu-ne destul de greu să ne mai întoarcem la cenușiul traiului nostru zilnic, la reacomodarea cu el.

1266
Înțeleptul spune totdeauna că nu știe nimic; prostul se laudă că le știe pe toate.

1267
Pacea mondială este starea de spirit când începe să înflorească adevărata Renaștere a planetei și a civilizației unei omeniri mai umane!

1268
După ce s-a încheiat un compromis între două sau mai multe părți adverse, nici una nu mai are dreptul să afirme în public că doar datorită puterii ei s-a ajuns la încheierea acelui compromis și că ea ar fi singura avantajată sau superioară compromisului încheiat de comun acord. în caz contrar, partea care susține așa ceva trebuie considerată încă în conflict.

1269
Istoria pe care și-o scrie o națiune este autobiografia unui popor. Istoria universală trebuie să fie deci biografia omenirii întregi.

1270
Când iei o cană cu apă dintr-un lac, nu se cunoaște nimic. Așa este resimțită moartea unui om de rând. Moartea unui om mare, a unei personalități de seamă, este simțită în schimb ca ruperea unui zăgaz care înjumătățește lacul.

1271
Omul modern, omul cult, omul adevărat este rezultatul unor examene dificile pe care el le-a trecut de mai multe ori în viață.
Prezentul este alcătuit din 40% roadele trecutului, 50% ale zilelor de față și din 10% planuri de viitor.

1273
Când sunt îndrăgostite, fetele frumoase știu să devină și mai frumoase.

1274
Dacă se întâmplă uneori să-ți pierzi încrederea în tine, adu-ți aminte că ai avut nu o dată ocazia să constați că ți-ai fost superior ție însuți; respectă-ți și reactualizează-ți acea imagine superioară și încearcă să o imiți acum din nou, așa cum ai putut să ți-o închipui. încrederea îți va reveni spontan.

1275
A înțelege înseamnă a deosebi, a categorisi cele deosebite, a le aproba sau a le dezaproba, a le compara și a trage concluzii asupra lor, adică, în două cuvinte, a analiza și a sintetiza cele văzute.

1276
Unii proști săvârșesc prostiile cu atâta dibăcie și talent, încât cu greu reziști să nu te întrebi dacă nu cumva sunt niște oameni inteligenți care se joacă, făcând doar pe proștii.

1277
Drumurile bolovănoase și cu spini bănuiesc că sunt așa pentru că, în viață, ele duc mai totdeauna spre glorie.

1278
Oamenii modești sunt în general oameni valoroși, valoarea lor crescând cu atât mai mult cu cât, pe lângă diversele merite moral-intelectuale, ei posedă și talentul de a nu da în vileag toată ziua micile ori marile secrete și pasiuni, nici ale lor, dar nici ale altora, păstrându-le cu sfințenie și arătându-le numai atunci când este absolută nevoie.

1279
Valoarea celor mai multor acțiuni ale noastre nu depinde numai de prețul lor bănesc, cât depinde adesea de ora, de minutul și chiar de secunda când le realizăm.

1280
Când pierzi totul, începe să ți se pară mult și puținul pe care l-ai avut.
Dacă natura ar fi inventat omul, atunci omul nu ar mai tinde să inventeze o nouă natură.

1282
Cel care muncește cu pasiune pentru el și semenii săi, renunțând la glorie și la mărire, dobândește într-adevăr glorie și mărire, mai înaintea celui care și le-a propus ca unic scop al vieții lui.

1283
Urcușul amețitor spre iubire este adesea mai amețitor decât iubirea însăși.

1284
Suntem mai aproape de stele decât de perfecțiune.

1285
Omul locuiește în univers, universul în om și amândoi în necunoscut.

1286
Ne înclinăm în fața erudiției și faimei de moment a unor oameni fiindcă nu s-a găsit încă temerarul care să demonstreze valoarea lor reală.

1287
Oamenii simpli sunt curioși pentru laturile exterioare ale lucrurilor și fenomenelor, înțelepții pentru cele dinlăuntrul lor, mai puțin vizibile.

1288
Străduiește-te să luminezi măcar cât o pată de soare, care este totuși o pată de lumină.

1289
Există oameni viteji care se tem de șerpi, dar se luptă cu leii.

1290
Tinerețea trupului dispune de prea puțin timp pentru a mai putea învăța de la tinerețea inimii.

1291
Delicatețea exagerată în fața celor puternici este considerată de aceștia ca o reacție de teamă generată de puterea lor.

1292
Dacă Satan L-ar nega pe Dumnezeu, s-ar nega pe el însuși. Cu toate acestea, el trece peste acest adevăr și încearcă să-L nege, dar numai în fața oamenilor care știe că sunt ai lui.

1293
Câteodată, în politică, ar trebui îngăduite unele rele mai mici pentru a le preveni și înlătura pe altele mai mari.

1294
Îndrăgostiții își dau săruturile cu ochii închiși ca simbol că dragostea nu are nevoie să vadă prea multe, fiind mai totdeauna oarbă.

1295
Vârful piramidei sociale a fost, de-a lungul istoriei, vârful unui vulcan activ asupra căruia mulți s-au înșelat când au spus că este stins. Dacă vulcanul erupe din interiorul bazei lui, vârful este aruncat în aer.

1296
Poți înnegri un ecran alb proiectând pe el umbrele cele mai negre, dar nu poți albi un ecran negru oricâtă lumină albă ai proiecta pe suprafața lui. La fel - oricâtă bunătate ai revărsa asupra unui om rău, nu-1 poți face niciodată să devină mai bun.

1297
Uneori mâinile grădinarului trebuie să umble prin mult gunoi și bălegar pentru a scoate crinii cei mai frumoși și parfumați.

1298
Originalitatea este o problemă mai mult de ansamblu decât de detaliu particular.

1299
Uneori valoarea unui om pare direct proporțională cu numărul dușmanilor lui.

1300
Nimic nu pare mai înduioșător decât un zâmbet izvorât dintr-o mare durere.

1301
Sobrietatea exagerată a unui om ajunge, cu timpul, să ne cam indispună.

1302
Important nu este ceea ce vrem noi să dăm altora din lumina spiritului nostru, ci cam ce ar dori alții să ia singuri de la noi, fără să-i silim a le lua de la noi cu forța.

1303
Faptele ce le săvârșim noi zilnic sunt trimișii plenipotențiari ai spiritului nostru în mijlocul lumii înconjurătoare.

1304
A ne ruga lui Dumnezeu este exact momentul încărcării bateriilor noastre spirituale care se descarcă după numai câteva ore. Fără această energie divină și plină de puritate, ce-o primim în timpul rugăciunii, sufletul nostru nu ar putea să funcționeze normal. De aceea este nevoie de mai multe rugăciuni de-a lungul unei zile. A ne ruga pentru alții este ca o revărsare de raze spirituale ieșite din inima noastră - și acumulate acolo din prea-plinul luminii primite din cer - pe care noi le trimitem după aceea asupra celor care au nevoie de ele ca de niște medicamente întăritoare.

1305
Nu avem dreptul nici să adaptăm, nici să împrumutăm tradiții păgâne ori de altă natură, pe care niciodată nu le-am avut, așa cum nu este igienic să împrumutăm albiturile și hainele cuiva ce Ii se potrivesc foarte bine numai lor.

1306
Calitățile fizice ale unui om, oricât de impunătoare ar fi ele, nu-i conferă acelui individ personalitatea. La urma urmelor, nici calitățile morale nu sunt absolut hotărâtoare în definirea personalității cuiva. Doar însușirile spirituale singure, produsele inteligenței, impun cu adevărat personalitățile umane într-o societate. Francois Villon rămâne o mare personalitate a literaturii mondiale,deși ca persoană fizică și morală era cu totul detestabil.

1307
Victoria bătrâneții asupra tinereții, supunerea lor de către moarte - iată ce este timpul!

1308
Istoria este o cetate în care se pătrunde foarte greu. Dar cel care pătrunde în ea pe portalurile-i glorioase rămâne nemuritor.

1309
Naivitatea nu înseamnă neapărat prostie, ci grațiile ignoranței.

1310
Imperfecțiunea este calea obligatorie spre perfecțiune.

1311
Interesul pe care-l porți celui ce se dovedește profund dezinteresat față de tine ar fi numit de unii un gest de veritabilă prostie, iar de alții un frumos act de noblețe. Și poate că ar fi așa dacă, în realitate, nu ar fi decât un interes... dezinteresat.

1312
Cel mai inteligent om pare să fie acela care găsește mai multe soluții de rezolvare a unor situații ce păreau a avea până atunci doar o singură
soluție categorică.

1313
Victoriile cele mai mari le obțin numai aceia care au cunoscut înainte cele mai mari înfrângeri.

1314
Un om veșnic posomorât nu poate crea lucruri plăcute.

1315
Sterilitatea intelectuală devine deosebit de productivă în venin când o acuzi de sterilitate.

1316
Cel mai abil om se dovedește acela care știe să-și ascundă abilitatea.

1317
A face contemporane valorile clasice înseamnă a le re-crea pentru a alimenta cu ele valorile moderne.

1318
Reputația imediată se obține ușor doar prin fapte ușoare și nedemne.

1319
In toate marile înfăptuiri materialiste trebuie să punem și o picătură de idealism.

1320
Circulația modernă nu poate fi concepută fără agenții de circulație care să dirijeze traficul și fără semnele indicatoare necesare circulației. într-un fel similar, nici literatura și arta contemporană nu s-ar putea orienta fără îndrumările criticii, deoarece criticii sunt un fel de agenți de circulație ai literaturii.

1321
Excesul de lirism într-o lucrare artistică modernă începe să o volatilizeze.

1322
A îmbina savoarea lingvistică cu densitatea epică înseamnă a turna beton peste o coloană frumoasă de armături metalice solid împletite între ele.

1323
Noțiunile de scriitor și condeier nu vor putea fi niciodată sinonime. Condeierii se vor scriitori, pe când scriitorii nu vor să fie socotiți condeieri. Unul este meșter, celălalt este calfă.

1324
Misoginul este, de obicei, un bărbat ce-a iubit cândva excesiv o femeie care i-a răspuns cu o indiferență excesivă.

1325
Nimic nu se știe că este adevărat dacă nu a fost tipărit sau difuzat în public pe alte căi. Uneori vocea presei este vocea lui Dumnezeu.

1326
Creațiunea despre care obișnuiam să afirmăm că este desăvârșită nu este niciodată definitivă ci, mai bine zis, este - dacă s-ar putea spune așa - o desăvârșire în proces de... supra-desăvârșire!

1327
Nimeni nu-și poate aprecia cu obiectivitate talentul când și-l apreciază singur, din perspectiva propriilor criterii.

1328
Perfecțiunea artistică nu înseamnă infailibilitate.

1329
Nimănui nu-i place să fie felicitat numai pentru că suferă.
Cartea este o lumină care zboară de la un suflet la altul, încălzindu-le și aprinzându-le.

1331
Credem greu adevărurile care nu ne convin.

1332
Psihologia este instrumentul care cântărește și măsoară valoarea sufletelor omenești.

1333
Ne observăm mai bine norocul când nu-1 avem și când acuzăm imediat inexistența lui, decât atunci când îl avem și când nu-l observăm deloc.
De aceea ne plângem prea des de lipsa de noroc.

1334
Este în firea omului să critice lesne lucrurile bune pe care nu le poate imita.

1335
Să fim convinși că de-a lungul vieții noastre mai mult pretindem și primim decât dăm.

1336
Deseori optimismul unora determină pesimismul altora, tot așa cum pesimismul unora determină optimismul celorlalți.

1337
Laudele prietenilor sunt valabile numai când și dușmanul îți recunoaște meritele.

1338
Suntem considerați simpatici și oameni de spirit atunci când povestim celor din jur despre defectele și prostiile noastre, dar ni se spune răutăcioși și bârfitori antipatici dacă vorbim la fel despre alții.

1339
Iubesc cu ardoare trecutul numai oamenii care au avut într-adevăr un trecut glorios, dar care au ajuns uitați de toți în prezentul considerat de ei epoca ingratitudinilor. Iubesc cu speranță viitorul oamenii care nu au nici un prezent eroic, nici un trecut glorios.

1340
De vreme ce universul nu are un centru propriu-zis, fiecare este liber să se creadă centrul universului. Și, la drept vorbind, de ce n-ar face-o?
Căci, în realitate, chiar și este!

1341
Doi ochi văd numai un colț din marele Adevăr, iar o sută de ochi numai jumătatea marelui Adevăr.

1342
Omul rău care aduce deseori vești bune este socotit om bun, iar omul bun care aduce câteodată vești rele este socotit om rău, purtător de ghinion.

1343
Maximele bune, ca și intențiile frumoase, dar neaplicate în practică, sunt fapte moarte, iar faptele bune, ca și lucrurile frumoase rezultate din ele,
sunt maxime vii.

1344
Toate cuvintele ce-ți ies din inimă trebuie să aibă forma și căldura inimii tale.

1345
Operele de artă care impresionează simțurile, adresându-li-se direct lor, fără dificultăți, sunt în mod explicabil mai gustate de majoritatea oamenilor decât acelea care se adresează raționamentelor. Ele se digeră mai greu. Dar facilitățile nu îmbogățesc cultura nimănui.

1346
Fapta este măsura tuturor oamenilor, iar civilizația este măsura evoluției unei societăți umane.

1347
Suntem apreciați numai în măsura în care ne dăruim sufletul celor din jur. Trăim cu adevărat numai atâta timp cât trăim și pentru alții.
Restul vieții contează mai puțin.

1348
Când moare un om de seamă pare greu de crezut că atunci ar putea să cadă o stea de pe firmament, ci, dimpotrivă, că în clipa morții lui, se mai aprinde o stea acolo sus, ca un monument de lumină pe cer.

1349
Numai greutățile vieții ne pot arăta cât de slabi sau de puternici suntem. Obstacolele ușoare ne determină să ne moleșim și să ne apreciem greșit posibilitățile.

1350
De prea multe ori părerile noastre au fost mai întâi părerile altora.

1351
Nu sta pe gânduri nedecis între imposibil și probabil.
Mizează totdeauna pe probabil.

1352
Am observat că, de fapt, copiii preferă jucăriile simple, neînzorzonate și foarte puțin mecanizate, deci nu pe acelea care imită perfect obiectele mari. Motivul ar fi că obiectele complicate nu mai lasă nici un pic de Ioc jocului liber al fanteziei lor atât de bogată și de mobilă, cu care ei simt nevoia să îmbrace goliciunea jucăriilor simple. Această manifestare infantilă față de lumea exterioară o păstrăm apoi fiecare din noi toată viața,
până la adânci bătrâneți.

1353
Zeul războiul, care cred că poartă coarne și copite, este atât de avid de sânge încât nu s-ar mulțumi dacă ar înlocui apa tuturor mărilor și oceanelor de pe glob cu sângele nostru, al oamenilor de pe întreaga planetă, sânge pe care ar vrea să-l vadă tălăzuind sub furtuni și uragane îngrozitoare, năpustindu-se cu valuri uriașe sub un potop de fulgere dintr-un cer apocaliptic.

1354
Pacea este liniștea vieții coborâtă ca un înger din seninurile universului peste sufletele greu încercate ale oamenilor, făcându-i să înțeleagă câtă valoare poate avea zborul pieziș al unor fluturi albi ori al unor porumbei deasupra unei pajiști înflorite,scăldată de un râuleț,lângă care pasc liniștiți niște mieluți frumoși. Și iată că acolo, sub razele vesele ale unei dimineți de primăvară, vezi cum aleargă,gâlgâind de râsete,niște copilași desculți. Pacea este morala și filosofia înaltă ce se poate desprinde privind acest tablou liniștitor!

1355
Prejudecățile de astăzi nu mai sunt prejudecățile de ieri. Ele au evoluat atât de mult, ele s-au înnoit și s-au modernizat într-atâta, încât acum posedă un arsenal întreg de argumente sofisticate care să le justifice oricând schimbarea la față. Totuși esența lor este eroarea și de aceea o prejudecată de astăzi pare cu mult mai rea și mai nocivă decât o duzină de prejudecăți vechi căci ea se poate răspândi cu viteza fulgerului.

1356
Trebuie să chibzuim o oră întreagă astăzi pentru a putea prevedea o singură clipă a zilei de mâine - și toată ziua de mâine pentru a prevedea clipa de poimâine.

1357
Neîncrederile și bănuielile reciproce dintre oameni sunt munții și văile care despart întotdeauna pe oameni unii de alții.

1358
Ingratitudinea este umbra binefacerii.

1359
Iubirea dublează imaginația omului și îi înjumătățește spiritul de observație. Ura le înzecește pe amândouă.

1360
Argintul dăruit din iubire prețuiește mai mult decât aurul dăruit din interes.

1361
Viața unui om nu trebuie judecată doar după drumul mai lung sau mai scurt pe care l-a parcurs, ci și după viteza cu care omul și-a străbătut acest drum, precum și după numărul popasurilor făcute de el spre a construi edificii spirituale de-a lungul acestui traseu cu sens absolut unic.

1362
Puterea însoțită de frumusețe și de înțelepciune își împarte gloria cu veșnicia.

1363
Când vrei să-ți înfrunți dușmanul, bizuindu-te solitar numai pe puterea ta proprie, chiar dacă te știi mai puternic decât el, poți fi totuși înfrânt de acesta prin unirea lui cu alți inamici de-ai tăi sau prin cine știe ce alte șiretlicuri. Când însă știi că reprezinți puterea poporului tău pe care te bizui, că în afară de posibilitățile tale acumulezi și o asemenea forță imensă, atunci nu va exista altă forță în lume în stare să te doboare și orice dușman te va ocoli cu teamă și respect.

1364
Răbdarea este fără îndoială un chin destul de mare, dar graba îți poate aduce chinuri și mai mari.

1365
Să nu trecem totuși cu vederea că jurămintele cele mai sfinte de �iubire veșnică" sunt fiicele cele mai îndrăgite ale uitării.

1366
Nimic nu se învechește atât de repede cum se învechește cultura unui om. Cel care era cult acum zece ani, dacă a rămas cumva la nivelul culturii de atunci, astăzi va apărea ca un ignorant ce riscă să se acopere de ridicol la prima confruntare cu oamenii informați la zi.

1367
Vrei să fii ocolit de oameni? împrumută-i pe fiecare cu câte ceva...

1368
Când doi oameni care au fost rivali sau dușmani încep să se stimeze, dacă cumva ajung să se împrietenească, atunci această prietenie ar putea avea șanse să fie dintre cele mai durabile și mai adevărate prietenii.

1369
Cui îi este mereu rușine de sine însuși nu va mai avea ocazia să-i fie vreodată rușine de alții.

1370
Viața ar trebui jertfită numai pentru cineva sau ceva care într-adevăr prețuiește mai mult decât viața ta. Totuși, înainte de a se jertfi, nimeni nu stă să calculeze care sunt diferențele de valori, nici foloasele și urmările jertfei, căci sacrificiile supreme făcute cu calcul matematic ar fi o absurditate prea de tot.

1371
Nu bate calul să fugă mai repede când vezi că deja aleargă.

1372
A urca și a coborî treptele vieții sunt deopotrivă sacrificii. Când coborârea este silită sacrificiul devine dublu.

1373
Cum este scopul așa sunt și mijloacele: scopurile cinstite recurg la mijloace cinstite - și invers. Dar noi știm că excepția confirmă regula.

1374
Sensibilitatea fiecăruia îl face pe om mai bun. Cât de impresionabil ești,
atât de bun ești.

1375
Deseori emotivitatea se transmite ca și căscatul. Sunt oameni care râd cu ușurință când îi văd pe alții râzând, așa cum plâng lesne când îi văd pe alții plângând, deși poate că participarea la bucuria și durerea lor poate fi mai mult sau mai puțin profundă. Dar sunt și oameni cu inima de piatră pe care nu-i impresionează nici o bucurie și nici o durere străină. Ei se apropie mai mult de familia roboților decât de rasa umană.

1376
Deseori cine gândește puțin vorbește excesiv de mult.

1377
O floare înrourată pare că este tristă sau că-ți surâde printre lacrimi.

1378
Florile plâng cu ochi de rouă pentru că sunt trecătoare ca și oamenii.

1379
Se pare că totdeauna simțim mai mult decât putem gândi.

1380
O lună de călătorii fructuoase în străinătate poate echivala cu un an de facultate.

1381
Ne impresionează puțin și credem greu durerile și necazurile pe care nu le-am trăit niciodată.

1382
De la o vreme nu mai suntem demni de puritatea și frumusețea naturii din jurul nostru.
Ticălos pare să fie omul care nu a reușit măcar o dată în viață să iradieze puțină atmosferă poetică în jurul lui!

1384
Când fugi de cineva care-ți place, pentru că te abții să-l iubești, de fapt atunci dovedești că-l iubești mai mult. Urmarea va fi că mai târziu îl vei căuta cu ardoare. Dar va fi prea târziu.

1385
Ignorăm totdeauna sfaturile bune ale oamenilor răi și ipocriți.

1386
Să dăm sfaturi după cum este și omul, adică după cum știm că le va putea urma sau nu.

1387
Sinceritatea este curajul omului de a-și deschide, pentru câteva clipe, ferestrele sufletului pentru a ne lăsa să-i vedem tot ce are ascuns înlăuntrul lui. Aceasta ar fi calea cea mai eficientă de aerisire reală a sufletelor noastre care, destul de des, au o atmosferă toxică înlăuntrul lor.

1388
Culmile grele nu pot fi urcate decât prin serpentine abrupte.

1389
Nonvalorile sunt statui de gheață ce nu pot fi aduse în ambianța termică la care încep să se toarne adevăratele statui de bronz.

1390
Lăudăroșii fac tot posibilul ca să-și prezinte înfrângerile ca pe niște semi-victorii, spunând că de fapt ei nici nu au urmărit mai mult.

1391
Fructele cele mai gustoase au și ceva din parfumul florilor din care au provenit.

1392
Când vezi un om căzut la pământ, să alergi degrabă să-l ridici, închipuindu-ți că ai fi chiar tu cel căzut și că te ridici pe tine însuți.

1393
Specificul național și tradiția alcătuiesc tulpina viguroasă care susține cultura unui popor.

1394
Cu cât se nasc mai mulți oameni, cu atât îmi piere sentimentul de singurătate. Nașterea unui pui de om mă bucură sincer tocmai din acest motiv.

1395
Totdeauna ar trebui ca fiecare să pretindă societății doar atât cât produce, nicidecum mai mult, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor. Sărăcia își are izvorul în puținătatea aportului persoanei noastre la bunăstarea societății.

1396
Niciodată moartea nu este o durere pentru noi, căci odată trecuți dincolo, se pare că noi suntem decuplați de la evenimentele din această lume, fiind cuplați cu universul unei alte dimensiuni, aproape necunoscute. Adevărata durere va fi numai pentru cei pe care-i lăsăm în urma noastră. Doar ei sunt vinovați pentru atmosfera apăsătoare de jale pe care și-o creează singuri, uneori cu mijloace destul de artificiale.

1397
Clipele de la finele vieții sunt cele mai prețioase. într-o astfel de clipă ai vrea să realizezi ceea ce nu ai putut realiza toată viața.

1398
Viața este scurtă numai în raport cu goana noastră spre fericire. Dacă am goni spre înțelepciune, mai mult ca sigur că viața ni s-ar părea destul de lungă.

1399
O singură dată moartea a dat viață unui singur lucru viu: filosofia. Nu încape îndoială că prima reflecție filosofică s-a născut din misterele morții.

1400
Orice gând de argint, dacă nu I-ar opri lenea, ar deveni o faptă de aur.

1401
Datorită imperfecțiunii omenești viața omului nu poate urma un drum absolut drept, ci unul de continuă căutare, adică zigzagat. Dar și fulgerul urmează același drum. Dacă ar urma alt drum mai drept, desigur că ar lumina mai puțin.

1402
După ce ai făcut o faptă bună, dacă începi să o descrii, să o comentezi și să o justifici amănunțit în fața tuturor, atunci, oricât de frumoasă și nobilă ar fi fost ea, îi reduci valoarea la jumătate sau chiar la zero.

1403
Cine adună toată viața numai bunuri materiale devine cel mai sărac om din punct de vedere al bunurilor spirituale.

1404
Nu țin să spun că viața oamenilor ar fi neapărat o piesă de teatru - viață-comedie, viață-tragedie sau viață-dramă - dar, oricum, ceva spectaculos și dramatic, combinând toate aceste genuri, există fără doar și poate în biografia fiecăruia dintre noi. Devenind conștienți de acest lucru, cei mai mulți urmăresc să obțină aplauze la scena deschisă, numai că vor avea dezamăgirea să constate că aplauzele întârzie să pornească; în schimb, o altă categorie de oameni își trăiesc viața atât de firesc și de eroic, chiar fără să știe, încât, indiferent că existența lor anonimă este când mai tragică ori când mai comică, ea ar merita totdeauna aplaudată. Dar, din cauza modestiei, tocmai acești oameni își joacă rolul cu cortina trasă, iar noi pierdem scenele cele mai frumoase.

1405
Toate viciile se deghizează sub haina unor necesități vitale și firești, care sunt în realitate niște inutilități anormale, absurde și mortale.

1406
Unii oameni valoroși sunt stăpâniți de vicii rușinoase la antipodul cărora înfloresc virtuțile glorioase.

1407
Viciile marilor personalități ne-au apărut totdeauna ca niște virtuți reprobabile.

1408
Viciile sunt dulci la începutul lor și amare la sfârșitul lor.
Virtuțile sunt amare la început și dulci la urmă.

1409
Lenea este o intrusă care caută adesea să strice prietenia dintre dorință și voință.

1410
Abilitatea este lubrefiantul tuturor acțiunilor.

1411
Taie cureaua de transmisie și roata abuzurilor va înceta să mai strivească.

1412
Să amânăm a spune adevărul acolo unde simțim că ar putea aduce mari nenorociri sau să-l punem pe un necunoscut să-l comunice după ce momentul critic a trecut.

1413
Viața, teama de moarte, dorința de moarte, bunătatea, răutatea, iubirea, ura, năzuința, voința, acțiunea, lenea, viciul, virtutea, admirația, invidia, lingușirea, orgoliul, indiferența, sacrificiul, bucuria, tristețea, durerea, decepția, exaltarea, reculegerea - iată numai câteva �celule" din care este alcătuit sufletul omenesc, complexul suflet omenesc, atât de concret și atât de invizibil totodată. Orice om le are pe toate, dar nu în aceeași cantitate, profilul sufletesc conturându-se din predominante și dintr-o ordine mai mult sau mai puțin simetrică a lor. După împrejurări, fiecare parte componentă poate intra în rezonanță cu alte părți similare ale altui suflet, imprimând, în acele momente, caracteristica dominantă a eului persoanei respective, specifică fiecăruia. Nu-mi pot închipui altfel sufletul nostru, dacă este vorba să-mi concretizez noțiunea lui abstractă.

1414
Imposibilul a început să devină un arhaism care face parte mai mult din vocabularul celor slabi. în nici un caz omul secolului nostru și al celor viitoare nu va mai zice �imposibil", decât doar atunci când glumește sau când refuză să facă ceva.

1415
Cei răi sunt totdeauna mai temuți decât cei buni datorită abilității cu care acționează. De aceea oamenii valoroși ar trebui să fie de două ori mai abili decât oamenii răutăcioși.

1416
Nebun este acel care încearcă să găsească logica absurdului, dar mai nebun cel care încearcă să folosească absurdul în locul logicii.

1417
Paradoxul nu are nimic absurd, nimic irațional între un enunț contradictoriu și opusul lui perfect demonstrabil. EI este numai o răspântie principală a logicii, deci principalul nod de comunicație al ei, unde îți poți da cu greu seama că toate căile adevărate par false și că toate căile false par adevărate.

1418
Dacă toți oamenii din lume ar fi uniți, dacă toți ar fi de acord între ei, atunci omenirea ar putea schimba până și sensul de rotație al Pământului, făcând ca soarele să răsară la apus și să apună la răsărit - atât de mare ar fi forța unirii și a concordiei dintre oameni.

1419
Critica trebuie adaptată la dialectică și nu dialectica la critică.

1420
Adevărul nu luminează numai înainte, ci și în urmă.

1421
Să nu dai niciodată ocazia să mărturisești adevărul cu lacrimi de vinovăție în ochi.

1422
- Ce este Adevărul?
- Este ceva mai mare decât universul! Ceva mai strălucitor decât toate astrele luate la un loc...
- Atunci Adevărul este Dumnezeu?
- Nu. Adevărul este numai o mică parte din Dumnezeu!
-
1423
Admirația depinde mai întâi de cultură, abia apoi de gusturi.

1424
Prin ideile celor care au fost ne urcăm spre ideile celor care sunt. înțelepții dispăruți ne ajută deseori mai mult decât cei în viața.

1425
Oamenii de care nu ai nevoie și care nu te pot ajuta cu nimic, totdeauna sunt mai săritori la nevoie decât cei de care într-adevăr aveai nevoie. Ei îți apar cel mai des în cale și când ai, dar și când nu ai nevoie de vreun ajutor.

1426
Mărinimia este un compendiu al puterii și al înțelepciunii omenești.

1427
Aș vrea să găsesc, în secolul acesta, pe omul îndurerat sincer de suferințele altor oameni total necunoscuți lui, pe un om care nu și-ar putea savura propria lui fericire decât atunci când ar simți că și alții sunt fericiți ca el. Aș vrea să găsesc pe omul care este bucuros numai atunci când poate ajuta dezinteresat pe altul, ferindu-se de văzul lumii. Ca Diogene, caut demult un asemenea om cu lumânarea, ziua și noaptea.
Nu se poate să nu-l găsesc într-o zi.

1428
Înainte de a ne arăta ce știu ei să facă, oamenii aleși au darul de a părea foarte neînsemnați.

1429
Comitem o mare eroare când afirmăm că este atins de o ambiție morbidă, atât cel însetat de orgoliul măririi cât și cel însetat de realizarea unei idei morale, pline de noblețe sau de însușirea unei mari învățături. Unul este individul înfumurărilor pure, celălalt al aspirațiilor pure.

1430
Cumplit îi chinuie natura pe cei slabi în talente și tari în ambiția de a și le etala cu orice preț! Dacă mai au și o brumă de cultură, apoi să te ții... Asemenea pseudotalente vor chinui fără milă pe cei din jur, până la ultima lor suflare.

1431
Amânăm lucrurile de azi pe mâine ca să dăm impresia că prelungim ziua de azi în cea de mâine - spre a nu îmbătrâni așa curând, zicem noi.
Dar îmbătrânim tocmai pentru că le tot amânăm.

1432
Anii care au trecut înghit cu tot mai multă lăcomie anii care vin.

1433
Ai dreptul să folosești chiar și mijloacele cele mai nepermise pentru a-ți salva viața proprie sau viața tovarășilor tăi când ea este pusă în mare pericol de dușmani.

1434
Cel care întinde mâna să-și ia de pe masă mănușa uitată lângă un ban străin de aur, are toate șansele să fie acuzat imediat de intenții rele, chiar dacă nu a văzut banul, ci doar mănușa lui.

1435
Ordinul este glasul autorității; disciplina - ecoul ei.

1436
Cea mai mare avere din lume este tot înțelepciunea. Cel mai bogat diamant din lume nu prețuiește nici cât un singur miligram din creierul unui om înțelept.

1437
Pentru acțiunile noastre, ziua de astăzi este totdeauna mai potrivită decât ziua de mâine, chiar și pentru motivul că ziua de mâine s-ar putea să fie ultima sau, în orice caz, mai aproape de ultima.

1438
Nu ai dreptul să bănuiești ceva rău sau pe cineva că a făcut ceva urât până nu cunoști cel puțin jumătate din mobilul faptelor.

1439
Copilăria este singura vârstă permanentă a omului la care ne raportăm mai mereu existența. De fapt, ea nu-1 părăsește niciodată pe om, nici în cele mai adânci bătrâneți. Atâta doar că, odată cu vremea, copilăria se ascunde în cotloanele tot mai adânci ale sufletului nostru, de unde izbucnește când și când la lumină în clipele senine sau în cele de profundă nostalgie.

1440
Pentru a-i scăpa de prostie, trebuie să le faci proștilor uneori binele cu sila. Mai târziu, unii dintre ei îți vor mulțumi.

1441
Așa cum medicina vindecă răul cu venin, înțeleptul extrage binele din orice rău.

1442
Amarul se obține uneori din dulcele concentrat la maximum.

1443
Cine este nebun să mângâie o viperă când o vede pregătită să sară?
Caracterul omului se poate schimba numai în două feluri: în bine - când îl schimbă cultura - și în rău - bogăția.

1445
Fugi de cei nelegiuiți și de sfaturile lor, chiar dacă ți-ar spune cineva bine intenționat că sunt sfaturile cele mai bune!

1446
După o nenorocire mare, o bucurie, oricât de mare, va părea neînsemnată.

1447
Calitățile se alterează dacă nu sunt împrospătate mereu cu vorbe și fapte bune.

1448
S-au văzut criminali care plâng în timp ce-și omoară victima, făcându-și crima abominabilă. Dar sunt alții care o schingiuiesc și o omoară râzând, iar aceștia sunt cei mai feroce și mai periculoși criminali.

1449
Familia, părinții - sunt rădăcinile caracterului; școala creează tulpina lui, iar însușirile ulterioare sunt roadele efortului individual.

1450
Când stâncile grele cad, firele ușoare de praf se ridică în același loc.

1451
După ce ai găsit, mai caută. Vei mai găsi!

1452
Celebritatea este capricioasă ca o femeie. De geaba ești tu îndrăgostit de ea și o cauți cu înfrigurare, dacă ea nu este îndrăgostită de tine și te ocolește!

1453
Nu am fi auzit nimic despre păduchii vulturilor dacă nu ar fi existat vulturi.

1454
Uneori îi mințim pe oameni spre a-i încuraja să mărturisească adevărul.

1455
Când izbucnește o mare primejdie, din o sută de înțelepți abia unul dacă va mai putea să chibzuiască clar și cu sânge rece. Nu toți oamenii înțelepți sunt și curajoși. A fi înțelept și viteaz nu-i tot una.

1456
Nechibzuința este mama tuturor nenorocirilor.

1457
Studiind mult timp un om, vei constata la un moment dat că ai ajuns posesorul cheii lui sufletești, singura cheie, de altfel, cu ajutorul căreia reușești să-i deschizi oricând porțile bine ferecate ale sufletului său.

1458
Teancurile crescânde de bani câștigați în mod necinstit sunt trepte sigure către închisoare.

1459
Fiecare om drept este paralela altui om ca și el. Datorită liniei vieții lor cu multe meandre, oamenii strâmbi, într-un fel sau în altul, au totuși puncte comune în care se întâlnesc și care îi sudează.

1460
Te compătimește sincer numai omul care a trăit același necaz.

1461
Nu va ști niciodată ce este iubirea tânăra care, stând în brațele unui bărbat, întinde mâna să-l mângâie pe altul, privind drăgăstos în ochii celui de al treilea și intrând în vorbă cu cel de al patrulea ca să-i transmită, prin el, sărutări celui de al cincilea...

1462
Și un fulg ți se va părea greu ca o piatră de moară dacă te silește cineva cu încruntări și cu forța să-l muți din locul lui, iar o piatră de moară o vei duce ca pe un fulg dacă faci aceasta din propria-ți voință sau când te roagă cineva cu o voce dulce să o faci.

1463
Cine, fiind învinuit pe nedrept, se teme chiar și atunci când are conștiința curată, dovedește că este un om slab, care, de frică, ar putea să-și încarce conștiința sau să facă pe dată o prostie colosală, numai spre a nu fi câtuși de puțin bănuit de ceva rău și să nu pară cumva că ar fi un om necinstit. Asemenea oameni sunt corecți în viață nu datorită conștiinței, ci grație fricii.

1464
Oamenii care au mania contrazicerii vor fi considerați întotdeauna ca niște înfumurați incorigibili, probând mai degrabă un caracter morbid decât o proastă creștere. Din pricină că vor să treacă pretutindeni, cu orice preț, atoateștiutori, ei sunt ocoliți de oamenii serioși.

1465
Inima se lasă totdeauna prima convinsă; spiritul înțelepciunii totdeauna ultimul.

1466
Dacă din o mie de adevăruri mari pe care le-a afirmat gânditorul, unul singur este defectuos, piramida înțelepciunii lui apare supusă pericolului de a se dărâma, prin faptul că o bucată de la temelia ei s-a sfărâmat.

1467
Noi avem un raționament terestru care este mai mult valabil aici pe Terra decât în spațiul cosmic ori pe suprafața altor planete, în alte presupuse lumi, așa cum un bilet passe-partout, valabil în toate direcțiile cu mijloace de locomoție terestre, nu mai poate fi deloc valabil cu mijloace de locomoție cosmice.

1468
Nu trebuie căutat concretul în abstract, ci abstractul în concret.

1469
Darurile se dau după cum pare și omul. Totdeauna oamenilor de seamă li se dau daruri de seamă.

1470
Pentru o minte înțeleaptă nu există nimic invizibil care să nu-și facă simțită cât de cât prezența.

1471
Vorbește totdeauna despre cunoscuți ca și cum ai ști că ei se află ascunși în spatele tău, de unde ți-ar putea auzi oricând toate cuvintele.

1472
Dacă am ști că ne-au mai rămas doar două zile de trăit, ne-am purta în acele zile cu atâta demnitate încât nu ne-am mai recunoaște pe noi înșine și am avea poate impresia că am nimerit din greșeală în pielea altuia. Cine susține invers, spunând că, dimpotrivă, în asemenea cazuri, cel proscris și-ar trăi viața din plin, chiar din primele clipe și-ar da seama că nu ar putea face așa ceva și și-ar schimba imediat comportamentul impunându-și un regim decent de introspecții interioare și meditații profunde. Dar... ce-ar fi să ne închipuim chiar acum acele două zile limită și să le prelungim apoi la infinit în zilele următoare, aplicând pe loc �comportamentul de alertă"...

1473
Eu sunt în fiecare din voi și fiecare din voi mă reprezentați într-un fel pe mine. Văd asta din toată bunătatea și răutatea voastră.

1474
A descoperi mai înseamnă a da la iveală, din lucruri cunoscute, amănunte cu totul necunoscute, pe care înainte nu le bănuise nimeni.

1475
Despărțirea definitivă a două ființe care se iubesc le apropie de moarte cu încă o jumătate de viață.

1476
Desperarea este durerea turbată care nu mai poate respira decât prin răcnete.

1477
Grijulii cum sunt, oamenii au început să se teamă nu numai de soarta Terrei poluate, ci chiar și de soarta... întregului univers! De viitorul acestuia din urmă unii se îngrijorează chiar mai mult. Se zice că la o conferință științifică ținută de un astronom despre Soare, în fața unui public divers, conferențiarul a spus: �Peste 25 de miliarde de ani Soarele nostru nu va mai fi ceea ce este acum. Va fi ca și mort, iar viața de pe Terra va dispărea complet!" �Peste câți ani?" a sărit ca ars un auditor din sală, ținând mâna în dreptul inimii. �Peste 25 de miliarde de ani", a repetat astronomul. �Vai, ce m-am speriat!", s-a liniștit cel curios. �Credeam că ați spus că peste 25 de milioane de ani..."

1478
Care va fi oare destinul destinului, dacă omul modern uneltește pe toate căile să-l detroneze?

1479
Modestia este deseori confundată cu incapacitatea.

1480
Necesitatea necesităților, toate sunt o necesitate! Chiar și deșertăciunea eclesiastului, blamată de mii de ani, este tot o necesitate, precum viața și moartea, binele și răul, frumosul și urâtul, căldura și frigul, ziua și noaptea, toate, absolut toate cele existente sub soare sunt o necesitate indispensabilă omenirii! Din lupta dintre ele izvorăsc mișcarea, viața, progresul, corectitudinea. Nimic nu pare zadarnic aici în lumea noastră, nimic nu este fără rost, totul - mai cu seamă răul - este, la urma urmelor, el însuși necesar, fiind făcut de Dumnezeu să stimuleze inteligența omului, bunătatea lui, aspirația umană spre desăvârșire.

1481
Reaua dispoziție a unui om bun este totuși de temut.

1482
A nu dori înseamnă a nu avea.

1483
Dacă vrei să-l pierzi pe cineva, investește-1 cu cât mai multe puteri.

1484
Universul este cel mai mare adevăr vizibil... universal.

1485
O iubire poate fi totdeauna contrară altei iubiri.

1486
Adevărul chiar dacă este privit de sus, pare totuși imens.

1487
Uneori pe oamenii adevărați îi recunoști și după indivizii de care au curajul să se despartă.

1488
Avem două mâini și o gură ca să muncim de două ori mai mult decât mâncăm.

1489
Nu este jignire mai dureroasă decât un cadou făcut cu toată dragostea și refuzat cu toată indiferența.

1490
Prostia face ca omul să fie rău, iar răutatea face ca omul să fie prost.

1491
Deseori bunătatea naște bunătate, iar câteodată supra-bunătate.

1492
După ce dispare un om simplu, dar de caracter, nu rămâne din el decât amintirea caracterului și a bunătății lui.

1493
Cu caracterul tău nu te naști tu; cu el s-au născut mai întâi părinții tăi, dar depinde mult de ei cum, cât și în ce fel ți I-au transmis.

1494
Omul real, omul lipsit de falsitate, este cel observat prin surprindere.

1495
Este imposibil ca omul curajos să nu posede și o mulțime de alte virtuți morale de bază ale vieții.

1496
În cercetarea științifică este necesar să existe tot atâta curaj ca într-o bătălie care trebuie câștigată pe teritorii cât mai vaste, cu pierderi cât mai puține.

1497
Curajul se educă întâi prin recunoașterea slăbiciunilor, apoi prin înfrângerea lor. Curajul fizic - curajul eroic - izbucnește numai după educarea complexă a curajului moral.

1498
Voioșia molipsitoare rămâne preferabilă amabilității. Amabilitatea poate fi mai degrabă un protocol, o deprindere învățată în societate. Voia bună derivă dintr-o stare sufletească spontană, care reflectă totdeauna un suflet sănătos și o minte ageră.

1499
Cuvintele și ideile sofisticate, amestecate cu puțin talent, produc indigestii intelectuale greu de suportat.

1500
A îndatora pe cineva pentru a obține mai târziu favoruri se dovedește totuși o mică pungășie care ar trebui plătită cum se cuvine.

1501
Deoarece dușmanul este responsabilul voluntar cu înregistrarea defectelor noastre, pe care ni le contabilizează totdeauna cu sfințenie, nu strică să-l consultăm când și când, direct sau indirect, pentru a putea începe războiul cu cele din capul listei lui.

1502
Deprinderile sunt rezultatul unor programări disciplinate care funcționează zi de zi.

1503
Disprețul manifestat prin priviri fulgerătoare, dublate de tăcere, pare într-adevăr ucigător. Atunci ochii trimit fulgere, iar tăcerea tună peste capul vinovatului.

1504
Divorțul este rezultatul unui altoi nepotrivit care nu s-a prins și care nici nu are șanse să se mai prindă vreodată. Ar fi o absurditate ca să-l silești să rodească. Unica soluție rămâne încercarea unui nou altoi care să rămână valabil.

1505
Trebuie să fim siguri că numai căsătoria monogamă și heterosexuală singură rămâne piedestalul societăților viitoare. Sociologii care cer libertăți sexuale nelimitate, militând pentru poligamie, poliandrie ori pentru căsătorii între homosexuali trebuie condamnați cu asprime și trecuți în rândul criminalilor, întrucât vor să întoarcă societatea omenească în urmă cu mii de ani, la nivelul de hoardă sălbatică.

1506
Simpatia pentru sexul opus este primul pas spre dragoste și ultimul pas al obiectivității.

1507
Cea mai mare nedreptate este să recunoști că cineva are dreptate și totuși după aceea să-l pedepsești.

1508
Omul cu adevărat iubitor de dreptate și de adevăr ia parte chiar și dușmanului său dacă vede că acesta a fost crunt nedreptățit.

1509
Nu-i recunoscută, nu-i nici durabilă și nici impunătoare decât dreptatea înarmată cu tot ce trebuie și chiar agresivă cu cei nedrepți.

1510
Când dușmanii se împacă între ei pentru a se coaliza împotriva ta, trebuie să-ți dublezi imediat numărul prietenilor.

1511
Oare îl putem ierta pe acela care nu a vrut să-l ierte pe altul pentru aceeași greșeală?

1512
Cu dușmanul să nu te împaci până ce nu declară că îți recunoaște dreptatea de care ai fost frustrat, iar dacă el are dreptate caută tu împăcarea cu el.

1513
Cine abuzează de justiție cunoaște forța ei; cine abuzează de forță cunoaște justiția.

1514
Exemplul - această învățătură prin fapta practică - este alfabetul universal al procesului instructiv-educativ, în mare măsură contagios, mai ales când posedă o frumusețe a lui originală și utilă, când posedă caracteristicile aplicabilității într-un domeniu practic al vieții; exemplul viu, exemplul analitic sau exemplul sintetic, nu va putea fi înlocuit nici chiar de prelegerea minunată a tuturor oratorilor străluciți care ar vorbi vreodată magistral despre acel capitol al educației de unde a fost ales.

1515
Insulta este un cuțit invizibil pe care vrăjmașul ți-1 răsucește cu vorbe otrăvite în inimă.

1516
Există și o insolență plină de bună cuviință care se pare că place tuturor.

1517
Dacă unui hoț de meserie de abia ieșit din închisoare, îndelung calificat în spargeri și furturi de pomină, i te adresezi cu un ton serios și solemn cam în astfel de cuvinte: �Omule, știu că ești un escroc inteligent, care trăiește numai din furtișaguri, dar, cu toate acestea, uite, eu am încredere multă în părțile tale nobile, și bizuindu-mă pe ele, îndrăznesc să te rog ceva care nu aș ruga nici pe cel mai bun prieten al meu... Iată ce vreau să te rog: ține teancul acesta mare de bani (eu știu exact câți sunt) și du-1 de urgență lui cutare și, odată cu banii, transmite-i și mulțumirile mele, împreună cu toate scuzele că nu am putut veni personal spre a-i înapoia..." Dacă i-ai vorbi astfel chiar și celui mai mare ticălos, el întâi te va asculta cu neîncredere, oarecum nedumerit, dar va fi atât de mândru de confidența unică pe care i-o rezervi, va fi atât de uluit, încât te va servi mai prompt decât un om cinstit. Aceasta pentru că încrederea ne obligă să ne simțim cu adevărat oameni integri.

1518
Înfrânarea este ancora aruncată pentru ca să nu se răstoarne corabia în timpul furtunii. Cine s-a înfrânat la timp și-a înconjurat fiecare păcat cu zece virtuți.

1519
Epoca modernă și-a bătut capul ca să experimenteze fel de fel de libertăți: de colivie, de volieră și de țarc. Un singur lucru a evitat a face: să lase puțin întredeschisă ușa acestor libertăți.

1520
Delicatețea afirmă că, în ceea ce privește secretele și intimitățile omului, sunt atât de multe întrebări nepermise, încât curiozității i-a fost greu să nu apeleze la brutalitate.

1521
Prostul preferă să leșine de râs când aude glumele leșinate ale altui prost, decât să asculte vorbele bune ale unui înțelept.

1522
Câteodată mita e ca dinamita.

1523
Cine descifrează strategia dușmanului este ca și învingător.

1524
Când înțelepciunea se odihnește o clipă, prostia îi ia imediat locul.

1525
Multe trebuie să învețe omul ca să poată să se dezvețe!
Dreptatea judecă cu gramul și pedepsește cu tona.

1527
Gura se spurcă mâncând lucruri stricate sau grăind vorbe stricate; ochii văzând lucruri stricate, iar urechile auzind lucruri stricate. Când toate aceste organe simt nevoia de a consuma numai stricăciuni, individul însuși devine o cloacă de dejecție a tuturor descompunerilor fizice și morale, de care nu se mai poate apropia nici un om cu bun simț.

1528
Preferința este marea inamică a obiectivității.

1529
Jurămintele în dragoste durează ceva mai puțin decât dragostea.

1530
Când te laudă un ticălos nu te mai respectă nimeni.

1531
Lauda care folosește fraze lungi, venite prin trâmbițe de aur, pare laudă plătită. Numai lauda scurtă, zgârcită în vorbe, pare totdeauna dreaptă.

1532
Lingușirea este prologul invidiei, al urii și al trădării.

1533
Luxul exagerat este o extravaganță a trupului în dauna spiritului.

1534
Manierele au avantajul că sunt apreciate chiar și dacă știi să le simulezi.

1535
Totdeauna ceea ce este minimum material lungește necazurile; ceea ce este maximum scurtează fericirea și viața. Numai media materială, măsura de mijloc, cumpătarea în viață, lungește viața și scurtează necazurile.

1536
Mânia poporului, ieșită din dreptate, va fi totdeauna explicabilă, potolindu-se numai când dreptatea este repusă integral în drepturile ei.
Frumusețea și rațiunea trebuie să dea tonul modei vestimentare și nu invers.

1538
A fi mândru și modest în același timp, nu se poate. Cine încearcă să-și acopere mândria cu modestia va deveni ridicol.

1539
În fața laudelor trebuie să devenim surzi.

1540
Munca susținută de toată tehnologia modernă este puternicul motor al civilizației. Dacă am renunța acum la tehnologia finelui de secol, ne-am trezi mai curând decât credem la nivelul societății feudale, de unde am pornit acum câteva sute de ani.

1541
Nerecunoștința este un amestec cras de bădărănie cu lipsa de conștiință.

1542
Odată pierdut, numele bun se transformă în prost renume.

1543
Zgârcitul își face până și ușa mai strâmtă ca să nu încapă prea mulți pe ea.

1544
Multe obiceiuri sunt absurde și fără nici un folos, din care cauză ar trebui să ne rezervăm fiecare dreptul de a nu le accepta sau de a le respinge imediat.

1545
Să nu transformăm în obișnuință decât ceea ce este frumos și util.
Orice bizarerie va trebui alungată din habitudinile noastre diurne.

1546
Nu trebuie confundată obrăznicia cu îndrăzneala. Obraznicul se înfige la ceva bun ca să și-l însușească sau vorbește cu duritate - și rău face -, îndrăznețul se înfige la ceva rău spre a-l respinge și, bineînțeles, că procedează foarte bine. El nu se bizuie pe obrăznicie ci pe un curaj autentic.

1547
Sex-appealul nu-l poți fabrica în mod artificial. Trebuie să te naști cu acest spirit charismatic, cu acest lipici natural, cu acest �vino-ncoace�...
Cu el este ca și cu inteligența: o ai sau nu o ai!

1548
Toate talentele și toate calitățile fizice ori intelectuale cu care te-a dotat natura sunt absolut nule și neavenite dacă nu ești în primul rând om de omenie.

1549
Mama este monumentul cel mai sfânt și mai scump al omenirii.

1550
Oamenii care nu au copii trăiesc doar o singură viață.

1551
Fantasticul are o singură lege: să nu fie supus legilor logicii prea severe, ferindu-se tot odată de elucubrații prea deplasate.

1552
A ști să accelerezi oamenii, să-i iuțești și să-i dinamizezi fără a-i forța, fără a-i teroriza - este o artă demnă de un mare strateg sau de un pedagog-vrăjitor. Avem nevoie de asemenea specialiști pretutindeni.

1553
Pilda a fost totdeauna un magnet care a atras la un pol faptele și a respins la celălalt pol vorbele.

1554
Politețea poate fi considerată ca un alfabet alcătuit din anumite gesturi, cuvinte și coduri destul de convenționale uneori, pe care omul cel mai cult, necunoscându-le în toate subtilitățile lor, poate fi perceput de societatea elevată ca un primitiv inteligent de care în cele din urmă
se dispensează.

1555
Prefăcătoria este modalitatea de a scăpa dintr-o cursă ori de a ademeni pe cineva într-o cursă.

1556
Speranța crește din răbdare.

1557
Cine s-a răzbunat a declanșat un perpetuum mobile.

1558
Nu-l respectăm niciodată pe acela pe care nu-1 respectă nimeni.

1559
Răbdarea este procesul lent în cursul căruia se cimentează caracterul uman ce va acumula în el forțe nebănuite.

1560
Oamenii mari sunt rezultatul unor răspunsuri prompte și înțelepte pe care ei I-au dat la timp în viață.

1561
Ce eforturi lamentabile depun unii pentru a părea spirituali și cât de perfect reușesc ei atunci să devină ridicoli!

1562
Hohotele prelungite sunt caricatura râsului și par cu atât mai bădărănești și mai necioplite cu cât sunt mai afectate și mai fără motive serioase de râs.

1563
Zâmbetul ingenuu pe o față frumoasă sfințește și luminează toate lucrurile din jur.

1564
Felul cum râde omul ÎI arată cât de prost sau inteligent este.
Altfel spus, arată-mi cum râzi ca să-ți spun cine ești!

1565
Obrazul omului este ecranul pe care conștiința proiectează lumina roșie a rușinii ca un semn de stop pus înaintea unei greșeli deconspirate.

1566
Cine află secretele dușmanului l-a învins! Dar, în aceeași măsură, cine-ți află secretele tale, te-a făcut deja robul lui!

1567
Precum David l-a învins pe Goliat, la fel, prin discreție, cel slab îl poate învinge pe cel puternic și lăudăros care, fiind prea încrezător în forțele lui, nu se teme să-și dea în vileag secretele cele mai importante chiar dacă în ele se află jumătate din puterea sa.
De obicei, oamenii mici au secrete morale mari.

1569
A păstra un secret de stat înseamnă a-ți păstra capul. Cine vinde un asemenea secret își va pierde în primul rând capul așa cum și-a pierdut înainte conștiința și inima.

1570
Glumele bune trebuie spuse pe tonul cel mai serios, dar nu trebuie luate niciodată în serios.

1571
După o mustrare aspră făcută pe un ton dur, va trebui să dai și un sfat prietenesc pe tonul cel mai dulce.

1572
Cine sfătuiește pe nebuni cu lucruri bune, acela riscă totuși să nu scape totdeauna teafăr din mâinile lor.

1573
Sinceritatea prea mare asupra personalității tale îți dă adesea alura unui prost sau, în cel mai fericit caz, a unui naiv extrovertit.

1574
Uneori o vorbă bună face chiar mai mult decât o faptă bună.

1575
Când un șef de stat este iubit de popor, înseamnă că este un adevărat patriot și știe să comande poporul de care și el ascultă. Mai înseamnă că iubirii lui unice față de cei pe care îi conduce i se răspunde cu milioane de iubiri patriotice.

1576
Cine nu știe să numere până la o sută în gând atunci când are nervi și când este gata să explodeze de furie nu va ști nici să stăpânească pe alții.

1577
Suntem mai de grabă admiratori platonici ai dreptății decât oameni drepți.

1578
Ca să fii cu adevărat virtuos, trebuie să fii în primul rând anonim. Când ești deja celebru, ești nevoit mai mult să pozezi făcând pe virtuosul.

1579
Când criticăm greșelile altora, este nevoie să folosim cât mai puține cuvinte, cam tot atâtea câte ne-ar trebui atunci când am vrea să-i lăudăm.

1580
Vorbele urâte pe care și le aruncă soții reciproc în fața copiilor atunci când se ceartă, se opresc ca niște lovituri veninoase de pumnale date cu putere în sufletele lor, traumatizându-i pentru toată viața pe acești martori pe cât de nevinovați pe atât de receptivi.

1581
O încurajare venită din partea unei personalități competente contează mai mult decât un ajutor material direct.

1582
Nimeni nu încurcă lumea mai bine decât omul entuziast fără talent și fără simț practic în fața lucrului care-l entuziasmează.

1583
Am cunoscut un tânăr inteligent care, pe când era student, obișnuia să spună: abia aștept să termin școala, ca să mă pot apuca și mai serios de învățătură și să-mi cultiv sufletul și cu alte informații folositoare mie, pe care toate școlile s-au sfiit să mi le ofere.

1584
Milenii de-a rândul, necunoscutul a terorizat pe oameni mai mult decât neadevărul. Spre a scăpa de teroarea necunoscutului, unii oameni și-au găsit în știință aliatul cel mai eficace și cel mai credincios în luptă cu cauza cauzelor, iar alții în astrologie și în divinații. Dar acestea din urmă întotdeauna le-a cam jucat feste.

1585
Claritatea este mai degrabă însușirea lucrului văzut decât a vederii propriu-zise.

1586
Va fi considerat atotputernic și demn de toată admirația acela care poate demonstra ca posibil lucrul care nu este crezut de nimeni posibil.

1587
Sufletul își pierde total independența numai atunci când prin iubire se subordonează persoanei iubite.

1588
Altruiștii care fac paradă cu altruismul lor practicându-1 ostentativ sunt cei mai autentici egoiști.

1589
Totdeauna numărul permisiunilor este bine să fie ceva mai mic decât al interdicțiilor.

1590
Eclectismul sună prea mult a amatorism, fiind aproape un peiorativ al filosofiei și operând cu predilecție numai la subsolul originalității, de sub nivelul căreia nu reușește niciodată să se ridice la suprafață.

1591
Un sfat pentru octogenari: numai spuneți niciodată că aveți 80 de ani, ci doar 18 ani de viață și 62 de experiență...

1592
Umilința este de două feluri: o umilință rea, negativă, când dușmanii și restul lumii te înjosesc și te ofensează, bătându-și cât pot joc de tine, și o umilință pozitivă, când, renunțând la îngâmfare, la titluri de glorie și la alte însușiri naturale, te dezbraci de toate strălucirile dobândite în viața, și te smerești cu reală modestie în fața lui Dumnezeu. Atunci nu te vei simți degradat, ci iubit, cu sufletul purificat și, în final, mai înălțat și mai onorat ca niciodată. De multe ori nu ajungi la aceasta din urmă până nu treci prin cea dintâi.

1593
A-ți iubi aproapele tău, pe care aproape că nu-l cunoști, și a-ți ierta pe toți inamicii fără excepție nu este deloc chiar atât de simplu, nu pentru că nu vrem, ci pentru că aparent nu putem. Dar aceasta nu este nicidecum o scuză, de vreme ce nu am încercat așa ceva niciodată în mod serios sau de vreme ce am încercat de câteva ori fără succes. Fără doar și poate, acest proces este o lecție destul de dificilă care se învață treptat-treptat, numai după ce pornești a-ți educa cu toată severitatea sufletul, autoconcentrându-te, citind și experimentând zilnic în această direcție. în cele din urmă, egoismul, disprețul și urile din tine te vor părăsi pe rând, pe rând și vei reuși să-ți faci din suflet un lăcaș nobil al iertării și al dragostei universale.

1594
Un nou tip de felicitare: �Iartă-mă că te felicit abia după o lună cu ocazia împliniri a 40 de ani de viață, dar, la vârsta asta, când îți ascunzi cu tristețe și abilitate numărul anilor și când nu mai aduci deloc vorba de timpul lăsat în urmă, știu că nu-ți face chiar atâta mare plăcere să-ți amintesc cu insistență că ai început să îmbătrânești. în anii ce vin te voi felicita după două-trei luni de la ziua nașterii tale sau te voi felicita pentru perioada îndepărtată, de acum două decenii, când împliniseși 20 de ani, și sunt convins că nu te vei supăra..."

1595
Entuziasmul este flacăra luminoasă care izbucnește din sufletele încinse la maximum de căldura și de forța frumuseții, a adevărului sau a dreptății.

1596
Poeții netalentați găsesc totdeauna suficiente resurse intelectuale spre a-și ascunde sărăcia și banalitatea gândirii printr-o abundență de prețiozități, prin alambicarea unor idei simple, până obțin efectul unor extravaganțe cerebrale complicate care mimează destul de bine talentul de care sunt totuși foarte departe.

1597
Nu produc aceleași fructe fantezia nerodului cu cea a înțeleptului.

1598
De când lumea, o femeie frumoasă obține dreptatea cu mult mai repede decât una urâtă, dar o plătește de obicei mai scump.

1599
Deseori personajele joacă scriitorilor câte o festă nebănuită. Ei le concep într-un fel în cărțile lor, iar ele apar în alt fel, cu mult mai bogate în trăsături și semnificații decât au fost plăsmuite inițial, eliberându-se complet de sub tutela creatorilor. Așa se face că unele personaje negative, elaborate cu multă aversiune de autori, capătă, independent de voința acestora, o vitalitate dublă față de cele pozitive, bine susținute de plăsmuitorii lor.

1600
Așa cum, prin traduceri, Shakespeare a fost învățat să vorbească perfect românește, prin același procedeu, Eminescu vorbește astăzi engleza și alte zeci de limbi ale omenirii.
Hârtia nu roșește, dar îi face pe alții să roșească.

1602
Cine nu se admiră niciodată învinge totdeauna.

1603
Pavăza patriei trebuie să fie mereu mai tare decât spada inamicului, astfel ca din spatele ei să țâșnească fulgerător spada țării oricând mai tare decât scutul inamicului.

1604
Lașitatea - sora trădării.

1605
Legea este bună, părând chiar perfectă, atunci când nu mai impune introducerea altor legi ajutătoare ei.

1606
M-am întrebat adeseori cu teamă dacă nu cumva setea mea de a ști totul, de a avea cât mai multe cărți, de a le devora și de a mai cumpăra în continuare altele și altele, m-am întrebat oarecum înspăimântat dacă asemenea aviditate infinită nu ascunde cumva un nou fel de avariție, un nou fel de egoism morbid, de o esență ceva mai subtilă și mai nobilă (într-un fel scuzabilă), dar totuși păstrând caracteristici certe de avariție comună și de egoism ordinar.

1607
Mila pasivă nu este un sentiment nobil, căci echivalează mai degrabă cu nepăsarea și ipocrizia. Mila trebuie să facă ceva, trebuie să ajute cu ceva, fie măcar și cu un sfat util, dar numai în cazul când nu generează o stare mai rea celui compătimit sau când nu afectează legile omeniei.

1608
Cine se întreabă și se miră des bate la porțile filosofiei.

1609
Omul este cu adevărat puternic și invulnerabil doar atâta timp cât este drept.

1610
Muzica și frumusețile naturii nu se înțeleg niciodată mai bine ca atunci când ești îndrăgostit.
Natura l-a delegat pe om să-i fie purtătorul ei de cuvânt. De aceea, omul nu ar trebui să uite niciodată că, într-un fel, înțelepciunea lui este înțelepciunea naturii și poate chiar a universului întreg. Aceasta ar fi o sarcină care presupune că omul va trebui să-și asume toată răspundere față de natura în mijlocul căreia trăiește, fiind avocatul ei, apărătorul ei etern și nu distrugătorul ei.

1612
Cel mai rău om a profitat cel puțin odată de omenia și de bunătatea cuiva, iar atunci el a primit de fapt o înaltă lecție morală, pe care tot nu a înțeles-o.

1613
Dacă ai avut forța să-ți sfărâmi lanțurile și cătușele cu care ai fost înjosit, trebuie să ai în continuare tăria și obligația morală să le sfărâmi și pe cele ale înlănțuiților din jurul tău.

1614
Când ne întoarcem acasă ori în locurile natale după o călătorie îndelungată de pe tărâmuri depărtate și străine, atunci parcă toate lucrurile cunoscute din jurul nostru le găsim învăluite într-o atmosferă stranie, inefabilă, oarecum de nerecunoscut la prima privire. Toate ni se par fie mai mari, fie, în general, mai mici decât sunt, încât trebuie să treacă o anumită perioadă de timp pentru a ne reacomoda cu locurile de baștină. Călătoriile ne modifică spațiul interior al percepției.

1615
In jurul oamenilor mari se țes întotdeauna mituri interesante. De altfel, miturile înseși fac să vehiculeze mai repede celebritatea acestor oameni.

1616
Cine încearcă să adauge câteva pete de culoare pe aripile unui fluture sau pe petalele unui crin, oricât de mare talent ar avea, urâțește sau ponegrește natura.

1617
Dragostea este cel mai subtil instrument de cunoaștere al caracterului omului, în primul rând, și abia în al doilea rând al naturii înconjurătoare.
Orice țară trebuie considerată ca o verigă indispensabilă din lanțul omenirii. Ruperea acestei verigi afectează indirect sau chiar la distanță
tăria întregului lanț.

1619
Dreptatea înzecește curajul și puterile celui slab.

1620
Sfaturile și mărturiile muribunzilor sunt mai sincere ca atunci când erau sănătoși.

1621
Când, într-o bucată de proză sau într-o poezie, insiști să îi spui cititorului totul, în afară de faptul că s-ar putea să pari pedant, și astfel să-l plictisești grav, vei proba că nu-1 respecți și că nu ai încredere în inteligența și imaginația lui cu care își poate duce la capăt, fără ajutorul nimănui, toate reprezentările ce și le-a format singur. în plus, îi jignești toate capacitățile lui de percepție și riști să-l dezguști.

1622
Unii oameni plecați în căutarea celor care s-au rătăcit se rătăcesc și mai rău.

1623
Când te pleci înaintea rațiunii unui înțelept, îți înalți propria rațiune.

1624
Deseori remușcarea înseamnă revizuirea, reînvierea, reprimenirea și reînălțarea conștiinței.

1625
Viața este un imperiu pe care fiecare om are dreptul să și-l guverneze așa cum crede el de cuviință că este mai bine, având însă grijă ca să nu intre în conflict cu propria lui conștiință și cu conștiința majorității semenilor săi.

1626
Cele mai respingătoare femei nu sunt cele urâte, cât cele lipsite de feminitate.

1627
Adevărul rămâne scheletul virtuții.
Boala somnului... Iată o boală specială cu al cărei microb am putea potoli nebuniile multora, luptând cu deosebit succes împotriva tuturor oamenilor răi și a tuturor lepădăturilor pământului. De vreme ce nu avem dreptul să-i ucidem, cel puțin să-i ținem adormiți tot restul vieții pentru crimele comise. în felul acesta i-am deposeda de timpul util pe care ei I-ar folosi în producerea faptelor rele.

1629
Totdeauna spunem că primează interesele generale ale obștii, și abia la urmă cele particulare, dar niciodată nu explicăm de ce. Motivul real este că interesele particulare sunt deja incluse în interesele generale.

1630
Inspirația este ca un torent: când plouă mult, dă peste margini, iar când este secetă, seacă complet. Ca și ploaia, nu știi când vine și când pleacă, dar poți afla singur locurile ploioase și poți ocoli totdeauna locurile secetoase.

1631
Piramida lui Keops a existat mai întâi în capul cuiva, abia apoi pe malurile Nilului.

1632
Când ești temut de unul, trebuie să te temi la rândul tău de mai mulți.

1633
Același minut pare scurt pentru cei grăbiți, lung pentru cei plictisiți, sfânt și lăudat pentru îndrăgostiții regăsiți și blestemat pentru cei care pățesc o nenorocire.

1634
Adevărul poate fi rostit oricând, dar este mai bine să așteptăm un anumit moment critic când trebuie rostit cu tărie: momentul adevărului.

1635
Pentru a scrie un singur vers bun, pe lângă talent, este necesar să fi citit înainte o mie de versuri foarte bune!

1636
Ziua care a apus astăzi trebuie să fie pentru noi ca bobul de grâu îngropat într-un pământ roditor ce-l va face să răsară mâine, purtând în el pluritatea rodniciilor ancestrale pentru viitorime.

1637
Modestia omului poate fi asemănată unui aisberg: ceea ce se vede în afară este abia o zecime din ceea ce stă ascuns în profunzime, sub valurile oceanului.

1638
Ador ciocârlia pentru că se înalță până la nori, de unde ne trimite o ploaie de triluri, dar nu disprețuiesc nici molatecul și modestul melc care, dintre toate viețuitoarele pământului, este singura ce lasă cu răbdare o dâră strălucitoare pe unde trece și singura ființă ce poate merge cu siguranță pe muchia unui brici fără să se taie.

1639
Eroii nu au nevoie de laude, dar nici de critici. Cei care încearcă să diminueze sau să înjosească faima unui erou, nu reușesc decât să o înalțe tot mai sus.

1640
Caricatura strâmbă trăsăturile fizice ale oamenilor ca să le îndrepte pe cele de caracter.

1641
- Pe omul acesta, din cauza bunătății lui, o să-l calce toți în picioare și-o să ajungă rău, fiindcă are o fire moale ca un terci.
- Da, dar fii atent, căci în realitate este terci de ciment!
-
1642
Nu trebuie disprețuit rolul de bază al realului comun numai pentru motivul că nu corespunde întru totul idealului absolut.

1643
Așa cum există o dragoste platonică, am văzut că există și o ură platonică, bine disimulată. Ea se manifestă prin actele de caritate, făcute de ochii lumii, prin comportamentul rece și disprețuitor al unor filantropi bogați care nu sacrifică nici unu la mie din averea lor, dar care știu să organizeze apoi coruri infinite de laude exagerate într-o mass media bine remunerată
din banii plătiți de ei.

1644
Cine se simte în cireadă bine și fericit, zburdând de-a lungul și de-a latul țarcului închis, merită să stea în cireadă, căci sfârșitul tuturor vitelor va fi la abator!
Unii care pozează în mari neînțeleși nu au înțeles nici ei nimic din clocotul vieții din jur.

1646
Niciodată noțiunea de predominat nu este inclusă sufletește în cea de predominant, ci numai fizicește.

1647
Nu cumva omenirea se civilizează în prezent cu viteza acului de la ceasornic care indică ora și se distruge cu viteza acului care indică minutele?

1648
Istoria, după câte vedem, pare a fi un mare poem al trecutului, la care contemporaneitatea îi adaugă evenimentele prezentului destinate interpretării viitorului.

1649
Lacrimile strămoșilor: roua de pe mormintele lor.

1650
Fără ambiție, înțelepciunea noastră, aptitudinile rare și capacitatea de muncă nefolosită nu ne vor servi la nimic.

1651
Îmbujorarea obrajilor după ce ai mințit este începutul sincerității. Detectorul de minciuni va fi de prisos în asemenea cazuri.

1652
Să preferăm exactitatea ideilor proprii legate de interesele noastre înainte de exactitatea ideilor străine legate de interesele lor.

1653
Comparativ cu religia creștină, filosofia și logica au modificat prea puțin fondul naturii omenești; în schimb le-au modificat în mod evident forma exterioară, disciplinându-i gândirea și perspicacitatea.

1654
Crinii plantați în bălegar știu să transforme miasmele putrefacției în parfumuri sublime, dar vedem că și unii oameni știu să facă același lucru din ceea ce alții numeau deșeuri.

1655
Dragostea a ars în flăcările ei mai mulți oameni decât flăcările tuturor războaielor.

1656
Numai înlănțuiții știu cu adevărat cât de scumpă este libertatea! Puțini au putut să-și transforme lanțurile în aripi de oțel țâșnind cu ele ca niște rachete spre cerul liber, în zboruri supersonice!

1657
Există oameni care sunt mari titani în societate, dar niște simpli sclavi neputincioși, cu totul supuși și cu atitudini de pigmei poltroni în fața soțiilor lor care îi tiranizează acasă într-un fel care i-ar descalifica din toate pozițiile sociale înalte ce le dețin.

1658
Structura spirituală a literaților este în general analitică, cea a matematicienilor - sintetică. Din această cauză, nu o dată au existat conflicte de idei între cele două categorii intelectuale, fără ca unii sau alții să aibă perfectă dreptate.

1659
O funcție birocratică proliferează alte funcții subalterne birocratice, în progresie aritmetică; iar funcțiile birocratice subalterne proliferează, la rândul lor, alte funcții subalterne, în progresie geometrică, toate fiind diriguite, de obicei, de oameni a căror competență este direct proporțională cu micimea importanței lor, necunoscând nici o progresie.

1660
Bârfa dușmanilor este cea mai bună campanie pe care, fără să știe, ei o duc cu succes în favoarea noastră.

1661
Ce ironie pare faptul că unii se tem cumplit de moarte, deși, la drept vorbind, ei au murit spiritualicește deja de mult, încă din timpul vieții!

1662
A muri glorios este în primul rând datoria celor care au trăit rușinos.

1663
Religia îi spune morții �viață veșnică" și credem că are dreptate, întrucât Dumnezeu, care a făcut ca atomul, cu subdiviziunile lui lipsite de viață, să fie... nemuritor, nu putea ca ființei celei mai iubite din creația terestră să-i rezerve un statut atât de limitat, ci i-a destinat o existență cu două faze avatarice: una temporară, sub formă materială, și una eternă sub forma spirituală, din substanțe necunoscute nouă, dar mult superioare atomului.

1664
Venim din și plecăm spre Infinit...

1665
Cu cât dimensiunea sufletească a omului este mai mică, cu atât smerenia lui în fața oamenilor atotputernici este mai mare.

1666
Dispozițiile noastre sufletești alternează ca ziua cu noaptea.
Din păcate, unii au nopțile prea lungi sau nesfârșite.

1667
Mulțumirea deplină seamănă întrucâtva cu desăvârșirea.

1668
De multe ori câinilor blânzi Ii se pun botnițe ca să nu muște și să se creadă că sunt răi. în plus, mai sunt ținuți și legați, iar câinilor răi Ii se dă libertatea de a umbla pe unde vor și de a mușca pe cine vor.

1669
Necesitatea este însăși vocea naturii.

1670
Necesitatea poruncește legii scrise, fiindcă totdeauna este mai îndreptățită decât ea.

1671
Cel care nedreptățește își scurtează viața.

1672
Unii urăsc dreptatea pentru că, fiind puternici, nu vor sau nu pot să o săvârșească.
Nu trebuie considerat nenorocit și nici demn de prea multă milă acela care, trăindu-și nenorocirea, consimte deplin la ea.

1674
Când ești nenorocit, să treci senin prin fața dușmanului care te sfidează.

1675
Nu trebuie să aprobăm nedreptatea nici chiar dacă aceasta i s-ar aplica celui mai rău dintre dușmanii noștri.

1676
Timpul diminuează calitățile celor care țin neapărat să cucerească nemurirea prin expunerea îndelungată și fără nici o utilizare a calităților lor.

1677
Alungăm adesea cu dispreț oameni de care nici nu bănuim că vom avea în curând nevoie și îi rechemăm apoi umilindu-ne în fața lor, deși atunci riscăm a fi refuzați de dânșii cu demnitate.

1678
Nu există dorințe mai nelimitate decât cele ale neputinței limitate.

1679
Dacă mulți oameni sunt nerecunoscători cu noi după ce le-am făcut un bine, acesta nu este un motiv ca să încetăm a mai face bine oamenilor de câte ori ne stă în putință a-l face.

1680
Când te îndepărtezi de pământ pătrunzând adânc în cosmos, simți fără să vrei că începi să devii un adevărat filosof ori un fel de mică planetă
a Soarelui.

1681
Dacă oamenii s-ar ajuta totdeauna între ei fără condiții, nimeni nu ar mai avea nevoie de compătimirea cuiva.

1682
Norocul care durează prea mult începe să nu mai fie simțit de cel norocos.

1683
Mulți am avut noroc, dar nu l-am observat decât atunci când l-am pierdut, deoarece ne-a lipsit arta de a recunoaște imediat norocul și de a ne folosi imediat de el când l-am avut.

1684
Nenorocirea vine adesea în urma norocului ca să îndrepte caracterele pe care acesta are obiceiul să le corupă.

1685
Norocul nu se lasă cumpărat cu bani oricât de mare sumă i-ai oferi.

1686
Să adoptăm noul ca punct de plecare și să apreciem vechiul ca punct de reper.

1687
Obiceiul este vadul adânc, și adesea foarte șerpuit, pe care îl sapă cursul vieții noastre și pe care uneori fiecare ne silim să-l mai îndreptăm puțin prin locurile unde vedem că ar fi cu putință.

1688
Oamenii mici au plăcerea diabolică de a descoperi plăcerile mari ale oamenilor mari și de a le vâna apoi într-un fel zgomotos, cu trâmbe și surle, lipsit de orice stimă și înțelegere, spre a dovedi parcă și mai mult micimea lor sufletească pe care au nerușinarea să o numească... perspicacitate!

1689
Omul inteligent dar needucat este ca o piatră prețioasă montată pe un inel de plumb.

1690
Dezordinea din jurul și din exteriorul unui om, dacă persistă des, arată că aceeași dezordine există și în interiorul lui sufletesc.

1691
Ordinea frânează viteza timpului și deseori îl învinge.

1692
Ceea ce place multora, dacă-ți place și ție și nutrești dorința de a trece de la admirație la stăpânirea obiectului admirat, atunci numeroase necazuri vei avea, până ce-l vei dobândi, iar uneori chiar și după aceea.
Perseverența îndelungată a celui slab este cu mult mai rodnică decât orice efort mare al celui puternic.

1694
Scopul poeziei este de a contribui la elevarea sufletelor omenești, de a le rafina cugetul lor nemuritor și nu de a-i omorî pe oameni cu finalități.

1695
Este mai ușor să cucerești un popor decât să-l menții cucerit.

1696
Anticiparea nenorocirilor te ferește de nenorocire, iar anticiparea bucuriilor viitoare grăbește sosirea bucuriilor căci, dorindu-le necontenit tot timpul, ne hotărâm mai repede să pornim întru întâmpinarea lor.

1697
Oamenii de aur preferă să mănânce numai din vase ieftine; oamenii ieftini preferă să mănânce numai din vase de aur.

1698
Nevoia naște îndemânarea, iar de îndemânare lenea se teme mai mult ca de orice.

1699
Prilejul este puternic numai câteva momente. Și numai atunci trebuie să-l speculezi. în celelalte împrejurări, deși slab, el ți se poate dovedi chiar dușman.

1700
Cine face ce vrea greșește cât poate.

1701
Memoria leneșă este o consecință a faptului că și stăpânul ei a fost un mare leneș.

1702
Nu te teme când leneșul te amenință: nu se va ține de cuvânt.

1703
Vei rămâne în urmă când zici: �Las1, pe urmă!...�

1704
Cine seamănă sămânța lui^mâine* culege fructul lui niciodată*

1705
Câinele care latră mai mult capătă fie osul cel mai mare, fie un picior în spate.

1706
Cu o lupă de gheață poți aprinde un foc de la razele soarelui.

1707
O zi în care ai realizat ceva deosebit îți mai prelungește viața cu un an.

1708
În pofida tuturor piedicilor întâmpinate în cale, nu există geniu nerealizat! Aceasta pare să fie o măreață lege. Vulcanii și izvoarele nu pot fi oprite să izbucnească; ba mai mult: ele izbucnesc cu și mai mare tărie când le astupi!

1709
Munca cinstită, făcută cu tragere de inimă, este loteria la care toate numerele ies mereu câștigătoare.

1710
Cine este punctual dovedește în primul rând că are cuvânt; cine are cuvânt dovedește că este om cinstit. Așadar, punctualitatea este cel mai adesea cartea de vizită a cinstei unui om.

1711
Uneori cuvintele de batjocură date de unii pot deveni cuvinte nobile, cu care alții se mândresc. Americanii îi numesc pe japonezi workaholici, pentru că îi consideră ca pe niște furnici sau roboți cărora le place să muncească necontenit, fără a gândi prea mult ce fac, ceea ce nu este adevărat (work, în engleză, înseamnă muncă, iar combinația a ieșit de la work:oholic - muncă- alcoolic, precum și cuvântul choc/atho/ic-mâncătoi de ciocolată). Dar japonezii nu s-au supărat, ci chiar se mândresc că sunt numiți workaholici de către americani.

1712
În fața răcnetului de leu, furia și urletul lupului devin jalnice schelălăituri de frică.

1713
Ceea ce cinstea și adevărul nu pot să îndrepte, îndreaptă forța.

1714
Mânia întărește forța, dar îi scurtează durata.

1715
Nu știi cât de bună este șeaua până nu cumperi și calul.

1716
Repararea și reconstituirea celor șapte minuni ale lumii antice ar fi, într-adevăr, a opta minune a lumii.

1717
Piatra cea mai moale ascute oțelul cel mai tare.

1718
Mai bine te înțelegi cu un măgar încăpățânat decât cu un prost-crescut.

1719
Ce n-ar da un surd ca să audă toate înjurăturile dușmanilor lui!

1720
Cine-și cotonogește măgarul îi va căra povara sau și mai rău: va căra și măgarul, și samarul!

1721
Calul speriat se duce în prăpastie cu căruța și cu stăpânul din ea, cu tot.

1722
Decât să mă lauzi că sunt bun, mai bine să mă sfătuiești cum pot deveni și mai bun.

1723
Exemplul este învățătura instantanee.

1724
Câinele de vânătoare tresare și este gata de acțiune numai la auzul cuvântului �iepure".

1725
Puterea mulțimii este o sumă imensă a tuturor forțelor slabe dezlănțuite simultan.

1726
Nu ai dreptul să te îndoiești de ceva dacă nu cunoști nimic despre acel ceva.

1727
Trecutul este dascălul prezentului.

1728
Înțelepciunea este cârma vieții.

1729
Cine suferă pentru dorința de a cunoaște - atunci când va cunoaște ceea ce a dorit, sau nu va mai suferi deloc și nu va regreta că a suferit sau va suferi și mai mult...

1730
Când începi să știi câte ceva, ai impresia că știința are vastitatea unui lac pe care ai putea să-l traversezi cu ușurință cu un anumit efort; când știi mai multe, îți dai seama că știința are dimensiunile unei mări oarecum accesibile unei călătorii, dar când te avânți pe această mare, vezi că ai nimerit totuși într-un ocean imens și greu de traversat. Când, în sfârșit, ai ajuns să crezi că știi totul, te convingi că te afli de fapt în mijlocul unui cosmos infinit, plin de legi și de întrebări fundamentale, toate la un Ioc formând adevărata știință - Știința Totală - din care această super-civilizată omenire nu a aflat nici măcar un sfert din ceea ce trebuie. Abia atunci îți dai cu tristețe seama că într-o viață efemeră de om nu poți afla mai nimic, că nu știi cine știe ce, că nimeni nu a știut vreodată ceva desăvârșit; că, de fapt, nici cel mai genial savant nu a știut altceva decât o infimă parte din acest infinit, ceea ce seamănă mult cu un fel de nimic superior. Și, totuși, perseverăm și perseverăm, năzuind spre absolutul cunoașterii care este un frumos miraj la orizont, o fata morgana care ne cheamă continuu și în care vom persevera să credem cu și mai mare încăpățânare!

1731
De când știm cum luminează stelele, de când știm mecanismul propagării luminii, parcă și mai frumos strălucește soarele pentru noi.

1732
Unii oameni sunt ca lumina unor becuri prea puternice: cu cât strălucesc mai orbitor, cu atât se ard mai repede. De atâta incandescență, filamentul vieții lor se consumă înainte de termenul normal.

1733
O carte de călătorii poate înlocui destul de bine o călătorie cu vaporul în jurul lumii sau o escapadă extraterestră cu o navă cosmică, transportându-ne, ca și aceasta, în depărtări nebănuite, la care știm aproape sigur că nu vom avea accesul niciodată. Ba chiar mai mult: citind acea carte, vom afla amănunte atât de interesante pe care nici călătorii care au străbătut nemijlocit acele trasee nu le cunosc cu adevărat.

1734
Cu fiecare greșeală devenim mai înțelepți, dar făcând numai greșeli ne plasăm departe de înțelepciune.

1735
Când la cârmă se află un înțelept, fericiți vor fi oamenii cinstiți și amară
viața celor ticăloși!

1736
Pe oamenii foarte înțelepți trebuie să-i menajăm cât putem și să-i promovăm în funcțiile cele mai înalte și mai responsabile, fără să le stoarcem vlaga. Timpul lor trebuie economisit și prețuit la maximum. Ei sunt cu adevărat niște comori rare ale pământului, iar înțelepciunea lor trebuie făcută folositoare pentru binele națiunii și a întregii omeniri.

1737
Omul înțelept nu se lasă impietat nici de neșansă și nici de noroc.

1738
Încurajându-i moral și material pe înțelepți, îi facem și mai înțelepți.

1739
Poate că ar cam trebui să avem un creier și-n inimă; sau inima să posede măcar un ochișor!

1740
Un surd prieten cu un orb nu poate fi deloc o tovărășie rea.

1741
Fără a fi bolnavi, după fiecare prostie înfăptuită, pe proști o să-i doară mult capul.

1742
Și mâna, și piciorul înțeleptului par a avea o inteligență a lor aparte.
Nu știm de ce, dar există oameni care par înțelepți doar în casă la ei și în curtea lor. Când îi scoți puțin afară, îți schimbă pe dată impresia.

1744
Viața unui mare înțelept pare că prețuiește mai mult decât viața tuturor proștilor de pe pământ. Dar asta nu înseamnă că trebuie să pustiim pământul, mai ales că legile vieții nu fac discriminări între viețile conside-rate superioare și cele inferioare. Viața este viață, iar viețile oamenilor trebuie respectate oricum, fără discriminări eclectice.

1745
Din fericire, prostia nu este decât rareori ereditară. Așa că din oameni proști se pot naște oameni înțelepți. în acest caz prostia pare folositoare, trebuind iertată, pentru că își răscumpără în modul cel mai onorabil greșelile.

1746
Nu o dată critica literară a căutat să dea la iveală rodul bogat, treierând șure întregi de paie fără spic.

1747
Am văzut nebuni care aruncau cu pietre în soare.

1748
Oricât ar fi apa de bună, nimeni nu se ostenește să scoată apă din puțul de lângă izvor.

1749
Trebuie să creezi speranțe chiar și când totul este pierdut.
Numai speranța ne mai poate menține în asemenea cazuri.

1750
Căința costă foarte scump. Iată pentru ce trebuie să evităm a-i afla vreodată prețul.

1751
Greșește mai rău cel care văzându-1 pe altul greșind serios nu caută să-l îndrepte imediat.

1752
Greșelile mici trebuie iertate după ce sunt îndreptate de cel care le-a făcut; greșelile mijlocii trebuie considerate uneori începutul unor greșeli mari, iar acestea din urmă pedepsite în raport strict cu gravitatea lor.

1753
Când cineva este vinovat, atunci ori se arată foarte timorat și speriat în fața celor care-l cercetează, ori foarte smerit, jucând rolul unei persoane inocente, sau chiar face pe furiosul și grăbitul, ca să-i intimideze pe toți și să fie lăsat în pace. Dar tocmai aceste comportări îi trădează vina în fața anchetatorilor de profesie.

1754
Orice greșeală mică, dacă este comisă în locuri cu periclitate mare, poate fi considerată acolo o catastrofă în fașă.

1755
Vasele mari se pleacă în fața paharelor mici spre a le umple.

1756
Dintre zecile de chei de la cingătoare cea mai folosită este aceea care deschide toate ușile, pe când celelalte zornăie mult în fața fiecărei uși fără a deschide nici una.

1757
Tot lovindu-1, pământul moale se întărește.

1758
Sfaturile oamenilor învățați sunt ascultate mai mult după moartea lor decât în timpul vieții.

1759
Extremele sunt rare; numai media este densă.

1760
Puii de pești preferă apa limpede; peștii bătrâni o cam ocolesc.

1761
Geniul se naște din concizie, mediocritatea din prolixitate.

1762
Există oameni care caută fructele otrăvite cățărându-se cu eforturi mari în copacii care le produc, fiind foarte satisfăcuți atunci când au ajuns la ele. Ei își spun cu mândrie că munca le-a fost încununată de succes.

1763
Nu valorăm, de obicei, în fața lumii, nici pe jumătate cât ne autoprețuim.

1764
Steagurile cele mai prețuite sunt cele zdrențuite de gloanțe.

1765
Când cântă ciorile, privighetorile tac.

1766
Cine îndrăznește să zboare peste ape adânci trebuie să știe și să înoate.

1767
Taurul cu coarne mari poate fi împuns rău de cel cu coarne mici și ascuțite.

1768
In bătălie, sabia nu este apreciată după numărul de rubine cu care este ornat mânerul, ci numai după felul cum taie.

1769
Multe flori frumoase fac fructe amare.

1770
Câinelui prost care păzește găinăria îi fată vulpea în coteț.

1771
Când corabia grea de aur începe să se scufunde, corăbierul cel înțelept își salvează viața aruncând tot aurul în mare.

1772
Uneori și oile ar trebui să se îmbrace în piei de lupi!

1773
Când descoperim calitățile cuiva și când căutăm să le cercetăm în amănunțime, simțim că ele au început să devină puțin și ale noastre.

1774
După ce soarele apune dincolo de zare, rămâne ceva din frumusețea lui: reflexele strălucitoare care împânzesc cerul cu splendoarea măreției lor. Tot așa rămâne ceva frumos și după dispariția luminoasă a unui om.

1775
Inima bogată dorește puțin pentru ea, multe pentru cei mulți.
Marginea dorinței este o dorință mai mare.

1777
Inocența când vrea să mintă, spune minciuna învelită cu cristalul adevărului.

1778
Spune-mi ce dorești ca să-ți spun cine ești!

1779
Când ne încearcă o ispită, să ne întrebăm cu cât ne apropiem de maimuțe dacă o realizăm.

1780
La vremuri de răscruce trebuie oameni de răscruce!

1781
Cu cât un popor este mai cult, cu atât suportă mai puțin jugul asupritorilor și cu atât și-l va scutura mai repede.

1782
Eminescu este vocea poporului român rostită prin poezii și poeme, fiecare din ele fiind un tub de orgă din care va răsuna veșnic armoniile marii sale Simfonii lirice.

1783
Optimismul scepticilor și al pesimiștilor este parcă mai tonic și mai demn de atenție decât al celor care, în mod obișnuit, trăiesc într-o permanentă stare de entuziasm nejustificat.

1784
Adevăr bătut măr,/ Minciună - stăpână!

1785
Copilul mic, prin inocența lui totală, prin privirile sale candide, dezarmante și prin surâsul lui celest, venit parcă de undeva din transcendental, este tot ceea ce a produs pământul acesta mai frumos și mai pur, de-a lungul miilor de ani. Merită ca omenirea întreagă să se închine la icoana universală a Mamei cu Pruncul în brațe!

1786
Ghicitorii prezic ceea ce s-ar putea să se întâmple, știința arată exact ceea ce se va realiza. Este, evident, o diferență!

1787
Cine face astăzi eforturi grele de învățare, mâine va înțelege și va descoperi totul cu ușurință, iar poimâine va avea plăcerea să-l învețe pe altul.

1788
Zilnic ne dezamăgește câte o minciună pe care o crezuserăm ieri ca adevăr. Atât de multe adevăruri sunt îmbrăcate forțat cu haina minciunii și atât de multe minciuni au ajuns să poarte masca adevărului, încât ne este astăzi destul de greu să le mai deosebim una de alta. Avem, deci, nevoie de niște experți în cercetarea științei adevărului, ne trebuie poate această nouă disciplină - adevărologia - și, cu alte cuvinte, ne-ar trebui niște adevărologi!

1789
Cine se pricepe la toate abia ajunge să înțeleagă din fiecare câte puțin.

1790
Dacă criticul literar este prieten bun cu toți poeții și scriitorii, va fi un critic foarte subiectiv, riscând să fie nedrept.

1791
Când te împrietenești cu un om rău și ticălos, lumea te va considera la fel chiar și după ce ai rupt prietenia cu el.

1792
Egoiștii nu pot avea prieteni.

1793
Prilejurile mari trebuie speculate iar cele mici provocate să se ivească.

1794
Când prilejul bun trece nefolosit, îl urmează îndată regretele cele mari, care încep să devină consilierele tuturor.

1795
Cine poate preveni prilejul bun nu poate scăpa ocazia.

1796
Puneți oameni puternici în fața primejdiilor mari și ele vor părea mai mici.

1797
Promisiunile noastre cele mai frumoase le fac dorințele și limba, nicidecum posibilitățile și realitățile.

1798
Gloria aleargă după cel care o disprețuiește.

1799
Dați-i cuvântul prostului și își va pierde pe dată prestigiul (dacă credeți că înainte I-ar fi avut cumva).

1800
A fi puternic și bun înseamnă a fi de două ori puternic.

1801
Prostul care batjocorește un om superior este un criminal care ar trebui obligat să studieze amănunțit tot ceea ce a realizat acel om valoros În viața lui.

1802
Teme-te de reminiscențele unei iubiri care pot crește neîncetat, ajungând mai mare decât a fost acea iubire la început.

1803
Un lucru știu că este sigur: nesiguranța.

1804
O rugăciune spintecă cerul ca un bolid de foc, ca o săgeată de lumină, iar răspunsul vine sub formă de raze cuminecătoare: feedback-ul lui Dumnezeu...

1805
Se face o mare greșeală când unii trag semnul egalității între civilizație și tehnologia avansată a societății contemporane. Prima noțiune se referă la elevarea spiritului uman, pe când a doua la transferul unor rigide automatisme tehnice în corpusul spiritului elevat, ceea ce îi dereglează puritatea acestuia, cu care ne mândrim atât de mult.

1806
Caută întotdeauna numai căi virgine, neîncercate, dar înaintează fără teama de a te rătăci! Nu ai dreptul să te rătăcești de fiecare dată. Tot căutând și căutând mereu, este exclus să nu găsești ceva nou, revelator. Este imposibil să nu găsești o realitate ascunsă, ce părea insurmontabilă, din care vei extrage elemente indispensabile utilului contemporan.

1807
Răul din interiorul nostru tinde să echilibreze toate relele din afara noastră.

1808
În război, atât fricoșii cât și vitejii uciși de dușman vor purta același nobil nume: eroi.

1809
Promisiunea este mâna de fân legată de oiștea dinaintea măgarului, spre a-l îndemna să mai urce încă un deal.

1810
Nu este prostie mai mare decât a renunța la bunurile materiale prezente în favoarea bunurilor materiale viitoare pe care le consideri mai valoroase.

1811
Faptele glorioase din trecutul istoriei noastre sunt tot atât de contemporane nouă ca și cele care se petrec în prezent.

1812
Virtutea unui om poate birui viciile miilor de oameni.

1813
Fă-ți astăzi toate datoriile plănuite pentru viitor, ca și când va trebui să-ți închei chiar mâine rânduielile terestre.

1814
În clipa când se naște darul donatorului, de obicei, moare conștiința primitorului.

1815
Când prea mulți își dispută reputația unei păci, tot atribuindu-și prioritatea pacifismului, ei pot ajunge la o frumoasă păruială.

1816
Pentru unii bunul renume este cu mult mai important decât viața însăși.

1817
Inevitabilul este de două feluri: previzibil și imprevizibil.

1818
De obicei sărăcia este combustibilul bogăției.

1819
Bogăția excesivă se dovedește a fi în multe cazuri mormântul oricărei compasiuni față de restul omenirii mai puțin favorizată de soartă.

1820
Nu fi avar cu altul dacă nu ai fost niciodată cu tine însuți.

1821
Cel care dă sfaturi plângând este mai lesne crezut decât acela care te sfătuiește râzând.

1822
O ființă superioară venită pe Terra dintr-o planetă unde ar acționa numai legile absurdului, va spune cu siguranță despre civilizația noastră:
�Ce absurdă este lumea aceasta!"

1823
Omul începe, timpul sfârșește ./Iar amintirea desăvârșește.

1824
Nimeni nu crede mai mult în puterile și minunile vieții ca muribundul care mai are de trăit doar un ceas.

1825
Cândva aveam obiceiul să mă uit atent la fețele tuturor oamenilor - cunoscuți, necunoscuți, rude, prieteni etc. - și să-mi imaginez scena morții lor, ultimele lor clipe de viață. Poate că în secundele când îi priveam erau foarte veseli, plini de exuberanță sau triști, gânditori, absorbiți de munca lor. Nici unul nu-și putea închipui prin ce prismă ciudată îl analizam eu atunci și ce gânduri sumbre îmi treceau mie prin minte în legătură cu finalul existenței lui, dar îi �reconstituiam" fiecăruia viitorul abstract, văzându-i pe toți mult mai în vârstă, obosiți de alergătura vieții, trași la față, zăcând pe un pat, fără speranțe, înconjurați de cei dragi și trăgându-și ultima suflare, plânși de toți. Niciodată nu mi i-am închipuit murind de accidente brutale ori foarte tineri, ci numai de bătrânețe, dar �văzându�-i așa, în clipele acelea mă apuca o mare milă de fiecare și, indiferent că îl cunoșteam sau nu, simțeam că-mi este din ce în ce mai drag, că ceva dureros mă leagă indisolubil de soarta lui, de existența lui unică și atât de efemeră pe această coajă de pământ. Ciudat, dar descoperisem o cale originală de a-i iubi pe toți oamenii, de a mă contopi cu existența lor prezentă și finală, care era deopotrivă atât a lor cât și a mea...

1826
Pare nedemnă fericirea la care nu ai ajuns prin luptă și suferință.

1827
Niciodată să nu vă grăbiți cu aprecierile definitive.
Aprecierea să fie ultimul cuvânt al cunoașterii.

1828
Adevărul suprem se va afla totdeauna în afara simțurilor noastre.

1829
Cele cinci simțuri sunt imperfecte și insuficiente față de atâtea alte mii de realități care le scapă.

1830
Are și sinceritatea o limită peste care nu-ți este îngăduit să treci.

1831
Nu-1 lăsa niciodată singur pe cel disperat.

1832
Din singurătate perpetuă pot izvorî toate viciile.

1833
Oamenii cu intenții rele sunt deseori volubili, plăcuți la vorbă și foarte sociabili până ce își văd scopul atins.

1834
In anumite cazuri, zvonurile care îi fac pe oameni fericiți ar trebui să nu mai fie împiedicate a circula liber, chiar dacă nu s-ar dovedi a fi sută la sută
adevărate.

1835
Suferința are totdeauna ambiția să se ia la întrecere cu durata vieții.

1836
Prostul înțelege foarte bine pe alt prost și îi dă totdeauna dreptate.

1837
Dacă după un succes mare nu afișezi nici un fel de mândrie, modestia face ca succesul să ți se dubleze.

1838
Nimic nu se câștigă mai greu și nu se pierde mai ușor ca stima și bunul renume.

1839
Talentul își propune totdeauna să atingă perfecțiunea. Geniul se manifestă altfel, de parcă ar dori să depășească atât eternitatea cât și desăvârșirea.

1840
Nu apreciem oamenii după câte știu, ci după cum aplică ceea ce știu.

1841
Talentele oamenilor zac în străfundul spiritului lor ca perlele ascunse de natură în adâncurile mării. Dar uneori vreo întâmplare neprevăzută și izbăvitoare scoate de sub nămolul unor pasiuni întunecate aceste perle prețioase care altminteri ar fi fost predestinate să rămână ascunse pentru totdeauna în zonele abisale ale firii omenești.

1842
Femeile frumoase își așteaptă cu pasivitate norocul de la frumusețea lor, celelalte de la inteligența, munca intensă și iscusința lor în luptă cu viața. Este una din cauzele care le determină adesea pe primele să se plângă de noroc când tinerețea le părăsește, iar pe celelalte să reușească mai totdeauna în viață.

1843
Nirvana budistă reprezintă o singurătate apriorică a spiritului izolat în igrasia plină de beatitudinile morfeice ale neantului imaginativ.

1844
Nu sunt atât de handicapat pentru a comite numai filosofie existențialistă, dar nici atât de indiferent pentru a nu combate materialismul vulgar și vulgarizat. Sunt însă destul de decis să fiu generos cu toate ideile originale care vin din profunzimi eterice spre a se asocia cu agresivitatea spiritului meu ce tinde dintotdeauna să expandeze doar pe verticalele cunoașterii.

1845
Am căutat cea mai plăcută dintre delectări și atunci am găsit povara sfântă a crucii lui Hristos care cu cât este mai grea, cu atât devine mai înălțătoare.

1846
Timpul distruge la suprafață, dar clădește în interior.

1847
Oricât ar fi timpul de scurt, folosirea lui integrală, în succesiuni calculate științific, îl va face destul de lung pentru fiecare din noi muritorii de rând.

1848
Þinta vieții o fixează înțelepciunea, iar cârma norocul.

1849
Facem mari eforturi ca să uităm lucrurile neplăcute și să ținem minte pe cele folositoare. Dar, în pofida eforturilor noastre deliberate, se întâmplă tocmai invers.

1850
Abia la bătrânețe simte omul prețul ireversibil al tinereții de care și-a bătut adesea joc cu o inconștientă cruzime. Abia atunci încearcă, stângaci și rușinat, să savureze viața, prețuidu-i adevăratele-i virtuți, printre care cele morale erau lăsate pe ultimul plan. Stingerea finală îi astupă însă gura înainte de a mai avea timp ca să dea celor tineri sfaturi inteligente. Și, la drept vorbind, chiar dacă apucă să le dea, oare câți tineri, prinși în zburdăciunea tinereții lor, le-ar mai asculta cu seriozitate?

1851
Omul comun se pare că își rânduiește viața 90% din planuri și doar 10% din acțiuni. Cine oare are forța morală să inverseze acest procentaj fatidic?

1852
O, de-ar trăi oamenii buni, inteligenți și valoroși cât de mult trăiesc majoritatea proștilor și a răutăcioșilor veninoși care devin longevivi fiindcă sunt veșnic fără griji și preocupări înalte!

1853
Tinerii văd viitorul ca pe un peisaj atrăgător, dar foarte îndepărtat, deși îl percep strălucitor, plin de promisiuni tangibile, toate privite printr-un fel de binoclu întors... Bătrânii văd, în schimb, trecutul prin cealaltă parte a binoclului vieții, adică foarte apropiat. Din această cauză, probabil, ei preferă ca să privească totul retrospectiv, vorbind mai tot timpul doar despre vremurile apuse. Fenomenul este perfect explicabil, deoarece bătrânii își trăiesc prezentul în trecut, pe când tinerii și-l trăiesc pe două planuri, atât în prezent cât și în viitor.

1854
Prezentul este floarea răsădită în trecut și înflorită astăzi, spre a produce semințele rodnice ale lui mâine.

1855
Dacă ne-am cunoaște cu exactitate viitorul, vă asigur că am înnebuni de spaimă pentru evenimentele lui rele sau ne-ar paraliza acțiunile prezente prin revelarea succeselor și bucuriilor viitoare. Iată pentru ce este cu mult mai bine să nu ne cunoaștem viitorul personal.

1856
Dumnezeu și entitățile superioare din cer, trăind în afara timpului și spațiului terestru, nu au nevoie de aceste repere spațio-temporale, sau, mai exact, au permanent în față trecutul, prezentul și viitorul, care sunt locate într-o a patra (sau a n-a) dimensiune. Există ființe omenești alese de divinitate spre a le comunica unele date despre viitor, atunci când cunoașterea lui este vital necesară pentru omenire. Altminteri, ferestrele viitorului sunt ermetic închise cu obloane justificat impermeabile mijloacelor noastre de cunoaștere.

1857
Există numeroși ghicitori, ghicitoare, vrăjitori, vrăjitoare, astrologi, șamani, cititori în zodii, în stele, în cărți, în tarot, în ghioc, în cafele, spiritiști, necromanți, chiromanți, divinatori, oameni cu așa numite puteri psihice, psihici, prezicători de viitor care cu toții pretind că ne pot spune cu precizie viitorul - și există destui amatori care îi consultă cu încredere, dar puțini se întreabă cu ce forțe întreprind ei asemenea sondaje în viitorul personal al nostru, iar dacă sunt întrebați, majoritatea vor răspunde invariabil și cu tonul cel mai firesc: �Cu forța psihicului nostru, domnilor, căci, spre deosebire de voi, oamenii de rând, noi avem un psihic special dotat cu anumite vibrații și cu forța divină pe care ne-a dat-o Dumnezeu." Și pentru a ne câștiga încrederea deplină, ei folosesc cruci, icoane, talismane și statuete sfinte, cărți religioase, apă sfințită, sfere de cristal etc., recurgând, cum s-ar spune, la �magia albă", în realitate, ea tot magie neagră este. Chiar dacă ne dau câteva repere interesante asupra viitorului, puterile folosite de prezicători vin cu cea mai mare certitudine de la demoni, ceea ce este o mare blasfemie și ultragiere a lui Dumnezeu, din punctul de vedere al religiei creștine. Toți lucrează cu forțe satanice, extrem de bine ascunse și perfect disimulate în nevinovate intenții ajutătoare nouă. Dar Creatorul, prin cuvântul Bibliei, a interzis în modul cel mai categoric cercetarea acestor profesioniști ai sondărilor în timp, iar cei seduși de dânșii vor fi desigur impresionați și entuziasmați la început de secretele aflate, însă, după aceea, toți, fără nici o excepție, vor plăti din greu curiozitatea lor, căci, exact când nu se vor aștepta, vor fi loviți cu pedepse dintre cele mai severe pentru încălcarea poruncilor divine cu care nu este de glumit. Și - ceea ce este mai trist - ei nici măcar nu știu de unde și din ce cauză li se trag pedepsele, care pot surveni după ani și ani de zile.

1858
Vina atrage totdeauna pedeapsa, ca un magnet.

1859
Câștigul luptei prin vicleșug (haideți să-l numim prin metode strategice) este tot atât de cinstit ca și câștigul prin forță, mai cu seamă atunci când ai de a face cu un dușman periculos și necinstit.

1860
Paharele pline cu alcool îți umplu burta și capul, dar te golesc de demnitate, de inteligență, de conștiință, de judecată limpede și de cinste.

1861
După moarte, valorile oamenilor se dublează, iar uneori se triplează în conștiința urmașilor.

1862
Cele mai mari nedreptăți se fac în numele dreptății și cele mai mari minciuni legalizate se fac în numele sfântului adevăr.

1863
Nedreptatea folosește cei mai iscusiți avocați.

1864
Toate viciile se hrănesc cu cele mai frumoase scuze.

1865
�Omul acesta are prea multe virtuți, spuse înțeleptul. Oare ce vicii de seamă stau ascunse în spatele lor?�
Voința ține adesea Ioc de putere, de inteligență și de noroc. Și ce este mai important, o face cu mult succes.

1867
�A voi, a vrea cu insistență, a ne forța voința până la limitele imposibilului, până la nebunie! Trebuie să vrem și să încercăm din răsputeri să vrem!" Aceasta să rămână una din devizele esențiale ale vieții noastre ce ne va transforma radical întreaga noastră existență.

1868
Frumosul este lipit cu priviri devoratoare de jur-împrejur.

1869
Cultură înseamnă a înțelege tot. Starea de semidoct te face să înțelegi numai jumătate din ceea ce este necesar, iar incultura este starea de a nu înțelege aproape nimic din esențele cele mai importante pe care ni le oferă viața.

1870
Cine ne silește să ne plecăm genunchii cu forța în fața a ceea ce nu ne place dă un semnal de alarmă rațiunii noastre să se ridice imediat la înălțime și să decidă ce are de făcut.

1871
Jar în inimă, clocot în sânge, fum în creier, flăcări în priviri și aripi la picioare - iată care ar fi o ultimă definiție, printre atâtea altele, a dragostei.

1872
Dacă adversarul care ne-a învins a avut o rațiune și o intenție mai bună decât noi, atunci se poate spune că am câștigat odată cu el.

1873
Dragostea este coroana superbă a naturii, alcătuită din cele mai frumoase flori, pe care ea o pune o dată sau de mai multe ori pe capul oamenilor, spre a le conferi o clipă de sublimă beatitudine.

1874
Cu cât ascunzi dragostea, cu atât ochii ți-o trădează mai mult.

1875
A iubi în zadar pare a trăi în zadar!
Dragostea este primăvara sufletului care silește să înflorească atât crinul cât și ciumăfaia.

1877
Dacă s-ar vindeca dragostea cu iarbă și frunze, de bună seamă că pământul ar rămâne ca Sahara de pustiu.

1878
Te iubește cu adevărat numai cine îți poate usca lacrimile izvorâte din zbuciumul inimii.

1879
Legea dragostei este întâmplarea neprevăzută.

1880
Iubirea transformă pe lași în eroi, pe eroi în lași și pe oameni în neoameni.

1881
In dragoste, imposibilă este doar înfrânarea.

1882
Respinge iubirea cuiva și te va iubi de două ori mai mult.

1883
Ridurile feții sunt zăbrelele de după care cel bătrân nu are voie să iasă din închisoarea vârstei pentru a mai face aventuri. Dar cui îi place să stea la închisoare?

1884
Ura este lovitura de sabie a dragostei rănite.

1885
Iadul ar părea rai, alături de ființa iubită, și raiul ar părea iad, alături de persoana pe care nu o iubești.

1886
Nu încercați să le vindecați iubirea acelora care vă roagă, fiindcă, odată vindecați, s-ar simți mai rău decât erau înainte.

1887
Dacă am ști totul despre ființele adorate, nu le-am mai iubi cu aceeași intensitate ori nu le-am mai iubi deloc.
Chiar înșelată vizibil, dragostea continuă să spere și să creadă cu naivitate că se înșeală.

1889
Cine defăimează frumosul îi aduce o laudă sui generis.

1890
- Cât de mult mă iubești? își întreabă soțul soția.
- Exact cât mă iubești și tu...
- Cum? Numai atât?!

1891
Cine este iubit se crede o ființă importantă pentru întreaga societate; cine este urât se simte umil și inutil tuturor.

1892
Ne mărturisim cu greu dragostea din teama că secretul odată �vândut" ne va discredita definitiv în fața persoanei cu care voiam să fim întru totul egali.

1893
A renunța total la tine în favoarea altuia înseamnă a iubi pe cel favorizat.

1894
Cine se simte al doilea în inima ființei iubite luptă cu disperare să ajungă primul, iar dacă ajunge primul, vrea să-l alunge definitiv pe al doilea. Legile iubirii sunt aspre, inexorabile, extrem de dure uneori.

1895
Pentru cei iubiți de toată lumea iubirea ajunge să fie ultimul lucru care îi preocupă.

1896
Lacrima unei femei frumoase topește și-un ghețar.

1897
Mângâierea unei femei frumoase are mai multă forță decât pumnii unui atlet.

1898
Când dragostea se îmbolnăvește de turbare, se transformă în gelozie.

1899
Mincinosul și-l face cu ușurință prieten pe cel gelos.

1900
Cel care are femeie frumoasă nu va ști niciodată cine îi este prieten adevărat.

1901
Dragostea adună în granițele de foc ale imperiului ei toate minunile, toate ciudățeniile și toate contradicțiile existenței noastre: înălțare și cădere, mister și amăgire, zâmbete și lacrimi, plăcere și durere, spirit exultat și exacerbări carnale, trăiri eterate și implicări abjecte, muzică și poezie, dramă și pasiune, mândrie și umilință, vibrație puternică și apatie, trăiri intense și uitare, precipitare ferventă și regret, ardere imensă și stingere definitivă, facere și desfacere - totul urmând programarea divină materializată în dicteul imperios al hormonilor necesari perpetuării speciei; totul fiind, la urma urmelor, un joc subtil al vieții, de altfel bine sublimat și transfigurat în emanații afective spiritualizate, cu un exces de rafinament greu de penetrat de către ochii necunoscători și în fața cărora natura își ascunde triumfătoare și cu meșteșug scopurile-i precise, dar niciodată rău intenționate.

1902
Nu poate fi adevărată afirmația că pe cei mai mulți iubirea îi prostește. Dimpotrivă, le dă un plus de inteligență. In schimb, nu prea îi învață cam ce să facă cu ea în situațiile limită și, de aceea, o irosesc într-un singur scop: să devină și mai plăcuți. încercând toate variantele, ei reușesc în final să pară caraghioși. Dar aceasta este cu totul altceva.

1903
Cine a iubit de puține ori a iubit profund și nu a simțit niciodată animalul răbufnind din străfundul simțurilor lui. Dar cine a iubit de nenumărate ori cu superficialitate, a reușit să ajungă robul animalului din el, cu care zadarnic se luptă, căci totdeauna va fi cel biruit.

1904
Este revoltător și nedrept - poate nedreptatea cea mai strigătoare la cer - ca, în căsătorie, din cauza unor simple ambiții izvorâte dintr-un orgoliu morbid, să respingi persoana la care îți place să vezi un cumul de merite fizice, morale și intelectuale, și care te iubește peste limitele normale ale sentimentului erotic, părăsind-o în favoarea altei persoane ce le posedă într-o măsură mult mai mică, lipsită fiind în plus și de acea putere fascinantă de a te iubi cu patimă și devotament până la sfârșitul vieții și de a te înălța până la o fericire reală pe toate planurile existenței tale.
Greșeli de felul acesta devin, cu timpul, tragedii mute și de neînțeles, aflate într-un proces de continuă accentuare. Ele sunt oarecum fatale, iar absurditatea gestului de proastă inspirație se plătește cu ani grei de suferință ascunsă de ambele părți, fără ca regretele tainice ori căințele amare să mai poată fi de vreun folos cuiva cu ceva și fără să mai îndrepte în vreun fel situația compromisă definitiv într-o existență plafonată și trăită aproape în zadar.

1905
Nu oricine are talentul, măiestria și răbdarea creatoare să formeze oameni, adică să aleagă omul potrivit pentru cauza potrivită, spre a porni cu el un experiment temerar, de înnobilare a spiritului său după chipul și asemănarea maestrului, fără ca el să fie propriu-zis un guru. Dacă la acești factori mai concură cumva și norocul, atunci persoana aleasă devine, cu timpul, o încununare a idealurilor celui care și-a propus să creeze, printr-o continuă modelare spirituală, o personalitate nouă, superioară din punct de vedere intelectual și etic, demonstrând încă o dată posibilitățile epistemologice și practice ale pedagogiei bine mânuite. Drept urmare, va fi o adevărată plăcere să cunoști un astfel de om �recondiționat" spiritualicește, să vorbești cu el și să-i sondezi opiniile, care vor fi întotdeauna extrem de sincere și interesante. Reușita experimentului - în care mâna maestrului puțini o întrevăd - reflectă, în același timp, adevărul că, de fapt, orice persoană - chiar și dintre așa numitele persoane complexe și deosebit de culte - încăpute pe mâna unui asemenea maestru, încă se mai poate șlefui, evoluând pe niște trepte și mai înalte ale perfecționismului. Ele vor ieși din anonimat și vor deveni ceea ce trebuie să devină: personalități superioare de care societatea are nevoie oricând, mândrindu-se cu ele pretutindeni. Categoric, ne trebuie cât mai mulți oameni de acest gen; cât mai mulți modelatori de suflete.

1906
Iubirea este misterul care îmbină două ființe îndepărtate, uneori total diferite. Când acest mister dispare, diferențele și depărtarea apar în toată goliciunea lor, făcând ca deosebirile să se dubleze.

1907
Multe iubiri mor otrăvite de minciună.

1908
In momentul în care ai cunoscut o mare deziluzie în iubire, nu te mai poți teme de moarte.

1909
Când sentimentele iubirii depind de tine și le poți dirija precum vrei, atunci înseamnă că nu este vorba despre o adevărată iubire.

1910
Unii ar putea spune că iubirea pare a fi suprema operă spirituală a naturii, alții - umbra degetului lui Dumnezeu.

1911
Se pare a fi adevărat că iubirea fără puțină otravă nu are farmec. Otrava spirituală este când un conservant al ei, când un miraculos catalizator.

1912
Dragostea este un labirint agreabil în care cei intrați preferă să nu mai iasă, căutând să se rătăcească tot mai mult prin cotloanele ei înflorite și pline de parfum.

1913
Iubirea ascunsă este în general resimțită ca o comoară care nu trebuie etalată vulgului. Ea rămâne, neîndoios, cea mai curată iubire și are adesea puterile cele mai mari.

1914
Nu există iubire absolută, care să dureze toată viața. Iubirea perpetuă, cu nuanțe platonice, rămâne o frumoasă himeră. Desigur, iluziile agreabile au totdeauna nevoie de girul și de aparențele eternității, iar nouă, chiar dacă nu credem, ne place oricând să auzim refrenul muzical:
�Te voi iubi o veșnicie..."

1915
Dragostea și ura coabitează într-o zonă neutră, de penumbră; iar aceasta este gelozia.

1916
Gelozia se ascunde în tenebrele conștiinței, de unde privește realitatea cu ochi înspăimântați care măresc și deformează totul, până ce văd că mari umbre acaparatoare și aparente se însuflețesc și încep să amenințe din toate direcțiile.

1917
Greu își poate păzi bărbatul urât femeia frumoasă!
Femeia frumoasă este iubită de toți bărbații și urâtă., admirativ de toate femeile!

1919
Femeile urâte să nu se teamă de răutățile bărbaților urmăritori.

1920
Cine se ia la sfadă cu femeile a pășit deja prima treaptă a tribunalului.

1921
Femeia trebuie să fie blândă pentru un singur bărbat și sălbatică pentru intențiile rele ale celorlalți.

1922
Femeia bună este pentru bărbat ca o fântână cu apă rece în deșertul încins,
pentru cel însetat.

1923
Când pleci de lângă ființa iubită, nu lăsa să se acopere cu iarbă poteca pe care ai plecat, deoarece, la întoarcere, s-ar putea să găsești făcute alte poteci.

1924
Burlăcia: brațul stâng fără cel drept.

1925
Ne supunem cu plăcere soțiilor neascultătoare și comandăm cu asprime celor care ne ascultă.

1926
Fata căreia îi place să se plimbe mereu fără să spună unde se duce, se va plimba și mai mult când va fi soție, rătăcind pe vechile-i trasee.

1927
Din trecutul și din prezentul părinților răsare viitorul copiilor.

1928
Copiii și părinții nu trebuie să se invidieze vreodată între dânșii pentru unele realizări deosebite, ci să se bucure de succesele unora sau ale altora ca de propriile succese, căci, într-un fel, chiar sunt propriile succese.

1929
Dulceața și blândețea inimii de mamă constituie unicul balsam în stare să îndulcească cea mai mare amărăciune a unui copil, făcând-o să dispară ca un vis urât.

1930
Văzând o femeie necăsătorită că este însărcinată, lumea va fi cum e lumea de obicei în situații din acestea: scandalizată și înclinată să-i arunce în față blamul public, adresându-i cuvinte grele și diatribe înjositoare. Mai toți o vor considera o ființă josnică și păcătoasă. Din clipa când a devenit mamă, însă, și când fiecare o vede cu câtă duioșie își strânge pruncuțul la piept, toți o iartă și se uită la ea cu înțelegere ca la o nevinovată martiră. Prin miracolul purificator al maternității, blamul public dispare ca prin farmec.

1931
Maternitatea este apogeul feminității.

1932
Interesul: rădăcina omenirii; dezinteresul: rădăcina omeniei.

1933
Dacă mulți străini și-au dat fără ezitare viața pentru patria noastră, atunci noi cum să nu o iubim cu patimă și cum să nu ne jertfim fără ezitare pentru ea?

1934
Spre deosebire de minciună, adevărul nu trebuie niciodată inventat.

1935
Îngâmfarea și fumul vor totdeauna să se înalțe cât mai sus.

1936
Învățați-i pe oameni să devină ceva mai sentimentali, mai receptivi la cele sfinte, și pacea nu va mai fi deloc periclitată.

1937
Actorul, ca individ, exercită o profesiune râvnită de mulți tineri și comentată divers de restul cetățenilor, însă actorul, ca interpret, exercită o funcție etică imensă asupra unei națiuni sau chiar asupra unui grup mare de națiuni. în această privință, se poate afirma că rolul lui educativ este deseori la fel de mare ca al dascălilor din școli sau al preoților și pastorilor din multe biserici.

1938
Adevărul artei este verificat de inimă, adevărul științei este verificat de formulele matematice.

1939
Amintirile urâte au tendința să persiste mai mult decât cele frumoase.

1940
O ureche conduce adevărul spre minte, cealaltă spre inimă.

1941
Omul de bun simț roșește chiar și atunci când prietenul îi este dojenit de un străin.

1942
Nimeni nu mai stă să numere defectele prostului.

1943
Depărtarea apropie și mai mult sufletele celor îndrăgostiți, iar apropierea îi îndepărtează dublu pe cei ce se învrăjbesc.

1944
În câinele regelui nimeni nu îndrăznește să dea cu pietre, dar orice câine simplu are curajul să-l latre zgomotos și chiar să-l scarmene zdravăn.

1945
Lauda prea mare a cunoscuților aruncă o notă vulgară asupra virtuților noastre, reușind să le topească cu încetul, așa cum prea multe raze de soare reușesc să topească niște minunate statui de gheață.

1946
Cunosc un grup de oameni care au luptat asiduu pentru libertate și, după ce au obținut-o, se tem cel mai mult de ea.

1947
Ingratitudinea va fi totdeauna răspunsul unei binefaceri nesolicitate.

1948
Dacă nu-i poți citi gândurile în ochi, atunci vezi cam ce face cu mâinile...

1949
Chiar căzuți, nimeni nu poate îndoi stejarii cei falnici.
Când te părăsește inspirația, îți vine iute în ajutor rutina, dar ea este dușmana inspirației.

1951
Rechinii sunt mai prețioși aruncați de valuri pe uscat, decât în apă, ca să-i mănânce oamenii, după cum unii oameni ar fi mai prețioși aruncați de pe uscat în valuri - ca să-i mănânce rechinii.

1952
O cameră goală, încuiată bine vreme îndelungată, face pe mulți să creadă că înăuntru trebuie să fie numeroase obiecte de preț, despre care se vorbește cu interes și admirație. Așa se nasc legendele despre falsele valori.

1953
Chiar și acela care nu s-a împrumutat niciodată este totdeauna dator față de cineva, într-un fel sau altul. Nu există om fără datorii!

1954
Un secol pune totdeauna o întrebare mare, fundamentală - întrebarea secolului - iar celălalt secol, mai informat, răspunde chiar și la întrebările nepuse.

1955
Vulcanul: poetul... Lava: poezia!

1956
Cine face eforturi să-și arate înțelepciunea în locuri unde nu este cazul dovedește că nu s-a lepădat întru totul de prostie.

1957
Părul alb și suflet negru - nepotrivit și odios lucru ar fi.

1958
Vai de omul care maschează nesiguranța sub aparențele priceperii și ale siguranței!

1959
Cine abia a învățat să înoate numai în apa sărată mai mult ca sigur că se va îneca în apa dulce.

1960
Când se dărâmă munții, pier și nevinovatele flori, iar falnicii brazi se frâng.

1961
Am aprins flăcările cuvintelor și-a rămas cenușa uitării.

1962
Singura bogăție a lui Eminescu au fost luna, stelele, lacurile, izvoarele, cerul albastru, păsările și codrii patriei, care-i șopteau, prin susur și freamăt, versurile-i eterne. Dar, mai presus de toate, Eminescu poseda bogăția graiului popular și a celui cult, din care a împletit cunună de aur limbii române literare, făcând-o să devină mare, sonoră, plină de sensuri figurative noi și de incantații muzicale neegalate până astăzi.

1963
Luceafărul lui Eminescu a răsărit peste România, iar acum se înalță peste fiecare țară în parte. Nu peste mult timp, tot globul pământesc va privi cu uimire la acest astru valah uimitor de frumos care strălucește pe zi ce trece, din ce în ce mai tare, punând stăpânire asupra întregului univers literar.

1964
Unii gândesc mai mult decât acționează, alții acționează mai mult decât gândesc. Și unii, și alții greșesc. Intre gând și acțiune trebuie să existe un echilibru pe care cine nu îl va obține nu va realiza decât pe jumătate cele propuse.

1965
Mama ne poate aprofunda în gradul cel mai înalt viața noastră spirituală.

1966
Adevărul este mai presus decât iubirea și chiar mai presus decât libertatea, deoarece el crește pe culmile iubirii și ale libertății.

1967
Tovarăși, ne-ați promis o democrație și ați realizat o demoncrație!

1968
Virtutea este lupta cu ispitele, nu și cu lipsa lor.

1969
Cred că destui oameni nu mai știu astăzi să iubească - sau nu mai pot, ceea ce pare și mai grav - fie pentru motivul că au devenit prea mândri, prețuindu-și propria persoană mai mult decât oricare alta, fie pentru motivul că Ii s-a atrofiat cu totul sensibilitatea sufletească. Știu doar să dorească o mare iubire, uneori să o simuleze cu un relativ talent, iar dacă iubirea amenință cumva să-i învăluie cu adevărat, dumnealor, evitând orice obligații sentimentale, fug cu lașitate de ea, chiar de la început, sau o părăsesc cu vitejie la jumătate, ceea ce tot o condamnabilă dezertare este.

1970
Unii politicieni contemporani vorbesc în zilele noastre într-un limbaj cu gratii neforjate sau cu asperități de carton asfaltat iar alții într-un limbaj vulgar cu frâul rupt în multe bucăți. Cine oare să-i mai înțeleagă?

1971
Randamentul unui impuls de voință, folosit imediat, este, într-un singur minut, de zece ori mai productiv decât randamentul unei ore lucrate fără chef.

1972
Între o minciună perfectă și un adevăr imperfect nu sunt prea multe deosebiri esențiale.

1973
Îți trebuie multă cultură și tot atâta experiență ca să fii în stare a distinge minciunile moderne, perfect mascate, de marele adevăr contemporan, dar îți trebuie și un solid simț al orientării politice.

1974
Decât să înlocuiești răul cu ceva mai rău, lasă mai bine răul care era la început.

1975
Când două �adevăruri" se contrazic între ele acuzându-se reciproc de minciuni, atunci amândouă au dreptate.

1976
Unii naufragiați sunt purtați de colacul �salvator" cu atâta viteză și furie spre țărm, încât își zdrobesc capul de prima stâncă, după ce au înotat cu disperare ore întregi.
Nu există adevăr concret și adevăr abstract, ci un adevăr ușor inteligibil și altul mai greu inteligibil. Adevărul însă este Unul!

1978
Nu-i tot una să propui un compromis și să accepți un compromis.

1979
Cărțile sunt aripi pentru spirit!

1980
Cel mai cinstit mod de a-ți dubla zilnic suma banilor este să-i aranjezi binișor în fața oglinzii...

1981
După orice pierdere valoroasă, vin pe rând să ne consoleze: suprasaturația suferinței, oboseala, apatia, uitarea... Este reacția firească a ființei umane, aproape un instinct de supraviețuire și de autoconservare.

1982
Cauzele bune trebuie susținute prin mijloacele cele mai bune și cele mai cinstite.

1983
Adevărul este ca și mort și aproape că nu are nici o importanță dacă nu există nimeni lângă tine să i-l spui.

1984
Un singur exces de viteză trebuie permis fără penalizări: viteza circulației adevărului!

1985
Nu ești fericit în timp ce dobândești știința, ci după ce ai dobândit-o. Dar nu pentru mult timp, deoarece imediat îți vei da seama că orice știință însușită este introducerea la o nouă știință, necunoscută, care-ți solicită noi eforturi epuizante.

1986
Când ai dreptate, te simți curajos, dârz și puternic. Când nu o ai, lași tonul moale, bați ușor în retragere și chiar începe să-ți fie frică.

1987
Ca drojdia de bere în aluatul de pâine este entuziasmul pentru spiritul nostru.

1988
Decepția și entuziasmul te fac să-ți pierzi echilibrul.

1989
Oamenii inteligenți care știu puține lucruri le cunosc în schimb în toată profunzimea lor.

1990
Din gândurile unei fete de optsprezece ani ai putea scrie toată istoria dragostei.

1991
Frumusețea este altarul pe care poezia jertfește tot ceea ce are ea mai scump.

1992
Parvenitului nu îi place să i se amintească de trecutul lui, de vremea când era un om neînsemnat și de felul cum a ajuns sus-pus. EI te va aprecia însă mult dacă-i vei spune: �La mai mare...�

1993
Numai cei răi, prin contrast, îi pun în evidență pe cei buni.

1994
Ambiții mari pentru lucruri mici - o meschinărie. Ambiție mare pentru lucruri mari - o datorie!

1995
Dacă în trecut toate popoarele luptau pentru independență, astăzi ele luptă pentru interdependență. In lumea noastră modernă, nu poate exista independență fără interdependență.

1996
Celor puși să susțină balanța justiției egală pentru toți nu trebuie niciodată să le tremure cugetul, care apoi ar face să le tremure și mâna.

1997
Toți suntem înțelepți: unii înainte de momentul oportun, alții chiar atunci și alții după... Primii câștigă întotdeauna și sunt numiți foarte înțelepți.

1998
Muzica populară românească, prin melosul ei foarte armonios și bogat, prin excepționala diversitatea în unitate a arhivei ei sonore, exprimă o întreagă istorie a sufletului poporului nostru.

1999
Carpații: statui uriașe, statui minunate, statui falnice ridicate de Dumnezeu pentru miile de eroi cunoscuți și necunoscuți care au căzut pe tot întinsul patriei noastre de-a lungul a peste două milenii!

2000
România este o lume unică, măreață prin frumusețea ei copleșitoare, mândră prin istoria și cultura ei, dulce prin limba ce-o vorbește, sfântă și veșnică precum universul însuși. De fapt, pentru noi, România este partea cea mai frumoasă din întregul univers!

2001
Deviza fiecărui Român trebuie să fie aceasta: �M-am născut spre a spori gloria Patriei!"

2002
Mă simt mai puternic când am o idee bună în cap și încă mai puternic după ce am realizat-o cu succes.

2003
Sunt probleme vitale și de strict profesionalism în care invocând girul majorității înseamnă a recurge la influență spre a ajunge la incompetență.

2004
Nu umili, nu te umili și nu te lăsa umilit.

2005
Mediocritatea este ogorul sterp pe care crește însă foarte bine parvenitismul ordinar.

2006
Totul este, așadar, relativ! Dar moartea? Poate că și moartea...

2007
O, cât de generos ești pentru că-mi oferi în dar această frumoasă corabie ce știi că se scufundă încet, încet!

2008
Speranța - aripile iubirii!

2009
Șoarecii au cucerit cursa de prins șoareci, luându-i intrarea cu asalt...
Ce victorie!

2010
Orice bombă, înainte de a exploda, a explodat mai întâi în mintea unui om.

2011
Unii devin eroi dintr-o frică imensă, trecând la fapte lăudabile în baza unui reflex automat, izvorât din instinctul de conservare. Ei leșină sau mor de frică abia când înțeleg bine prin ce au trecut.

2012
Ora, folosită cu folos în prezent, este o mică piatră de diamant; cea pierdută fără rost - un kilogram de aur care ni s-a furat.

2013
Viața este un spectacol complex, cu o singură premieră, pe care îl dăm noi pentru ca, în cele din urmă, să-i aplaudăm pe alții, deși de cele mai multe ori, aceștia și-au jucat rolul chiar mai fals și mai prost decât noi.

2014
Gelozia este cea mai mare autopedepsire pe care, într-adevăr, gelosul și-o merită să și-o aplice.

2015
Viața interioară, adică viața necunoscută și plină de mistere, viața invizibilă din profunzimile ființei noastre, este cu mult mai bogată și mai dinamică decât aceea din afara noastră, pe care, aparent, ne-o văd și ne-o cunosc toți.

2016
Adesea, când încerci să explici inexplicabilul, devii tu însuți de neînțeles.

2017
Visătorii trăiesc cu o jumătate de minte în trecut și cu cealaltă în viitor. Numai trupul lor trăiește în prezent, lucru pe care, cu siguranță că nu I-ar ști dacă, din când în când, vreo altă necesitate nu i-ar mai aduce cu picioarele pe pământ.
Trecutul din îndepărtata copilărie nu a depins prea mult de noi. A fost ceva întâmplător, pentru că eram copii neștiutori. Viitorul însă depinde numai de noi, deoarece avem forța fizică și intelectuală pentru a da viață năzuințelor din trecut.

2019
Cuvintele care ieri au zguduit lumea ne cam lasă astăzi reci, după cum s-ar putea ca anumite cuvinte rostite astăzi la rece mâine să cutremure din nou lumea.

2020
A fi veșnic negativist, a o ține într-una așa, înseamnă a nu face nici o concesie firească vieții și a nega totul fără temei. Negativiștii, de obicei, neagă realitățile din principiu chiar dacă sunt evidente pentru toți, plăcându-le să te contrazică. Ei dărâmă cu indiferență idei și fapte valoroase fără a clădi altceva mai bun în locul lor.

2021
Uneori un om de litere cu o puternică personalitate și cu mare priză la public are putere cât un guvern.

2022
Când omul va stăpâni toate tainele naturii, el va acționa în așa fel încât oricare din faptele lui deosebite va părea ceva supranatural.

2023
Pentru ochiul expert și mintea isteață, orice taină are și ceva vizibil la suprafață.

2024
Logic, pare cu neputință ca materia să gândească numai printr-un creier omenesc, nu și prin altceva similar lui, printr-un organ analog, inexistent pe Terra, dar foarte posibil în altă parte a cosmosului.

2025
Consider ca firești propriile contradicții, nu și propriile contraziceri.

2026
Dacă aparența ar fi o realitate, atunci și realitatea ar fi o aparență.
Miturile sunt frumoase și destul de instructive ca povești, dar foarte dăunătoare când le consideri ca realitate viabilă.

2028
Își atrage disprețul tuturora cine disprețuiește pe toți.

2029
Dacă sunt curios să aflu cine a mai venit pe la vecinii mei, atunci dau dovadă de o curiozitate meschină, de mahala. Dar dacă sunt curios ce anume mai citesc vecinii mei, atunci lucrurile se schimbă.

2030
Acei care au inventat expresiile: �Homo sum: humani nil a me alienum puto", �Primum vivere, deindephilosophari", �Menssanain corporesano�
- sunt, desigur, egali în geniul inventivității cu acei mari oameni care au inventat roata și dinamita.
-
2031
Exagerarea este o umbră mărită a obiectului sau a noțiunii despre care vorbim. Dar nu toată lumea iubește umbra.

2032
Invidie înseamnă neputință. Invidiosul este un neputincios.

2033
Cel invidiat e de lăudat.

2034
Nu încerca să desparți două vipere care se bat.

2035
Ipocritul este o altă ipostază a bârfitorului și a trădătorului.
Tot arsenalul lui constă în lingușiri josnice.

2036
Să-ți fie mândru doar spiritul bucuros că se poate purifica de păcate, nu și atitudinea ori comportarea trupului nesățios.

2037
Nimeni nu poate bârfi fără pierdere.

2038
Oamenii modești au o mândrie interioară abia perceptibilă.

2039
Unii se mândresc chiar și atunci când sunt singuri - în fața oglinzii.

2040
Păunii și curcanii nu mai se înfoiază orgolioși în pene când zboară vulturii flămânzi pe deasupra lor.

2041
Lenea se plictisește întotdeauna. Hărnicia niciodată.

2042
Mai totdeauna dorim ceea ce nu cunoaștem.

2043
A fi politicos înseamnă a te respecta pe tine însuți. Prin aceasta dovedești tuturor cum au fost părinții tăi.

2044
Există capete seci și incapabile care au ca unică satisfacție să supună prin forță capetele cele mai virtuoase.

2045
Nu-ți vei putea îndeplini cu ușurință datoriile din afara ta până nu ți le-ai îndeplinit mai întâi pe cele dinlăuntrul tău.

2046
E prea scurtă viața ca să mai am timp să-ți explic de ce-i scurtă viața.

2047
Aviditatea pentru plăceri a unor oameni este atât de mare încât toate organele lor de simț Ii se par neîndestulătoare spre a acumula zeci de plăceri dintr-odată.

2048
Mare neplăcere să nu simți nici o plăcere!

2049
Câteodată trăiești o mare fericire chiar și când încerci să te gândești la fericirile apuse, din trecut.

2050
Dacă nu ar exista dureri, în mod categoric nu am înțelege fericirea și, neavertizați de pericole, am muri, cu siguranță, mai de vreme. Durerea este singurul dușman care deseori ne vrea binele, alertându-ne cu violență că ceva trebuie să ne reparăm de urgență.

2051
Durerea cea mai mare, cât și bucuria cea mai mare, se aseamănă pentru că, și una și alta, au un produs absolut identic: lacrima.

2052
Cred că ar fi o mare eroare dacă am confunda noțiunea de opinie publică cu opinia comună a publicului, care este cea mai eterogenă opinie.

2053
Victoriile obținute puțin câte puțin pot fi chiar mai mari și mai durabile decât cele obținute printr-un efort brusc.

2054
Pictorul nu-și vede lucrările de pe pânza lui până ce nu se distanțează puțin de lucrarea pe care o pictează. La fel, unii oameni nu-și văd greșelile imediat, până nu se distanțează în timp de ele.

2055
Un artist mare nu-și părăsește scena nici după moarte.

2056
Femeile poartă virtual în pântecele lor viața întregii omeniri.

2057
Uneori, când te înșeală un pungaș, de rușine, nici nu îndrăznești să-l mai divulgi, pentru ca nu cumva legea să te socotească un copărtaș tot atât de vinovat, din moment ce ai admis târgul cu asemenea indivizi veroși.

2058
Mai degrabă nebunia este ereditară decât înțelepciunea.

2059
Există epoci de nebunie colectivă când, datorită unei psihoze în masă, toți acceptă cu temenele minciuna în locul adevărului, deși știu bine cu cine au de a face.
Civilizația poate fi distrusă de oboseala inteligenței omului, dacă acesta lasă totul pe seama inteligenței mașinilor lipsite de orice sentimente omenești.

2061
Părerea specialistului contează uneori mai mult decât părerea a o mie de martori oculari.

2062
Nu numai cerul de deasupra Patriei, dar chiar și cosmosul de deasupra acestui cer ne aparține până în infinitul Universului! Prin acest spațiu vertical, România este încă o dată prelungită până la infinit în spațiu și în timp etern: o Românie cosmică!

2063
Unde încep limitele prerogativelor unor conducători duri, începe speranța de libertate a popoarelor.

2064
Un rege care a devenit patriot adevărat, renunță de bună voie la toate însemnele regale, apărând cu modestie în public, ca un cetățean de rând. Există și la noi un astfel de Rege!

2065
Răbdarea prostului reușește mai degrabă decât pripeala istețului.

2066
Dacă politicienii vor, un ban de plumb poate fi declarat că valorează cât un ban de aur, având o acoperire reală în aur, grație unui simplu decret. Și astfel, ceea ce nu au reușit alchimiștii de-a lungul secolelor, iată că au reușit politicienii prin promulgarea unei legi obișnuite.

2067
Nimeni nu este mai jovial și mai popular ca un potentat politic înainte de alegeri, când își face propagandă prin public sau când, primind un picior în spate de la superiorii lui, a ajuns un jalnic muritor de rând. Dar să nu uităm cât de aferat, de încruntat și răutăcios era pe când avea sub el scaunul puterii.

2068
Fructele reputației nu sunt decât acestea: albe și negre, dulci și amare. Când nu le pot obține pe primele, unii le preferă, din setea de popularitate, chiar și pe celelalte. Reputație să fie!
Foamea de glorie: boala sufletelor tinere care doresc gloria cu orice preț, fie numai și pentru o clipă.

2070
Uneori foamea de glorie este mai aprigă decât foamea de pâine.

2071
Ambițiosul își disprețuiește succesele mici.

2072
A doborî un om mare și valoros este suprema satisfacție a oamenilor mici care nu s-au putut realiza într-o viață.

2073
Nu am văzut pe nimeni niciodată învățând copiii să împletească ramuri de măslin sau să pună mlădițe de măslin în ciocul porumbeilor albi, dar am văzut adesea pe mulți învățând copiii să țintească la precizie cu pușca și să comande: �Foc!�

2074
Avem în țară câteva sute de legi și câteva milioane de oameni, fiecare cu legea lui. Iată de ce se respectă greu legile.

2075
Legile strâmbe făuresc nelegile.

2076
Oamenii slabi, ajunși în vârf, decretează legi puternice, dar cei puternici nu le respectă.

2077
Unde nu pătrunde lumina științei, pătrunde, cu siguranță, întunericul superstițiilor.

2078
Unde superstițiile apar să mototolească și să strâmbe conștiințele oamenilor, trebuie imediat trimisă știința să vină cu răbdare pe urma lor ca să netezească tot ce a fost deformat.

2079
Dogmele și superstițiile se aseamănă uneori.
Nu există numai suflete pervertite, ci și ochi pervertiți, după cum nu există numai pervertitori de suflete, ci și pervertitori de ochi. Aceștia nu sunt cu nimic mai primejdioși decât primii care atacă direct, deoarece ochii sunt ferestrele sufletului.

2081
Filosoful trebuie să se ridice cu mândrie deasupra tuturor mizeriilor și vicisitudinilor vieții omenești, fiind silit adesea să facă abstracție de ele, mai cu seamă după ce a fost obligat să le cunoască amănunțit pe toate.

2082
Confidențele evulsate din inimă nu trebuie făcute decât numai între egali.

2083
Celor mai mulți oameni le sunt de ajuns câteva minute spre a putea scrie pe o coală albă de hârtie tot ceea ce au făcut bun în viața lor, dar nu le-ar ajunge ore și caiete întregi să noteze ceea ce au făcut rău.
De altfel, nici memoria nu i-ar mai ajuta.

2084
Proștii sunt pe zi ce trece tot mai mulțumiți de propria lor persoană, fiind convinși că ei deja cunosc tot ceea ce este necesar și că ceea ce știu este absolut suficient.

2085
Civilizația omului nu a atins încă piscul muntelui cunoașterii de pe care și-ar lua zborul spre alte planete spre a le popula. Suntem abia la jumătatea masivului.

2086
Eternitatea dinapoi ne apasă din ce în ce mai mult, iar cea dinainte ne opune din ce în ce mai dârză rezistență, încât orice efort al vieții noastre de a înlătura rezistența ne epuizează în întregime. Aceasta este numai o secvență din lupta vieții, căci omul se află între imensitatea timpului dinaintea nașterii și imensitatea timpului de după dispariția noastră, ca între ciocan și nicovală.

2087
Omul are mai multe idei decât putere de a le memora și discerne.
Nimeni nu s-a transformat într-un scafandru al sufletului omenesc căruia să-i atingă străfundurile cele mai profunde.

2089
Cu limitele spiritului uman lucrurile stau la fel ca și cu limitele universului. Mărginite sunt doar posibilitățile de cunoaștere ale acestui spirit.

2090
Omul gândește în trei feluri: în cuvinte, în imagini-simboluri (cifre, formule matematice, formule chimice, formule logice, clișee dinamico-statice etc.) și în fraze muzicale. Cine afirmă că omul gândește decât numai cu ajutorul cuvântului, greșește.

2091
Dacă conținutul romanelor nu redau totdeauna o acțiune adevărată, atunci aceste romane să devină cel puțin niște simboluri ale adevărului.

2092
Mulți oameni au învățat atât de perfect arta de a-și afișa un spirit fals, care a început să li se potrivească din ce în ce mai mult, substituindu-l pe cel real, încât atunci când vor să devină sinceri nu prea le mai stă bine și ni se par străini fiindcă nu mai disimulează.

2093
Gusturi au toți oamenii. Bun-gust au numai unii.

2094
Gusturile oamenilor se schimbă mai repede decât firea lor.

2095
Oamenii cu gusturile prea rafinate cad ușor pradă snobismului.

2096
Gustul este un produs al mediului, al tradiției etnice precum și al educației, nimic mai mult. Caracterul istoric nu i se poate deci nega. Dirijat însă cu mare artă, el se poate forma, sărind peste orice tipare.

2097
Polemica dintre doi esteticieni în privința bunului gust se aseamănă cu discuția dintre doi cheflii în jurul sticlei cu vin ajunsă la jumătate, când unul susține că sticla este jumătate plină, iar celălalt că e jumătate goală.
Trebuie să intervină al treilea care să le spună că fiecare are dreptate doar pe jumătate.

2098
Oamenii sunt câștigați mai ușor de acei care răspândesc prostul gust strălucitor decât de propagatorii bunului gust plin de sobrietăți serioase.

2099
Grația este atitudinea necăutată a frumuseții în mișcare.
Chiar și durerea are grațiile ei.

2100
A avea personalitate înseamnă a-1 face pe fiecare om să se gândească mult timp la tine după ce ai plecat din fața lui.

2101
Unde există prea multe reguli împotriva erorilor, apar și mai multe erori.

2102
Formalismul poate fi un rezultat al pisălogelilor care nu se mai termină.

2103
Politica poate dezbina popoarele, la fel ca și religiile. Arta niciodată.

2104
Galaxiile și metagalaxiile din univers sunt semănate cu multă artă; sunt puse parcă cu mâna de Cineva - și numai aparențele ne fac să credem că ar fi vorba de haos. în realitate, ele sunt poziționate într-o ordine și simetrie perfectă, care nu pot fi percepute din perspectiva noastră, de entități minuscule, incluse în miezul lor de foc. Dacă ar fi posibil să concentrăm tot universul într-o cameră, observând luminile lui aranjate într-o textură impecabilă, am rămâne uimiți de forma lui perfect rotundă, cu materie astrală perfect ordonată și cu mișcări la fel de perfecte.

2105
Poeții trebuie traduși idee cu idee, nu cuvânt cu cuvânt.

2106
Poezia și iubirea / Recreează omenirea!
Literatura unui popor care-și zăngăne lanțurile robiei va fi deosebită de cea a popoarelor care-și fâlfâie aripile libere.

2108
Marii poeți și scriitori schimbă totdeauna tiparul unei limbi ce părea turnat pentru veșnicie, creând forme noi care revoluționează nu numai lexicul, dar atât stilul cât și spiritul limbii în cauză.

2109
Să nu-i compătimim pe poeții și scriitorii geniali care au trăit în mizerie, ci mai de grabă pe oamenii nepăsători care spun că nu au timp sau curiozitatea să le citească operele.

2110
Un poet este un om care spune prin rime și imagini surprinzător de frumoase ceea ce restul oamenilor gândesc în proză, fără a putea îmbina cu măiestrie gândurile lor.

2111
O operă literară bună, din moment ce este publicată, se caracterizează prin aceea că nu mai aparține creatorului ei, ci întregului popor din care s-a detașat autorul sau aparține lumii întregi.

2112
Locurile comune, chiar puține la număr, atunci când le descoperim într-o poezie frumoasă, sunt ca florile de hârtie colorată aranjate din greșeală într-un splendid buchet de flori naturale.

2113
Prozatorii spun despre critici că sunt prozatori nerealizați, iar criticii spun despre prozatori că sunt critici nerealizați.

2114
Toate operele proaste au ceva tragic în ele.

2115
Filmele și piesele de teatru bune sunt statui ale culturii înălțate publicului.

2116
Unii critici se hrănesc cu disecarea operelor scriitorilor despre care dau de înțeles că le produce totuși greață.
Un singur vers de Eminescu valorează cât toate paginile de critici negative aduse lui.

2118
Numai când va exista o singură rasă umană va exista și o singură limbă mondială, celelalte ajungând ca niște limbi clasice sau moarte.

2119
Tendința oricărei limbi este de a abstractiza toți termenii concreți.

2120
O limbă desăvârșită, capabilă să exprime toate ideile și sentimentele noastre, este poate numai muzica.

2121
Oricât s-ar feri un autor să le împrumute eroilor ceva din propria lui personalitate, în cele din urmă ajunge ca, în gândurile și în comportarea tuturor personajelor lui, să se înfățișeze parțial sau total, pe sine însuși.

2122
O minte bună poate înțelege ceva dintr-o carte proastă, dar invers nu se prea poate întâmpla.

2123
A citi de frică o carte bună, pentru că ți-a fost impusă cu forța de cineva, înseamnă a nu o înțelege integral și a ți-1 face antipatic pe bietul autor care, desigur, că nu are față de tine nici o vină.

2124
O bibliotecă bogată în casa unui om face ca acea casă să aibă o mie de ferestre luminoase deschise spre întreaga lume.

2125
Trăsnetele nu preferă linia dreaptă, dar își ating totdeauna ținta.

2126
Opulența moleșește vigilența.

2127
Ce tragedie pe capul bietului om, în care se luptă toate legile biologice cu sufletu-i nobil, dar slab în fața tentațiilor din jur, neputând ca rațiunea să-i ajute prea mult nobleței lui spirituale!
Unii își trăiesc viața din plin, iar noi le-o comentăm defavorabil, după cum reușim să fim ca ei sau nu. Criticându-i, încercăm în taină să-i imităm și de fiecare dată când reușim aceasta, îi lăudăm numai în sinea noastră, dar nu și cu voce tare, căci vorbele ne-ar fi mereu răutăcioase.

2129
Funcțiile de unde se poate comanda, ca și compania femeilor frivole, vindecă cu succes timiditatea.

2130
Cine pretinde absolutul de la viață obține amara deziluzie a realității.

2131
Adevărul absolut este totdeauna invocat de oamenii cei mai relativi.

2132
Stăpânii politicii sunt sclavii ei.

2133
Dacă viața pe Terra este cumva un unic accident petrecut în cosmosul infinit, atunci moartea ar fi al doilea mare accident.

2134
Există oameni pașnici și buni, dar siliți să îndeplinească funcții dure și represive. în cele din urmă acestea le vor contorsiona comportamentul.

2135
Cenzura: litere puse în lanț, după zăbrele politice.

2136
Doar oamenii lipsiți de personalitate cred cu atâta resemnare în hazard, în vrăji și în ghicitori.

2137
Cu cât ai mai multe calități sufletești, cu atât te adaptezi mai ușor unui mediu ostil.

2138
Corupția va domni atotstăpânitoare acolo unde funcția întrece capacitatea morală a personajului care o îndeplinește.

2139
Penița de scris este o armă mai mică decât un glonț, dar uneori mai teribilă decât toate armele atomice și neutronice luate la un Ioc.

2140
Ne plângem deseori de criza de timp, deși suntem absolut liberi să nu facem nimic din ceea ce ar trebui să facem, probabil din cauză că activitatea reală se consumă în interiorul ființei noastre, sub imperativul tuturor grijilor permanente, fiindu-ne solicitat întregul sistem nervos. în creierul nostru există arderi ce declanșează, clipă de clipă, o imaginație bogată, cu proiecte mărețe, cu vise greu realizabile și cu o prea mare încărcătură de orientări și judecăți introspective asupra celor ce am avea de făcut. Aceste griji și arderi intime, foarte intense, ne epuizează și ne creează impresia, oarecum justificată, a unei crize de timp care pare imposibil de rezolvat.

2141
A fi generos cu cel nedrept înseamnă a fi tu însuți cel mai nedrept.

2142
Răzbunarea este numită câteodată replica meritată și necesară a răului deliberat.

2143
Inteligența sclipitoare este, desigur, un mare dar, oferit gratis de natură, cu condiția să te fi născut într-adevăr norocos cum puțini s-au născut.

2144
Cred ca va fi greu să convingi pe cineva că dușmanul urât de el are totuși și unele merite incontestabile.

2145
Deseori căpătăm drepturi pe care nu le-am cerut, refuzându-ni-se acelea pe care le cerem.

2146
Numai răii și neghiobii mor. Oamenii buni și valoroși nu vor muri niciodată în amintirea noastră.

2147
Există destui oameni simpatici prin înfățișare și antipatici prin comportare, dar și invers. Carismele au și ele ciudățeniile lor.

2148
Veșnicia este ca o cocă moale care imediat se întărește dacă ai reușit să-ți imprimi pe ea o urmă viguroasă de valoare autentică.

2149
Există un infinit în interiorul omului și altul în exteriorul lui.

2150
Veacul al XVII-lea: veacul literaților și al pictorilor; al XVIII-lea al muzicii și al marilor edificii arhitecturale clasice; al XIX-lea - al invențiilor; al XX-lea al revoluțiilor de tot felul (sociale, industriale, artistice etc.). Secolul al XXI-lea va fi secolul supremelor schimbări ale Terrei, pentru a introduce pe pământ recondiționarea dureroasă, dar totală (!) a omului, turnat cu forța de Dumnezeu în tipare spirituale noi, spre a fi desăvârșit cum a fost el la începutul creației.

2151
Intr-adevăr, mare este omul care are simțul critic și curajul de a rupe vălul mitului artificial care înconjoară pe falșii oameni mari!

2152
Pesimiștii își fondează viața pe ruinele idealurilor care le-au avut.

2153
Nu poate exista fericire colectivă dacă nu există mai întâi fericire individuală.

2154
Nimic nu este mai inutil și mai de plâns ca revolta pasivă, ca revolta în genunchi.

2155
Omul modern are o mare sete de a asculta discursurile unor oratori mari care, din păcate, sunt extrem de greu de găsit astăzi, arta aceasta fiind poate transferată în predicile religioase ale unor predicatori de înaltă ținută intelectuală și morală. In rest, marea artă oratorică a murit, fiind înlocuită de surogatele lansate de mass media contemporană. Dar ele nu pot sensibiliza nici pe departe sufletele omenești precum vorbele înflăcărate ale genialilor oratori de odinioară.

2156
Există oameni care știu crea și răspândi fericirea numai din cuvinte. Există, în același timp, și naivi dispuși să se lase amețiți de astfel de cuvinte narcotizate și �fericiți" de aromele lor artificiale.

2157
Nu contează câte principii bune ai; contează dacă numai câteva din ele obișnuiești să le armonizezi cu viața privată pe care o duci.

2158
Nuanțele fine ale sentimentelor înalte nu pot fi redate niciodată prin cuvinte, oricât de bine alese vor fi ele. Subtilitățile sufletești de valoare sunt inefabile. Celelalte sentimente, îndeosebi cele rele și josnice, indiferent de nuanțele lor semantice, găsesc oricând posibilități terifiante de transpunere lexicală.

2159
Cu cât ai visat la mai multe idealuri pure în tinerețe, cu atât mai târziu te scârbești de biologia brutală a vieții ordinare de zi cu zi.

2160
In fiecare din noi există două voințe polarizate: voința de a face și voința de a nu face ceva.

2161
Orice ispită cedează în fața durerii.

2162
Avem neapărată nevoie de niște filosofi sociologi. Filosofia prea a lucrat independent de sociologie, deși pretinde că ar fi rămas pusă și în slujba ei. De aici unele rătăciri reciproce când a fost vorba de pragmatismul ambelor științe.

2163
Există oameni cu capacități mari, dar cu metode de punerea lor în valoare mici.

2164
Ura s-a dovedit adesea mai lungă decât moartea.

2165
Totdeauna să te străduiești să întreci bunătatea celor din locul unde te afli.
Mediocritatea și superficialitatea sunt niște situații foarte convenabile pentru cei mai mulți oameni, deoarece poziția lor de neutralitate invulnerabilă evită totdeauna toate conflictele prin care oamenii valoroși trec în mod obligatoriu.

2167
Prostul, tăcând și luându-și o alură visătoare, mimează bine pe omul inteligent care cugetă adânc.

2168
Viciile se îngăduie reciproc și se împacă ușor între ele, făcându-și unul altuia loc, recurgând la concesii și complimente sau primind cu multă pompă și bucurie viciul nou venit care, plin de entuziasm, va chema alte vicii mai mari spre a conviețui în pace și armonie până ce distrug ca un virus întreaga personalitate umană.

2169
Când timidul își dă seama că are forță și că cei din jurul lui ÎI simpatizează, devine surprinzător de îndrăzneț.

2170
Este greu să-i ierți pe cei ce te-au lovit intenționat regretând că nu te-au lovit altă dată mai tare, dar iertându-i, te ridici imens deasupra lor.

2171
Suntem creați din contradicții perfecte, însă armonizate între ele printr-un impresionant angrenaj ancestral și, în plus, învelite într-o piele comună la care ținem foarte mult.

2172
Inteligența este o concesie făcută de natură în fiecare zi unor oameni norocoși. Genialitatea este însă un cadou măreț și unic pe care Dumnezeu, prin mama natură, îl face omenirii doar odată la câteva sute de ani.

2173
Există oameni cu inteligența compartimentată, iar alții cu sufletul fragmentat într-un mozaic ce nu se îmbină într-o formă spirituală plauzibilă
oricât ai încerca.

2174
Nu consider căsătoria ca o �funcție fiziologică și o coaliție de necesități reciproce", cum susțin foarte mulți, ci în primul rând o dorință absolută de armonie sufletească și trupească de care depinde o viață socială superior organizată.

2175
Prostul care trăiește mult timp printre oameni inteligenți, fie că sfârșește să creadă că este și el inteligent, fie că se va crede mai prost decât este în realitate.

2176
Palavragiii-bolborositori care conduc totul, dar citesc silabisind texte kilometrice, exasperant de banale, după hârtii scrise de alții și bătute la mașină de persoane oficiale cu stele pe umăr, le-au luat locul marilor oratori de altă dată. Þara își astupă îngrozită urechile când încep aceștia să cuvântărească.

2177
Poți deveni totuși un om original imitând ceea ce are bun fiecare om.

2178
Nu ar trebui niciodată să pretinzi că-1 cunoști bine pe nici unul dintre acei despre care în mod obișnuit afirmi că îl cunoști foarte bine.

2179
In general, suntem ceea ce este ambiția noastră.

2180
Gelozia și invidia se stimulează reciproc pentru că se nasc și mor împreună.

2181
Ura joacă deseori cu mult talent rolul prieteniei dezinteresate.

2182
Eu sunt un fir de iarbă de pe plaiurile românești.

2183
Cine a mai inventat și metoda asta, de import rusesc, cu autocritica? Să fim serioși: există cineva să-și facă autocritica de bună voie, dacă nu ar fi forțați de anumiți reprezentanți ai autorităților împotriva conștiinței lor? Sau există vreo autocritică sinceră și curativă? Ea va fi în orice caz o declarație formală alcătuită din false păreri de rău pentru unele greșeli recunoscute forțat, urmată apoi de promisiuni și angajamente standard că totul va fi bine în viitor... Cel silit să-și facă public asemenea procese de conștiință va ști pe viitor să-și mascheze și mai bine greșelile și va fi învățat să se perfecționeze în arta ipocriziei.

2184
În general, îngâmfații aparțin categoriei oamenilor mediocri. Cei cu adevărat inteligenți nu-și permit niciodată să devină îngâmfați.

2185
Există oameni submediocri și mediocri care au învățat destul de bine să joace rolul unor indivizi inteligenți. în fața celor care nu-i cunosc, ei pot să pară chiar deosebit de isteți.

2186
Tragică situație când, în teatru, publicul alcătuit din blânzii spectatori de rând este înlocuit cu specialiștii-vânători de greșeli.

2187
Când ne aflăm într-o stare de superioritate, meritată sau nu, este destul de greu să mai învățăm alfabetul valorii sentimentelor. în general, funcțiile mari devin incompatibile cu stările sentimentale și cu duioșii lacrimogene față de aproapele nostru.

2188
Geniul poate fi copilul unui mediocru, după cum un om mediocru poate fi copilul unui geniu, iar acesta din urmă își prețuiește odrasla mai mult decât îl prețuiește pe el însuși întreaga omenire.

2189
Pe cel onest elogiile îl tulbură și îl agasează, impresionându-l în modul cel mai neplăcut, iar uneori îl dezorientează sau îl rușinează într-atâta încât se vede silit să fugă de ele.

2190
Deseori chibzuință îndelungată în clipele când este nevoie de intervenții rapide (fie ele și mai puțin inspirate), chiar dacă găsește soluțiile cele mai bune, acestea pot fi prea tardive spre a mai folosi la ceva. în asemenea cazuri sunt preferabile unele soluții pe jumătate eficiente în locul revelațiilor optime dar venite prea târziu.
Orice iubire prea exteriorizată prin gesturi și cuvinte pompoase își pierde din farmec și o coboară chiar și în ochii celor ce fac concesii cu ușurință.

2192
Judecata, împărțită drept, renaște încrederea oamenilor în frumusețea și demnitatea vieții umane, în forța adevărului, făcându-i pe oameni să iubească dreptatea cu și mai multă dăruire, să o propovăduiască și să o apere la nevoie ca pe propria viață.

2193
Imaginația noastră înfrumusețează și desăvârșește ceea ce, în realitate, nu este nici prea frumos, nici desăvârșit.

2194
Bârfitorul de profesie știe, printr-o suită de ponegriri, să strecoare și câte o mică laudă despre calitățile ce le are persoana bârfită, spre a-și convinge ascultătorii că este obiectiv.

2195
Există unii oameni care nu ar mai fi simpatici dacă nu ar mai face și câte o mică prostie.

2196
Avarul: un pasionat numismat care colecționează numai monedele puse în circulație, ținând la ele atât de mult încât atunci când moare îmbogățește pe vreun necunoscut la care nici nu se gândea și care-i va stăpâni fără nici un efort toată agoniseala.

2197
Pentru faptele lor bune, bătrânii trebuie lăudați de trei ori, adulții de două ori, iar copiii o dată, spre a le stimula și alte fapte de viitor.

2198
Oamenii mici la suflet au în schimb defecte mari.

2199
Fiecare vârstă cu defectele ei, care toate sunt trecătoare - în ultima zi de viață.

2200
Interese multiple avem cu toții, dar reușește cu adevărat în viață numai cine știe să si le coordoneze cu cele ale societății în care trăiește.
Firea și cunoștințele omului nu pot fi statornice dacă le raportăm la o curbă a vieții fiecăruia.

2202
Zgârcenia nu este tot una cu economia. Cine economisește se gândește, de fapt, să folosească cele agonisite într-un anumit scop imperios necesar, pe când zgârcitul este un simplu colecționar de bunuri fizice care se gândește cum să nu afle nimeni nimic despre bogățiile pe care le posedă, ca atunci când sunt cerute să spună că nu le are.

2203
Fiecare om știe, în felul său, ceva ce nu mai știe nici un om de pe Terra. Foarte important este dacă ceea ce știm noi în unicat pare un fleac sau un lucru de folos. Nu mai puțin important ar fi dacă am încercat vreodată să-i dăm un sens practic acelui lucru unic pe care numai noi îl știm.

2204
Proștii reușesc mai întotdeauna când perseverează a face un rău.

2205
Am auzit despre fumători și bețivi învederați care pe patul de moarte nu regretau că se despart de viață, ci de viciul lor. Există deci oameni care își prețuiesc viciul mai mult decât propria lor viață.

2206
Animalele sălbatice nu au vicii. Trăind însă în preajma omului și domesticindu-se, s-a observat că, încet, încet, învață să devină leneșe, hoațe, viclene, încăpățânate, după cum se comportă și îmblânzitorul cu ele.

2207
Indiferența pare să locuiască pe terenul neutru dintre dragoste și ură.

2208
Dovedește că este cu adevărat harnic doar omul care atunci când este singur muncește cu aceeași tragere de inimă ca și atunci când s-ar ști privit de o mulțime imensă ce i-ar admira mișcările cu un interes deosebit.

2209
Nu există o mai tragică moarte ca a eroului care cade la datorie exact cu o clipă înainte de victorie, fără să fi avut bucuria de a vedea că eroismul i s-a soldat cu un imens succes.
Rușinea este glasul tăcut al conștiinței care ne mustră fără vrerea noastră.

2211
Unii oameni fac eforturi de a părea virtuoși numai în momentele în care, pierzând controlul asupră-le, au lăsat să li se vadă vreunul din marele defecte.

2212
Pentru un stat mic (sau chiar pentru un stat mare), autarhia este asemănătoare cu ambiția de a cultiva, în cel mai scurt timp - într-o curticică de câțiva metri pătrați - și cereale, și legume, și fructe; de a face acolo și zootehnie modernă, și o industrie modernă diversă, pe deplin competitivă, și servicii administrative, iar toate acestea, puse la un Ioc, să ofere o variată cantitate de produse necesare stăpânilor curții care, odată îndestulați, să vândă vecinilor abundența colosală a surpluselor... Așa ceva nu se poate; așa ceva este o aberație. Statele care au încercat autarhia au fost de la început falimentare, căci autarhia este o himeră ca și comunismul care nu o dată a practicat-o. Secolul în care trăim este prin excelență secolul colaborărilor multiple dintre un stat și restul celorlalte.

2213
Nu-i tot una să dăruiești și să te dăruiești, după cum nu-i tot una să dai, să dai cu împrumut și să dai cu camătă!

2214
Celui căruia i-ai făcut un bine nu-i aminti prea des de aceasta, spre a nu ți-1 face un dușman ce-ți poate riposta prin ceva rău.

2215
Orice lucru foarte frumos, când începi să-i despici firul în patru, analizându-i amănunțit în ce-i constă frumusețea, aceasta parcă își pierde dintr-o dată tot farmecul. Lucrurile frumoase pot fi înțelese foarte bine și fără să fie amănunțit disecate, numai printr-o admirație mută.

2216
Indiferența are puterea de a respinge cu scopul de a câștiga ceea ce a respins.

2217
Nu există om mai periculos și mai pervers decât cel ce se umilește des.
Să nu ne risipim deodată toată tinerețea, căci putem să mai economisim puțin din ea, ca să ne ajungă și la bătrânețe.

2219
Aducând cuiva o laudă nemeritată, te degradezi și tu, și-l degradezi de tot și pe cel pe care l-ai lăudat.

2220
Fericiți cei ce știu să evite a deveni plicticoși!

2221
Nesimțiții nu simt că sunt nesimțiți.

2222
Inteligența unora nu ne arată totdeauna ceea ce sunt, dar ne arată cu certitudine ceea ce pot fi.

2223
Nici unui om cu adevărat cinstit nu i se urăște cu cinstea lui.

2224
Decepția în iubire a femeilor nu provine din faptul că au dăruit cât trebuia, ci din faptul că au dăruit mai mult decât trebuia și cui nu trebuia.

2225
Există oameni care par mari și care se impun tuturor fără a avea vreo funcție deosebită în viața socială.

2226
La urma urmelor, ce este un om inteligent? Este acela care înțelege totul cu ușurință, reținând ceea ce a înțeles, comparând cu ceea ce știa dinainte și făcând judecăți de valoare prin concluzii dintre cele mai juste. Angrenându-se perfect în relațiile cu oamenii, el va putea elabora cu promptitudine soluții practice pentru problemele întâmpinate și va putea explica cu claritate și altora ceea ce știe; în sfârșit, o persoană inteligentă poate prevedea oricând desfășurarea posibilă a evenimentelor într-un timp util, înainte ca ele să se producă, grăbind sau oprind declanșarea lor.

2227
Unii oameni recunosc că sunt timizi pentru a nu recunoaște că, de fapt,
sunt fricoși.
Cunosc bârfitori care pot spune că au un suflet bun, dar nu se pot abține să nu bârfească cumplit pe toată lumea din jur, iar când nu au pe cine încep să-și bârfească membrii familiei sau chiar și pe ei înșiși. De ce? Aș putea răspunde simplu: pentru că aceasta le-a fost și le este pasiunea lor meschină, însă treburile sunt nițeluș mai complicate... în realitate, ei suferă de o clară îmbolnăvire a psihicului pe care nu și-l pot coordona, simptomul fiind foarte asemănător cu al acelora care colportează vorbele de la unii la alții; ei au o puternică dereglare și instabilitate emoțională ce ar putea fi rezolvată în timp de un bun medic psihiatru. Dar atâta ne-ar trebui! - să le recomandăm un medic psihiatru...

2229
Cineva a încercat să alcătuiască cele zece porunci ale dragostei, iar una dintre ele spunea că în dragoste ar fi totdeauna de preferat un tânăr urât unui bătrân frumos, dar curând a constatat că tocmai această poruncă era una dintre cele mai des încălcate.

2230
Cine se crede stăpânul universului trebuie trimis imediat la medic pentru că nu este stăpân nici pe facultățile lui mintale.

2231
�Tinerețea ne trece repede", ne plângem noi cu regret. �Noroc că bătrânețea, plină de atâtea neajunsuri, trece și mai repede!"
- se consolează bătrânii.
-
2232
A divulga cuiva secretul altuia care te-a rugat să i-1 păstrezi este aproape un caz penal.

2233
Lenea este portarul viclean al unor suflete omenești care, plin de șiretenie, invită fiecare viciu să intre ilegal în cetatea sufletului nostru, ori de câte ori ÎI vede prin apropiere. Caracterele ferme au însă doi paznici de nădejde la porțile sufletului: Voința și Hărnicia, care nu deschid intrarea decât numai virtuților alese.

2234
Toate plăcerile se termină cu o durere, după cum toate durerile se sfârșesc cu plăcerea trecerii lor.
Nu poate exista niciodată o independență totală a sufletului omenesc! Sufletul este cel mai dependent element din întregul univers.

2236
Mulți nu doresc să ajungă atât de fericiți pe cât mai de grabă se străduiesc să pară fericiți în fața celor pe care vor să-i umilească.

2237
Tinerii se conduc mai mult după sentimente, maturii după rațiune, iar majoritatea bătrânilor se conduc în viață îmbinându-le într-o frumoasă armonie pe amândouă.

2238
Cine descoperă un abuz și nu-l denunță subscrie la el.

2239
Nu există abuz necesar.

2240
Un adevăr formulat eronat poate fi mai derutant și mai periculos decât o minciună.

2241
Rațiunea este, de bună seamă, stimulată de mistere, de enigme și, în general, de necunoscut.

2242
Dacă cineva ne confundă cu un om foarte inteligent și foarte cinstit, atunci să facem toate eforturile să nu-l dezamăgim; ba mai mult: să i-o confirmăm cu ceva în plus.

2243
Cine se luptă din răsputeri cu mediocritatea vă asigur că scapă de ea, cu o condiție: să persevereze în luptă până obține superioritatea pe toate planurile. în schimb, cine se bazează numai pe inteligență, fără a face alte eforturi în viață, va cădea cu siguranță în mediocritate.

2244
Șiretenia fără forță și un pic de inteligență nu-și poate păstra prea mult cuceririle.
Forța este cu atât mai respectată cu cât pare mai puțin vizibilă.

2246
Nimic nu înspăimântă pe cei răi decât forța unită cu inteligența.

2247
Există o forță concretă și una abstractă care pare a fi mai temută decât prima.

2248
Extraordinarii nu preferă pe ordinari.

2249
Trecutul romantic devine cu adevărat frumos și nostalgic doar atunci când îl descriem înveșmântat în imagini artistice.

2250
Îmi plac scriitorii care scriu mult în cuvinte puține, modelând din cuvinte vechi idei cu totul noi.

2251
Nu încerca să-l lecuiești pe nebunul care se simte fericit, căci fericirea aceea, falsă ori reală, poate fi singura compensație a nenorocirii lui.

2252
Există și oameni care par urâți la făptură numai din vina lor.

2253
Cosmetica este într-adevăr un cuvânt care se aseamănă cu cuvântul cosmos, iar asemănarea aceasta ar trebuie să nu fie doar așa, întâmplătoare: întrucât cosmosul este o frumusețe extinsă la scară cosmică, cosmetica trebuie să creeze o frumusețe valabilă la scară terestră.

2254
Învingătorii timpului devin cuceritorii demni ai gloriei.

2255
Limita evoluției în univers este o formă necunoscută a energiei.

2256
La scara universului, independența ar duce la cea mai mare catastrofă cosmică.

2257
Legile continuă să acționeze chiar și atunci când nu mai au asupra cui. (Acțiune virtuală, în abstract.)

2258
Oamenii cu profesiuni și preocupări serioase, abstracte și grele, au ca pasiuni în timpul liber preocupări ce pot părea, la prima vedere, de-a dreptul meschine.

2259
Cumpăratul cărților din librării ar trebui să se facă oarecum după aceleași criterii cu care cumpărăm căciulile și pălăriile: unele se potrivesc bine pentru capul anumitor persoane, dar nu se potrivesc la fel de bine pentru capul altora. Așadar, atenție când cumpărăm cărți pe care vrem să le facem cadou!

2260
A fi inteligent înseamnă a înțelege ușor esențele. A fi cult înseamnă a putea deosebi ușor valorile, ierarhizându-le și comparându-le aproape spontan, pe baza unor acumulări anterioare deosebit de complexe și de diverse.

2261
Când laudele îi sunt adresate în public, vanitosul nu mai face deosebire între laudele sincere și cele nesincere.

2262
Suntem din ce în ce mai convinși că nici unul din alimentele mâncate de om de-a lungul istoriei existenței umane nu a fost cel potrivit sută la sută organismului său. De fapt, nici în prezent oamenii nu și-au găsit un aliment perfect. Peste 75% din ei mănâncă alimente cu totul neadecvate. De aici originea atâtor maladii - digestive, coronariene, excretorii etc. -, și tot de aici viața relativ scurtă a omului, complexată de diverse vicisitudini. Există o mare speranță în alimentele viitorului apropiat, când se va descoperi hrana ideală, visată de știința alimentației moderne care încă de pe acum apelează din ce în ce mai mult la biologie, genetică și la chimie.

2263
Există o știință a conducerii (management) și un simț al conducerii. Pe prima o dobândești în școli, dar pe al doilea, dacă nu-l ai din naștere, management-ul învățat în școli nu-ți va fi de prea mare folos.

2264
Desperarea fără speranță este cu mult mai rea decât moartea.

2265
i Am văzut unii oameni fericiți care se considerau nenorociți fără nici un motiv, trăind astfel până au dat de adevărata nenorocire, când s-au văzut siliți să recunoască starea bună pe care o pierduseră. Când nemulțumitului se ia darul, el se-ntâlnește cu amarul.
ii
2266
Mila oamenilor se manifestă mai mult prin vorbe decât prin gesturi generoase.

2267
Bunătatea și inteligența ÎI fac și mai frumos pe omul frumos.

2268
Cei foarte automulțumiți de toate nu pot progresa datorită spiritului de observație atrofiat de atâtea automulțumiri.

2269
Cele mai mari armonii ale complexității sunt întrecute de candoarea simplității.

2270
Un adevăr care are nevoie de prea multe dovezi și explicații nu mai pare un adevăr.

2271
Cei umiliți des, chiar dacă erau cândva orgolioși, încep să-și piardă orice urmă de orgoliu.

2272
Atâta venin și ură pun unii oameni răi când fac un rău cuiva, încât, la fel ca viespile care mor după ce înțeapă, și ei își topesc toată vlăguirea, pierind satisfăcuți că s-au răzbunat și că și-au împlinit neagra lor datorie.

2273
Sunt romane lungi care plictisesc. Dar și viața este un roman lung care, chiar dacă deseori ne plictisește, l-am dori și mai lung.

2274
Talentul nu se naște din inteligență, după cum nici inteligența nu se naște din talent.

2275
Adevărul este axa în jurul căreia se învârtește întregul univers.

2276
Multe laude seamănă mai degrabă cu niște compătimiri.

2277
Când lauda este mai mare decât fapta, lăudătorul devine mai mic decât amândouă.

2278
Cel mai prețios timp în viață îl pierdem sperând și făcând planuri irealizabile.

2279
O minunată poiană cu flori, primăvara, parcă nu are farmec dacă nu se află acolo și o fată frumoasă de optsprezece ani care să stea în iarbă și să suspine fără să știe de ce.

2280
Două excese de care să ne ferim: zgârcenia și dăruirea nesăbuită.

2281
Oamenii veșnic veseli par să ia viața în neserios.

2282
Dă darul în așa fel încât să nu se vadă interesul.

2283
Vorbirea este mai plină de imperfecțiuni decât bogăția ideilor.

2284
Inteligența omului poate deveni infinită ca și universul, cu condiția să-i oferim pacea absolută - o condiție sine qua nori - spre a ajunge la o asemenea maturitate.

2285
Un război atomic nu ar fi numai un război atomic, ci o crimă și o descompunere atomică imensă, cea mai mare crimă din istorie, împotriva omenirii, împotriva naturii mamă, împotriva universului, împotriva lui Dumnezeu; un eveniment abominabil și dement pe care nici o istorie nu-l va mai comenta sau consemna nici măcar în treacăt - căci nu va mai avea cine. Bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki ne-au demonstrat clar ce înseamnă forța distrugerilor atomice, dar dacă acelea nu ar fi fost folosite, poate că marile puteri ar fi declanșat chiar în zilele noastre un uriaș și final război atomic, cu consecințe catastrofale pentru întreaga omenire, nimeni neputându-și imagina prea bine, din punct de vedere practic, urmările terifiante ale unui război atomic. De aceea suntem tentați să spunem că înseși bombele atomice aruncate în Japonia, prin frica universală de asemenea catastrofe planetare, prin jertfele mari de acolo, au fost principalele frâne care au împiedecat declanșarea celui de al treilea război mondial. Totuși teama de exploziile atomice continuă să subziste, atâta vreme cât numeroase organizații și state teroriste se străduie în continuare să pună mâna pe această cumplită armă.

2286
Lucrurile învățate din cărți se uită primele; cele învățate din viață niciodată.

2287
Proștii se pricep mai lesne să dea tot felul de povețe decât oamenii inteligenți. Vorba este... unde ajung cei care le ascultă?

2288
Rațiunea cuminte și ireproșabilă a unor tineri merită adesea mult mai mult respect decât vârsta consumată în nimicuri a unor bătrâni neserioși.

2289
Nu avem dreptul să-l silim pe cineva a deveni fericit conform principiilor noastre, dacă el ne refuză categoric acest fel de fericire.

2290
Majoritatea celor severi se consideră oameni drepți, acționând în virtutea unor împuterniciri legale ori din firea lor austeră, deși a fi sever a ajuns să însemne, de cele mai multe ori, a fi rău și închipuit, și numai rareori a fi drept.

2291
Iubirea se consideră jignită când aceea care vrea să o conducă este mila.
Cei care cred în minuni, în lipsa constatării lor, se mulțumesc să considere minuni și întâmplările banale mai bizare.

2293
Când cineva îți încredințează de bună voie o taină mare este semn că te prețuiește în mod special, ceea ce presupune că nu trebuie să-i înșeli în nici un fel deosebita încredere ce și-a pus-o în tine.

2294
Dacă cineva ne înfățișează detaliat zece aspecte necunoscute ale unui lucru pe care noi ÎI considerăm foarte cunoscut, înseamnă că acel �cineva" este un mare specialist sau chiar un savant; dar dacă ne spune o mie de necunoscute, s-ar putea să fie ori un pisălog ori un filosof.

2295
Înfumurații nu pot recunoaște vreun judecător competent pentru oricare din ideile afirmate de ei.

2296
Excesul de erudiție, chiar când erudiția este reală, poate agasa în aceeași măsură ca și excesul de prostie.

2297
Întâlnim din ce în ce mai des piese de teatru scrise pentru a fi jucate și piese pentru a fi citite printre rânduri. Marii regizori par astăzi mai tentați de ultimele pentru a le pune în scenă sau pentru a le ecraniza, întrucât sunt o bogată sursă de inspirație ce le permit o mai mare flexibilitate a interpretărilor personale.

2298
Sufletul multor oameni seamănă cu o cameră cu pereți de oglinzi: crezi că este vastă când o privești fără atenție, dar te izbești de strâmtoarea pereților lucioși și înșelători atunci când o cercetezi îndeaproape.

2299
Numai mediocritatea are curajul să imite geniul.

2300
Puțini oameni înțelepți sunt și virtuoși!

2301
Dacă ești inteligent, cinstit, prezentabil, cu o voință și cu o memorie strașnică, poți porni imediat să cucerești lumea, deoarece norocul te va împinge cu putere de la spate.

2302
Nu poate deveni lăudăros omul pe care îl laudă toți, ci numai acel pe care nu-l laudă nimeni.

2303
Mulți susțin că a fi naiv înseamnă a fi prost sau marcat de o inocență stupidă, ceea ce s-ar potrivi poate numai în cazul când ne-am referi la naivitatea politică a oamenilor foarte simpli. Dar, în general, acuzația de naivitate este direcționată spre vârsta copiilor ori a celor tineri, lipsiți de experiența vieții. Naivitatea unui copil mic este totdeauna de o dulceață cuceritoare. Când ne referim la naivitatea adolescenților, facem în primul rând referiri la relațiile dintre sexe. Eu cred că naivitatea nu are totuși nimic de a face cu prostia și nici cu lipsa de cultură, deoarece viața a arătat că tânărul naiv posedă în genere un suflet pur; el este un individ curat sufletește, deși lipsit de multe experiențe. Un asemenea om nu va rămâne în nici un caz toată viața un naiv, ci, în viitor, va fi chiar cu mult mai descurcăreț decât mulți din cei ce-l învinuiesc acum de naivitate.

2304
Orice evoluție se poate transforma în involuție când în procesul evolutiv este introdus din afară un element-surpriză, de blocaj insurmontabil, după care întregul flux se transformă într-un reflux distructiv sau chiar catastrofal.

2305
Vestea bună este că pentru fiecare viciu există și o virtute. Vestea rea: pentru fiecare virtute vin din senin să o anihileze o duzină de alte vicii.

2306
Tare greu (și uneori costisitor!) este să faci pe deșteptul dacă nu ești într-adevăr de la natură astfel.

2307
Desigur, mai înjurați sunt oamenii cinstiți decât cei escroci.

2308
Lingușitorii nici nu obosesc, nici nu se plictisesc să măgulească. Dar nici cei măguliți nu se plictisesc.
Totdeauna inima se lasă prima convinsă, chiar când cugetul refuză aceasta cu încăpățânare.

2310
Cel mai mare furt este furtul de fericire.

2311
Faptele rele sunt efemere; cele bune - eterne.

2312
Universul este un ou uriaș cu mai mulți pui înăuntru, care îndată ce deschid ochii se întreabă cine i-a clocit.

2313
Libertatea este bună chiar și când se manifestă o singură clipă. Atunci, profitând de moment, îți poți rupe lanțurile.

2314
Nemernicilor le place să se compare cu marile personalități.

2315
Tristă dezamăgire când constați că un om cu o figură și o privire care degajă o certă inteligență este în realitate prost de-a binelea!

2316
Cel ce vrea să se însoare caută mai întâi femeia lipsită de urâțenie, nu pe aceea care este neapărat frumoasă.

2317
Efectul nu încetează totdeauna odată cu cauza care l-a generat.

2318
Suferințele, după ce trec, lasă în urmă multă înțelepciune.

2319
Faima nu s-a născut niciodată decât din brațele și din capul oamenilor.

2320
Ceea ce este adevărat pe pământ poate fi eroare în cer.
Mare curaj are cel ce acceptă să ia locul unei celebrități!

2322
Tăria spirituală biruie forța fizică.

2323
În artă, cel care urmărește simplitatea cu toată insistența, riscă să cadă cu ușurință în simplism.

2324
Dacă arta plastică și educația artistică sunt ținute departe de public, ele vor fi atrase cu ușurință în mrejele siropoase ale kitsch-ului de toate nuanțele.

2325
Nu barba îl face pe pictor, ci în primul rând reușita unui tablou de-al său care poate plăcea mai mult decât barba lui (din care un alt pictor mare și-ar putea confecționa o excelentă pensulă ce le-ar aduce celebritatea amândorura).

2326
Cine previne cu precauție evenimentele neașteptate de care se teme - nu le mai vede producându-se.

2327
Nu tot ce este interzis este și nefolositor.

2328
Apropierea morții îl face pe mincinos să spună adevărul.

2329
Dau sfaturi multe îndeosebi persoanele care, în situații similare, nu-și aplică nici lor acele rețete.

2330
Lumea materială este într-adevăr infinită, dar putem afirma că și inteligența materiei, adică forța ei spirituală, este tot infinită. în acest caz, Dumnezeu, fiind o imensă și primordială forță spirituală infinită care există pretutindeni în univers, include în spiritualitatea Lui tot universul, cu toată lumea materială cu tot! Gândind astfel, creăm un paradox al paradoxurilor: Universul este inclus în Dumnezeu după cum Dumnezeu este inclus în univers...

2331
Filosofii care tac prea mult atunci când este nevoia cea mai imperioasă de părerea lor nu par a fi adevărați filosofi.

2332
Filosofia a lăsat o mulțime de probleme nerezolvate și altele nici măcar propuse spre dezbatere. Se poate spune fără exagerare că de abia de acum încolo filosofia va avea ceva serios de spus. Secolul al XXI-lea reclamă o filosofie cu totul nouă.

2333
Pedeapsa nu-l ocolește niciodată prea mult timp pe cel vinovat.

2334
Când arde claia vecinului, aleargă primul ca să o stingi, fiindcă de la ea ți se poate aprinde propria-ți casă și chiar tot satul.

2335
Orice lucru vechi, încăput pe mâna unui maestru, poate îmbrăca haina noului în așa chip, încât lucrurile noi să pară vechi și neînsemnate.

2336
Frumusețea oamenilor rămâne veșnică numai în amintiri și în fotografii.

2337
Se poate transforma vreodată minciuna în adevăr? Sigur că se poate! Dacă adevărul nu se poate transforma niciodată în minciună, în schimb, minciuna poate deveni uneori adevăr, plătind însă un tribut foarte dureros. Cunosc cazul unui copil care a lipsit de la școală trei zile la rând. Când învățătoarea I-a întrebat de ce a lipsit, copilul a trântit o minciună gogonată: �Pentru că a murit bunica..." Atunci când băiatul s-a întors de la școală acasă, într-adevăr, bunică-sa zăcea lungită jos fără suflare în pragul bucătăriei. Murise cu câteva minute înainte.

2338
Gloria dobândită fără merite piere curând.

2339
Omul nu va putea supune natura cât ai bate din palme... Va fi nevoie de câteva faze. Mai întâi, în prima fază, omul va trebui să i se supună majorității legilor naturii, să i se adapteze ei, iar în faza următoare să caute a ajunge egal cu natura în mai toate privințele și abia în a treia fază să încerce a-i modifica legile și a le adapta în favoarea sa. De exemplu, cu posibilitățile de acum, nu vom putea opri un uragan să distrugă totul în calea lui, dar, teoretic, există încă mai demult câteva planuri plauzibile de devierea traseului unui uragan și de �spargerea" nucleului. Oricum, viitorul nu poate fi decât de partea omului.

2340
Ceea ce las în urmă după dispariția mea este o dâră subțire din propria-mi viață dispersată în lucrurile mărunte pe care le-am făcut eu și probabil și în sufletele multora din cei care m-au cunoscut. Dar vă asigur că integritatea sufletului meu se va păstra la fel de vie ca și acum, voi auzi, voi vedea și voi simți totul, poate chiar mai bine decât în aceste clipe, căci am convingerea fermă că sufletul nu-mi va muri împreună cu trupul, ci va fi chemat de Cel Prea înalt să capete un trup nou, superior celui de acum, iar cu el mă voi înfățișa la Dreapta Judecată unde, mai târziu, ne vom întâlni cu toții. Așadar, să ne vedem bucuroși, dar cât mai târziu posibil!

2341
Vai de cei neajutorați care au încăput pe mâinile naturii dezlănțuite!

2342
Gloria dobândită fără merit se sinucide.

2343
Nu se numește prost omul simplu care a vrut să învețe dar nu a avut posibilități, ci tocmai acela care a avut asemenea posibilități, dar nu a vrut să învețe, complăcându-se în această stare.

2344
Oricât de dezvoltată și de avansată ar fi o presupusă civilizație extraterestră, este imposibil ca, în anumite domenii, civilizația planetei noastre să nu-i fie totuși superioară prin originalitatea și unicitatea ei.

2345
Politica este prima care îi păcălește pe cei din gloata ignoranților care, mai târziu, vor simți pe pielea lor chinurile ce le vor aplica politicienii, plătindu-și într-un fel meritat naivitatea sau prostia.

2346
Uneori oamenii așteaptă prostește producerea unor mari nenorociri pentru a obține aprobări financiare ce vor hotărî, în sfârșit, inițiative salvatoare spre a preveni alte nenorociri... mai mici.
Degeaba te caută norocul dacă te găsește chiar atunci când dormi!

2348
Există mai puțini ghinioniști decât norocoși care nu știu cum să-și folosească avantajele norocului.

2349
Căile viciului și ale pierzaniei sunt toate netede, se află într-o atrăgătoare pantă descendentă, sunt străjuite de flori parfumate și frumoase pe mărgini și nu au nici o barieră înainte.

2350
Câteodată o ideea eronată, întoarsă pe dos, devine o idee bună și nespus de utilă.

2351
Din prune stricate și viermănoase iese uneori cel mai tare și mai apreciat rachiu.

2352
Frumusețea valorează mai mult decât toate comorile din lume. Cine o are este deja cel mai bogat; cine nu, să caute de grabă căile înțelepciunii.

2353
Mulți s-au zbătut în viață să se cațere pe vârful unei stânci semețe care, sub greutatea cățărătorilor, s-a rupt și s-a prăbușit cu ei cu tot în hăurile adâncurilor.

2354
Prilejuri există! Iar când nu există, ele pot fi create.
Doar oamenii prilejurilor lipsesc.

2355
Mulți dintre cei ridicați în viață pe seama prostiei altora au putut fi cu ușurință doborâți de inteligența unuia singur care a știut să stârpească pe loc prostia celor din jur.

2356
Prostia oamenilor este gradată, iar proștii sunt înclinați să considere pe unii dintr-ai lor genii.

2357
Oamenii răi dotați cu inteligență bună sunt adevărate calamități sociale.

2358
Mulți șefi sunt conduși de subalternii lor, fără ca ei măcar să bănuiască.

2359
Cu unele deprinderi te naști, pe altele ți le însușești, iar pe alte câteva le pierzi. Predominanța unora sau altora îți conferă aura caracterului.

2360
Puțini vor să devină Aristotel, mulți doresc să devină Onasis.

2361
Nu-i tot una orgoliul unui înțelept cu orgoliul unui cap sec.

2362
Cel ce ajunge mare trebuie, de obicei, să facă eforturi mari spre a nu redeveni mic.

2363
Se aude că s-au făcut experiențe prin care, încercându-se să se potolească furtunile, s-a ajuns la transformarea lor într-un cumplit uragan. Povestea ucenicului-vrăjitor...

2364
Cuvântul omului reflectă demnitatea lui.

2365
Când ești fericit singur, fericirea pare a fi numai pe jumătate.

2366
Unii te laudă ca să le întorci lauda, alții te dăruiesc ca să-i dăruiești înzecit.

2367
Noi, oamenii, diferim foarte mult unii de alții prin felul cum ne etalăm reciproc sufletul. Unii își arată un suflet sincer, deschis, transparent; alții, dimpotrivă, un suflet opac, închis, enigmatic. Primii, numai la câteva momente după ce i-am cunoscut, sunt gata să expandeze și să ne copleșească pe toți cu un surplus de informații amănunțite și exacte despre viața lor, despre gândurile și visurile lor, de parcă nici nu ar avea o viață intimă, ci doar una publică. Pe aceștia - grație ostentației lor - îi �citești" pe Ioc, fără nici un efort, ca pe o carte albă cu litere mari și clare. Ceilalți, dimpotrivă, se arată ascunși, reticenți, foarte zgârciți la vorbă. De fapt, toți oamenii ascundem câte ceva din personalitatea noastră. Cei rezervați însă, lasă de multe ori impresia că vor să ascundă totul. Sunt impenetrabili. De aici și prejudecata, larg răspândită, că omul închis la fire este om rău. Aceasta nu poate fi o regulă generală. Realitatea contrazice asemenea păreri, deoarece unii oameni închiși la fire sunt foarte valoroși și modești, ascunzându-și mai degrabă calitățile decât defectele. Și nici unul din ei nu este totdeauna tăcut. Sunt momente de excepție când și morocănoșii își deschid sufletul - cam greu, ce e drept, dar și-l deschid - de obicei, față de o singură persoană: rudă, prieten, iubit, iubită etc. Polițiștii și procurorii se plâng că acest gen de oameni sunt cel mai greu de anchetat. Evoluția relației interpersonale arată că personalitatea umană este o noțiune complexă care nu poate fi caracterizată în funcție de oferta formulelor informaționale proprii.

2368
Părăsește-i imediat pe inferiorii și pe egalii care vor să te conducă dintr-o simplă ambiție de predominanță.

2369
Acei care, la țărmul apei, te învață teoretic luni întregi cum trebuie să faci ca să înoți mai bine (neintrând nici ei niciodată în apă), trebuie bănuiți că nu pot încerca aceleași demonstrații și în mijlocul apei, de teamă ca ei înșiși să nu se înece, căci foarte probabil, asemenea �instructori" nu știu deloc să înoate.

2370
În scutecele fiecărui nou-născut se poate afla un virtual geniu, un om de seamă, un om excepțional sau chiar un viitor conducător. Dacă am privi cu asemenea ochi pe toți copiii, am învăța poate să prețuim omul din cea mai mică vârstă.

2371
Datoriile, dreptatea și salvarea cuiva nu trebuie niciodată amânate.

2372
Prietenul bun este un frate dăruit de o întâmplare fericită.

2373
Mulți președinți de state ar fi fost mai de folos oamenilor dacă ar fi condus turme de oi și nu oameni, cu atât mai puțin politica unei țări.

2374
Parțial, dușmanul procedează ca și un prieten sincer, deoarece te critică obiectiv și-ți comentează toate greșelile pe care le faci, obligându-te să le eviți.

2375
Când mângâierea survine din partea unui dușman viguros dar cu inima sinceră (căci, să nu uităm, există și dușmani de caracter!), această mângâiere consolează și încurajează parcă mai mult decât chiar mângâierea unui prieten devotat.
De câte ori mă gândesc la vreo faptă rea comisă de mine ta viață, am dezavantajul că, în acele clipe o mulțime de alte greșeli personale îmi vin spontan în minte, trăgându-se una pe alta ca un șirag de mărgele magnetice negre care cer sa iasă la lumina conștiinței mele spre a se elibera de etc.

2377
Dezarmați �Pacea" celor cu drapele roșii fâlfâind pe cozi de pușcă!

2378
Celui care pierde speranța nu-i rămâne decât moartea.

2379
Sunt nenorociri care atunci când ne lovesc au, la început, aspectul unor mari fericiri.

2380
Eternitatea se naște adesea din vremelnicie.

2381
Chiar și dușmanul, ca om, trebuie ajutat când se află în pericol de moarte.

2382
Pentru ce se face pretutindeni diferență între viață și libertate? Amândouă sunt cele două picioare ale existenței noastre!

2383
În arta modernă, perfecțiunile clasice, introduse forțat și nelalocul lor, devin cele mai mari imperfecțiuni.

2384
Scurtă e plăcerea, veșnică durerea.

2385
Până și răutatea cea mai mare se topește în fața frumuseții perfecte.

2386
Mulți critică cu ușurință ceea ce nu înțeleg deloc.

2387
Gândul întrece vorba, vorba întrece fapta, iar omul săvârșește relele tot într-o asemenea scară (non)valorică descendentă, adică mai întâi cu gândul, apoi, succesiv, cu vorba și, în sfârșit, cu fapta abominabilă, care poate fi chintesența tuturor relelor. Când răul este descoperit, urmează, în ordine: judecata, pedeapsa și, în sfârșit, regretul - în egală măsură inutil pentru victimă și agresor.

2388
Să nu facem din nedreptate o tragedie, dar nici să nu dăm impresia că o așteptăm cu indiferență.

2389
Oamenii cu năzuințe mai mari decât posibilitățile lor cunosc cele mai mari înfrângeri dureroase în viață.

2390
Sufletele înrudite în rău sau în bine se caută cu sete și ardoare între ele.

2391
Ne complicăm în zadar! De-ar ști oamenii că în viață au nevoie doar de câteva lucruri esențiale, ar distruge cu plăcere toate mărunțișurile care îi împiedică să ajungă la esență. Deci, încă o dată: cât de puțin îi trebuie omului să se simtă, într-adevăr, bine și fericit!

2392
Cele mai sâcâitoare dureri sunt durerile care nu există.

2393
Două soiuri identice nu sunt totuși același soi.

2394
Cine vede în lucrurile obișnuite numai primejdii nu poate niciodată reuși pe deplin în viață.

2395
Geniile nu sunt formate de școli, ci, în primul rând,ele formează școli.

2396
Memoria sâcâitoare a recunoștinței se poate vindeca provocându-i celui ingrat o necesitate mai mare decât a fost prima și silindu-l apoi să-ți implore din nou cu disperare ajutor.

2397
Ați observat vreodată cât de frumos și de blând vorbește minciuna ca să biruie vorbirea aspră a adevărului?

2398
Mare lucru este să-ți știi a-ți păstra capul exact atunci când toți din preajma ta și l-au pierdut!

2399
Exagerarea - umbra minciunii.

2400
Singurele căderi glorioase sunt salturile cu parașuta!

2401
Există un conservatorism activ, productiv, unul deosebit de pasiv și steril și un altul retrograd, refractar la tot ceea ce este nou, progresist.

2402
Stimularea duce la evoluția evidentă, atunci când este vorba de acumulări intelectuale. Supra-stimularea duce la criză, la involuție și chiar la serioase dereglări psihice.

2403
Dacă există o homeopatie în medicină trebuie să existe și o homeoterapie în ceea ce privește intoxicarea cu drogurile roșii ale unor idei politice, administrându-le bietelor victime, aduse la stadiul de totală îndobitocire, cantități mici, dar necesare, de antidoturi anticomuniste, până ce încep să li se deschidă bine ochii, după care vor cere singuri să se trateze cu cantități din ce în ce mai mari.

2404
Omul contemporan așteaptă anul 2000 cu teamă, deoarece confundă sfârșitul unei civilizații din ce în ce mai contorsionate de dureri social-moral-politice cu sfârșitul lumii.

2405
Civilizațiile vechi aveau avantajul perioadelor de tranziție; civilizațiile contemporane și-au scurtat aceste perioade sau și le-au eliminat definitiv, anulând deci necesitatea timpului de adaptare atât de necesar dezmeticirii oamenilor. Aceasta ar fi una din cauzele de bază care au grăbit așa numita criză a civilizației noastre caracterizată printr-o rapidă maturizare tehnico-științifică în dauna unei evidente retardări morale.

2406
O civilizație, după opinia mea, trebuie să parcurgă în mod obligatoriu următoarele etape: așteptare, preluare (adică preluarea elementelor vechii civilizații), rectificare, selectare, asimilare, distribuire, expirare, așteptare...
Lipsa unei etape duce la o criză normală, dar radicală, a civilizației.

2407
Ne-am zbătut timp de 2000 de ani să impunem omenirii o civilizație creștină care ar fi perfectă dacă ar fi fost într-adevăr creștină, dar ea nu a fost niciodată pe deplin creștină. Douăzeci de secole nu am făcut altceva decât să simulăm creștinismul și în numele lui să ne sfâșiem între noi. Civilizațiile altor religii majore - islamismul, budismul, mozaismul, hinduismul - nu au făcut nici măcar atât, ci au îndobitocit și mai mult lumea în care activează. Tot creștinismul a rămas ultima speranță a salvării planetei noastre. Și se pare că secolul al XXI-lea ÎI va impune pretutindeni în mod definitiv, dar totalmente recondiționat și mai apropiat de Dumnezeu decât de dogme.

2408
Avem nevoie uneori de oameni buni, iar alteori de oameni răi.
Căutăm oamenii după cum ne impun slujbele și împrejurările.

2409
Dragostea nefericită ne face câteodată cruzi cu toată lumea.

2410
Unii fac pe proștii din instinct ancestral.

2411
Proștii greșesc uneori spunând lucruri și adevăruri foarte interesante sau chiar secrete mari, ascunzându-le cu grijă pe cele banale.

2412
Cerul nu poate fi pus după gratii.

2413
A cunoaște multe înseamnă a imita până la asemănare infinitul.

2414
O, cât de bogată este mizeria fizică față de cea spirituală!

2415
Cât de mărețe sunt operele mari, chiar doborâte la pământ; și cât de jalnice altele moderne, chiar înălțate până la nori!

2416
Cu oamenii scurți la minte și mici la suflet, să fii scurt la vorbă.

2417
Palavragiul este de profesie colportor public.

2418
Toate izbânzile sângeroase trezesc spontan dorul ascuns de răzbunare.

2419
Poeții mor, poezia trăiește.

2420
Amantele sunt niște porumbițe care-ți ciugulesc cu drăgălășenie din mână cât timp ai grăunțe bune. După ce le termină, își iau repede zborul către palmele mai pline.

2421
Majoritatea oamenilor privesc la durerile altora ca la un spectacol neplăcut, pe care-l urmăresc cu teama de a nu Ii se întâmpla și lor ceva asemănător.
Desigur, îi impresionează oarecum scenele văzute, le comentează amănunțit cu compasiune în glas tremurător, și cu cât le repetă mai des, cu atât le scade tremurul emotiv al glasului, inima devenindu-le din ce în ce mai glacială.

2422
În luptă, poți fi înfrânt chiar dacă ai fost înarmat până în dinți. Spre a fi victorios, îți trebuie principala armă: curajul; dar nu singur, ci dublat de o stare de spirit stenică, foarte optimistă.

2423
Un înțelept printre o mie de nebuni va fi considerat de aceștia cel mai mare nebun, dacă ei se socotesc cu toții înțelepți.

2424
Nimic nu obligă mai mult ca un dar.

2425
Generosul care nu este și discret va părea cel mai mare lăudăros.

2426
Orice bătrânețe trebuie pregătită cam de la douăzeci de ani.

2427
Refuzăm cu ușurință ofertele bune ale altora și acceptăm pe negândite ofertele rele venite din profunzimile întunecoase ale cugetului nostru.

2428
Nu poți consola nenorocirile oamenilor decât arătându-le altele și mai mari decât ale lor.

2429
Prea multe ipoteze împiedică și întârzie aflarea adevărului.

2430
Există compozitori care cunosc la perfecție arta contrapunctului și, în general, tehnica compoziției polifonice. Ce folos însă că, pe lângă tehnică și cunoștințe teoretice de ansamblu, ei nu au și harul talentului, compunând haotic serii de melodii oribile, pline de asonanțe dizgrațioase, partituri scrise zadarnic pe toate vocile și pentru toate instrumentele posibile. Sub motivul (citește scuza) că acestea sunt cerințele muzicii contemporane, ei își maschează, printr-un așa-zis modernism necesar, lipsa evidentă de talent, derutând grav și bulversând gustul publicului, adeseori într-un fel ireversibil.

2431
Cine are copii, învață să iubească nu numai pe copiii săi, ci și pe-ai altora.
De fapt, pe copiii din toată lumea.

2432
Dictatura comunistă ne-a învățat să avem un comportament fățarnic, foarte duplicitar. Astfel fiecare ne caracterizăm prin două opinii: una personală, intimă, valabilă acasă, și una oficială, care începe să intre în funcție imediat ce am ieșit pe ușa locuinței noastre. Pe prima o ascundem cu mare grijă, pe a doua o manifestăm public. De frica securității.

2433
Securitatea română ne-a îmbrăcat pe fiecare în cămăși de forță care ne permit doar anumite mișcări, strict controlate, ne-a pus căluș la gură, ne-a tapat pereții cu microfoane și ne-a plantat la toate colțurile indicatoare pe care stă scris: �Spre închisoarea care te va distruge cu familie cu tot� dacă ești împotriva statului și a partidului (adică a securității și a grangurilor dictatori). Inchiziția și Gestapoul german nu erau nimic. Þara plânge și geme; poporul tremură și se cutremură. Doamne, când ne aduci izbăvirea?

2434
De obicei, orice vis frumos nerealizat se transformă într-un coșmar chinuitor.

2435
Nimeni nu este util până nu dobândește singur sentimentul utilității.

2436
Energia terestră este, într-o anumită măsură, epuizabilă; cea a cosmosului niciodată. Iată pentru ce omul trebuie să se grăbească a cuceri cu hotărâre spațiul cosmic, cel apropiat și cel îndepărtat, care, în viitor, ne va înapoia înmiit tot ceea ce omenirea a investit în ultimul timp, cu imense eforturi, în cercetarea spațiului extraterestru. Nu trebuie să luăm în seamă protestele profanilor care susțin prostește că asemenea eforturi sunt cheltuieli inutile!

2437
Epoca noastră este înainte cu două războaie mondiale și în urmă cu două milioane de păci!

2438
Nu tot ceea ce este logic este și legal, iar uneori nu tot ceea ce este legal este și logic.

2439
Toate victoriile științei tronează pe o piramidă de eșecuri.

2440
O bibliotecă necitită: un cimitir de cărți.

2441
După ce am terminat de citit o carte, mă simt mai puternic.
Þările de pe glob ar trebui despărțite prin frontiere alcătuite din brazde de flori, nu prin borne de sârmă ghimpată.

2443
Luați-i nefericirii jumătate din putere și veți căpăta cea mai mare fericire.

2444
Omului inteligent îi vine tot atât de greu să facă pe prostul pe cât îi vine de greu prostului să facă pe deșteptul.

2445
Politica modernă este arta orientării în posibil, precum și arta celei mai bune interpretări a realităților cotidiene în favoarea acestei realități care totdeauna trebuie subordonată totalmente scopurilor celor mulți.

2446
Individul reflectă în orice împrejurare caracterele societății în care trăiește, chiar dacă într-o măsură mai mare decât reflectă societatea caracterele unui individ.

2447
Fericirea: capacitatea individului de a înfrânge normele false și înguste ale societății existente.

2448
La urma urmelor, cel mai fantastic lucru este realitatea, iar cel mai banal poate fi fantasticul.

2449
In epoca noastră nu poate exista independență fără interdependență.

2450
A revela un adevăr invizibil este mai de preț decât a face același lucru cu un adevăr vizibil.

2451
Cel ce cunoaște adevărul numai după floare tot mai trebuie să sape spre a-l cunoaște și după rădăcină.

2452
În unele locuri adevărul este mai lesne crezut când apare prezentat în ambalaj de minciună.

2453
Este de două ori mai valoros binele făcut celui ce nu-ți place decât celui ce-ți este drag.

2454
Virginitatea este o floare care numai după ce a fost ruptă rodește.

2455
Defectele bărbaților s-ar putea îndrepta în primul rând cu calitățile femeilor de care ei sunt îndrăgostiți.

2456
Omul rău este aproape convins că toți oamenii sunt la fel de răi.

2457
Cel talentat încearcă, iar cel sprijinit de pile reușește prin încercarea altuia.

2458
Pare inteligent numai cel care într-adevăr chiar este.

2459
Să dăruiești fiecăruia din prea-plinul virtuților tale și să iei de la fiecare om ceea ce personalitatea lui îți oferă mai bun și mai frumos.

2460
Cuvântul de onoare, ca și viața, se dau, nu se împrumută!

2461
Marii poeți nu publică tot ceea ce gândesc, dar gândesc tot ceea ce publică.

2462
Dacă-ți arați înțelepciunea când nu trebuie și unde nu trebuie, poți deveni ridicol, poți părea neînțelept sau o poți păți chiar mai rău.

2463
Când unul devine foarte bogat, zece oameni devin, din această cauză, foarte săraci.

2464
Virtutea dobândită fără sudoare nu poate fi decât falsă ori furată.

2465
Cine nu are ocazia să-și odihnească ochii privind un peisaj aparte din natură, obține aceeași încântare privind chipul unei femei frumoase.

2466
Hainele luxoase, fardurile și podoabele de tot felul sunt în primul rând armele de apărare ale urâțeniei.

2467
Frumusețea impune iubire, inteligență, respect, iar silnicia puterii - teamă, desconsiderare și ură.

2468
Arta modernă place într-o singură epocă, o singură dată, însă nu este apreciată de toți în prezent și nu știm de va mai fi apreciată și în viitor. Cea clasică a plăcut totdeauna cu sute și mii de ani în urmă, place unei mulțimi imense în prezent și, neîndoios, are toate șansele să placă la fel de mult și în viitor.

2469
Frumosul trebuie să fie haina caldă și delicată a utilului.

2470
Cea mai mare plăcere este libertatea.

2471
Calea spre plăcerile facile trece obligatoriu prin vămile faptelor rele cărora le plătește totdeauna un tribut repetat.

2472
Cel ce cunoaște multe lucruri dorește a cunoaște și mai multe, inclusiv pe cele ce se află în spatele lor.

2473
Culmea cinismului fascist a fost atinsă atunci când milioane de oameni - bărbați, femei și copii - erau trimiși în camerele de gazare și uciși în ritmurile solemne ale muzicii lui Richard Wagner; iar culmea cinismului comunist - când deținuții politici erau siliți să-și sape propriile gropi și forțați să cânte �Internaționala� lui Eugene Pottier și Pierre Degeyter înainte de a fi executați. Extremele;se ating!

2474
Sunt superiori oamenii care, știind multe, doresc foarte puține.

2475
Cine amână totul îmbătrânește cel mai repede.

2476
Spune-mi ce mereu dorești și-ți voi spune cine ești!

2477
Nu există un suflet bogat care să nu dorească până și marginile universului.

2478
Marginile dorințelor ar vrea, de-ar putea, să se plaseze ceva mai departe de marginile universului.

2479
Un nebun se ruga: �Ia-mi, Doamne, dorințele, să-mi revină mințile!"

2480
O dorință împlinită, de-alte mii e-nlocuită.

2481
Dacă pământul pe care călcăm ar fi numai din aur, de bună seamă că monedele cele mai prețioase ar fi cele din lut.

2482
Celui nefericit nu i se realizează nici o dorință.

2483
Pentru cel ce se grăbește timpul se înțepenește.

2484
Grija săracului este una: să trăiască oricum, dar numai să trăiască. Grija celui bogat este îndoită: să-și păzească bogăția de hoți și să se îmbogățească și mai mult.

2485
Ia-i omului speranțele și îi dispar pe dată toate dorințele nobile.

2486
Pasiunea care se stinge repede nu a fost o pasiune reală.

2487
Marile pasiuni silesc talentul să se nască chiar dacă acesta nu prea lăsa semne că ar exista înainte.

2488
Durerile prezente întăresc și sensibilizează viitoarele fericiri.

2489
Mulți cred că umbra fericirii este marea fericire.
Și, într-un fel, este bine și așa...

2490
Pe cei nenorociți nu-i poți consola cu altceva decât vorbindu-le totdeauna despre nenorociri mai mari.

2491
Fericirile dobândite fără merite durează cel mai puțin.

2492
Cei din vale zăresc fericirea cățărată sus pe deal, iar cei din vârful dealului o văd strălucind în adâncul văii.

2493
Antidotul iubirii apare numai după cunoașterea realității care rupe, de obicei, vălul de poezie.

2494
Dragostea face chiar și pe măgari să cânte frumos, iar pe privighetori să-și piardă glasul.

2495
Bărbatul îndrăgostit fără speranță se despersonalizează pierzându-și însușirea lui cea mai caracteristică - bărbăția -, în locul căreia se ivesc pe rând: moliciunea, mila, timiditatea, descurajarea, uneori chiar și teama de viață. Femeia, dimpotrivă, când este îndrăgostită, devine mai îndrăzneață, mai puternică, adesea de temut.

2496
Femeile disprețuiesc pe bărbații care plâng după ele, dar epuizează toate sursele ca să-i facă să plângă.

2497
Când o femeie frumoasă vrea să zdrobească mândria unui bărbat superior ei din toate punctele de vedere, întâi îi face ochi dulci, ca să-l facă să se gândească mereu la ea, apoi acordă atenție unui om inferior, spre a înjosi și umili cât mai mult superioritatea primului bărbat ales ca victimă.

2498
Căsătoria este un fel de mic guvern format din două partide care trebuie să coopereze într-o conducere simultană.

2499
Copiii sunt dimineața permanentă a omenirii - cea mai frumoasă, cea mai pură, cea mai plină de lumină și gingășie dimineață.

2500
Unii au inimă de aur, alții au aurul în inimă.

2501
Educația este tiparul perfecțiunii în care trebuie turnate spiritele umane.

2502
Nașterea cuiva înseamnă simpla venire pe lume. Dar educația este, de fapt, aceea care îi conferă omului caracteristicile umanizării lui reale.

2503
Cu moartea unei ființe dragi moare și o bună parte din sufletul nostru.

2504
Părinții au datoria să facă din fiecare casă o școală subordonată școlilor adevărate.

2505
Oamenii trebuie învățați mai întâi să înțeleagă pentru ce ei există, să cunoască deci scopul existenței lor; abia apoi să fie învățați cum să-și administreze felul de viață.

2506
Pentru un ideolog nu există o mai mare înfrângere decât anularea de către realitate a celor ce le afirmase anterior cu multe argumente, ce păreau adevărate și logice, fabricate într-o viață întreagă. Experiența realității îl face să se simtă ridicol.

2507
Mamele înțelepte știu să-și educe fiii mai bine decât o sută de licee și facultăți la un Ioc.

2508
Intre iubirea materno-paternă și iubirea erotică, copiii o preferă pe prima, iar când devin adolescenți o preferă, firește, pe a doua, care, de fapt, este singura cale care-i întoarce la prima atunci când devin la rândul lor mame și tați.

2509
Nu este greu să fii bun, ci să te menții bun.

2510
In fața fetelor bătrâne și a flăcăilor tomnatici nu vorbiți despre fericirea voastră conjugală, ci numai despre proiectele lor de viitor.

2511
Un popor poate fi numit bun când și tineretul lui este bun.

2512
S-a constatat că popoarele care au creat cele mai multe înjurături în limba lor, inclusiv înjurături la adresa lucrurilor sfinte, au avut și cel mai mult de suferit de-a lungul istoriei. Ceea ce considerăm noi un folclor bogat în expresii infernale, probabil că Dumnezeu consideră un dosar penal bogat în acuzații grave la adresa cerului și, în consecință, pedepsele se vor aplica proporțional cu grosimea dosarului.

2513
Veninul nu-și pierde puterea amestecându-l cu miere, ci devine mai periculos.

2514
Un cuvânt bun sau un singur semn de încurajare, venit din partea unui mare înțelept, te face să treci nepăsător pe lângă urletele de hulă ale miilor de nechemați.

2515
I se spune că este primitor aceluia care este de fapt dăruitor.
II
2516
Cinstea - regina tuturor virtuților.
Mânia este un foc; răspunsul blând - o apă stingătoare.

2518
Lipsa de compasiune dublează chinurile celui care suferă, dar compasiunea falsă ÎI poate ucide.

2519
Iți poți înfrâna oricând ochii, mâinile, gura, ba chiar și stomacul; sufletul însă aproape niciodată fără sacrificii.

2520
Banii în exces îți fericesc la început sufletul, dar îți nenorocesc apoi capul și liniștea care se împovărează de multiple griji excedentare pe care nu le cunoșteai deloc înainte.

2521
Dacă n-ar fi existat forța justiției pe glob, chiar așa slabă, precară și contradictorie cum s-a dovedit a fi ea de-a lungul istoriei, nu ar mai fi existat astăzi oameni pe pământ, căci ei s-ar fi sfâșiat ca lupii.

2522
Oamenii răi care mai fac și câte un bine, nu-l fac spre a dovedi că și-au schimbat firea, ci ca să-i liniștească pe cei naivi, spre a le putea produce apoi un rău și mai mare, prin surprindere.

2523
Posibilitățile realizate de societatea tehnologică de astăzi se datoresc în primul rând oamenilor care au crezut în imposibil.

2524
Ura născută din iubirea nerealizată este cea mai realizată ură.

2525
Omul fără omenie nu are nici un preț, iar când moare, toți se grăbesc să-l îngroape cât mai repede și cât mai adânc.

2526
Ca să înțelegi pe un om mare, tu însuți trebuie să ai un suflet mare.

2527
Să evităm războaiele purtate în numele religiilor și al ideologiilor, pentru că sunt cele mai teribile dintre toate războaiele.

2528
Greșelile diplomaților duc la războiul soldaților.

2529
Exteriorizarea involuntară a valorilor interne ale caracterului unui om impune totdeauna conturul personalității lui.

2530
Adesea ne trezim alergând pentru a îndrepta greșelile altora, dar șchiopătăm serios când este vorba de a le îndrepta pe ale noastre.

2531
Cel mai mare curaj este curajul de a fi sincer.

2532
Fuga de responsabilitate, când nu se manifestă fățiș, apelează la asumarea unor false responsabilități cărora le exagerează urgența și importanța în așa fel încât să pară mai importante decât responsabilitatea reală însăși.

2533
Un minut de meditație interioară ne prelungește viața cu o zi, ne limpezește acțiunile pentru o lună și ne deschide drumul spre succese pentru un an.

2534
Mare lucru este să devii făclie în noaptea spirituală a celor ce rătăcesc drumul!

2535
Este fericit cel care în fiecare zi știe să înceapă o nouă viață elevată.

2536
Suferința înțeleptului diferă de aceea a oamenilor neînțelepți, nefiind zgomotoasă ca acestora, ci cu totul interiorizată. Ea se consumă ca o profundă ardere mistuitoare și mută, dar trăită într-un fel absolut demn. Adesea, o atare suferință este amestecată cu o dăruire multivalentă, cu un puternic altruism și cu năzuința spre o comuniune iradiantă prin care se percep simultan toate suferințele umane.

2537
Dacă în bezna conștiinței tale ai reușit să aprinzi un singur punct de lumină
- numai un punct! - acesta va fi suficient ca să-ți lumineze locul unde va trebui să-l aprinzi pe cel de al doilea.
-
2538
Dreptatea este cealaltă față a adevărului.

2539
Nu fi conformist cu momentul apariției unei mode, ci mai înainte de a o adopta, așteaptă să vezi cum evoluează, apoi atenuează-i excesele și adaptează-te capriciilor ei, încetul cu încetul, însușindu-ți elementele cele mai rezonabile, dacă poate fi vorba de așa ceva în moda ultramodernă. (Scrisă în 1977)

2540
Făcând rău altuia, îți pricinuiești cel mai mare rău ție însuți. Un om înțepat de o viespe suferă, dar nu uita că, în acea clipă, cu viespea se întâmplă ceva și mai rău, fiindcă moare tocmai datorită unei asemenea răzbunări.
Scrisă în 1978. (Nimic scris între 1979-1980):

2541
Oamenii au o mare foame de pământ, dar pământul are o și mai mare foame de oameni.
De la 25421a 4000, scrise toate în anul 1981:

2542
Există o singură cale rezonabilă în situațiile politice conflictuale, un singur drum spre pace: transformarea polemicilor într-un dialog, chiar într-un dialog nelimitat de lung, purtat ca între surzi. Oricum, el amână sine die dezastrul universal, �îl ține la ușă�. Polemica dublată de amenințări reciproce exacerbează situația deschizând astfel în grabă ușa conflictului.

2543
Cei răi sunt totdeauna mai bine organizați, mai abili în a prezenta minciuna drept adevăr și răul drept un bine original și sunt mai pregătiți în organizarea unui atac prin surprindere. Cei buni sunt mai inocenți și, din cauza blândeții spiritului lor, sunt învinși aproape totdeauna în primele faze ale vâltorii societății moderne, dar rareori se întâmplă să mai piardă în fazele următoare.

2544
Mergând pe o stradă, ați făcut vreodată efortul de a cuprinde cu o privire atentă toate chipurile trecătorilor, pe toți oamenii aflați în câmpul vostru vizual? Dar absolut pe toți! Atunci ați constatat că pe majoritatea dintre ei îi vedeți, fără îndoială, pentru prima și ultima dată. Câteva clipe uneori. Rareori și fețe cunoscute. Mai totdeauna alții și alții... De fiecare dată, constatarea generală va fi aceeași: diversitate impresionantă a indivizilor, mozaicul fizionomiilor. Defilează spontan prin fața noastră fel de fel de oameni - frumoși, urâți, înalți, scunzi, grași, slabi, tineri, bătrâni, copii, bărbați, femei, fete, băieți, albi, negri, galbeni, metiși, buni, răi, săraci, bogați ș.a.m.d. - cu fel de fel de particularități banale ori ciudate, referitoare la vârstă, la statură, la culoarea pielii, la îmbrăcăminte, la modul de a merge, de a discuta și gesticula etc., etc. Un adevărat spectacol haotic, dacă este vorba de centrul unui oraș aglomerat; o mișcare browniană umană, nedirijată de nimeni, un fluviu viu de oameni... Pentru unii din noi totul pare un tablou foarte original și amuzant, poate chiar reconfortant, pe care mulți îl caută zilnic. Pentru alții (îndeosebi pentru cei solitari) - o scenă banală, obositoare și plictisitoare, care nu merită nici măcar osteneala să o privești prea mult. Ba chiar, aceștia din urmă, se grăbesc totdeauna să scape dintr-un asemenea vacarm, accelerând pașii, până ce ies într-o �zonă liberă�, fără țipenie de om în jur. Acolo ei respiră liniștiți, căci pentru asemenea firi solitare locurile pustii și retrase sunt prielnice meditațiilor de tot felul.
Firea mea curioasă și iscoditoare a căutat de fiecare dată, în atari împrejurări, să surprindă esențialul acestui tablou plin de diversitate și dinamism. Am vrut, într-un fel, să pricep, printr-o radiografiere profundă și spontană, cu radarul minții mele și, în acea utilă fracțiune de secundă de care dispuneam, în care chipurile apar și dispar grăbite, să citesc în interiorul sufletului lor, dacă se putea, al fiecărui individ în parte; să le înțeleg gândurile care-i frământă, cultura ce-o posedă, viața intimă pe care-o duc, interesele, preocupările, toate motivațiile posibile, și poate chiar profesia lor. Nu mi-a fost chiar ușor. De multe ori am avut impresia că am reușit așa ceva; alteori mi-a fost de-a dreptul imposibil și atunci fantezia mi-a venit imediat în ajutor, îndemnându-mă să presupun, să aproximez, să calchiez probabilitățile, să compar, să reconstitui și să fabulez mici scenarii posibile, izvorâte dintr-o simplă privire, dintr-un gest oarecare, poate numai dintr-un zâmbet adresat amintirilor trecutului efemer... Astfel, o bătrânică gârbovită, pășind agale, cu sacoșele încărcate, îmi dă totdeauna impresia că își cară în ele ultimele provizii vitale, ajungând la finișul unei curse lungi, după un urcuș sinuos, de la capătul căruia pornise sub chipul unei copile; un tânăr atlet, înalt, privind mândru, cu alură de campion mondial, peste capetele tuturor, cu mușchii dezveliți ostentativ - mă convinge că se simte superior celor din jur și admirația mea de o clipă se transformă involuntar într-un fel de compătimire pentru vanitatea acelei mândrii mai mult sau mai puțin justificate; o fată foarte drăguță, cu ochi visători și cu zâmbet reținut, ocolind privirile tuturor, îmi sugerează o mică dramă sufletească ce se consumă în surdină, fără nici o consolare pe moment; un bărbat între două vârste, cu sprincene stufoase și cu ochii tulburi, încruntați, ținând gura strâns închisă, aproape fără buze - îl văd ca pe o întruchipare a omului rău, gata oricând să izbucnească violent și să lovească; tânărul cu ochelari, purtând o revistă de știință sub braț și mergând grăbit cu ziarul în mână din care spicuiește în fugă titlurile, îmi pare a fi un student în matematici care abia a ieșit de la un examen luat cu brio; un țăran bătrân, ce vine rar pe la oraș, se uită în jur cu ochi aproape speriați, grăbindu-se să ajungă cât mai repede la gară spre a se întoarce în liniștea satului său ș.a.m.d. Poate mă înșel, dar așa îmi par ei în acele clipe. V-am spus că este greu să sondezi o masă atât de eterogenă, fără mari erori de calcul! Dar câte chipuri și caractere sunt! Câte priviri! Și câte deosebiri de la un individ la altul! Și totuși... aceștia sunt oameni, sunt semenii mei care se chinuie și se bucură, în scurta-le viață, care, ca și a mea, sclipește minusculă ca o scânteie în bezna inexistenței eterne. Prin destinul comun și prin niște fire invizibile, nu știu de ce, dar mă simt legat de toți și de fiecare în parte și, de aceea, aș vrea să-i înțeleg mai bine și să-i pot iubi pe toți, fiindu-mi milă de acești fârtați ai mei atât de necunoscuți și atât de trecători prin viață, prin lume... Intențiile mele sunt nobile și nu aș vrea să rămână doar niște pasagere efuziuni sentimentale. Oare nu ne asemănăm cu toții în rele și în bune? Oare și ei realizează într-adevăr că fiecare din noi suntem aici, pe Terra, un �caz aparte", un caz unic, o entitate cu totul și cu totul specială, originală, o individualitate absolută, irepetabilă și ireversibilă, dar, în primul rând, extrem de necesară, având o misiune absolut unică de îndeplinit - de care rareori suntem conștienți, de care rareori ne aducem aminte?

2545
Ori de câte ori am avut prilejul să fac pe altul fericit, am fost mai fericit decât el.

2546
- Este mai bine să dai decât să primești! predica un preot de la amvon.
- Aveți perfectă dreptate, părinte, răspunde unul din enoriași.
Mă bucur că ai înțeles această poruncă divină, fiule. Se vede că ești un creștin bun și altruist.
- Nu, părinte, sunt boxeur de profesie...
-
2547
Ne îngrijim totdeauna cu cea mai aleasă atenție trupul, rareori cu aceeași atenție sufletul.

2548
Chiar atunci când cad, înțelepții cad în picioare.

2549
Omul trebuie să încerce totdeauna mai mult decât poate înfăptui.

2550
A fi sărac și cinstit nu este nicidecum o rușine, dar a tinde să scapi urgent de sărăcie prin orice alte mijloace decât cele permise de legi, înseamnă începutul renunțării la cinste.

2551
Semidoctul are câteva idei generale despre cultura din câteva decenii și te bombardează cu ele. într-un om cu adevărat cult găsești acumulate milenii întregi de cultură, fără să facă paradă cu ele.

2552
A-ți dezvălui tainele proprii este un semn de prostie, a le dezvălui pe-ale altuia este semn de ignobilă lașitate, dar a dezvălui tainele patriei este o crimă.

2553
Geniul înmănunchează în el cele mai alese însușiri ale unui un popor întreg.

2554
O femeie frumoasă dar lipsită de gingășie își anulează mai mult de jumătate din farmecul ei.

2555
Un singur ajutor dezinteresat valorează cât o sută de ajutoare pe care le dai cuiva urmărind un ascuns interes personal.

2556
Cine vrea să elibereze un popor trebuie mai întâi să-i descătușeze cugetul, să-i elibereze conștiința. După aceea poporul va ști cu siguranță să-și sfărâme singur lanțurile, fără ajutorul nimănui.

2557
Nu există satisfacție mai mare pentru omul vicios ca atunci când reușește să-i facă și pe alții vicioși, corupându-i până ce-1 depășesc în stricăciune.

2558
Nu este suficient să fii capabil de puritate, să dorești puritatea, ci să te lupți pentru a o dobândi. Altminteri, teoretic, toți suntem capabili de puritate.

2559
Operele oamenilor mari le reflectă mai de grabă gândurile și intențiile decât viața lor.

2560
Când ți-e rușine de tine însuți mai mult ca de alții, înseamnă că ai totuși o conștiință fermă care te va apăra de multe excese.

2561
Optimismul constituie punctul de plecare între părțile bune care sunt și cele bune care vor fi. Pesimismul - între părțile rele din prezent și cele rele din viitor.

2562
Omul blând cu atât este mai valoros cu cât este mai puternic.

2563
Bunătatea este etalonul cu care se măsoară sufletele oamenilor mari; este, altfel spus, un apanaj al sufletelor ce tind mereu spre desăvârșire.

2564
Cine invidiază excentricitatea altuia dorind să-i semene I-a întrecut deja în prostie.

2565
Omul rău începe să devină folositor celor din jur numai dintr-un singur moment: din clipa când moare.

2566
A ști să faci din virtutea ta virtutea altora este cea mai mare virtute.

2567
Dragostea, alungată dintr-o inimă curată, odată refuzată și stinsă cu brutalitate, face loc, cu timpul, disprețului adânc și indiferenței totale față de ființa care a fost iubită - dispreț și indiferență ce vor fi totdeauna pe deplin meritate.

2568
A rămâne cast într-o mocirlă socială pestilențială este cu adevărat una din cele mai mari virtuți posibile.

2569
Cei deveniți mari prin pilele și ajutorul dezinteresat al altora nu pot ajunge niciodată oameni cu adevărat valoroși și utili societății.

2570
Cunosc un urcuș greu pe care se încumetă să-l urmeze numai cei curajoși și înțelepți: cumpătarea.

2571
Stăpânirea de sine este paratrăsnetul ce scurge la pământ toate fulgerele mâniei care, dacă s-ar declanșa, ar produce numai nenorociri mari.

2572
A răbda înseamnă a cumula strategie și puteri noi; a te grăbi înseamnă a pierde și puținul pe care îl ai.

2573
Nu trebuie să răbdăm la infinit în fața imposturii și a nedreptății.

2574
Cine s-a învățat să rabde o mare nenorocire poate învăța ușor să îndure și altele mai mari.

2575
Orice răbdare are și o limită. Despre acei oameni care persistă să rabde la infinit, peste această limită, spunem că răbdarea lor este tot una cu tâmpenia, cu lașitatea și chiar cu pactizarea la răul general.

2576
Fii îngăduitor atât cât este necesar. Excesul de îngăduință este la fel de primejdios ca și a accepta de bună voie să-ți oferi tot sângele pentru o transfuzie deloc necesară.

2577
Suntem mai mult sau mai puțin plăcuți în fața altora, după măiestria cu care, mai mult sau mai puțin, reușim să ne mascăm defectele.

2578
Cu cât îmi veți închide mai mult gura, cu atât mai tare va striga în mine cugetul, până va exploda.

2579
Ambiția nu dă roade decât dacă este rațională. Ambiția din instinct seamănă cu încăpățânarea și rămâne mai totdeauna deșartă.

2580
Uneori chiar jucându-te poți înfăptui o lucrare serioasă.

2581
Aerul, invizibilul aer, a fost după cum se știe, lichefiat și transformat într-o substanță vizibilă. Ba, supus la presiuni foarte ridicate și temperaturi extrem de scăzute, aerul a fost chiar solidificat, arătând ca o bucată de gheață care fumegă. Imediat, mi-a venit ideea: aș putea deveni primul �sculptor În...aer solid�!

2582
Nestatornicia unor oameni este ca o busolă dereglată de un câmp magnetic multiplu, neindicând nici un punct cardinal. Acești indivizi rătăcesc veșnic pe valurile vieții lipsiți de orice stabilitate normală și de orice orientare reală.

2583
Nestatornicia în dragoste este școala la care se învață neîncrederea În toți oamenii.

2584
Statornicia este axul în jurul căruia se învârte cu măreție întreaga personalitate a omului.

2585
Perseverența talentului calcă pe urmele genialității.

2586
Cu cât răspunderea funcției este mai mare, cu atât conștiinciozitatea și cinstea trebuie să fie mai mare, deoarece lipsa de conștiinciozitate și de cinste a șefilor este totdeauna molipsitoare pentru subordonați.

2587
Priceperea este mâna dreaptă a talentului, iar perseverența mâna lui cea stângă.

2588
Nu este un ideal bine ales acel ideal care intră în contradicție cu idealurile prietenilor și colegilor tăi din imediata apropiere, întrucât le va împiedica evoluția vieții lor.

2589
Greșim profund dacă judecăm un om numai după anomalii și defecte, deoarece acestea s-ar putea să fie cu totul minore în comparație cu calitățile lui foarte utile societății.

2590
Cu cât o poezie este mai rafinată, cu atât ea are un caracter mai abstract; cu cât este mai intelectualizată, cu atât ea va fi mai greu de combătut de cei mai aspri critici literari.

2591
Nu se poate să fii activ și perseverent, fără ca, mai devreme sau mai târziu, să nu te afirmi într-un fel sau altul.

2592
O acțiune desăvârșită este consecința conjugării a mai multor planuri sau transpunerea în practică a planului celui mai măreț, pentru elaborarea căruia cineva nu a dormit nopți întregi.

2593
Dacă am transforma toate dorințele în acțiuni, am fi devenit până acum de zece ori celebri.

2594
Dragostea realizată este tocmai ceea ce dă un preț deosebit vieții noastre, făcând-o mai frumoasă și meritând pe deplin efortul de a fi trăită. Dimpotrivă, cea nerealizată - decepția - stagnează pentru o bună perioadă întregul curs al vieții și uneori reduce viața la nimic, degradând ființa umană care devine astfel victima neputincioasă a unei soarte implacabile. Este o mare victorie pentru cei ce știu să scape nemototoliți din ghearele unor decepții!

2595
A te umili este ceva degradant, dar a umili pe altul fără să merite așa ceva este de-a dreptul o crimă abominabilă împotriva noțiunii de om.

2596
Nu optimismul, ci uneori chiar disperarea dă un avânt mai mare speranței.

2597
Bunătatea nu este atât un produs al inteligenței, cât al educației și voinței.

2598
Chiar și la fundul cupei amare a disperării se află totuși o picătură dulce de speranță.

2599
Speranța este lucrul care cu cât i-1 iei cuiva, cu atât va crește mai puternică și mai visătoare.

2600
Orice speranță este alcătuită din dorință și așteptare.

2601
Ar fi o aberație și o bizarerie să fii exigent cu altul și delăsător cu tine însuți. Autoexigență trebuie să fie, într-un fel indiscutabil, mobilul tuturor reușitelor noastre de până acum.

2602
Perfecțiunea este ștacheta pe care ori de câte ori reușim să o sărim, trebuie, în momentele următoare, să o ridicăm tot mai sus.

2603
Zadarnic există aptitudini și talente dacă nu există și efortul de a le cultiva științific, de a le propulsa financiar și de a le pune aripi ca să decoleze spre Înălțimi!

2604
Îmi vine greu să cred că natura ar fi făcut o eroare atât de mare încât să creeze aptitudini în ființa unui om, fără să toarne peste ele și nobilul combustibil al pasiunii.

2605
Cei pasionați pentru orice, în egală măsură, nu se pricep, desigur, în mod serios, la nimic.

2606
Inerția și nepăsarea sunt frânele vieții active care fac să sosim totdeauna ultimii acolo unde eram așteptați de mulți să fim primii.

2607
Pasiunile frumoase sunt ca viciile: cer de fiecare dată cu tărie să fie integral satisfăcute, până la realizarea lor totală.

2608
Fericirea nu poate fi altceva decât îndeplinirea unei mari dorințe care-i trecătoare. îndată ce s-a realizat, apare o nouă dorință, o nouă sete aprinsă de fericire. Este cauza cea mai serioasă pentru care fericirea pare atât de scurtă și de nemulțumită.

2609
Inteligența este, printre altele, capacitatea de a abstractiza toate lucrurile concrete și toate fenomenele - Încadrându-le în legi precise și în formule matematice originale.

2610
Capacitatea de a prelucra rapid și cu scop integral utilitarist orice informație, pe căile cele mai originale posibile, raportându-le la senzorial și la datele anterioare, cunoscute prin experiență, iată un indice sigur al unei inteligențe reale și superioare.

2611
După cum perla de mărgăritar nu o găsești în toate scoicile, nici talentul nu există la toți oamenii. Dar chiar și atunci când există, el trebuie scos la lumină și șlefuit printr-o muncă titanică, până capătă strălucirea perlei care să placă tuturor.

2612
Talentul este ca un instrument muzical mânuit la perfecțiune. Geniul însă este ca o orchestră simfonică excelent dirijată, care scoate armonii divine, uimind pe toată lumea prin supradotarea sa excepțională.

2613
Geniul este ca un gheizer: orice s-ar întâmpla, el tot iese la suprafață, izbucnind fierbinte spre înălțimi într-o aureolă de curcubeie aprinse.

2614
Talentul mai poate fi imitat, pe ici pe colo... Geniul niciodată!

2615
Toți avem mari merite pe care ni le recunoaștem și, cu mult drag, ni le apreciem singuri. Numai cele adevărate ni le recunosc alții...

2616
Trebuie să-i mulțumim sincer omului mediocru și modest care de fapt este baza societății din toate timpurile, creatorul tuturor bunurilor de consum din jurul nostru. El nu are niciodată veleitățile unui om de elită și nu se erijează nicicum într-un individ cu ambiții universale, muncind pe tăcute și cu sfântă modestie în meseria lui obișnuită. Foarte incomozi sunt însă pretenderiștii. Societatea, în primul rând specialiștii, trebuie să-i oprească cu fermitate pe cei nechemați, dar cu ambiții nebune de a fi cunoscuți de toată lumea, făcând pe a-toate-cunoscătorii într-un domeniu sau altul al vieții social-politice ori imitând mecanic marile valori. Altminteri acest soi de ambițioși se strecoară cu abilitate și obrăznicie până în vârful unui stat de unde pot distruge o țară întreagă.

2617
Valoarea unui om nu trebuie socotită după cât s-a investit în el, ci după cât produce. De-a lungul vieții noastre, avem datoria să acoperim, cel puțin, partea investită pentru formarea noastră ca om realizat și util socialmente.

2618
Oamenii mici din punct de vedere spiritual caută totdeauna semeni mai mici decât ei, spre a se putea afirma în fața lor.

2619
Unii muncesc din răsputeri, alții le privesc efortul de pe margine, strigând cu voioșie în locul lor: �Hei-rup!!�

2620
Curajul fără pregătire nu duce decât dintr-o rară întâmplare la succes.

2621
Forța, șiretenia și strategia, armonios îmbinate între ele, au dus totdeauna la victorii sigure în marile bătălii.

2622
Succesul într-o metodă poate produce insuccese în alta.

2623
De cele mai multe ori, râsul înseamnă bunătate. Râsul din răutate își are sorgintea în rânjetul și mârâitul animalelor.

2624
A încerca să explici pentru ce o persoană iubește pe alta este o stupidă aberație. Cauzele iubirii sunt un fel de mistere ale vieții care niciodată nu așteaptă explicații.

2625
Dacă râsul ne încarcă cu energie vitală, plânsul ne seacă energiile interioare, iar uneori ne descarcă poverile grele și amare ale sufletului, lacrimile devenind atunci unicul balsam care, pentru moment, pot produce liniștirea căutată, o liniște adevărată sau o liniște falsă.

2626
Violența monstruoasă din zilele noastre este cancerul modern al sufletelor omenești. EI face metastaze pe toate meridianele și paralelele Terrei.

2627
Trăim într-o lume plină de ură și chinuită de răutate, care, într-o goană nebună după satisfacții materiale și pasionale, ignoră pericolele imense izvorâte chiar din această răutate, totul învârtindu-se într-un cerc vicios ca în spiralele unui uragan în formare, ce a început să se înalțe amenințător la orizontul omenirii, lăsându-ne, pe măsură ce se apropie, tot mai puține speranțe că nu ne va cuprinde pe toți în vârtejul lui ce vine spre noi ucigător.

2628
Cu adevărat, mare și tainic dar este acela de a ști să te risipești cu căldură în sufletele tuturor, rămânând totuși întreg înaintea oamenilor!

2629
Pare, desigur, nobil să plângi laolaltă cu cel care suferă, dar mai nobil este să-l ajuți să iasă din impas, transformându-i lacrimile într-un zâmbet de recunoștință.

2630
Un suflet bolnav nu poate să râdă niciodată.

2631
Bucuria neîmpărtășită este ca o durere înăbușită.

2632
Râsul și plânsul - extremele cele mai opuse - se întâlnesc într-un produs comun: lacrima.

2633
O bucurie nouă nu poate fi amplificată de o bucurie uitată, pe când ultima tristețe face apel la toate amărăciunile tale din trecut, amplificând-o, exagerând-o, combinându-se cu ele și înșiruind un mare lanț negru al durerii care este puternic sudat prin fierbințeala lacrimilor. EI îți arată, ca un memento, cât de nedreaptă ți-a fost durerea trecută și cât de mare Îți este cea prezentă.

2634
Marea fericire comună - de fapt, prima fericire - este Libertatea. Și totuși, de ea nu se poate bucura nimeni cu adevărat dacă posesorul ei nu este și o ființă umană pe deplin sănătoasă.

2635
Tot ceea ce nu este necesar aduce nefericire.

2636
Dorul - un cuvânt românesc intraductibil (sau vag traductibil) în alte limbi - este o nostalgie plină de durere, o undă caldă de dragoste revărsată din inimă peste ființe și locuri iubite, pe care ai vrea să le ai imediat lângă tine spre a le mângâia măcar o clipă cu mâna sau cu privirea, spre a te contopi parcă cu iradierile lor magnetice de inefabilă fericire, ce-ți inundă și echilibrează sufletul, parțial sau total.

2637
In dragoste, când îl faci pe unul fericit, ai cu siguranță, șanse să-l nefericești pe altul.

2638
Multe minciuni i-au făcut pe oameni fericiți chiar până la moarte, fără ca aceștia să știe că au fost mințiți vreodată. Atât de mare este uneori puterea minciunii!

2639
Dacă reușești în tot ce vrei și în tot ce faci, ar fi o crimă să te declari totuși nefericit.

2640
Vorbele nu-s fapte, dar vorbele rele sunt deja niște fapte rele.

2641
Dacă trece pe lângă mine o ființă umană plângând sfâșietor, chiar atunci când sunt fericit, toată fericirea mea amuțește și se prăbușește rușinându-se.

2642
Cu adevărat, mari oameni sunt aceia care posedă întrânșii atâta forță morală încât pot să zâmbească și să vorbească foarte calmi chiar și atunci când sunt cei mai nefericiți, nelăsând pe nimeni să le citească în suflet marea lor durere!

2643
Mulți se prefac a fi fericiți numai din orgoliu și spre a trezi invidia celor pe care ei vor să-i umilească. Asemenea indivizi demonstrează oricum că fac parte din cei mai ipocriți cu putință.

2644
Oamenii vor ca fericirea să le fie nu numai lungă ci și cât mai diversă. Lăcomia de fericire este deseori mai mare decât cea de bani.

2645
Pentru mulți nu are importanță dacă fericirea este naturală sau artificială, obținută prin droguri, de pildă. Pe când fericirea naturală îți dă însă un impuls sănătos în viață, cea artificială îți scurtează viața, fiind în fond o mare nenorocire deghizată.

2646
Intr-adevăr, fericirea ne înalță și ne desfată, dar numai nefericirea are totuși darul să ne purifice pe deplin și să vedem mai clar lucrurile din jur.

2647
In general, oamenii își caută fericirea alergând după marile plăceri și după bunurile cele mai rafinate. Dar cât de puțin îi trebuie unui om spre a fi cu adevărat fericit!

2648
Cel care a avut prima parte a vieții plină numai de chinuri ar avea unele șanse să învețe, în sfârșit, a fi mai fericit în a doua parte.

2649
Dragostea cucerită are, pare-se, mai mult preț decât cea care ți s-a oferit singură.

2650
Toți suntem persoane; puțini devenim personalități, care nu-s altceva decât persoane cu forțe fizice, psihice sau intelectuale intens amplificate, iar uneori oameni propulsați în viață numai de noroc.

2651
Există, din păcate, personalități născute și personalități făcute. Dacă primele sunt creații ale naturii, ale instruirii elevate sau ale unui efort personal deosebit, celelalte sunt ale hazardului ori ale intervențiilor neinspirate ale cuiva și de aceea pe ele nu vom da nici doi bani.

2652
Rolul personalității este să creeze personalități.

2653
Fiecare om are obligația să încerce a deveni o personalitate marcantă chiar dacă nu reușește în această întreprindere decât parțial sau deloc.

2654
S-ar putea spune că frumusețea extremă unită cu înțelepciunea este desăvârșirea însăși.

2655
Frumusețea fără bunătate este ca o floare frumoasă cu miros urât.

2656
Frumusețea stârnește în jur mai degrabă invidie și ură decât iubire.

2657
Supremul frumos, perceput deopotrivă cu ochii și cu sufletul - acesta prelucrându-i ecourile multiple până la extaz - este sublimul.

2658
Ceea ce este frumos trebuie forțat să devină și util, în sensul cel mai pozitiv al cuvântului.

2659
Urâțenia fizică a unor oameni poate fi trecută lesne cu vederea dacă este compensată de multă și constantă bunătate - și de înțelepciune.

2660
Omul își face totdeauna planuri mai mari și mai lungi decât însăși viața ce i-a fost hărăzită. Dar, oricum, tot este dator să și le facă!

2661
Când învățăm să trăim, în sfârșit, mai bine și mai înțelept, când, într-un târziu, ne realizăm ca oameni, ne dăm seama că deja am îmbătrânit și că zilele ne sunt numărate.

2662
Retrospectiva vieții: o simfonie mai mult sau mai puțin armonioasă, ale cărei note diverse sunt zilele noastre trăite, unele mai înalte, altele mai joase și mai discordante. Aproape de final, începem să credem că înseși zilele cele mai negre au fost totuși prețioase și minunate, prin simplul motiv că au fost și că, foarte sigur, în curând nu vom mai avea dreptul nici la acestea.

2663
Viața ta nu este numai un bun al tău, ci un bun al tuturor. Iată pentru ce nimeni nu are dreptul să și-o suprime, indiferent de urgiile venite asupra cuiva năpăstuit de soartă. Aceasta ar leza sufletele altora și ar contraveni profund legilor divine și echilibrului perfect din natură.

2664
Bizareriile unor oameni sunt diverse ca și oamenii, dar unele sunt atât de rare și de trăsnite încât te întrebi cu îngrijorare dacă mai degrabă nu-s consecințele unor grave dereglări psihice decât niște banale ciudățenii.

2665
Multe așa-zise hobby-uri, practicate de atâția oameni în timpul liber, rămân expresia atașamentului sufletesc față de o pasiune mai mult sau mai puțin însemnată. De fapt, o asemenea pasiune arzătoare putea fi practicată în realitate ca adevărata lor profesie în care acei oameni ar fi excelat ca neîntrecuți specialiști.

2666
Spre a nu deveni monotonă și prea egală, viața ar trebui superior planificată, în sensul că nici o zi să nu semene în realizări cu cea precedentă.

2667
Transfuzia de idei sănătoase este, în unele cazuri, tot atât de necesară ca și transfuzia de sânge, spre a salva viața unor indivizi intoxicați cu idei otrăvite.

2668
Ritmul vieții îi conferă acesteia densitate și valoare, prin acțiunile rezultate din acest ritm, nu prin cantitatea anilor irosiți în lâncezeală și stagnări ireversibile.

2669
Copilăria este marea fermecată a viselor senine și fericite pe care plutește în derivă o corabie de lumină încărcată cu flori de vis multicolore și minunat parfumate, dintre care unele, atunci când corabia va acosta la țărmul maturității, vor deveni excelente fructe hrănitoare, după ce alte flori se vor fi ofilit demult pe drumul de valuri din ce în ce mai mari și mai zbuciumate.

2670
Copilăria este fundamentul adânc peste care se înalță edificiul întregii noastre vieți.

2671
Este o minunată și fericită artă aceea de a ști să-ți prelungești cât mai mult copilăria sufletului, fără a deveni câtuși de puțin un infantil, un �grand enfant" caraghios, și fără a pierde în același timp din vigoarea maturității în gândire.

2672
Tinerețea este vârsta pe care nu prea o bagi în seamă atunci când o ai, iar atunci când observi că aproape a trecut, cauți prin toate mijloacele să o prelungești artificial cât mai mult, dacă nu în fapt, atunci măcar în amăgitoare închipuiri.

2673
Tinerețea omului modern oferă omului mai multe capcane și posibilități de rapidă uzură fizică, morală și intelectuală decât tinerețea generațiilor precedente.

2674
Tinerețea este faza arzătoare și dinamică a vieții, cu predilecție senzorială, iar senectutea, cu specificul ei plină de acalmie, este faza predilect cumulativă în colecții frumoase de amintiri și de sfaturi utile date celor tineri, când imanența tinereții de spirit se consolidează.

2675
Cine nu a avut prieteni în tinerețe nu va putea lega prietenii nici la bătrânețe.

2676
Bătrânețea este cununa de flori albe oferită de viață omului, nu pentru alte merite, ci numai pentru faptul că a putut înfrunta multe furtuni până a ajuns la marele finiș.

2677
Cine ucide dragostea ucide oameni!

2678
Iubirea nerealizată nu poate duce decât numai la indiferență, dispreț și ură.

2679
Mândria nu are ce căuta în dragoste. Umilind pe cel ce te iubește, dovedești cât de josnic ești.

2680
Dragostea veche, dezgropată și reînnoită, are șanse uneori (foarte rar, ce e drept) să renască la fel ca pasărea Phoenix, din propria ei cenușă, și să apară chiar mai puternică și mai suavă decât a fost la început.

2681
Cel care se umilește în dragoste în fața unei ființe indiferente va fi totdeauna disprețuit în ascuns, chiar dacă uneori i se răspunde cu misterioase zâmbete de tandrețe.

2682
Cerșetorii de iubire nu sunt cu nimic mai prejos decât cerșetorii ordinari care stau cu mâna întinsă la colțurile străzilor.

2683
Orice ambiție a îndrăgostiților care este primită cu resemnare de către celălalt, scurtează viața iubirii cu o zi.

2684
A nu putea iubi pe nimeni este o stare patologică și alarmantă care ne situează, probabil, mai aproape de animal decât de om. Și dacă am zis probabil, am zis ca nu cumva să jignim animalele, deoarece s-a observat că uneori iubirea animalelor este mai devotată, mai sinceră, mai puternică, mai dezinteresată și mai curată decât iubirea multor oameni.

2685
Mirajul iubirii este atât de fascinant, atât de derutant, încât numai închipuirea că persoana pe care o admirăm cu înflăcărare ne-ar putea iubi,
ne face ciudat de fericiți.

2686
Iubirea este unică și indivizibilă; nu o poți tăia în bucățele ca să-i oferi fiecăruia câte o parte. Ea se dăruie cuiva întreagă sau nu se dăruie deloc.

2687
Când iubești cu adevărat, celelalte ființe din jurul persoanei iubite dispar. Chiar dacă lângă ea se află cineva cu însușiri fizice și morale aproape de desăvârșire, va fi percepută foarte șters, văzută ca într-o penumbră. Singura ființă care radiază și împrăștie lumina necesară pentru noi rămâne doar ființa iubită. Restul lumii pare lăsată atunci aproape în întuneric și-n tăcere și, în cea mai reală măsură, ea nu ne interesează.

2688
Compătimirile după decepții măresc decepțiile.

2689
Iubirea nu știe să încunune decât cu lauri ori cu spini.

2690
Prin lupa ciudată a dragostei, defectele apar drept calități, iar calitățile normale apar atribute geniale.

2691
Se află în mare pericol cel care este îndrăgostit de o persoană vicioasă pentru că, din prea multă dragoste, se modelează involuntar după ea, până îi învață toate defectele, care îi rămân apoi chiar și după ce dragostea a trecut demult.

2692
Este de mirare cum micuța inimă omenească, atunci când iubește, își poate făuri din nimic aripi uriașe, putându-și-le întinde peste tot universul!

2693
Familia este marea societate în miniatură.

2694
Dacă familiile se descompun după numai câțiva ani de rezistență, societatea însăși este amenințată cu descompunerea.

2695
Cine nu-și respectă familia va încălca toate regulile societății.

2696
Exigența și blândețea sunt cele două aripi care, dacă sunt egale, ajută familia să se înalțe la armonia râvnită de toți.

2697
Căsnicia este arta concesiilor și a compensațiilor reciproce.

2698
Căsniciile model produc copii model.

2699
Familiile fără copii: semifamilii, tristă singurătate în doi!

2700
Cei care nu iubesc copiii nu au dreptul să-i aibă!

2701
Buna-creștere a copiilor este cea mai scumpă comoară, moștenită de la părinți, precum și arma cea mai puternică cu care ei vor ști să răzbească în viață.

2702
Cei lipsiți de bună-creștere vor fi ocoliți de toți fugind de ei ca de niște câini râioși care, pe deasupra, mai par și turbați.

2703
Cu câtă amabilitate și pioșenie își conduc unii pe fostul dușman la groapă vărsând lacrimi de crocodil pentru el!

2704
Caracterul necesităților diverse ale unui om reflectă cultura și idealurile acelui om.

2705
Cu cât familiile sunt mai culte, cu atât societatea aceea va fi mai cultă.

2706
Nu doresc egalitatea nici cu cel puternic, nici cu cel slab, ci cu mine însumi, cu ceea ce știu că este potențialul meu maxim atunci când sunt demn să îl afirm.

2707
Acolo unde nu există forță publică, opinia publică, curajul cetățenesc al individului, acolo pare mai de grabă a nu fi vorba de public ori de o masă propriu-zisă, ci de o gloată haotică.

2708
Avem dreptul numai la ceea ce merităm.

2709
Prima dorință a oamenilor energici, duri și nedrepți este să conducă.
Din rândul acestora se recrutează despoții.

2710
Ceea ce este drept este și suficient; ceea ce este suficient este în mod sigur întreg.

2711
Fapta rea se ține după omul rău ca umbra lui.

2712
Libertatea spirituală este chiar mai importantă decât cea fizică, între ele va exista însă totdeauna o intercondiționare.

2713
A fi sclavul propriilor tale vicii este mai rău decât a fi sclavul viciilor altuia.

2714
Cine stă în lanțuri și strigă în gura mare că așa se simte liber și fericit este fie un om cu creierii spălați, fie un nebun. Comunismul, prin socialismul lui �științific", a realizat asemenea oameni �liberi" care aplaudă mecanic pe liderii care i-a �fericit" prin voluptatea puterii exacerbată până la demență, până i-a adus în această cumplită fază de tâmpenie.

2715
Bucuria ta trebuie să sfârșească acolo unde începe durerea altuia.

2716
Cu libertatea este la fel ca și cu dragostea: cine o cerșește nu o capătă.

2717
Libertatea colectivă este suma indivizibilă a tuturor libertăților individuale. 316

2718
A-i salva cuiva libertatea este tot una cu a-i salva viața.

2719
Adevărata libertate acționează creator, în tăcere; falsa libertate este totdeauna gălăgioasă și lăudăroasă.

2720
Legea dreaptă este zidul care apără totdeauna un popor liber.

2721
Cine este om inteligent și corect respectă toate legile, chiar fără să le știe neapărat conținutul lor.

2722
Respectând legile, respecți deja pe toți oamenii, în primul rând pe tine însuți.

2723
Legile nu sunt respectate dacă cei care le alcătuiesc le încalcă primii sau dacă se prefac că le respectă.

2724
Legile făcute de oameni nu sunt sacre, imuabile. Ele corespund unei anumite epoci. In schimb, legile naturii au existat veșnic și vor exista veșnic. Acestea sunt sfinte și de neclintit. Încălcându-le, ne facem, în primul rând, nouă rău.

2725
Ceea ce la un popor ființează ca o lege prohibitivă pe care, dacă o încâlci, vei fi aspru condamnat, la alt popor ea poate fie norma valabilă. Așadar, ceea ce la unii este pedeapsă, la alții devine laudă, fiecare susținând că legea lui este cea dreaptă.

2726
Uneori un bine săvârșit pe moment cuiva îi va pricinui un mare rău mai târziu. Este un exemplu de relativitate a binelui.

2727
Fiindcă omul a inventat faimoasele norme rigide pe care le-a numit legi, a găsit și antidotul lor inteligent care-i permite să le mai eludeze când și când:
�interpretarea legilor"...

2728
Legea alcătuită de un singur legislator rareori atinge un înalt grad de perfecțiune ca să poată oglindi experiența întregului popor.

2729
Valoarea etică a omului trebuie să rămână aceeași atunci când este obligat să trăiască singur sau atunci când trăiește în colectivitate.

2730
Morala rămâne balanța invizibilă din ființa omului care pendulează spontan sau dirijat în conștiința noastră, după nivelul educației și culturii primite de fiecare.

2731
Ghinionistul, căruia îi merg pe dos toate planurile ce și le întocmise din capul locului bune și cinstite, trăind atâtea descurajări, are șanse să devină un om imoral.

2732
Imoralitatea și terorismul merg mână în mână, izvorând amândouă din prăpastia neagră a urii față de om și a orgoliilor realizate pe căi necinstite.

2733
Cinstea a devenit atât de rară încât chiar și atunci când o întâlnim ne temem să nu fie șiretenia deghizată.

2734
De la șiretenie la minciună nu este decât un pas.

2735
A fi sincer înseamnă îndeosebi a apela la curaj, dar nu și la naivitate.

2736
Nu poți comenta politica externă a unor state fără a le cunoaște la perfecție și istoria. Diplomații care nu se străduiesc să fie câtuși de puțin și istorici, vor fi niște figuranți efemeri în arta diplomației.

2737
Când același adevăr pe care îl rostește omul comun este rostit și de o mare personalitate, el capătă în acele momente o strălucire în plus, iar alteori putere de lege.

2738
Două adevăruri nu pot intra niciodată în contradicție unul cu altul. Când, aparent, se întâmplă așa ceva, cu siguranță că avem de a face cu un singur adevăr, cealaltă parte fiind minciuna în ofensivă.

2739
Minciuna este ca o băutură dulce care îmbată și adoarme conștiința; adevărul are adesea gust amar, dar trezește, hrănește și reconfortează.

2740
Uneori adevărul acceptă de bună voie minciuna, atunci când aceasta este singura care poate produce o salvare sau o alinare a unei suferințe mari, fără alte leacuri. Dar aceea devine o minciună sfințită de umbra adevărului...

2741
Adevărul și minciuna sunt cele două noțiuni de bază pe care vrea să le elucideze de fiecare dată știința jurisprudenței, cele două materii prime pe care le prelucrează zilnic justiția sau, dacă vreți, cele două talere ale balanței din mâna zeiței nepărtinitoare legată la ochi.

2742
Există adevăruri pe care dacă nu le spui, pieri. Dar există și minciuni care dacă le spui au același efect.

2743
Aducătorul veștilor rele, de triste adevăruri, trebuie să nu zăbovească mult după ce le-a spus și să evite a reveni și a doua oară cu asemenea vești în același Ioc.

2744
Nu există înjosire mai mare ca atunci când ești silit să spui adevărul după ce ai fost prins spunând minciuni grosolane.

2745
Minciunile mărunte ale copiilor mici nu sunt de fapt minciuni, ci debitări nevinovate ale fanteziei lor aprinse, ficțiuni și fabulații pline de nostimade, comentate cu glas tare, pe marginea unor impresii imediate culese dintr-o lume bogat animată, după închipuirea și judecata lor naivă care, firește, nu înțelege bine universul din jur. Totuși, a-i lăsa prea mult timp să creadă că acesta este adevărul și a nu le explica realitatea, cultivându-le doar gustul pentru fabulos, pentru irealul exagerat, este periculos, deoarece de la naivitățile infantile, mai târziu, copiii încep să învețe a minți curent, menținându-și năravul toată viața.

2746
Adevărul, chiar zdrobit în bucăți, își păstrează imaginea inițială la fel ca imaginea imprimată pe sticla holografică, plină de informații stereoscopice, care chiar spartă în bucățele mici, tot mai conține pe fiecare ciob imaginea în relief a întregii plăci.

2747
Orice minciună este un regres social, o transgresare a personalității noastre în zona tenebrelor conștiinței.

2748
Adevărul nu lingușește niciodată, fiindcă este puternic și nu are nevoie de așa ceva. Minciuna lingușește totdeauna și se târăște cu josnicie, gudurându-se spre a-și ascunde slăbiciunea veninoasă.

2749
Încrederea este o ușă fără zăvoare lăsată totdeauna deschisă pentru toți.

2750
Cei puternici, inteligenți și drepți au totdeauna încredere în ei înșiși.

2751
Încrederea mare în forțele proprii înseamnă izbândă sigură.

2752
Încrederea să nu se bizuie atât pe ambiție cât pe cunoaștere.

2753
Încrederea, Adevărul și Speranța sunt copiii aceleiași mame: Bunătatea.

2754
Ambiția, fără suport fizic și intelectual, duce totdeauna la eșecuri spectaculoase.

2755
Cu cât cineva îți promite mai mult, cu atât mai mult trebuie să eviți a avea încredere în el.

2756
Cine exagerează făcând mereu pe modestul riscă să pară prost. Are și modestia niște limite ale ei.

2757
Încrederea reciprocă este ceva mai mult decât simpla încredere.

2758
Lipsa de încredere în sentimentul erotic ucide acest sentiment mai repede decât ar face-o gelozia.

2759
Devotamentul, dăruirea de sine în dragoste nu cere nimic altceva decât tot dragoste. Altminteri el se stinge spre a se aprinde în altă parte.

2760
Cine nu-și respectă propriile datorii nu le va respecta nici pe ale altora.

2761
Avem datoria să ne descoperim talentele și să le perfecționăm pe cele mai puternice.

2762
Nici o vârstă nu este prea înaintată pentru a ne descoperi și valorifica talentele.

2763
Prima noastră datorie este să fim Oameni.

2764
Trebuie să ne respectăm cuvântul chiar și față de oamenii necinstiți care nu și I-au respectat niciodată față de noi.

2765
Datoria mică împlinită la timp valorează mai mult decât cea mare, împlinită mai târziu.

2766
Inițiativele izvorâte spontan nu izvorăsc chiar dintr-un teren sterp, ci din experiențe și chibzuiri anterioare, ascunse mai demult în subconștientul nostru.

2767
Ostentația este unicul atestat valabil al spiritelor bolnave, cărora mândria le-a atrofiat grav simțul măsurii.

2768
Dragostea sinceră este copacul viguros pe care, dacă îl tai, va putea, după câtva timp, să-și înalțe vlăstarele noi din trunchiul ce părea uscat.

2769
Opinia publică este șina dreaptă care conduce conștiința noastră
să nu deraieze.

2770
Uneori prostul infatuat afișează față de omul inteligent și merituos o atitudine de fals dispreț, mască sub care își ascunde nulitatea și ticăloșia.

2771
Aprecierile opiniei publice sunt aripile celui înzestrat cu talent.

2772
Cel ce se prețuiește mai mult decât valorează va cunoaște fără întârziere indiferența și disprețul specialiștilor despre care el va afirma cu convingere că sunt invidioși sau răutăcioși.

2773
Mulți tineri, din cauza părerii lor prea bune despre ei înșiși, sunt convinși că doar simpla lor apariție în societate trebuie să impună în jurul lor admirație și succes. Ceea ce obțin ei imediat, în urma unei așa aroganțe, va fi, în cel mai bun caz, indiferența, iar în cel mai rău caz antipatia generală și oprobriul public.

2774
În artele plastice, literatură și muzică, nimeni nu ne poate prețui mai mult produsele artistice decât îi permite cultura și înțelegerea sa personală. De aceea, ar fi cu totul absurd să pretindem unora să le placă ceea ce ei nu înțeleg și ceea ce ne place nouă.

2775
Responsabilitatea este grija pentru orice, dar mai cu seamă pentru cei de lângă noi, fără ca să ne ceară nimeni așa ceva și fără ca să ne oblige nimeni, afară de conștiința noastră.

2776
Șprițul uman se consolidează și devine stenic de fiecare dată când se lasă scăldat de un flux continuu și divers de idei originale ce se cer imediat concretizate.

2777
Criticul este un ghid necesar prin labirintul artei, care îți explică de ce să nu admiri nonvalorile sau să te oprește să negi din graba neștiinței ceea ce este valoros, dar mai greu de înțeles.

2778
Criticul poate modela un talent, îl poate impune sau distruge total, poate stabili valori și remedii, dar nu poate împărți el talente celor care nu le au și nu știu să creeze.

2779
Criticul literar distructiv, care caută să disuadeze pe scriitorii talentați, trebuie, când scrie, să-și mute biroul după tejgheaua de la măcelărie.

2780
Polemicile și declarațiile ritoase, atât timp cât nu degenerează în certuri și scandaluri publice, sunt utile pentru aflarea noutăților, pentru evidențierea lipsurilor și valorilor din taberele angajate.

2781
Autocritica artistică înseamnă autopurificare.

2782
Cine este bădăran în societate este, cu certitudine, și mai bădăran în propria-i familie.

2783
Arată-mi familia în care trăiești, ca să-ți spun cine ești.

2784
Totalitatea lucrurilor și faptelor ieșite din mâinile noastre ne atribuie valoarea personală.

2785
Trebuie considerat drept mare pedagog, mare conducător și strateg acela care poate transforma gloata de oameni diverși, îngrămădirea haotică de indivizi cu comportări dintre cele mai eterogene într-un agregat social puternic, unitar și foarte disciplinat!

2786
Un om cuviincios este deja câștigător în multe din marile competiții ale vieții.

2787
Necuviința nu este numai neîndemânare, ci imposibilitatea celui lipsit de bun-simț de a judeca și observa că aparține tagmei oamenilor incorecți, care încalcă în mod grosolan o conduită îndeobște cunoscută. Necuviinciosul își dovedește deci, la orice pas, imposibilitatea de a se autocontrola și de a-și corecta pe Ioc comportările. De cele mai multe ori o asemenea instabilitate are nevoie de medici curanți și de substanțe barbiturice, nicidecum de apostrofări verbale.

2788
Cine se rușinează des se pare că, în majoritatea cazurilor, are stofă bună în el.

2789
Dacă nu știi să fii politicos, dacă nu cunoști arta politeții, măcar simuleaz-o și tot câștigi ceva!

2790
Majoritatea porcilor au un mai pronunțat bun-simț decât unii oameni.

2791
Politețea manifestată distant, cu răceală, este mai de grabă o impolitețe.

2792
Orice zâmbet adăugat unui simplu salut îl înnobilează ca pe un pașaport cu coperțile aurite.

2793
Politețea aparține în egală măsură atât eticii cât și esteticii.

2794
Cu cât întâlnesc mai mulți oameni politicoși, cu atât îmi pare lumea mai bună și mai frumoasă.

2795
Învață de la străini tot ce este mai bun și mai frumos la ei; arată-le străinilor tot ce este mai bun și mai frumos la tine!

2796
Nu-ți scoate totdeauna în evidență inteligența făcând pretutindeni paradă cu ea. S-ar putea să devii fie antipatic, fie chiar ridicol, pentru că... �prea multă minte strică!�

2797
A avea bun-gust înseamnă a ști să alegi imediat adevăratele valori din falsele valori, fără a apela la alte ajutoare decât la propria-ți judecată și experiență estetică pe care le-ai acumulat în urma unui invizibil efort continuu.

2798
Nu copleși pe cineva cu un respect mai mare decât i se cuvine!

2799
Nici o ură nu pare mai ciudată ca aceea degenerată din iubire. In condiții speciale, ea se poate reconverti în iubire.

2800
De geaba ești atât de amabil să mă ajuți dacă nu te pricepi la nimic!

2801
Niciodată, între doi oameni care se simpatizează, simpatia nu poate fi la fel. Totdeauna unul simpatizează pe altul mai mult, pentru că puterea oamenilor de a înțelege și aprecia nu este niciodată aceeași și pentru că potențialul lor afectiv diferă în mod obligatoriu, din punct de vedere psiho-somatic, de la un individ la altul.

2802
Oamenii ne stimează după cum ne cunosc, fără să țină seama de valoarea noastră reală. Așa se face că, adesea, oameni fără nici o valoare sunt stimați cu o nemeritată și inexplicabilă exagerare, doar pentru motivul straniu că par impunători prin fizicul, prin rangul lor necuvenit, prin îmbrăcămintea ori prin bogăția lor, pe când oameni extrem de valoroși sunt aproape trecuți cu vederea datorită modestiei vieții pe care o duc. Oricum, cruntă ironie a opticii umane!

2803
Este un mare sacrilegiu a interzice unor tineri îndrăgostiți să se iubească după cum sacrilegiu este să interzici altor oameni să-și manifeste stima și dragostea față de o personalitate puternică ce-i formează și-i îndrumă în acțiuni deosebit de valoroase și utile.

2804
Uneori poți iubi pe cineva cu pasiune tocmai pentru că nu-l cunoști bine. Când o întâmplare face ca să-i cunoști adevărata față, focul iubirii se transformă într-un imens ghețar.

2805
Cei glumeți din fire, oamenii de viață, sunt într-adevăr simpatici în societate și, pentru acest motiv, sunt adesea căutați și invitați peste tot. Simpatia față de ei încetează însă brusc dacă, prin subtilitățile lor amuzante, dau dovadă că urmăresc doar avantaje practice.

2806
Dificultatea celor cu funcții mari constă în faptul că le vine foarte incomod să fie și modești.

2807
Totdeauna prin modestie și umilință te înalți, iar prin măreție și înfumurare te cobori.

2808
Cei care se opresc la jumătatea culturii, semidocții, vor fi întotdeauna încrezuți, neputând înțelege subtilitatea plăcerii de a fi modest, pentru că imaturitatea lor intelectuală le dă falsa impresie că au atins marginile gândirii și perfecțiunii care - își închipui ei - trebuie în mod obligatoriu stimate de ceilalți muritori de rând.

2809
Modestia este acul indicator al valorii și superiorității unui om pe cadranul personalității lui.

2810
Demnitatea oamenilor se verifică foarte bine în momentele limită, în clipele grele ori tragice din viața lor, când unii și-o păstrează neîntinată, în timp ce alții își pierd autocontrolul și autoexigență într-un fel lamentabil.

2811
Aroganța merge țanțoșă înainte, iar ocara o însoțește ca o umbră alături de ea.

2812
Mulți oameni, chiar dintre cei valoroși, s-au pierdut prin cultul eului.

2813
Trufia - soră geamănă cu prostia.

2814
Cine se laudă mereu se batjocorește fără să știe.

2815
Unii resping laudele cu atâta stângăcie încât îți dai lesne seama că laudele îi gâdilă la rânză și că le-ar vrea înzecite.

2816
Și porcul, când ÎI gâdili pe burtă, se culcă pe o rână și geme de plăcere.

2817
Ultima armă politică a comunismului a fost zvonistica. Securitatea s-a specializat în metode speciale de a deruta populația lansând zvonuri false pentru a-i deruta sau liniști pe oameni, iar uneori pentru a-i înspăimânta.
Arma aceasta a ajuns la un așa mare rafinament și perfecțiune, încât de multe ori înșiși zvoniștii principali s-au alertat și au luat în serios propriile lor gogorițe.

2818
Solidaritatea este unica armă împotriva calamităților, terorismului, foametei și a nenorocirilor de tot felul. Fără solidaritate, societatea omenească s-ar fi dărâmat ca un zid fără mortar și poate demult rasa umană s-ar fi stins.

2819
Lupta pentru existență în savanele africane este foarte dramatică în fiecare zi. Acolo prădătoarele carnivore - leii, gheparzii, leoparzii sau panterele, hienele, câinii sălbatici, crocodilii ș.a. - se organizează în haite și atacă într-un fel strategic cirezile de ierbivore ucigând în fiecare zi gazele, zebre, antilope, bivoli sălbatici, girafe, căprioare etc. Există însă și o excepție spectaculoasă de la această lege a junglei - și anume: momentul adăpării. Acest moment este respectat cu sfințenie de fiecare specie în parte și, în clipa când animalele însetate vin să se adape la un râu, veți avea marea surpriză să vedeți cum leii (iar în Asia tigrii) beau apă la numai un pas, doi de posibilele lor victime, erbivorele, fără să se atingă de vreuna din ele, iar gazelele, antilopele etc. știu acest lucru și nu se tem câtuși de puțin, bând apă lângă leul care nici nu le privește. După adăpare, ostilitățile reîncep, dar numai în clipa când carnivorele sunt flămânde. Altminteri ele nu ucid fără rost, iar erbivorele simt instinctiv timpul când prădătoarele carnivore au �ora de masă�. Toate aceste specii pașnice ar fi dispărut demult dacă, la rândul lor, nu ar fi foarte solidarizate între ele. De pildă, este de ajuns ca o gazelă impala, care stă de pază, sau chiar o micuță veveriță, să dea un singur semnal de alarmă, și semnificația semnalului va fi înțeleasă de mai multe specii odată, care imediat o rup toate la fugă salvându-și viața. Solidaritatea dintre animale este impresionantă și atât de mare, încât uneori o depășește pe cea a oamenilor, care ar putea lua fără jenă exemplu de la ele, iar așa numita lege a junglei dintre animale - descrisă excepțional de scriitorul Rudyard Kipling (vezi �Cărțile junglei") - rămâne incomparabil mai scuzabilă și mai agreabilă decât legea junglei plină de crime de neiertat care există între oameni.

2820
Nu există o lecție mai bună și o penitență mai mare pentru cei trufași decât aceea de a-i vedea umiliți în public, chiar în momentul când se mândresc mai mult.

2821
Sunt mai numeroase femeile care se mândresc decât bărbații plini de mândrie pentru simplul motiv că, pe lume, există mai multe femei decât bărbați.

2822
Pe oamenii modești, dacă îi lauzi, îi vezi cum își pleacă fără voia lor capul și cum roșesc. Dacă insiști cu laudele, te părăsesc imediat. Cei infatuați zâmbesc îmbătați de fericire în fața laudelor, înălțându-și fruntea cu seninătate imbecilă și aprobând mecanic din cap, cu mișcări abia perceptibile, fiecare cuvânt măgulitor.

2823
Ce bine este să evadezi de sub spectrul paralizant al minciunii!

2824
Mândria ucide personalitatea și întrerupe cursul normal al rațiunii, întunecând-o și punând în evidență agera mediocritate ce le șoptește întruna celor infatuați că sunt cei mai importanți, că sunt buricul pământului fără de care, vezi Doamne, restul omenirii ar pieri...

2825
Orgoliosul suferă imens și se simte frustrat când nu are în fața cui se mândri.

2826
Invidia este dorința aprinsă de a-l substitui imediat pe cel pizmuit, precum și un ciudat și nedefinit amestec de ură, admirație și dispreț, mascate adesea prin cuvinte de laudă rostite cu jumătate de gură.

2827
Trebuie să ne ferim a numi amabilitate interesul personal.

2828
Tânărul bine crescut trebuie să fie la fel de amabil cu o bătrână cum ar fi cu o domnișoară frumoasă.

2829
Este totdeauna suspectă prea marea amabilitate a necunoscuților.

2830
Niciodată respectul față de cei mari nu trebuie să se transforme în familiaritate față de ei.

2831
Dacă sari în baltă să-l salvezi pe cel ce a vrut singur să se înece, acesta te poate trage cu el la fund.

2832
Scoateți din iubire parfumul idilei arcadice, promisiunea fericirii viitoare și o veți condamna pe loc la aplatizare, suferință și pieire iminentă.

2833
Omul este dureros de însetat de frumusețe și de Absolut, ca și de viață.

2834
Ura omului rău care te dușmănește nu o poți domoli decât lăsându-1 să te bată până obosește sau până te năclăiește de sânge, lăsându-1 apoi să te ucidă. Abia după aceea poate că s-ar mai potoli oleacă. Dar cine-i prost să se lase astfel zdrobit?

2835
Răutatea omenirii își are izvorul în egoismul universal, în ambițiile ei de mărire și în moliciunea spiritului care nu vrea să facă eforturi pentru autodesăvârșire.

2836
Cei puternici, dar lipsiți de generozitate din cauza răutății lor, după ce cad, caută să se arate blânzi și prietenoși cu toată lumea, însă, de obicei, ei devin victimele sigure ale celor considerați cândva de ei slabi și fără importanță.

2837
De multe ori se schimbă roata, și dușmanul care hăituia pe mulți cu furie turbată, vânând fără milă victime nevinovate, devine, la rândul lui, cel vânat de fostele lui victime.

2838
Nu pot fi generoși cei care nu au nimic de oferit.

2839
Nu știm cât adevăr se află în toată povestea asta, dar se spune că unii oameni aflați pe patul de moarte ar fi nefiresc de egoiști și că pizmuiesc în ascuns pe cei din jur pentru starea lor de sănătate deplină sau pentru simplul fapt că trăiesc și se pot mișca. Ei se zbat, oricum, între deznădejde și speranță și mulți nici nu pot admite că moartea îi pândește alături. Puțini au tăria să privească cu demnitate și resemnare clipa supremă a sfârșitului și să accepte cu stoicism marea trecere ca pe un moment natural pe care, mai de vreme sau mai târziu, nu-l poate eluda nimeni. Numai cei cu profundă credință în Dumnezeu sau cei care au realizat ceva deosebit în viața lor mor cu cugetul împăcat.

2840
Nedreptatea și răutatea făcute altuia se răsfrâng totdeauna și asupra tuturor celor din jurul lui, prin încărcarea sufletelor cu neliniște crescândă, prin gustul amar ce-l lasă fiecăruia și, mai cu seamă, prin exemplul prost ce-1 oferă celor dispuși să imite răul.

2841
Bunătatea arată că omul nu este făcut numai din piele, carne, oase, nervi și sânge, ci și din milă, blândețe, devotament și altruism.

2842
Uneori, prietenii tăi sunt, cu sau fără voia lor, gura și urechile dușmanului tău.

2843
Prietenia fără daruri este adevărata prietenie.

2844
Prieteniile de oțel ruginesc; cele de aur niciodată.

2845
Pe prietenii pătimași și importuni, dacă nu poți să-i îndrepți, să-i lași fără regrete.

2846
Umanism se numește și conștiința omului că nu aparține numai planetei, ci universului întreg, pe care, mai târziu, omenirea va încerca să-l ominizeze și probabil să-l umanizeze.

2847
Deseori, despre necazurile noastre, oricât de mari, nu vorbim, spre a nu da satisfacție dușmanului.

2848
Deviza �luptătorilor" cu paharele care �muncesc" de zor făcând de gardă pe lângă mesele cârciumilor: �Câteodată numai vinul ne scoate din piept veninul!"

2849
Când singurul bucătar bun moare, toți clienții lui îl regretă sincer, dar nu ca om bun, ci doar ca bun bucătar.

2850
O învățătură în stil antonpannesc: Când se-nsoară prea de tineri, mulți adesea se căiesc,/ Dacă-și văd confrații liberi cum prin jur se-nveselesc...

2851
Prilejul zboară totdeauna pe aripile clipei.

2852
Anticipația este puntea aruncată din ceața viitorului spre zilele noastre.

2853
Femeia frumoasă și modestă nu este dornică de extravaganțele eleganței, știind că frumusețea trupului ei îi este eleganța suficientă și cea mai de preț care nu simte nevoia de a se împopoțona cu sulemeneli de prisos și nici nu exagerează cu adăugarea de zorzoane inutile.

2854
Cine studiază trecutul înțelege mai bine prezentul și își lărgește mult orizontul spre viitor.

2855
Pentru greșelile mele am o sumedenie de sfaturi foarte înțelepte de care aș avea chiar eu neapărată nevoie, dar, vedeți, îmi vine cu mult mai ușor să vi le dau dumneavoastră...

2856
Când zgârcitul dă multă mâncare de pomană, ori zgârcitul este bolnav, ori mâncarea a început să i se strice.

2857
Curcanul să nu se bucure prea mult că porcul care nu-l lăsa să ciugulească în pace a murit cu puțin înainte de a fi tăiat, în preajma sărbătorilor.

2858
Pentru vânător, lupul nu are valoare decât împușcat.

2859
Remușcarea: văicăreala conștiinței din cauza lipsei de chibzuință.

2860
Recunoștința: florile curate ale sufletului oferite bunăvoinței ca răsplată pentru noblețile anterioare.

2861
Numai tiranii îi învață pe asupriți să se răscoale.

2862
Revoluția este o explozie uriașă care aruncă în aer toate dărăpănăturile sociale învechite și care arde în focul ei toate putregaiurile unei orânduiri tiranice.

2863
După furtuna revoluției, înflorește totdeauna strălucitoarea și zvelta floare a Libertății.

2864
Prejudecățile se nasc din superstiții și din păreri rigide.

2865
Păgubașul se plânge că a pierdut prea mult, găsitorul că a găsit prea puțin.

2866
Punga goală și ușoară - pentru toți e grea povară!

2867
Fruntea neghiobului nu face niciodată riduri.

2868
ledul neascultător se va cuminți în burta lupului.

2869
Mizeria fizică reflectă totdeauna două alte mizerii: pe cea sufletească și pe cea intelectuală.

2870
Mi-am imaginat totdeauna accesibilitatea ca o scară reglabilă a înțelegerii cu care poți atinge toate înălțimile.

2871
Critica aluzivă, spusă mai mult în glumă și pe ton prietenesc, are uneori efecte mai salutare decât cea afirmată direct.

2872
Muzica, notele muzicale, sunt gândurile, imaginile și pulsațiile sufletului nostru ce nu pot fi rostite prin grai omenesc, dar care, prin magia lor imaterială, ne inundă întreaga ființă spre a-i proiecta sufletul în afara noastră, până în depărtările cosmosului infinit.

2873
Cu cât citești mai mult, cu atât îți dai seama că ai și tu ceva important de spus și, în consecință, îți crește dorința să și scrii. Să nu ne mirăm.
Este ceva firesc.

2874
O casă fără cărți, oricâte mobile și podoabe de lux ar avea, va arăta tot săracă și pustie.

2875
Cei ce și-au riscat viața murind pentru salvarea vieții altora ar trebui trecuți În rândurile sfinților.

2876
Șantajul este adesea o armă psihologică eficientă ce va fi folosită de adversarii noștri cu atât mai sigur cu cât ei ne au cu ceva concret la mână, cunoscându-ne care ne este �călcâiul lui Achile", partea noastră vulnerabilă, unde putem fi loviți cu lovituri de grație dacă nu le acceptăm condițiile defavorabile nouă. în caz de șantajare, când nu există alte ieșiri, cel mai bine este să nu cedăm în totalitate ci să insistăm a le oferi soluția compromisurilor.

2877
Cele mai multe virtuți - și în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au născut din suferință și numai din suferință.

2878
Șovinismul este o subdiviziune a xenofobiei, iar xenofobia este produsul cel mai mizerabil și mai demonic al urii față de toți oamenii din afara unei etnii. Cine seamănă sămânța xenofobiei culege curând fructul însângerat al războaielor interetnice în care primii care vor pieri în modul cel mai rușinos vor fi înșiși xenofobii incitatori.

2879
Demagogia este, prin definiție, atât ipocrită cât și antipatriotică, dar spre a nu fi etichetată astfel, ea recurge la o propagandă patriotardă furibundă.

2880
În fiecare dintre noi există un far invizibil care ar putea să ardă chiar și după moartea noastră; dar puțini știu să ajungă în vârful lui ca să-i aprindă
lumina fermecată.

2881
Maternitatea - templul sacru al vieții, izvorul nesecat al umanității.

2882
Lăudătorul, chiar dacă este un om valoros, dacă laudă pe un om cu mai puțină valoare, își reduce el însuși valoarea la nivelul celui lăudat sau chiar sub acest nivel. De aceea este mai bine să cumpănească lucrurile și să tacă.

2883
De multe ori, nonvalorile literare, făcătorii de literatură, veleitarii - ajunși în posturile literare cheie - nu permit adevăratelor valori să se afirme, respingându-le orice încercare (sau nici măcar citindu-le), pentru motivul că le este teamă să nu se afirme și, după aceea, să le ia cumva locul.

2884
Filosofii caută modalități de gândire veșnic noi și noi, în scopul nobil de a schimba și îmbogăți sufletul omenesc, precum și mersul lumii în mai bine. De aceea nu este deloc rău să ne luminăm cugetul cu agerimea minții lor, căutându-le, citindu-le și aprofundându-le aserțiunile, dar oricât am înota în filosofie, aceasta nu va fi niciodată factorul determinant al unei vieți superioare; nu va fi marea cale, suficientă aspirațiilor noastre. Sufletul tot va simți un mare gol, care nu ar putea fi umplut cu nimic altceva decât numai cu credința deplină în Dumnezeu. Indubitabil, credința este cea mai mare filosofie!

2885
Creațiile mediocrităților veleitare, dar evident inconștiente, produc câteodată un umor atât de spontan, atât de reconfortant, în operele pe care le-ar fi voit pline de sobrietate, încât nici cei mai rafinați umoriști nu și le-ar fi putut imagina.

2886
Toți avem o mulțime de calități, numai că nu prea știm să le păstrăm. Așa se face că rămânem numai cu defectele.

2887
Ce este dulce la privit poate deveni amar când ajunge în suflet.

2888
Între doi îndrăgostiți îmbrățișați să nu pui paie, căci iau foc!

2889
De ce oare cârtițele nu pot ridica mușuroaie și pe vârful munților?

2890
În primul rând, bunătatea, înțelepciunea și cultura înnobilează pe oameni, nicicum îmbrăcămintea de elită ori podoabele lor de aur.

2891
A dori să fii virtuos este deja începutul unei virtuți.

2892
Arta este spirtul uman materializat în sunete sau forme armonioase.

2893
Dragostea de patrie se poate exprima numai în trei feluri: prin jertfa cu arma în mână, prin muncă devotată și prin artă.

2894
Banii mulți fac ca și inima să sune a metal.

2895
Extraordinarul ne înspăimântă sau ne delectează. Obișnuitul, cotidianul, este starea noastră firească, în care trăim și ne simțim bine, din cauza comodității terne și lipsite de ambiții mari.

2896
Doar legea cererii și a ofertei, asociată cu legea unei concurențe civilizate și cu distribuirea științifică a mărfurilor cele mai căutate, mai moderne ca aspect și mai frumos ambalate, fac viața marelui marketing.

2897
Calomnia este arta neagră de a ști să împletești, printr-un verbiaj caustic, adevărul cu minciuna, până reușești să aprinzi în sufletul oamenilor slabi focul demonic al disprețului și al urii față de aproapele lor.

2898
Urma lanțurilor unei căsnicii nereușite se cunoaște adesea chiar și mult timp după ce lanțul a fost rupt.

2899
Din jurnalul unui pățit: �De te-ai ars în prima căsnicie ca de-un foc,/ Poate-a doua sau a noua-i cu noroc!" Răspunsul înțeleptului: �Cam prea multe ace pentr-un biet cojoc..."

2900
�Căsnicia seamănă cu o cetate asediată: cei dinăuntru vor să iasă, cei dinafară vor să intre", spunea un învățat oriental, uitând, se vede, treaba, că pe sub zidurile oricărei cetăți, cu puțină dibăcie, se pot săpa tuneluri secrete prin care intri și ieși când vrei, fără să te observe nimeni în afară de Dumnezeu.

2901
Consolarea este un balsam parfumat și un pansament alb peste o rană care astfel se acoperă și nu se mai vede, dar continuă să te doară, parcă ceva mai puțin.

2902
Obișnuința, plictiseala, rutina nu au ce căuta într-o căsnicie unde există armonie în conversație, schimb interesant de idei și noutăți aduse când de unul, când de altul, chiar noutățile cele mai banale dar expuse cu tonul comunicării celor mai mari mistere.

2903
La un timp după căsătorie, marea iubire trece cum trece parfumul suav al florii de cireș, lăsând în locul lui ceva mai de preț decât parfumul pieritor. Acesta este fructul ce se coace, dar care capătă el însuși parfumuri și arome noi, asemănătoare cu cele ale florii de la început.

2904
Fetele învățate doar cu distracțiile, cu viața veselă, ușoară, cu plăcerile, cam greu ar mai putea deveni și soții ideale.

2905
Nu-i tot una �a îndura dragostea" cu �a trăi dragostea".

2906
Puiul scos cu sila din ou nu trăiește.

2907
Protestele - chiar ale unui număr mic de oameni - sunt loviturile repetate care pot adesea sfărâma gheața constrângerii.

2908
Viața: clipa ontologică albă, dintre două veșnicii negre.

2909
Dragostea: marea eternitate... de-o clipă!

2910
Dragostea este o pasăre măiastră care, oricâte eforturi ar face, nu poate zbura cu o singură aripă.

2911
Cum o fi iubind cei cu inima altuia transplantată în pieptul lor?

2912
Nu te răzbuna pentru adevărul care te-a supărat o clipă!

2913
Tot universul este un râu care curge clocotind spre desăvârșire.

2914
Fericirea este țărmul care cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine, ca o fata morgana, mai ales atunci când te pregătești să acostezi.

2915
Închisorile și lagărele comuniste: ambasadele iadului și ale morții pe pământul României încătușate de mâinile pline de sânge ale mustăciosului veșnic încruntat, Iosif Vissarionovici Stalin (unul din cei mai iubiți fii ai Satanei, ce ne-a �fericit" pământul cu urmași ca și el, pe care i-a semănat cu grijă pe tot spațiul mioritic al plaiurilor românești, pângărindu-le, demonizându-le, distrugând sufletele. Din semănăturile lui blestemate a ieșit o oribilă recoltă, în același timp foarte bogată și foarte productivă în crime sângeroase, în corupție și demolări fizice și spirituale, rămânând valabilă până în zilele noastre ca un cancer ucigător al națiunii noastre). Analizez crimele comunismului și nu văd decât râuri de sânge peste tot pe unde cancerul roșu comunist și-a săpat vadurile. Atunci nu-mi apar în ochi decât chipurile fioroase de dictatori comuniști - Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir-seng, Ceaușescu ș.a. Steagul roșu comunist este roșu din cauza sângelui nevinovat vărsat de ei pentru a domina lumea cu politica lor criminală și demonică. Doamne, când ne scapi România de amprentele otrăvite ale comunismului ucigaș?

2916
Fiecare pumn dat de securiști deținuților politici români este o lovitură criminală aplicată cu ură diabolică, în numele lui Lucifer, pe obrazul plâns și îndurerat al României Mamă.

2917
Coarnele nu sunt o povară pentru boi. Dar nici unii bărbați nu le simt.

2918
Adeseori măgarii sunt puși să care pielea leilor vânați.

2919
Autorul este un punct micuț de lumină; creația sa este însă o rază strălucitoare uriașă care străbate prin timp kilometri întregi, fiind pretutindeni vizibilă, de la cele mai mari distanțe. Chiar dacă punctul se stinge, raza poate călători în eternitate prin spații nesfârșite.

2920
Există producători de fericire (care, de obicei, sunt oameni nefericiți) și consumatori de fericire (de obicei, oameni cărora puțin le pasă de cei din prima categorie.)

2921
Chintesența conciziei: pădurea într-o ghindă! (Concisia in nuce.)

2922
Sufletul copilului este un ogor fertil pe care unii îl cultivă până îl transformă într-o grădină înflorită, înconjurată de holde verzi, iar alții îl lasă sterp, în paragină, sau îl umplu cu mărăcini pe care i-au semănat din semințele sufletului lor arid.

2923
Unele fete sunt flori frumoase, parfumate, dar cu nectar soporific și otrăvitor.

2924
Inima unei fete este un micro-calendar cu însemnări secrete, pe care cel interesat ar rămâne neliniștit dacă le-ar afla pe toate.

2925
Fericiți îndrăgostiții care nu știu prea multe despre ființa lor iubită!

2926
Unii îți trimit hoțul să te fure, apoi vin să te compătimească, jelindu-se mai tare decât tine.

2927
Mama își dă viața pentru fiu și, drept recompensă, fiul își dă viața pentru iubita lui.

2928
Geniul uman este atotputernicia naturii concentrată într-o nobilă dezlănțuire creatoare.

2929
Minciuna rostită nu se cunoaște totdeauna și de multe ori nici nu este prea luată în seamă. în schimb, minciuna aplicată în practică se cunoaște oricând pentru că produce numai roade putrede și chiar periculoase.

2930
Cenzura: foarfeca impostorului pe foaia creatorului.

2931
Cenzura este o sângeroasă amputare intelectuală.

2932
Lumea reală și vernaculară a scriitorului este dublată de lumea lui ireală care, prin eforturile ce le depune, devine o nouă lume reală pentru cititor.

2933
Copia poate depăși originalul dar, în pofida acestui fapt, nu poate avea niciodată valoarea lui.

2934
Orbirea intelectuală să renunțe a mai căuta Adevărul și chiar să mai discute despre el!

2935
Bănuielile procurorilor, ale detectivilor, ale medicilor legiști ori ale experților juridici de tot felul, care nu posedă însă probe clare, concludente, chiar dacă ei ar fi foarte pricepuți în cercetarea infracțiunilor, oricât ar fi de îndreptățite, ele tot nu pot fi luate în considerare până ce nu sunt confirmate de dovezile concrete cele mai evidente.

2936
Entuziasmul este un fel de electrizare a întregului corp cu o mare energie gradientă, alcătuită din forță, bucurie și elan creator, cristalizate în urma unui eveniment favorabil și capabil a înfăptui realizări impresionante.

2937
Devine foarte eficace o idee bună căreia i-a venit timpul să rodească, materializându-se în conștiința maselor. Ea se poate transforma într-o puternică forță socială ce va săvârși în curând adevărate minuni.

2938
Rănile profunde pe care un bărbat le poate pricinui în sufletul unei femei printr-un singur cuvânt necugetat, devin mai adânci decât Groapa Marianelor; dar dacă aceasta este ascunsă în Oceanul Pacific, femeile nu și le pot ascunde decât sub un ocean de lacrimi în care unele vor ști, cu o deosebită abilitate, să și-l înece pe cel ce i le-a provocat.

2939
Răsăritul unui om durează mai mult decât răsăritul soarelui, dar numai în cazul când omul acela se pregătește să devină o sursă de lumină și de căldură spirituală.

2940
Hoții, într-adevăr, ar sta drepți numai în frânghiile spânzurătorilor.
Dar de unde atâtea frânghii?

2941
Nu există balsam mai vindecător decât consolările duioase ale femeii iubite.

2942
Optimistul nu renunță ușor la o fericire la care nu are acces, înainte de a ținti spre o alta mai mare.

2943
Unele necazuri sau chiar nenorociri sunt prețul scump plătit pentru începutul fericirii care le succede.

2944
Nenorocirea, când sosește, îți mai caută și alte intrări ale spațiului tău pe unde să-și aducă surorile.

2945
Amintirile în urma unei fericiri apuse sunt și ele o mică fericire.

3046
Fericirea și lucrurile care vin ca trăsnetul, te năucesc și începi să le pricepi detaliile ceva mai târziu, după ce au dispărut ca un vis frumos.

2947
Frumusețea femeilor supradotate cu acest dar duce, în general, la conștiința unei puteri spirituale autocrate, care subjugă și fascinează pe cei din jur; duce însă și la o mândrie demențială care strică, de fapt, tot farmecul oferit cu atâta generozitate de natură.

2948
i Pentru cel deznădăjduit, chiar norocul căzut din cer se pare o farsă de prost gust.
ii
2949
Cei care tot umblă cu periuța pe lângă șefi ajung să și-o tocească și să-i zgârie, până ce aceștia, agasați, decid, în cele din urmă, să-i alunge pe lingușitori din preajma lor.

2950
Celibatul nu are nici o justificare în fața societății dacă nu este închinat unei anumite cauze înalte care, într-un fel, să merite acest sacrificiu, necesitând un timp exclusiv de consacrare totală (în religie, în artă, studiu, meditație, filosofie etc.). Altminteri, privirile suspecte și necruțătoare ale opiniei publice vor aprecia viața solitară a burlacilor drept o consecință egoistă a unui eșec sentimental, al unui defect fizic, fiziologic ori psihic.

2951
Este aproape o imposibilitate pentru cel care a fost cinstit în tinerețe să devină necinstit la bătrânețe.

2952
Afemeiații versatili, acești pasionați căutători de comori calde și savuroase, cât mai diverse și mai originale cu putință, ar trebui să se declare foarte dezamăgiți că, după atâta trudă și alergături costisitoare, găsesc pretutindeni doar aceeași și aceeași mică și banală comoară, aflată la îndemâna tuturor.

2953
Trebuie să-i vedem pe cei din jurul nostru nu numai cu privirea, dar și cu inima; să privim lumea nu numai cu ochii trupești, dar și cu cei spirituali.

2954
Indivizii inteligenți, dar lipsiți de veleități creatoare se deosebesc de cei dotați cu talente prin faptul că ei pot trăi profund gânduri și sentimente înalte, frumoase, bogate, aproape inefabile, dar fără să posede totuși capacitatea necesară pentru a le exprima în vreun fel, pe când cei talentați le pot, simultan, și simți, și exprima, și transpune într-un domeniu al artei, cu cea mai mare finețe și exactitate.

2955
Roadele dragostei și roadele artei sunt egale ca valoare.

3056
Doi oameni care împărtășesc aceeași durere și același destin, îl vor suporta totuși mai ușor decât unul singur.

2957
Pleacă imediat de lângă omul cu care îți dai seama că nu ai nimic de discutat.

2958
Să fugi în viață de bețivi așa cum ai fugi de leproși. Și unii, și alții nu-ți pot oferi decât imaginea cea mai jalnică a mizeriei și a decăderii speciei umane.

2959
Mai bine te arunci într-un hârdău cu lături decât în mijlocul unui clan de bețivi. Zoile din hârdău se curăță mai repede și fără urme.

2960
Persoanele care vorbesc foarte mult, chiar cu distinsă elocință, căutând să persuadeze cu orice preț interlocutorii, sunt ascultate la început cu plăcere, dar tot lungind vorba, reușesc să plictisească cu verbiajul lor multicolor și cu parada lor retorică. Est modus in rebus.

2961
Voința unuia învinge multe greutăți. Voința tuturor - răstoarnă munții.

2962
Omul trebuie să spere chiar și atunci când nu mai are absolut nici o șansă, ci doar simplul argument că este om, despre care Biblia scrie clar că �a fost creat cu puțin mai prejos decât Dumnezeu". Aceasta este mai mult decât o șansă.

2963
Zgârciții nu numai că sunt zgârciți, dar îi disprețuiesc toată viața pe cei ce au venit o singură dată să le ceară ceva.

2964
Regretele fără remușcări reale sunt protocolare și foarte formale.

2965
În situații de singurătate, de părăsire și de izolare socială, atât de puternică este dorința unei femei de a fi alături de un bărbat și a unui bărbat de a fi alături de o femeie, atâta nevoie au de mângâieri reciproce, încât, de multe ori, nerealizarea acestui deziderat firesc impus de natură poate duce la adevărate drame și tragedii.

2966
Bravada este o demonstrație exhibiționistă a celor însetați de glorii ieftine, fie ele și de câteva secunde, dar pe care bravarzii vor să le obțină oriunde și cu orice preț.

2967
Odată ce totul a fost făcut, ce te împiedică să iei totul de la început?

2968
Gândul savantului de valoare: dacă eu voi deveni președintele țării, cine oare mă va înlocui în munca mea care este mai importantă decât aceea de a conduce o țară?

2969
Anul 2000 (sau oricare alt an după 2000) ne va înălța inima de 2000 de ori sau ne-o va sparge în 2000 de cioburi?

2970
Râdeți când este ceva de râs, plângeți când este ceva de plâns! Dar numai atunci! Altminteri, veți fi și de râs, și de plâns!

2971
Dacă nu ai voce, urlă! Dacă nu ai picioare, aleargă! Dacă nu ai lacrimi de durere, plângi cu cele false! Dacă nu ai speranță, inventează! Iar dacă totuși ai un cumpăt, nu fi cumpătat - și astfel vei deveni celebru.

2972
Mulțumim făcătorilor de reguli, de conduite stupide; mulțumim falșilor democrați; mulțumim marilor mincinoși zâmbind cu gura până la urechi. Vă mulțumim mult... Haideți, patrioțeilor, instalați-vă cu toții confortabil pe eșafod sau intrați, onorabililor, pe ușa din față a infamiilor, ca să vă imortalizăm! Cocoțați-vă pe vârful piramidei așezată pe spinări de oameni - vite, mulțumite că sunt doar mulse și nu tăiate încă! Urcați-vă unde-i mai sus, unde-i mai moale, unde-i mai comod, mai căldicel, și de unde să strigați până răgușiți: �Suntem egalii voștri, fraților!" Așa... Și acum, sus cortina! Jos ghilotina! Trăiască cei rămași fără voi!

2973
Privirea, expresivitatea ochilor, poate exprima o diversitate complexă de sentimente, cu mult mai bine decât ar face-o elocința celui mai bun avocat.

2974
Poporul stimează pe liderii politici în două feluri: de frică - interpretându-și rolul cu ipocrizie - și/sau sincer. Când își manifestă stima sinceră, cea reală, îl recunoști ușor, fiindcă intră spontan în delir.

2975
In mâna marilor conducători, poporul se lasă a deveni maleabil ca materia din care un maestru al sculpturii vrea să modeleze o statuie a Victoriei.

2976
Pentru a deveni un mare poet nu este suficient să fii un excelent cunoscător al gramaticii și al literaturii, al lingvisticii și al filosofiei, ci trebuie să posezi forța înnăscută de a crea imagini inedite surprinzătoare și de a le asambla în idei alegorice extrem de expresive, într-o formă adecvată, capabile să producă sincere incantații senzoriale în sufletul cititorului sau al ascultătorului. Simplu, nu? Și totuși...

2977
Poezia din suflet trebuie să o corelăm cu cea din natură și să o consemnăm filtrată prin impresiile lăsate de ea.

2978
Adesea îi numim eroi (și îi medaliem!) pe cei care au reușit, de frică, să fugă teferi dintr-o mare de flăcări și îi numim simpli �oameni curajoși" pe cei care și-au riscat viața salvând zeci de semeni ai lor dintr-un mare pericol, în urma căruia doar le mulțumim călduros - și... cam atât!

2979
O simplă pânză de câțiva bani ajunge să coste milioane atunci când încape pe mâna unui pictor genial.

2980
Operele literare bune, nuvelele și romanele de excepție, fac ca lumea adevărată să ne pară falsă, iar cea fictivă să ni se pară adevărată.

2981
Evenimentele cruciale produc oameni cruciali.

2982
Cuțitul, împlântat de puterea dominantă încet și cu măiestrie tiranică, poate ajunge mulțimii până la os, ba poate chiar trece de os, fără ca gloata, numită popor, din oarba obișnuință cu el, să-i mai simtă cumva tăișul ascuțișului...

2983
Muzica cultă, ascultată în mijlocul unui peisaj măreț, devine o frumoasă recompensă a spiritului și o adevărată sărbătoare intelectuală.

2984
Muzica lui J. S. Bach a coborât din sferele armoniilor cosmice ca să se înalțe apoi acolo cu noi cu tot.

2985
Simfonia beethoveniană a �Destinului" a schimbat destinul muzicii simfonice universale.

2986
Armonia este haina strălucitoare a melodiei. într-un fel, entropia este anulată pe toată durata armoniei.

2987
Aceeași melodie nu este recepționată și percepută la fel de toată lumea. Unuia îi sugerează prispa casei natale, altuia chipul ființei iubite, iar altuia o pajiște înflorită. Forța de sugestie a muzicii este într-adevăr imensă și nu cred că vreunul a greșit când și-a imaginat altceva, după cum nu cred că altă artă ar mai putea dispune de asemenea posibilități de subiectivizare pentru fiecare suflet în parte.

2988
Muzica distruge partea rea a sufletului consolidând-o pe cea bună.

2989
Deseori și ceea ce considerăm inutil devine foarte necesar.

2990
Mediocritățile strecurate din greșeală în Panteonul artelor și științelor, dacă zăbovesc prea mult pe-acolo, cu certitudine că se sinucid.

2991
Toți tinerii, când sărută o fată mai puțin conformistă, cred că-i sărută doar buzele, neștiind că, de fapt, ei sărută urma săruturilor altora.

2992
Adevărații îndrăgostiți iubesc cu toate cele cinci simțuri; aventurierii numai cu unul.

2993
Să arzi mereu aceeași flacără în aceeași candelă, sub aceeași icoană - iată ce am înțeles eu prin fidelitatea în dragoste.

2994
Multe fete resping dragostea într-un fel disimulat, pentru ca adoratorii lor să le adore și mai mult. Același lucru l-au învățat din timp și mulți băieți.

2995
Răzbunarea din gelozie poate fi tot atât de aprigă și cumplită ca și răzbunarea pentru o crimă.

2996
Între un da și un nu al unei femei există loc pentru orice speranță.

2997
Uneori prin naivitate neprefăcută - sau bine simulată - câștigi ceea ce niciodată nu poți câștiga prin forță sau șiretenie.

2998
Unele femei sunt amuzate și chiar atrase de naivitatea bărbaților, în timp ce pe altele se pare că un bărbat naiv le înfurie cumplit.

2999
Dacă pe cei maturi naivitatea îi compromite întotdeauna, pe copii îi face totdeauna mai drăgălași.

3000
Minciuna este teaca lustruită în care stă ascunsă sabia ticăloșiei.

3001
Pentru fiecare dintre noi viața valorează mai mult decât viața tuturor sfinților, decât cea a tuturor regilor și împăraților din istorie luată la un Ioc.

3002
Zeflemistul este un glumeț mai dur și mai caustic care câteodată ajunge cu batjocura lui sarcastică până la pângărire.

3003
O laudă, chiar meritată, dar repetată de două-trei ori în același loc, agasează și începe să devină lingușire.

3004
Pentru omul serios toate lucrurile sunt serioase.

3005
Oamenii drepți și valoroși săvârșesc fapte pe care ei, de obicei, le consideră mici și insignifiante, dar care, pentru societate, sunt evenimente mari și de o utilitate excepțională. Herz, de pildă, susținea cu convingere despre undele descoperite de el că nu vor folosi niciodată la nimic. Iar astăzi comunicăm prin intermediul aparatelor electronice audio-vizuale până și cu planetele pierdute în cosmosul îndepărtat, folosind undele herziene disprețuite de însuși descoperitorul lor.

3006
Când o femeie își alege un bărbat spre a-i fi soț, asta nu înseamnă neapărat că i-a disprețuit pe ceilalți bărbați.

3007
Ființele care ne iubesc ne urmăresc și ne interpretează fiecare gest în parte: o mână mișcată brusc poate fi luată drept un gest de respingere; o privire întoarsă peste umăr - semn de indiferență ucigătoare ș.a.m.d. Iată pentru ce oamenii trebuie să știe a folosi cu inteligență gesticulația, potrivind-o după împrejurări, uneori chiar într-un fel savant.

3008
Precum rod și subțiază șobolanii fundul corăbiei aflată în mijlocul oceanului, la fel roade corupția conștiința celor puși să deservească interesele patriei noastre periclitându-i existența.

3009
Dacă ar fi să salutăm numai pe oamenii pe care sincer îi stimăm, aceasta ar însemna ca zile întregi să nu mai salutăm pe nimeni.

3010
Viața unui om este compusă din evenimente materiale și evenimente spirituale. în general, noi între noi, ne cunoaștem după prima categorie de evenimente și, în baza acestui fapt, ne grăbim imediat să afirmăm că individul cutare este așa și așa, deci că am ști să-l caracterizăm foarte bine.
Cum însă trăirea lui spirituală joacă adesea un rol mai important, necunoașterea acesteia face ca orice apreciere asupra unui om să fie totuși extrem de relativă.

3011
Pentru viermii din groapă, care sunt atât de puțin pretențioși, cerșetorul și împăratul au absolut același rang, aceeași valoare și același gust.

3012
Absolutul ucide necesarul. O putere fără limite se sinucide.

3013
Viața, ca alteritate, este o meserie pe care atunci când am învățat-o mai bine, atunci se sfârșește mai absurd.

3014
Pată lângă pată - dă impresia unei singure culori și nu mai distingem petele inițiale. Așa este și cu conștiința unor oameni: are atât de multe pete, încât ei nu mai simt nici una.

3015
Micimile vieții, nimicurile, sunt gunoaiele sordide care înfundă sita conștiinței noastre.

3016
Viciile, patimile, par ca niște zâne frumoase care te mângâie și te desfată în brațele lor parfumate în timp ce aleargă cu tine spre mormânt râzând.

3017
Toți hoții de pe lume mor, dar hoția trăiește.

3018
Unii își mărturisesc crimele și vinovățiile râzând cu seninătate, de parcă și-ar lăuda cine știe ce virtuți. Pentru asemenea criminali, pedeapsa cu moartea în baza procedurilor rapide încă este prea ușoară.

3019
Dacă stăm bine să ne gândim, cea mai mare parte a omenirii a fost luminată cu o nobilă �lumină neagră� - cu cea a literelor și a cernelei de tipar.

3020
În anumite împrejurări, o emoție poate fi atât de bine mascată, încât să nu-i bănuie nimeni existența: astfel, când tremuri de frică într-un loc rece și plin de mari pericole, poți motiva în modul cel mai credibil că tremuri de frig.

3021
Ce să facem cu sentimentele noastre alese dacă nimeni nu are nevoie de ele?

3022
Modestia caracterului zămislește numai fapte nobile, mândria lui numai fapte reprobabile.

3023
Farmecul unei ființe frumoase crește înzecit, prin descoperirea hărniciei, sincerității și bunătății ei care, înainte, erau ascunse cu multă modestie de aceasta.

3024
Leneșii sunt cei mai hidoși hoți de pe pământ. Viața lor parazitară ne costă foarte scump pe fiecare din noi. Prin lâncezirea lor, se poate spune că ei ne fură chiar bugetul nostru de timp și ne respiră pe nedrept chiar și aerul nostru din atmosferă, pe care s-ar părea că nici nu ar mai trebui să aibă dreptul să-l respire fără a-l plăti prin muncă.

3025
Speranța fără forța credinței de realizare rămâne oricum o speranță aproape deșartă.

3026
Pe cel ce și-a pierdut orice speranță, trimite-l să lupte în linia întâi a frontului sau a vieții, fiindcă, acolo, cu certitudine, va deveni un vajnic luptător.

3027
Adevăratul noroc al oamenilor poartă un nume necunoscut pentru mulți: Munca!

3028
Între o ființă care ne urăște și alta pe care o iubim, a doua este cea care ne poate face să suferim cel mai mult.

3029
Cele mai multe virtuți - și în primul rând capacitatea de a filosofa adânc - s-au născut din suferință și numai din suferință.

3030
Invidia are uneori și o parte bună: trezește o ambiție feroce de a întrece pe orice rival.

3031
Memoria depune totdeauna un dublu efort, fiecare egal cu celălalt: efortul de a șterge ceea ce nu-i convine și de a învăța ceea ce este nou și util.

3032
O iubire desăvârșită este un transplant total și reciproc de vieți.

3033
Se zice că omul obosește să muncească, nicidecum să iubească. Dacă este, într-adevăr așa, asta înseamnă că iubirea nu presupune nici un fel de efort pentru a se naște, răsărind spontan, ca un izvor fierbinte din adâncuri.

3034
Altercația și supărarea în dragoste fac ca împăcarea să fie mai frumoasă.

3035
In iubire unele inimi sunt făcute parcă din azbest: se înfierbântă, se încing până la incandescență, dar nu ard și se răcesc repede, redevenind cenușii îndată ce flăcările alăturate se îndepărtează.

3036
Ura este o alchimie negativă sufletească ce știe să transforme aurul în plumb.

3037
In dragoste, se mai poate întâmpla și așa: o inimă o aprinde pe alta.

3038
Zidurile artificiale ridicate între doi îndrăgostiți, cu cât sunt mai înalte, cu atât le stimulează tinerilor forțele spre a le escalada și spre a le arunca apoi în aer.

3039
Reziduurile rămase după ce o iubire a ars până la mistuirea completă, nu-s o cenușă oarecare, ci un combustibil ciudat care așteaptă doar o simplă scânteie pentru a se transforma într-o pasăre Phoenix a iubirii.

3040
Dragostea adevărată crește dintr-o inimă micuță cât pumnul, până ce dimensiunile ei ajung să expandeze în tot universul.

3041
Pe unii oameni îi poți stima din tot sufletul, îi poți admira cu profund devotament, dar totuși nu-i poți iubi.

3042
Dragostea neîmpărtășită clocotește în inimă ca o fiertură amară, care se revarsă în toată ființa, intoxicând-o și sufocând-o.

3043
În dulceața ultimei iubiri din viață stingi amarul celorlalte iubiri nerealizate.

3044
Ce fericiți ar fi oamenii dacă s-ar îndrăgosti numai de cine ar voi ei să se îndrăgostească!

3045
�Mă iubești?" �Da! Dar tu?" �Eu nu! Știu sigur că nu. Și, atunci, de ce oare mă mai iubești în zadar, dacă eu îți spun sincer că nu?" �Vezi, te iubesc tocmai pentru că tu nu mă iubești. Și asta atât de mult, de câte ori nu mă iubești tu!� lată aici niște cuvinte nerostite probabil de nimeni, pentru că nimeni nu a avut curajul să abordeze un dialog atât de franc, dar sunt fraze care ar rezuma cauzele tuturor decepțiilor și iubirilor din lume nerealizate.

3046
Iubirea este o șiretenie dulce a naturii pentru a prinde doi fluturi în nectarul îmbătător al unei singure flori, pentru a se juca cu ei și spre a face din ei mai mulți fluturi și mai multe flori.

3047
Un minut de fericire face cât un secol de suferințe.
Și zău că merită să-l trăiești!

3048
Toate lucrurile din natură sunt legate între ele prin niște fire invizibile, iar omul se află amplasat exact în mijlocul păienjenișului acestor fire, legat direct sau indirect de toate. Ruperea unui singur fir afectează întreaga natură și, desigur, pe omul însuși.

3049
Þăranul are măreția convingerii lui personale. EI știe una și bună: că peticul de pământ din curtea sa este �regatul" lui absolut - sau, mă rog, �republica"
lui... totalitară - unde vrea să se impună ca unicul conducător absolut și unde marile legi oficiale i se cam opresc la poartă, neputincioase, pentru că aici a instituit el propriile lui legi interne nescrise. Practica a dovedit că multe din ele se cam izbesc cap în cap cu cele din afară. Dar el este foarte convins că această curte, deși este domeniul lui absolut, face parte integrantă din țară. Orășenii nu prea se gândesc la asemenea probleme, deoarece majoritatea trăiesc în blocuri, iubindu-și-le, mai mult sau mai puțin, așa cum își iubesc păsările coliviile.

3050
Necunoscutul de aur se află după porți de plumb; necunoscutul de plumb după porți de aur - dar, posibil, și invers, adică necunoscutul de aur după porți de aur, cel de plumb după porți de plumb. Aceasta este și cauza pentru care, în orice situație, necunoscutul este atât de tentant pentru toți care vor să-și încerce norocul.

3051
Câte cadouri nu sunt primite cu cele mai frumoase zâmbete de mulțumire atunci când sunt primite, despachetate cu eleganță după ce donatorul a plecat, și apoi aruncate cu scârbă la coșul de gunoi!

3052
Toate războaiele civile sunt în primul rând foarte militare.

3053
Conducătorii unui stat nu trebuie să devină niciodată mai puternici decât Constituția statului respectiv.

3054
Se întâmplă să descoperi câteodată lucruri valoroase cu care pur și simplu nu știi ce să faci.

3055
Mulți domină numai cu închipuirea deși, în realitate, sunt ei cei dominați.

3056
Sufletele bătrâne se complac uneori să-și închipuie că încă ar mai fi suflete tinere, ca de copii. Și atunci, într-adevăr, fac greșeli copilărești.

3057
Când o amantă îți zâmbește, încă mai poți avea dubii asupra sincerității zâmbetului ei; dar când un copilaș întinde spre tine mânuțele-i diafane și-ți zâmbește cu toată lumina chipului și ochilor lui angelici, să fii sigur că nu există pe lume alt zâmbet mai sincer, mai sfânt și mai duios ca zâmbetul celest al copiilor.

3058
Pare o mare dezamăgire pentru un tânăr să constate că omul mai în vârstă decât el, pe care I-a admirat cu profundă condescendență și de care s-a legat sufletește, socotindu-l o ființă superioară și aproape idolatrizându-l, este totuși un om ca și el, cu toate tarele și păcatele comune celorlalți oameni comuni.

3059
Tinerii țintesc mai degrabă spre cucerirea faimei decât spre cucerirea personalității.

3060
Nici iubirea și nici ura nu cunosc, din păcate, limbajul clar al rațiunii.

3061
Când iubirea este silită să se termine brusc, din locul acela începe o prăpastie neagră și adâncă, al cărui nume este ura.

3062
Pentru unele suflete înguste, răzbunarea făcută din ură produce satisfacții tot atât de mari și de fierbinți ca și satisfacțiile dragostei împlinite.

3063
Se zice că trebuie să te temi de ura femeilor, care ar fi mai veninoasă și mai răzbunătoare decât a bărbaților, deoarece tot femeile ar ști să iubească mai mult decât bărbații.

3064
Căsătoria: o unitate reglabilă și implexă a identităților diverse.

3065
Numai situațiile extreme stabilesc definitiv valoarea caracterelor.

3066
Nu poate fi nimic mai hidos și mai oribil ca travestirea ticăloasei crime în hainele gingășiei inocente.

3067
Geniul se inspiră chiar și dintr-un spațiu gol.

3068
Muzica lui Paganini - focuri mărețe de artificii policrome pe cerul armoniilor incredibile.

3069
�Trilul diavolului", compus de Giuseppe Tardini, este o sonată... dumnezeiască!

3070
Unii găsesc plăcere chiar și în durere.

307 i Intre criminalul plătit și autorul moral nu există, din punct de vedere comportamental, nici o deosebire, pentru că ambii au o conștiință identică, acceptând o crimă identică; ambii au același sânge rece de bandit gregar, putând face cu ușurință un schimb murdar de roluri.

3072
Prima dovadă a tăriei de caracter este capacitatea superioară a stăpânirii de sine în orice situație de excepție.

3073
Orice discuție lungită și purtată în contradictoriu cu agentul de circulație îți micșorează cantitatea banilor din buzunar.

3074
Când se înmulțesc rapid cazurile în care stima cetățenilor de același nivel se degradează și dispare, fiind înlocuită de brutalități și injurii verbale grave este un semnal alertant care anunță că societatea aceea trece printr-o gravă criză morală care o poate conduce la o prăbușire sigură.

3075
Alegerea este o artă a subtilităților și rafinamentului spontan care solicită nu numai gusturi estetice, ci și cunoașterea aprofundată și anticipată a întregii game a răului și a binelui, de la o extremă la alta. Pentru cel ce știe să aleagă, desconspirarea falselor valori bine mascate, devine o afacere pasionantă, terminată însă totdeauna cu o selecționare fericită care, în primul rând, este de o riguroasă și indubitabilă valoare.

3076
Câtă vreme o gospodină obișnuită se spală și se îmbracă, gospodina cea vrednică s-a spălat, s-a îmbrăcat, a măturat, a gătit primul fel de mâncare și a fugit grăbită la piață, spunându-și că nu a făcut mai nimic într-o simplă
jumătate de oră.

3077
Oamenii care se împodobesc pe dinafară cu mult aur adoptă acest obicei deoarece simt instinctiv nevoia compensării aurului ce le lipsește cu desăvârșire în interiorul personalității lor.

3078
A uita răul pe care ni I-a făcut cineva și a-i răspunde cu o mare faptă bună rămâne dovada supremă de noblețe cu care îți înjosești și-ți înfrângi dușmanul în felul cel mai neașteptat și rușinos pentru el.

3079
Uitarea în dragoste este răzbunarea cea mai la îndemână a celui care a trăit o decepție reală.

3080
Îndrăgostiții fericiți fug de îndrăgostiții nefericiți.

3081
Lipsa de voință este marea voința de a nu face nimic.

3082
Există și oameni-paratrăsnet folosiți contra temperamentelor furtunoase și fulminante.

3083
Visul marilor artiști: să-și facă din propria-le viață un vis al altora.

3084
Talentul descoperit prea târziu este chinuitor prin faptul că se aseamănă cu un copil frumos născut dintr-un om prea bătrân. Acesta se bucură, ca tată, de el, îl iubește cu toată pasiunea, dar știe sigur că nu va mai avea timp să-l vadă crescând și dezvoltându-se până la maturitate.

3085
Voința înseamnă dorință irezistibilă, convertită imediat în acțiune.

3086
Nu trebuie să apreciem oamenii după faptul că știu multe, ci și după felul cum expun ei cele ce știu și cum știu să facă util acel surplus de informații prețioase.

3087
Cuvântul de onoare trebuie să fie oglinda conștiinței noastre, întregul nostru caracter predat în mâna unui străin spre a-i verifica oricând autenticitatea și valoarea.

3088
Atât de mult aleargă unii după onoruri, încât atunci când le obțin își pierd onoarea.

3089
Respectul exagerat acordat cuiva sus-pus seamănă prea mult a adulare și prosternare, dacă nu chiar a josnică lingușire. Evident, există o regulă a demnității și în privința respectului.

3090
Stabilirea unui raport în raționamentele de valoare se face în urma unei suite de judecăți, selectate după structurile cognitive și numai pe baza abstractizărilor, generalizărilor și a comparării faptelor date.

3091
Orice judecată logică este o raportare directă între termenii concreți și abstracți, între general și particular, între conotații și valori denotative, o raportare verificată continuu prin observația nemijlocită și experiența practică.

3092
Imaginația anticipativă se naște din imaginația reproductivă.

3093
Orice zvon negat cu jumătate de gură de autorități poate fi în realitate un fapt real.

3094
A înțelege este ca și cum ai sui cu eforturi vârful unui munte, de unde ai satisfacția că poți vedea cu claritate orice punct ce ți se arată, de jur-împrejur.

3095
Oamenii sunt clipele vii și gânditoare ale universului celui veșnic, care pare mort și irațional. Nu sunt însă foarte sigur dacă universul este chiar atât de mort și de irațional.

3096
Știi cine ești Tu? Ei bine, ești un Eu unic și irepetabil în spațiu și în timp; o verigă dintr-un lanț de aur al existenței, un punct de lumină în infinitul negru, situat undeva în spirala galaxiei noastre. într-un fel, ești centrul universului, începutul și sfârșitul unei existențe unice, irepetabile. Față de veșnicie, ești mai mic decât o clipă degresivă și trăiești, într-adevăr, mai puțin decât o clipă. De aceea, din cosmosul sau din lumea aflată în jurul tău, din imediata ta apropiere, nu ai timp să înțelegi mai nimic, pentru că te stingi ca o luminiță firavă, spre a face Ioc, chiar din clipa dispariției tale, altor luminițe vii și firave ca și tine, care vor trăi, la rândul lor, măreția aceleiași izbucniri efemere de lumină gânditoare... Dar oare poți admite ca aceasta să fie totul??

3097
Dacă un nebun mai este și înțelept, închipuiți-vă ce periculoase pot fi multe din acțiunile lui când își amestecă nebunia cu înțelepciunea.

3098
În pustiu, apa are valoare mai mare decât aurul.

3099
De multe ori între sentimentele vechi și sentimentele noi din sufletul nostru se duce o luptă ascunsă pe care sub nici un motiv nu o putem confesa cuiva.

3100
Necesitatea acută poate face din om neom și poate să-l sălbăticească până aproape de mentalitatea hoardei gregare, schimbându-i fundamental, într-un timp scurt, toți parametrii superiori, dobândiți de-a lungul mileniilor de civilizație.
Despre ARTÃ, FILOSOFIE, RELIGIE:

3101
Expresionismul în pictură, ca de altfel și impresionismul, și chiar fauvismul, au fost, mai degrabă, niște revoluții artistice cu efect retard, decât niște simple curente, deoarece curentele, cum se știe, dispar fără urme esențiale, pe când revoluțiile ideologice sau artistice lasă urme perene și adânci.

3102
Formaliștii fauviști - Henry Matisse, George Braque (în prima sa fază artistică), K. van Dongen, R. Dufy, A Derain, Roualt ș.a. - inovează coloristica tablourilor introducând armonii violente dar și simplificări esențiale, destul de schematice, înlocuind spațiul prin culori vii și arabescuri. De la fauvism la expresionism nu este decât un pas...

3103
Degas pornește de la picturile lui Ingres și, traversând scenele de viață pariziană
- cu redarea de străzi, săli de teatru, cabareturi - ajunge la originalele portrete de femei muncitoare paupere sau boeme ori la balerinele-i diafane în pline mișcări scenice - impresionând prin senzațiile fugitive și prin mirajul stenic al culorilor. Ca și N. Grigorescu, ochii și exactitatea cromatică îl părăsesc spre bătrânețe, motiv pentru care Degas încearcă să se salveze abordând sculptura unde, de fapt, își transferă, prin reluare, vechile subiecte pictate (dansatoarele), cărora, de data aceasta le dă o a treia dimensiune și o nouă viață.
-
3104
Cubiștii au pulverizat pur și simplu imaginea în cioburi vii ori în mozaicuri labirintate, obținând ceva în stilul imaginilor video electronice alterate. Totul se pare că nu a fost altceva decât o reacție împotriva tendințelor abstracte ale fazelor analitice din curentele anterioare. �Cubizarea� imaginilor mi se pare că are mai mult o tendință umoristică decât riguros geometrică, iar această caracteristică a fost speculată ulterior de orphism și de futuriștii bergsonieni ca Boccioni, Severini, Carlo Carra ș.a.

3105
Amedeo Modigliani, influențat de Cezanne, în pictură, și de Brâncuși, în sculptură, se impune ca un stilizator expresionist al portretelor alungite, languroase și aproape monocrome, precum și al nudurilor, autorul punând accentul pe precizia desenului și nu pe culoare. El deformează intenționat picturile și sculpturile, dându-le forme aerodinamice sub influența lui Brâncuși, promotorul aerodinamismului sculptural și tehnic. Influența lui Brâncuși în sculptura modernă, în tehnica și arhitectura secolului nostru a fost imensă, decisivă, recunoscută de toți specialiștii.
Dar apropo de Brâncuși (pronunțat de străini bran-kiu-zi, cu accentul pe ultima silabă!): dacă numele lui nu lipsește în nici o istorie de artă din occident, absolut nici un album de artă occidental și nici un dicționar de artă publicate în limbile de largă circulație, acestea, din păcate, nu pomenesc măcar un singur cuvânt despre restul pictorilor și sculptorilor români. Pentru ei bogata și strălucita artă plastică românească nu există(!). Marii creatori români:Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Ion Þuculescu, Nicolae Tonitza, Th. Palladi, Gh. Petrașcu, J.A. Steriadi, Camil Ressu, Francisc Șirato, I. Iser, Șt. Dimitrescu, D. Gheață, N. Dărăscu, Marius Bunescu, H. Catargi, Corneliu Baba, Lucian Grigorescu, AI. Ciucurencu, Vladimir Zamfirescu ș. a.
Nu există (!?). În afară de Brâncuși, nu sunt amintiți în publicațiile de artă occidentale nici unul din marii noștri sculptori: Dumitru Paciurea, Șt. Ionescu Valbudea, Karl Storck, Frederic Storck, Corneliu Medrea, Oscar Han, Boris Caragea, Gh. Anghel, Gtin Baraschi, Ion Jalea, Ion Irimescu, Ion Vlasiu, Ion Vlad, Romulus Ladea și alții, și alții! Ei nu e-xis-tă! Există, în schimb, niște pigmei ai artelor plastice din occident, consemnați în mai toate albumele lor de artă numai pentru că... sunt din occident și nu din Europa de răsărit. De aceea, protestez! Este greu de înțeles această atitudine de indiferentism sfidător al istoricilor de artă occidentali. Sunt ei oare cu adevărat specialiști cum se pretind? Cărțile și albumele lor dovedesc că nu.

3106
Unul din principalii fondatori ai impresionismului este Camille Pissaro, cândva influențat de Seurat, Manet și Renoir. EI pune bazele unui impresionism novator, ușor pointilist, fiind marele poet al pânzelor umplute cu catedrale, cu portrete diverse, cu nuduri, cu naturi moarte, prin care impune definitiv poezia rurală a Franței folosind uleiurile și acuarelele, apoi chiar tehnica gravurii. Pissaro rămâne neîntrecut prin fermitatea cromaticii lui în care văd un mare realist romantic întârziat, chiar dacă artistul a reconstituit natura stând în studio și nu în mijlocul ei cum mulți își închipuie.

3107
Pornind de la Courbet și Manet, Claude Monet, impresionistul anti-academist, este un pictor al luminii. Majoritatea tablourilor lui sunt extrem de luminoase, deși toate rămân învăluite într-o lumină destul de misterioasă. EI nu face altceva decât să lupte împotriva formelor clare pe care le ascunde cu delicatețe în cețuri difuze, folosind culori vaporoase printr-o tehnică aproape secretă. EI este mai de grabă un muzician al policromiei feerice, poetul nuferilor imaculați și al lacurilor liniștite.

3108
Nu cunosc un alt exemplu mai edificator de felul cum un hobby se poate transforma într-o mare profesiune artistică. Este cazul lui Henri Rousseau, supranumit Le Douanier (Vameșul), un simplu funcționar fiscal, care prefăcându-se că pictează într-un stil infantil, candid, simulând arta primitivă, a impus definitiv pictura naivă, prin coloritu-i viu, evocativ, cu imagini exotice, înscriind un nou capitol în istoria artelor plastice. El a ridicat pictura naivă pe treptele marii arte universale.

3109
Credincios desenului și tendinței de a exprima dragostea de viață, Auguste Renoir, creează idealuri de frumusețe feminină, cu forme senzuale pline, dar calde și irezistibile tuturor privitorilor. EI este un impresionist independent ce se întoarce adesea la clasicii culorilor în paletele cărora își înmoaie adesea penelul depășindu-i prin explozia bucuriei de a trăi, prezentă în toate florile și nudurile lui inimitabile.

3110
Ar fi o greșeală să afirmăm că spaniardul Salvador Dali, suprarealist figurativ ca și Maurits Escher, a devenit celebru numai pentru că juca rolul unui excentric, egocentric alienat, plin de stranietăți și de paranoisme geniale. Nimeni nu-i poate nega, de fapt, genialitatea de a crea visuri pictate și chiar coșmaruri plastizate, pe care le construia ludic, parcă jucându-se cu formele perfecte luate din pictura clasică (câteva scene de fond amintesc fundalurile peisagistice stranii ale lui Leonardo da Vinci) și nu din abracadabrările plastice ale lui Kandinsky ori Klee. Utilizând culori frumoase și fundaluri luminoase, Dali introduce dintr-o dată subiectul-surpriză modelat de asemenea din ceva clasic, totul concretizându-se într-un tablou-problemă, care ne încântă și ne pune serios pe gânduri în același timp.
Despre filosofie:

3111
Filosofia kantiană din Critica rațiunii pure și din Critica rațiunii practice fundamentează un apriorism pur, nonhumean, care absolutizează anterioritatea logică și metodologică a universului, până ajunge la o variantă a idealismului gnoseologic, numită �idealism transcedental kantian", bază evidentă a kantforschung-vi neokantian și pledoarie pentru progresul valorilor și al noumenului culturologic modern.

3112
Noumenul kantian, ca lucru în sine, nu avea un substrat senzorial, ci abstracto-intuitiv, din care cauză ar fi postulat ca incognoscibil și intangibil. Extrapolând noțiunea �nousului�, Kant o extinde la superentitățile excluse de praxisul ideatic direct căzut sub incidența simțurilor analizate de rațiunea practică.

3113
În Fenomenologia spiritului, Hegel conștientiza și anunța în forma abstract- speculativă, specifică lucrărilor sale, apariția noului, întâmpinat cu un patos aproape romantic, iar noul, Absolutul, cum zice Hegel, nu este altceva decât echivalentul plenar al Universului, prin care eu cred că înțelegea Divinitatea supremă.

3114
Leibnitz și-a răspândit monadele în tot universul, după cum înainte Pitagora, Cusanus și Bruno le răspândiseră pe pământ...

3115
Catastrofismului civilizațiilor prin gradientul ciclurilor istorice, Spengler îi acordă o anumită logică istorică și civică, considerând că umanitatea este o ficțiune golită de sens și inaptă de a interveni în sistarea catastrofelor. Observ, printre altele, o punte de tranziție între teoria spengleriană și cea a filosofiei emergentiste a lui Alexander și Morgan, suprapunându-se peste o legătură catenatăîn aceeași direcție de către Teilhard de Chardin. Dar mă întreb: avea cumva Spengler cunoștință de unele idei similare existente în religia hindusă și în scrierile exoterice ale călugărilor din lamasteriile tibetane?

3116
Lumea ideatică a lui Unamuno și a lui Ortega y Gaset, individualistă și paradoxală ca a lui Kierkegaard, se opune intelectualismului și universalismului abstract printr-un neoromantism viguros și vitalizant.

3117
Pornind de la hermeneutica materialului oferit de civilizația de la finele secolului trecut, nu-i pot nega lui Nietzsche meritul de a fi putut respinge pesimismul romanticist al lui Arthur Schopenhauer și de a fi demarcat cu claritate spiritul apolinic (al contemplărilor senine, raționale) de cel dionisiac (acumulator al forțelor elementare ale vieții). Dar, la urma urmei, unde-i acel faimos Ubermensch (�supraom/superman"), acel legendar om total, prezis cu atâta zgomot de el?

3118
Voluntarismul nietzschean, formulând prin inferență propozițiuni imperative, a alimentat pragmatismul american al lui Ch. Pierce. Acesta depășește sursa prin susținerea bunului-simț naiv și al antropomorfismului, dar mai ales prin fundamentarea sistematică a caracterului semiotic al limbii, generând deci o filosofie a semnelor. Numai prin semiotizare s-a ajuns la logica modernă, necesară în lingvistică și matematică, deci la un nou fel de a gândi filosofic.

3119
Fenomenologia husserliană închide posibilitatea cunoașterii exhaustive, rupând amalgația esenței absolutului de cea a existenței și descifrând direcțiile metodologice în ontologiile existențialiste de tip heideggerian ori de tip sartrian.

3120
Se pare că psihismul introvertiților este ceva mai bogat decât al extrovertiților.

3121
Noua filosofie transcedentală - fenomenologia - rămâne, după mine, o metodă deschisă spre ontologie, pentru care termenul �materialism"
pare alogen.

3122
Supraexistentul metafizic, ca un dat fenomenologic, se bazează pe dilatările psihismului până la limitele perceperii conștiinței sau până la limitele externe ale sferei transcedentaslismului.

3123
Prin componentele lor biologice, neovitalismul și neospiritualismul bergsonian se axează pe ideea acțiunii entelechiei (�a elanului vital") în progresul organic și al lumii ca atare, superioare stratului material și, în mod indubitabil, ca protest împotriva determinismului mecanicist și a gnoseologismului modern. Prin opusurile sale cu tematică de ambient eseistic {�Essai sur les donnâes immâdiats de la conscience, Matiere etMemoire", �La rire", �L'âvolution creatrice�, �L'energie spirituale�etc.), Henri Bergson s-a remarcat ca un spirit suprarealist, singularizându-se prin formația sa enciclopedică de mare gânditor al epocii moderne. Operele sale au iradiat o puternică energie modificantă peste întreaga creație literară a începutului de veac, convertită ulterior în suprarealism ejectat împotriva rațiunii, deci a mărginirii intelectualiste a concepțiilor moderne prin excesul de algoritmizări rigide. Centrul gândirii bergsoniene îl constituie teoria duratei, mai sigur a intuiției duratei, conform principiului înlocuirii concepției sub specie aeternitatis cu sub specie durationis. în aceasta din urmă, iraționalismul, spiritualismul și fideismul primează. Neavând un caracter pur speculativ, nici măcar pragmatic, în bergsonism teoria cercetării se confundă cu cercetarea însăși, meritul lui constând în excluderea dedublării reflexive în care era inclus un sumum alambicat de teorii și modele imanente.

3124
Filosoful german KarI Jaspers, reprezentant al existențialismului, sesizează de minune aspectele contradictorii ale existenței umane, precum fragilitatea, sfâșierea, eșecul, situația-limită care ar permite dezvăluirea �cifrului" existenței ori al contraparadoxurilor metapsihologice. Da, fără îndoială, toți am trecut prin acestea, dar ele nu sunt caracteristici absolute ale biologiei umane. Citindu-i opera, Filosofia existenței, Rațiune și existență ori Despre originea și scopulistoriei ș. a., rămâi dezolat de pesimismul lui care nu reclamă nici un fel de ieșire spre transcendență prin intermediul creștinismului, care ar fi, într-adevăr, soluția reală, dar negăsită de Jaspers.
Apoftegme filosofice:

3125
Silogismele contravin tuturor aporiilor!

3126
Percepțiile anoetice derivă din cognitiv.

3127
Noi românii avem, în primul rând, nevoie de creatori de sisteme filosofice originale, puternice, impunătoare, la scara filosofiei universale, și nu de filosofi-interpreți care să explice filosofia străinilor.

3128
Suntem singura țară din lume cu scriitorul național (M. Eminescu) publicat doar în proporție de 60%. Mai trist este că opera filosofică a Luceafărului literaturii noastre a rămas în manuscris în proporție de peste 90%... Așadar, cinste epigonilor contemporani care se mai și laudă că-l prețuiesc!!
Intensificarea misterelor sparge garda �Marelui Anonim în construcția speculativă a filosofiei lui Lucian Blaga.

3130
Finitudinea situațiilor limită ale lui Jaspers și Heideggers păcătuiește prin ignorarea infinitului cosmic.

3131
Neopozitivismul apelează la exclusivismul empirismului logic până ce ele ating esențele ilogicului.

3132
Dacă Vasile Conta și Nae Ionescu au avut cât de cât timp să-și desăvârșească ideile filosofice, cu Constantin Noica și Petre Þuțea lucrurile stau cu totul altfel. Ei sunt ultimii din cei mai mari filosofi români. După ce au petrecut pe nedrept în închisorile comuniste în perioada cea mai productivă a vieții lor, pe care nu au putut-o valorifica, atunci când au devenit liberi, încercând să elaboreze sistemele lor proprii filosofice de anvergură, erau deja extrem de extenuați, bătrâni și bolnavi, aproape stinși. Așa au plecat dintre noi fără să-și împlinească în totalitate menirea pentru care se născuseră. Comuniștii ni i- au anihilat aproape în totalitate. Pierderea a fost mare, ireparabilă, dar nu au fost singurele victime de mare valoare. Nici de data aceasta românii nu au avut noroc!

3133
Cine citește așa-numitele �Caiete filosofice"ale lui Lenin află cât de semidoct era �geniul proletariatului mondial" care se lupta din greu cu A-B-Gul filosofiei!

3134
Vreți să cunoașteți marea filosofie a falimentarismului? Studiați drogul marxism-leninismului și veți vedea cum o utopie pline de sofisme cu aspect logic la suprafață, dar presărată cu capcane în interior, este practic cea mai ilogică și mai falimentară din toate filosofiile, ducând orice stat care o aplică în practică la prăbușire economică sigură,
Ia dezumanizarea acelei societăți.

3135
Semioticianul este un magician care transformă totul în simbolizări, modelări și formalizări algoritmice și logice, începând cu functorii și terminând cu el însuși.

3136
Logistica, cu subordonatele ei, pune ordine în arbitrarul interferențelor matematice, coordonând conceptele, judecățile și raționamentele moderne pe linia unor aranjamente utile noii optici filosofice.

3137
Levi-Straus, promovând structuralismul prin analize sincronice și diacronice, a descoperit reversibilitatea miturilor și a totemismului fără a le mai ghida prin eficientele procedee maieutice ale bătrânului Socratis, ceea ce înseamnă că filosofia modernă nu izvorăște direct din cea clasică, precum o parte din filosofi susțin.

3138
Operând cu conceptul ontologic și cu cel al alienării, Herbert Marcuse a extins caracteristicile istoricității specific americane de la societatea de consum la societatea universal umană și a produs în mod neașteptat școală, deși nu cred că ar putea oferi vreo perspectivă eficientă pentru societatea viitoare.

3139
Psihanalismul freudian a construit primul o mare punte între Eros și Tanatos, pe care astăzi trec cortegii întregi de psihanaliști și freudo-marxiști, între un du-te-vino debusolant. Dar nici pe un mal, nici pe celălalt nu se află Absolutul căutat.

3140
Se zice că Sigmund Freud a schimbat optica interpretărilor vieții psihice, lăsând amprente serioase în arta, literatura și gândirea socială contemporană. Intr- adevăr, am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că a schimbat-o, drept urmare a unui efort de cercetare deosebit care l-a plasat pe primul Ioc între psihologii secolului nostru. Dar acest lucru a avut el oare vreo urmare radicală în modificarea temperamentelor umane, conferindu-le un plus de noblețe? Mă îndoiesc. Freud a întemeiat psihanaliza ca o reacție împotriva mecanicismului speculativ în psihologie, introducând, ca medic neurolog, tehnici noi în tratamentul nevrozelor. Pe el I-a preocupat mai mult explorarea vieții inconștiente din perioadele infantile ori primare ale existenței noastre, cercetând visurile senzuale și onirice, idiosincrasiile, energetismul libido-ului sexual și ecourile lui în viața artistică ori religioasă, instinctele, dirijarea lor și urmările acestora - introducând apoi circa o sută de concepte noi în legătură cu asemenea probleme (refulare, ego, idși super-egoo.tc.). Oricât de atrăgătoare sunt teoriile freudiene, ele strălucesc ca lumina a o sută de lumânări frumoase dar care totuși pălesc definitiv atunci când sunt inundate de lumina orbitoare a Soarelui răsărit în staulul de la Betleem.

3141
Epistemolgia genetică a lui Jean Piaget a transformat, fără discuție, epistemologia dintr-o disciplină filosofică într-o știință experimentală, bazată pe cercetări psihogenetice și psihomotrice asupra copiilor, însă străduința ei de a concilia logica cu istoria ideilor și cu psihologia dezvoltării lor întâmpină totdeauna dificultăți considerabile.

3142
Tehnocratismul a început a fi înlocuit cu filosofocratismul, ceea ce iarăși nu este soluția cea mai fericită.

3143
Omul, ca ființă tritonică (EU, TU, EL), se amplifică prin intermediul tuității (TU), scurtcircuitat prin ipseitatea lui EU.

3144
Orice filosof se simte frustrat să constate că nici un dicționar filosofic nu-l pomenește pe William Shafeespeare, pe care-1 rezervă numai literaturii. Dar chiar să nu fi observat nimeni până acum că Shafeespeare este deopotrivă mare scriitor și mare filosof umanist?

3145
Universul obiectual nu poate fi gândit ca un perpetuum mobile de gradul întâi, având în vedere formula einsteiniană a echivalenței masei cu energia (E=m.c2 - teoria generală a relativității). De aici conchidem că, din punct de vedere al cosmologiei informaționale, Universul-cauză ar fi un univers creat, o cauză care se află dincolo de Universul obiectual, într-un Univers care este inductorul Universului obiectual.

3146
Cele patru grade de abstracțiune (sau de concret) ale cunoașterii umane - sensibilitate, logică, epistemologică și ontologică - sunt rezultantele structurii ontice a Existenței fundamentale create, de origină transcedentală și transcosmică.

3147
Cosmologul filosof este dator să nu accepte ca deplin satisfăcătoare ipotezele care explică cosmogeneza prin simple procese nucleare clasice, petrecute în corpurile cosmice generatoare de superenergii emanate ca unde-particule-cuante.

3148
Omul, rupt din Univers, se dezuniversalizează și se dezumanizează sub influența energiilor rele, negative din cosmos, pe care numai puțini le pot stăpâni și înlătura.

3149
Soren Kirkegaard - adeptul subiectivității în filosofie și creatorul existențialismului modern - care spune că omul aspiră spre plăcere și sfârșește prin eșec, își imaginează un Dumnezeu ofensiv, absurd și tiranic în fața căruia omul nu are niciodată dreptate, ceea ce ea însăși este o teorie absurdă, o opinie cu totul eronată și, am putea zice, tiranică. Kirkegaard concepe o dialectică a stărilor paradoxale și caută adevărul creștin în afara bisericii organizate ierarhic, cum procedează și neoprotestantismul, dar fără substanță optimistă. Conștiința etică pesimistă provoacă stări paradoxale morbide din angoasa cărora pare dificil de ieșit.
Apoftegme creștine:

3150
Toate sistemele morale, filosofice și religioase experimentate până acum, inclusiv cele contemporane nouă, au dus și vor duce la faliment, fără excepție. Nu poate exista o moralitate adevărată în afara religiei creștine, treapta cea mai înaltă a desăvârșirii și a progresului universal al omenirii. La această concluzie am ajuns după ce i-am citit pe toți marii filosofi ai lumii, după ce am studiat toate religiile de bază ale lumii, dar nicăieri nu am găsit o învățătură mai înaltă ca filosofia Inimii curate și a blândeții supranaturale a lui Iisus Hristos.

3151
Sunt mai sigur că nu exist eu decât că nu există Dumnezeu!

3152
Religia creștină este expresia directă a iubirii și a inteligenței superioare. Ea derivă din demnitate, fiind prin excelență știința idealului sau știința binelui absolut.

3153
�Dumnezeu este mort!"strigă filosoful german Nietzsche, autorul cărților Antichristși Așa grăit-a Zarathustra, fără să aibă vreo certitudine în această privință. �Nietzsche este mort!�s.hq eu cu absolută certitudine și convingere, ca unul care i-am văzut și mormântul, și opera pusă la index, într-adevăr, mai ușor găsesc Cuvântul Domnului, tradus în mii de limbi, decât cuvintele moarte ale lui Friedrich Nietzsche care nu au schimbat și nu vor schimba niciodată lumea!

3154
Așa cum pentru cârtițele oarbe nu există soare, pentru un ateu nu există
Dumnezeu.

3155
Biblia este fulgerul nestins care luminează în permanență calea pe care trebuie să meargă omenirea.

3156
Diferența valorică dintre un creștin și un necreștin este aceeași ca dintre un om sălbatic, trăit cu fiarele în pădure, și un om cu un înalt grad de civilizație.

3157
Credința: infinit în sus. Ateismul: infinit în jos!

3158
A releva un adevăr invizibil este mai de preț decât a face același lucru cu un adevăr vizibil.

3159
Divinul nu ne înspăimântă decât atunci când nu-l înțelegem.

3160
Există un trist exil în tenebre: exilul în ateism. Ateismul este o variantă a demonismului, inima comunismului!

3161
Tăcerea bolții înstelate este răspunsul divinității la întrebările noastre zbuciumate.

3162
Păcatul ne cheamă în largu-i luminos spre a ne îneca în adâncu-i întunecos.

3163
Virtuțile sunt înalte, păcate sunt adânci.

3164
Mântuirea începe ca un pârâiaș și se termină ca un fluviu ce se varsă în Oceanul Sfințeniei.

3165
Singurătatea căutată ne îndeamnă adesea la chemarea lui Dumnezeu.

3166
Îndoiala despre existența lui Dumnezeu terorizează psihicul; certitudinea în existența Lui aduce o liniște înălțătoare.

3167
Materialismul ateu este, în orice caz, o colivie pentru spiritul uman. Cerul nu are nici un fel de gratii. Și este infinit.

3168
Flacăra ateismului orbește nu atât prin lumină, cât prin fumul ei și nu te lasă a mai vedea Lumina Divinității care este infinit mai puternică și care nu orbește pe nimeni, arătând tuturor calea cea dreaptă ce trebuie să o urmăm în viață.

3169
Există oameni foarte religioși numai în zilele de duminică (alții doar sâmbăta). în restul zilelor ei nu sunt nici atei, nici creștini, ci așteaptă din nou să vină ziua lor de sărbătoare.

3170
Vidul ateismului este confundat cu nemărginirea științei.

3171
Prin profanarea Bibliei de către ticăloși, Biblia capătă și mai multă sfințenie.

3172
Toate operele ateismului care combat Biblia au cel mult valoarea unor epigrame proaste. Biblia s-a ridicat însă mai presus de odă, mai presus de poem universal și mai presus de imnuri, devenind Cartea vieții omenirii.

3173
Când Dumnezeu ne vorbește, EI se poate dispensa de cuvinte.

3174
Biblia salvează și înalță, ateismul compromite și scufundă.

3175
Unii reproșează lui Dumnezeu că, în cazul că totuși există, El nu a creat prin efort, nu a luptat, ci doar a poruncit și s-a făcut. Dar însăși porunca Lui a fost o imensă explozie de energie a întregii Sale Ființe, din care a izvorât întreaga-l creație, ca și când aceasta a fost ruptă din El. Creația este în fond un imens sacrificiu!

3176
Văd în Biblie esența existenței eterne, calea spre veșnicia unui hedonism spiritual și cheia deschiderii spre esențele înalte care sunt rezervate celor ce le caută cu însetare.

3177
Golul monstruos al vieții noastre este locul dureros de unde a fost smulsă credința în Dumnezeu.

3178
Nimeni nu va cunoaște niciodată, în viața aceasta, cu precizie legile tabu ale Dumnezeirii.

3179
Ecourile cuvântului demiurgic �Să se facă lumină!" nu s-au stins nici până în zilele noastre. Ele continuă să străbată universul de la un capăt la altul, iar, în zona noastră, continuă să înconjoare și astăzi lumea și să o transforme.

3180
Coșmarul ateismului: reușita religiei de a se putea apăra cu argumentele logicii celei mai înalte și cu cele ale științei celei mai noi!

3181
Evangheliile nu sunt o colecție axiologică de speranțe frumoase, ci Speranța însăși!

3182
Marmora albă a adevărului și a blândeții cerea negreșit un Iisus ca să o sculpteze și să o modeleze pentru veșnicie.

3183
Nu am citit blasfemii mai mari și profanări mai sofisticate și mai frumos stilizate împotriva lui Dumnezeu ca maximele antireligioase scrise de Emil Cioran în cartea îngeri și sfinți. Este opera prin excelență inspirată de Lucifer, toate strălucirile ei fiind diabolice. Cioran notează fără pic de jenă: �Cum să nu urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? (...) Iisus este responsabil de atâtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, den-a mai dat între timp semne de viață. (...) Nu cunosc o vină mai mare decât a lui Iisus. �Mă opresc cu citatele aici, pentru că hârtia aceasta nu suportă asemenea blasfemii luciferice. Dacă apreciez sincer alte opere ale domnului Emil Cioran, îngeri și sfinți înspăimântă pe toți creștinii, chiar dacă autorul încearcă să se scuze întrucâtva, spunând că �Nu e nici prea ușor și nici prea plăcut să te afli în ceartă continuă cu Dumnezeu (...) Doamne, fără Tine sunt nebun și cu Tine înnebunesc! �foarte trist. Cartea incriminată a fost scrisă în tinerețe, la 26 de ani, dar totdeauna am sperat că probabil autorul să-și fi schimbat opiniile și sufletul la bătrânețe.

3184
Materialismul încearcă să sape gropi și în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu.

3185
Evidențele biblice sunt axiomatice. Cele pe care le considerăm relative sunt echivalențe simbolice.

3186
Diavolul a refuzat lumina cu convingerea că o include în întunericul ființei sale.

3187
Dumnezeu, când I-a creat pe Lucifer-Satana, acordându-i înaltul grad de heruvim (grad pe care nu i l-a luat nici astăzi), știa dinainte că va fi rebel și că va trăda împreună cu toți îngerii săi, dar totuși I-a investit cu puteri imense, lăsându-l ca o sită neagră prin care se cern și se probează, până în zilele noastre, sufletele umane pentru a le verifica fidelitatea și pentru ca ele să observe răul în multiplele lui faze (să-l observe, nu să-l aplice!). Dacă Dumnezeu nu ar fi permis răului să apară în univers și pe pământ, celelalte ființe create nu ar fi înțeles și nu ar fi apreciat niciodată în întregime valoarea reală a binelui. Strategia divină s-a dovedit o judecată impecabilă, mai ales că ne-a promis că acest experiment se va sfârși în curând prin distrugerea totală a sursei răului universal.

3188
In spatele norilor negri ai ateismului strălucește totdeauna seninul cel mai luminos, al divinului. Să ne înălțăm cu tot curajul spre acest senin scânteietor spărgând pâcla norilor cu miros înecăcios de pucioasă!

3189
Limitele cercetării biblice sunt infinite. Ale interpretării ei, nu - căci nu avem voie să o interpretăm arbitrar, ci în funcție de adevărurile ei revelate, spre care trebuie să mergem cu exactitate și nu cu aproximări.

3190
Cea mai stupidă teorie este aceea a entropiei religioase. Materia, în cursul modificării ei, cunoaște, evident, o stare entropică; dar spiritele cunosc o nonentropie evolutivă, direcționată spre contopirea cu Marele Spirit.

3191
Karl Marx (care s-a descoperit că frecventa un cult satanist, scriind și ode de preamărire lui Satana) avea o maximă preferată: �De omnibus dubitandum� (�De toate trebuie să ne îndoim.*') Cu alte cuvinte, și de marxismul ateu, nu-i așa?

3192
Ceasurile biblice bat numai la orele fierbinți ale omenirii. Cine le știe mersul știe și când va avea Ioc următoarea bătaie.

3193
Creația dumnezeiască a Genezei este opera cea mai mare a Celui mai Mare Artist din univers închinat oamenilor și veșniciei.

3194
Verticalitatea ființei noastre, care este manifestă pe tot parcursul existenței omenești câtă vreme trăim, și orizontalitatea ei după ce ne stingem, formează crucea vieții noastre, ordonata și abscisa vieții, în graficul cărora se înscriu toate suișurile și coborâșurile de pe parcursul acestei existențe minunate.

3195
Golurile sufletești nu se umplu cu adevărat decât numai cu educație religioasă în spiritul lui Hristos. Altminteri, golul crește odată cu vârsta, devenind prăpastia sufletească de netrecut.

3196
Mântuirea nu este problemă de timp, ci de decizie prezentă. Așadar, nu Cândva în viitor, ci Acum, în prezentul acestei clipe!

3197
Ateismul reușește să facă din noi roboți insensibili și vicioși, susținând că religia este nimic, iar știința este totul. Dar să nu uităm mărețele cuvinte spuse de cel mai mare savant al secolului nostru, Albert Einstein: �Știința fără religie este șchioapă; religia fără știință este oarbă". Sunt oare ateii mai inteligenți decât Einstein? Oricum, religia creștină ne convinge că am fost și rămânem oameni, creaturi divine și superioare, nu animale sau roboți inconștienți.

3198
Da, religia creștină este o dialectică metafizică, și încă o dialectică majoră.

3199
Acceptându-L pe Hristos, nu vom mai simți niciodată că singurătatea este atât de apăsătoare.

3200
Dacă fiecare cui bătut în mâinile și picioarele lui Iisus nu a pătruns sensibil până în adâncul sufletului nostru, nu putem îndrăzni a spune că suntem cu totul ai Lui.

3201
Cei mai virtuoși oameni nu sunt virtuoși prin destin, nici prin educație, ci prin dragostea pe care o arată față de Dumnezeu.

3202
Profețiile biblice sunt și astăzi foarte incomode pentru destul de mulți oameni. De aceea mai comod le vine să le nege.

3203
Profețiile Vechiului Testament au elaborat fiecare câteva piese relevante ale unui mozaic viu, independent unul de altul. Autorii Noului Testament (și, în continuare, chiar noi înșine) unim bucățică cu bucățică din acest mozaic, după felul cum se angrenează el, și constatăm cu bucurie și uimire că figura finală ce rezultă este chiar Chipul strălucitor și minunat al lui Iisus Hristos!

3204
�Iisus plângea!� Este cel mai scurt verset din Biblie, consemnat de evanghelistul Ioan, (11:35). Dar ce dens ca semnificație! Și ce înalt pentru Înțelegerea noastră!

3205
Rugăciunea este �punerea la priză" a ființei umane în rețeaua energetică cerească a lui Dumnezeu, pentru a-și încărca bateriile sufletești cu forțe infinite și pentru a putea funcționa integri, ca Oameni desăvârșiți.

3206
A avea copii și a-i lăsa să bâjbâie prin întunericul necredinței înseamnă a ți-i ucide cu bună știință. Copiii sunt foarte receptivi, foarte curioși și foarte dornici de evanghelizare. Dacă îi omitem sau dacă îi excludem de la dreptul lor natural de catehizare, atunci ei încep să aibă alte preocupări meschine. Să nu uităm că cel mai mare procentaj de fii ai lui Dumnezeu s-au întors la Iisus încă de pe vremea când erau copilași. �Lăsați copiii să vină la Mine�, ne-a rugat Mântuitorul nostru.

3207
Am observat că la mulți oameni fără religie dorințele religioase înnăscute erau atât de puternice încât păreau vitale. Negăsindu-le pe moment, își formulau alte idealuri, un alt crez �intelectual", aruncându-se în brațele ateismului. Cine este de vină?

3208
Cei ce se îndoiesc de creștinism o fac datorită ambiției lor de a-l măsura și cântări cu instrumente științifice riguroase, ca și când s-ar fi inventat vreun termometru, vreun ampermetru ori voltmetru care să măsoare sentimentele inimii sau efuziunile dorințelor noastre.

3209
Universul - cosmosul - este un uriaș complex pluridimensional, din care noi nu cunoaștem decât trei dimensiuni - lungimea, lățimea și înălțimea - la care eu aș mai putea adăuga spațiul psihologic, plus spațiul temporal. Lumea spirituală a Providenței este însă situată în afara acestor dimensiuni familiare nouă. Ea poate fi multidimensională, caracterizată în plus printr-o multiubicuitate instantanee.

3210
Nu culege fructul necopt și nu-i sili pe atei să creadă în Dumnezeu. Ei se află înlănțuiți puternic de influența celui rău, care - conform declarațiilor unor mari vizionari creștini - s-ar afla protejați cu un fel de scut gros care-i înconjoară într-o adevărată �baie" de vibrații și unde izolante create ca o anvelopă invizibilă pentru noi, având însă culoarea roșie-portocalie pentru senzitivii ce o pot cu claritate viziona, contactul cu spiritele superioare fiind blocate de forțele negative cu scopul de a-i izola complet de orice sursă ce ar veni din partea puterilor cerești. Nici un argument omenesc nu îl va putea convinge pe ateu să creadă în Dumnezeu, pentru că un asemenea om �este al lui� și diavolul nu renunță cu una cu două la prăzile dobândite. De fapt, fructul se coace numai când pomul este îngrijit și plantat într-o zonă cu sol prielnic, cu apă și cu soare. Dacă razele de lumină nu ajung la pom, taie-i hățișurile din jur, care-1 asfixiază și-l umbresc, și razele calde vor ajunge singure să coacă fructele acre.

3211
Refuz și nu pot accepta să stau de vorbă cu un ateu care habar nu are de religie, care nu cunoaște filosofie, astronomie, psihologie, parapsihologie, fizică cuantică etc. Cu aceștia nu se poate discuta despre Dumnezeu, așa cum nu se poate discuta cu un analfabet despre analiza matematică sau despre functorii logici.

3212
Sufletele însetate după glorie rămân veșnic exacerbate și nesatisfăcute. Sufletele însetate de Dumnezeu se umplu de îndestularea fericirii și a luminii celei adevărate.

3213
Spleenul, insatisfacția, obsesia sexualismului, exasperarea și disperarea angoasantă, pe parcursul existenței, tensiunea intensă și complexă în fața problemelor majore și minore ale unei vieți terne - iată, în ansamblu, tematica obsedantă a scrierilor unor mari artiști ai cuvântului din occident. Cauza? Negarea valorilor creștine, a lumii spirituale și a vieții de după moarte. Așa se face că operele unor scriitori occidentali contemporani ca Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, William Faulkner, Jame Joice, Franz Kafka, Ernest Hemingway, Albert Camus, Eugen O'Neil și a multor altora, deși sunt scrise cu o neîntrecută măiestrie literară, descriu situații pline de blazare, de pesimism, de tenebre refulate în senzualism frivol și de conflicte tragice. Citindu-le, dragostea de viață se diminuează, începi să condamni multe și să disperi. �Viața n-are nici un sens! Ce să faci cu o asemenea viață?� pare să spună toți, parcă într-o înțelegere tacită. �Dar toată lumea știe că viața nu face să fie trăită! In fond, știam că puțin importă să mori la treizeci de ani sau la șaptezeci�, spune cu blazare Meursault, eroul din �L'Étranger� (Străinul), de Camus (Editura Gallimard, Paris, 1957, pag. 166).
Aceleași triste ecouri le găsim, din păcate, și în pictura, sculptura, muzica și filosofia modernă. �Omul înțelege astăzi că el este un accident, o ființă fără importanță", a spus pictorul suprarealist englez Francis Bacon (a nu se confunda cu filosoful ce poartă același nume). în domeniul muzicii dodecafonice, a muzicii psihedelice, a celei concrete și chiar a muzicii ușoare - ca să nu mai vorbim de dansurile moderne - lucrurile se petrec după același calapod. Toate aceste arte sunt sub influența duhului rău care s-a infiltrat în toate substraturile artei moderne corupând gusturile până la dezgust și supergrotesc. De altfel, Biblia arată clar că pe Lucifer, până să fie alungat din Rai, Dumnezeu îl numise ca înger al muzicii, inspirator al unei arte la care se pricepea și în care, neîndoios, se pricepe și astăzi, numai că, parțial, cât a putut, a corupt-o și degradat-o într-un fel grotesc, dincolo de limite, prin ritmurile și asonanțele sălbatice ale unor compoziții moderne. (Vezi Biblia, Ezechiel, 28:13,17, în traducerea preotului Dumitru Cornilescu: �...timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut" (dar) �ți s-a îngâmfat inima (...) De aceea, te arunc la pământ... "(Versiunea Gala Galaction, la același verset, nu mai traduce numele instrumentelor.) Așadar, știm acum cine stă în spatele unor creatori, cine inspiră și stâlcește gusturile compozitorilor, ale artiștilor și ale altor oameni când este vorba de arta modernă. De exemplu, Pierre Schaeffer, din Paris, utilizează sunete discordante pentru compozițiile sale �concrete", pe când John Cage scrie muzică absolut �la întâmplare", spunând că întâmplarea ar desluși mai bine lumea pur accidentală în care trăim. Teatrul absurdului scris de francezul de origine română Eugen Ionesco sau de englezul Samuel Becfeet merge pe aceeași linie, nefiind departe de mișcarea browniaină, iar filosofi ca Aldous Huxley sau Timothy Leary încearcă să câștige cunoașterea și ordinea (?) prin droguri, în timp ce KarI Jaspers așteaptă pasiv �experiența finală". Prea dezolant...
Lor li se poate spune cu fermitate: �Prieteni, v-ați rătăcit! întoarceți-vă! Păcat de talentele voastre formidabile! V-ați rătăcit și acum rătăciți și pe alții, ceea ce nu vă este permis. "
Oare opera lor nu ar fi fost cu adevărat un izvor curat și răcoritor de suflete dacă ar fi cunoscut calea lui Iisus? Căci Mântuitorul ne asigură: �Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine! "(Ioan, 14:6). Altă soluție de a reveni la normal nu există.

3214
O rugăciune spintecă cerul ca o săgeată de lumină, iar răspunsul vine sub formă de raze blânde cuminicătoare. Acesta este, într-un fel, feedback-ul lui Dumnezeu.

3215
Misterele și minunile religioase, dacă sunt inacceptabile din punct de vedere rațional și nerelevabile oricui, sunt, în schimb, foarte acceptabile de către sufletele credincioase ale celor mai diverși oameni, de la milioanele de indivizi simpli, la miile de oameni de știință, de savanți, filosofi etc.

3216
Așa cum dintr-o omidă hidoasă iese un fluture alb, mai strălucitor și mai gingaș ca o floare, Duhul Sfânt te poate schimba dintr-un ins ticălos într-un om superior.

3217
În știință arbitrează creierul, în religie inima.

3218
În fața morții, majoritatea ateilor tremură cu lașitate, întrebându-se cu frică dacă nu cumva dincolo o fi totuși ceva în stare să le răstoarne concepțiile în care au crezut până atunci cu toată convingerea.

3219
Esența axiologică, de supermorală și de bine absolut, rămâne, pe orice pagină a Bibliei, absolut intactă. Aceasta este și ea o mare și importantă minune a lui Dumnezeu, prin care micile stângăcii omenești ar apărea cu totul neesențiale, dacă s-ar strecura cumva în vreun verset biblic.

3220
Adesea, cei care în mod oficial sunt declarați eroi în fața oamenilor, înaintea lui Dumnezeu sunt socotiți cei mai mari păcătoși, chiar pentru motivele ce le-au conferit titlul de glorie.

3221
Ideea inexistenței lui Dumnezeu este convenabilă tuturor păcătoșilor, tuturor ticăloșilor și criminalilor feroci care nu s-au temut niciodată de nimeni. Numai această idee atee îi determină să facă oricând ce vor, fără teama că vor da cuiva vreo socoteală. Nu-i așa că ar fi nedrept să nu existe o răsplată cândva și pentru asemenea ființe umanoide periculoase,
pline de răutate?

3222
Sfânta Fecioară Maria este singura împărăteasă a cerului și Regină a Păcii, a Pământului și a Cerului, curățită, prin Duhul Sfânt care S-a pogorât peste ea spălând-o în totalitate de toate păcatele (Precista=Preacurata), Mărita Stăpână a noastră care a primit Cuvântul și L-a purtat pe Cel ce poartă toate. A fost singura ocazie în istoria universului când Infinitul, Dumnezeu însuși, S-a adăpostit vremelnic în firea omenească, fără a părăsi totuși Cerurile și pe Tatăl Ceresc, păstrându-și deci starea de ubicuitate. Aceasta a fost Taina Tainelor, Taina de veci care, parțial, ni s-a descoperit și nouă astăzi.

3223
Iisus a fost, este și va fi Centrul Cerului și al Pământului, al Bibliei și al credinței însăși, Chintesența adevărurilor biblice. Cel ce nu va voi să-L accepte, nu-L va avea; însă, dacă ni se oferă libera alegere și noi preferăm rătăcirea, o vom plăti chiar cu prețul vieții de acum și de totdeauna. De aceea, să avem curajul autotransformării prin credință și să spunem: �Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!" (Marcu, 9:24).

3224
Există surzi spirituali cu teren sufletesc sterp în inima cărora nu poți semăna Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îți vor râde cu dispreț în față, privindu-te cu superioritate când vei încerca așa ceva, de parcă s-ar fi născut genii și ar poseda toate cheile înțelepciunii în mâinile lor... Adresându-li-te lor este ca și când ai semăna în mare.

3225
Oamenii lui Dumnezeu se cunosc după felul așezat și blând, foarte civilizat, cum îți vorbesc, dar mai cu seamă după faptele demne pe care le fac.

3226
Iisus este cel mai mare Pedagog din Istoria lumii, transformând, numai în câteva luni, pe niște apostoli, în parte semianalfabeți și fricoși, în vajnici învățați și în propagandiști curajoși, în niște impecabili magiștri ai Noii învățături creștine.

3227
Iisus este cel mai mare Poet, Scriitor și Filosof din istoria lumii. Poemul-rugăciune �Tatăl nostru� (Rugăciunea împărătească) și �Predica de pe munte� (Fericirile) sunt creații poetice de cea mai înaltă expresie artistică și de o impresionantă concizie, pe când minunatele Lui parabole sunt opere literare fără egal în întreaga literatură universală, țintind totdeauna cu fantastică precizie scopul urmărit și având traiectoria unei logici uluitoare, pe cât de simple, pe atât de desăvârșite.

3228
Să fie foarte clar și bine înțeles: în fața lui Dumnezeu nu există - și nu au existat niciodată - credincioși care să se numească ortodocși, catolici, protestanți sau neoprotestanți. în fața Lui nu există culte, secte, grupări religioase etc., ci numai două categorii distincte de oameni: credincioși cu adevărat sau necredincioși, adică oameni ce vor putea fi iertați și oameni ce nu vor putea fi iertați de Dumnezeu. Fiecare va primi după faptă și răsplată.
Cât despre biserici, ca grupări omenești sau ca instituții, la rândul lor, ele pot fi: binecuvântate cu mai mult Duh Sfânt sau binecuvântate cu mai puțin Duh Sfânt, cantitatea de sfințenie diferind de la una la alta chiar în cadrul aceluiași cult. Depinde de calitatea membrilor lor și nu de cantitatea numerică a celor din cultul care le frecventează.

3229
Golgota, Muntele Calvarului, a devenit pentru noi Muntele Salvării și al Luminii adevărate.

3230
Primul semn de decădere a omului începe odată cu refuzul de a-L primi pe Iisus în sufletul său.

3231
Credința în Dumnezeu dă sufletului ochi ageri și aripi veșnice.

3232
Credința în Dumnezeu este soarele interior din sufletul nostru care poate pune în umbră însuși soarele de pe cer.

3233
Cerul senin de deasupra noastră: ochiul lui Dumnezeu deschis să ne privească.

3234
Versetele Bibliei sunt scările Adevărului cu ajutorul cărora urci spre viața veșnică.

3235
Precum intrând în apă ne simțim ușori și aproape în stare de plutire imponderabilă, tot astfel, scufundându-ne trupul în măreția credinței în Dumnezeu, ne simțim ușurați de povara păcatelor diverse purtate în trupul nostru.

3236
Pe patul morții nici un ateu nu mai are ideile unui ateu convins.

3237
Fără Dumnezeu, Pământul acesta ar fi ca o navă fără cârmaci, navigând în derivă prin cosmos, absolut la întâmplare, lăsată în voia stihiilor oarbe. Dar Pământul se vede că este o �navă" bine condusă, de un Timonier desăvârșit!

3238
Cerul nu poate fi călcat niciodată în picioare, ci numai pământul!

3239
Înalță-te spre lumina lui Dumnezeu ca să o cobori în tine și-n sufletele celor din jurul tău care nu o au!

3240
Creștinii nu au cucerit lumea cu spada, ci cu inima.

3241
Ura urlă și sfâșie, blândețea mângâie și vindecă, iar iubirea creștină sărută
și se dăruie.

3242
Credința îți moare când dragostea ta uită adresa lui Iisus.

3243
Unui om care-L are pe Iisus în inimă nimic nu-i este cu neputință și de nimic nu trebuie să se mai teamă.

3244
Să avem curajul a-1 prefera pe omul simplu dar credincios în Dumnezeu și cinstit omului foarte inteligent, dar pervers și ateu.

3245
Cel ce se înalță numai materialicește este sortit să piară sufletește.

3246
De la credincioși până la necredincioși există un drum lung, despărțit de o prăpastie peste care întotdeauna credincioșii construiesc punți ca să-i cheme pe necredincioși la dânșii. Dar mai întotdeauna aceștia din urmă surpă punțile în prăpastie amuzându-se de zădărnicia acestui gest. Și totuși, credincioșii sunt datori să construiască mereu altele și altele, în speranța că măcar unul va fi convins să treacă puntea salvatoare și adus pe țărmul de lumină.

3247
De cele mai multe ori îmbrăcăm, în fața semenilor noștri, haina albă și imaculată a pioșeniei, aruncând-o peste păcatele negre care nu ni se mai văd. In felul acesta ne vom câștiga poate respectul înaintea oamenilor, pe care, desigur, îi vom putea deruta, dar oare și-n fața lui Dumnezeu fi-va la fel?

3248
Măreția credinței curate nu încape într-un suflet strâmt și murdar.

3249
Un credincios trebuie să fie întotdeauna mai curajos decât un ateu, atât cu el însuși cât și cu alții.

3250
A venera cele zece porunci biblice și a le încălca, este mai rău decât a le batjocori.

3251
Titlurile de orice fel îi repugnă unui adevărat creștin. Ei vor un singur lucru: să slujească pe cât mai mulți, nicidecum să-i domine.

3252
Moartea nu înseamnă altceva decât un decisiv examen de admitere în lăcașurile mirifice ale vieții veșnice. Deci moartea nu-i doar un simplu sfârșit, ci un nou început - trecerea �în camera de alături" - sau, altfel spus,
o continuare a vieții pe altă treaptă, superioară vieții terestre; o trecere de pe planul existenței terestre materiale, limitate în timp, pe cel al existenței spirituale eterne.

3253
Păcatul ne aduce pe toți - credincioși și necredincioși - la același numitor.
Iată pentru ce cu cât acest numitor este mai mare, cu atât numărul virtuților de la numărătorul vieții noastre trebuie să fie mai mare. Doar în felul acesta câtul, care ne arată valorile vieții fiecăruia dintre noi, va fi un număr mai plin și mai valoros.

3254
Pocăința înseamnă, fără îndoială, o dublă responsabilitate. Tocmai de aceea, majoritatea creștinilor se tem pe ascuns de pocăința propriu-zisă și se complac într-un creștinism defensiv și edulcorat cu derogări mai mult sau mai puțin mărunte și autofabricate, dar frumos motivate. Ele scuză totdeauna păcatele în propriii ochi și mai ales în ochii altora.

3255
Când oamenii nu se mai tem de judecata lui Dumnezeu, dau dovadă că ceva grav se întâmplă cu propria lor judecată.

3256
A fi indiferent față de păcatele celor din jur este aproape tot una cu a colabora la înfăptuirea lor.

3257
Creștinul adevărat trebuie să se străduiască a deveni fereastra de cristal prin care ceilalți să vadă frumusețile lumii cerești și adevărurile lumii pământești.

3258
Viața creștină închinată lui Iisus înseamnă curățenie morală, bunătate, inteligență, civilizație, satisfacție, fericire, meditație înaltă, răgaz, artă, plăcere spirituală - pe scurt: o viață mai bogată, net superioară vieții unui necreștin.

3259
Educația școlară în spiritul creștin - prin introducerea obligatorie a studiului religiei în școli - este singura educație superioară, care poate oferi delicatețe și spirit nobil, înfrânând poftele brutale, singura ce poate modela cu adevărat orice suflet de copil și care face ca speranța viitorului țării să strălucească peste noi. în afara ei, educația generației de astăzi, oricât de complexă ar fi, apare ca un aluat bun căruia dacă i-ar lipsi educația creștină, i-ar lipsi fermentul de bază ce-l face să crească, să dospească și să frăgezească pâinea vieții, ca să nu iasă fadă, scorojită și nehrănitoare cum o prepară regimurile totalitare.

3260
Mulți confundă credința în Dumnezeu cu erorile - uneori foarte grave - comise de instituțiile bisericii de-a lungul istoriei, uitând faptul esențial că biserica, privită ca instituție, a fost condusă pretutindeni de cei mai diverși oameni, care i-au imprimat și multe din păcatele și defectele omenești, unele pe drept condamnabile. Dar credința în Dumnezeu este una, iar instituția bisericească este alta. Aceasta din urmă, din cauza unui exces de zel sau din alte cauze, poate greși de mai multe ori; credința curată în Dumnezeu însă, nu a fost, nu este și nu va fi niciodată o greșeală, ci prima dintre marile virtuți ale omenirii, pivotul de aur al eticii universale!

3261
Cu cât Biblia este mai persecutată, cu cât ea va fi mai des arsă, cu atât flăcările ei vor încălzi și vor lumina mai multe suflete, acolo unde, oficial, se mai practică încă asemenea autodafeuri criminale.

3262
Nu există creștin înnăscut. Omul religios se formează de către familia în care trăiește, de către un mentor spiritual sau de o comunitate religioasă. Dar există, în schimb, creștin renăscut. Acesta se poate forma singur și, în primul rând, din propria lui inițiativă.

3263
Orice necredincios este un suflet bolnav.

3264
Ești creștin cu adevărat când nu trăiești numai pentru tine.

3265
Creștinii adevărați nu au prieteni, ci frați!

3266
Omul simte mâna blândă și alinătoare a lui Dumnezeu chiar și în nenorocirile cele mai mari pe care Dumnezeu i le trimite pentru nelegiuirile sale intolerabile mai vechi sau mai noi.

3267
Nici un ateu nu duce o viață sufletească senină și netulburată.
Este ca un blestem!

3268
Nimic nu-i mai frumos și mai complet ca omul dotat cu multă cultură, peste care el a adăugat o solidă educație religioasă.

3269
Pocăința aduce cumpătare celor tineri, bogăție spirituală celor săraci și cea mai mare consolare celor bătrâni.

3270
Educația religioasă dată de părinți copiilor este o comoară mai prețioasă decât tot aurul din lume.

3271
i Dacă un ateu ÎI batjocorește și îl persecută pe un creștin, nu numai că toate fericirile i se vor transforma în nenorociri dar, mai de vreme sau mai târziu, peste el și peste urmașii lui, se vor prăvăli nesfârșite urgii, chiar atunci când se va părea că a ajuns mai invulnerabil decât toți.
ii
3272
Trebuie să fugim de prietenia celor ce nu-l iubesc pe Dumnezeu.

3273
Numai după ce, prin credință, am pătruns în Cetatea de lumină a divinității, furtuna și setea sufletească se potolesc.

3274
Cuvintele celor care explică învățătura lui Iisus trebuie să fie o săgeată de foc care țintește în inima de gheață a celor fără de credință, pe care să o topească și să o facă să ardă cu putere pentru Dumnezeu.

3275
Dumnezeu descoperă înaintea celui ce-L proslăvește tot ce era ascuns și acoperă în fața dușmanilor credinței tot ce era descoperit.

3276
Credința în Iisus este ca un singur suflet care locuiește în milioane de trupuri.

3277
Fără credința în Dumnezeu, toate celelalte virtuți rămân devalorizate și inutile.

3278
Nimic nu rămâne neexplicabil pentru omul care cunoaște puterea lui Dumnezeu.

3279
Un lucru măreț îți valorează cât viața: faptul că-L iubești pe Dumnezeu! Și o singură virtute îți strălucește chiar și după moarte: bunătatea ta de om care atunci când a muncit și a suferit s-a postat sub ocrotirea divină.

3280
Cum să priceapă cioara glasul privighetorii? Cum să priceapă ateii glasul lui Dumnezeu?

3281
Alinarea celor nefericiți nu trebuie să o simți ca o datorie impusă dinafară, ci ca un reflex spontan, plin de căldură, izvorât din lăuntrul sufletului tău. De lângă cel nefericit să nu pleci niciodată până ce nu-i ridici măcar o mică parte din nefericire.

3282
Avem de ales: sau avuția și rangul pe un petec de pământ limitat (și pentru un timp limitat!) sau slava și cinstea veșnică într-o împărăție cerească infinită! Să ne gândim și să alegem! Dar să nu ne gândim o viață...

3283
Dacă îngerii ar fi vizibili, atunci când suntem singuri, am vedea că, de fapt, niciodată nu suntem cu adevărat singuri, ci însoțiți de una sau mai multe ființe deosebit de frumoase care ne stau în preajmă tot timpul. Cea mai mare dificultate însă ar fi să distingem îngerii buni de cei răi (de demoni), care, ca aspect, seamănă aproape identic cu cei puși în slujba lui Dumnezeu. In afară de formele umane, îngerii, spirite fiind, pot lua și formele altor ființe - miei, porumbei ș.a., (îngerii buni) - sau broaște, șerpi, porci etc., - îngerii răi. Se pare că există anumite permisiuni și restricții puse acestora din urmă, nefiindu-le îngăduit să ia alte forme decât cele poruncite de divinitate. în condiții speciale, oamenii îi pot vedea și pot chiar discuta cu îngerii, (tot îngerii buni i-au inspirat pe marii compozitori, poeți etc.), iar în clipele când sufletul uman este gata de plecare, fiecare își va vedea cu claritate și fără nici un dubiu îngerul însoțitor, iar alături de el și alte ființe. Angelogia - știința cercetării îngerilor - prezintă numeroase exemple în acest sens.

3284
Există oare un film vechi de 2000 de ani? Da, trebuie să vă spun că există! Am să vă povestesc aici un fapt incredibil, aproape deloc cunoscut în țară la noi. întâmplarea s-a petrecut în Italia. Acolo, la 14 martie 1893, se născuse o fetiță, Maria Valtorta, fiică a unui ofițer de cavalerie și a unei profesoare de limba franceză, o femeie dură și autoritară, având adeseori apucături despotice. Maria va termina școli confesionale și un colegiu, �Collegio Bianconi�, după care mamă-sa o obligă să urmeze un institut tehnic cu gândul să o facă ingineră, dar fata nu avea înclinații în această direcție. Ea fusese dotată cu darul poeziei și al scrierilor în proză, visând să devină scriitoare. Zilnic scria pagini interesante, ferindu-le însă de ochii iscoditori ai mamei ei care nu-i permisese nici măcar să aibă un prieten, deși Maria, fată frumoasă fiind, era la vârsta când căuta dragostea. Maică-sa intervine și îi rupe logodna cu un tânăr, Mario, viitor ofițer, care o iubea, după ce mai înainte îi interzisese să continue o iubire platonică cu Robert, un tânăr de vârsta ei. Și anii treceau. Un timp lucrase ca soră de caritate la un spital din Florenza unde se mutaseră cu toții. Mama o însoțea pretutindeni, ferind-o de vreo posibilă mezalianță. Maria împlinise deja 27 de ani, fiind oprită să se căsătorească. într-o zi, în timp ce maică-sa o însoțea pe stradă, un nebun scăpat dintr-un ospiciu, vine tiptil din urma lor și o izbește pe Maria cu toată puterea cu o bară de fier în spate, apoi fuge râzând. Această întâmplare imprevizibilă îi va schimba definitiv cursul vieții. Fata zace trei luni într-un spital. în septembrie 1924, familia Valtorta se mută în localitatea Viareggio unde cumpăraseră o căsuță așezată într-un peisaj splendid. Maria stătea adesea în mijlocul naturii citind Biblia, viețile sfinților și făcând un legământ ca să-L slujească din toată inima pe Iisus. Cinci ani mai târziu este delegata permanentă a marii organizații locale .Acțiunea creștină universală", organizând conferințe pe teme religioase care atrag o largă audiență, fiind foarte apreciată și căutată de un numeros public. Lovitura primită în spinare nu a rămas însă fără urmări. Cu trecerea timpului, se simțea din ce în ce mai extenuată. în ziua de 1 aprilie 1933, constată că nu se mai poate ridica deloc din pat și că nu mai poate merge. Paralizia era însă parțială, dar faptul că nu putea umbla l-a considerat ca un semn că trebuie să I se consacre cu trup și suflet lui Iisus, închinându-l Lui această suferință, în mai 1935, o prietenă, Martha Diciotti, se decide să o ajute; se va muta la ea și o va sluji cu devotament toată viața. O lună mai târziu, Maria Valtorta va îndura o altă lovitură: decesul tatălui ei, Iosif, de care se simțea foarte legată, în 1942, un preot misionar, părintele Romuald M. Migliorini, o vizitează în camera ei de suferință rugând-o să-și scrie autobiografia. Un an mai târziu, cartea, intitulată Autobiografie, este terminată și editorii descoperă că autoarea este o scriitoare cu un talent excepțional. în același an, 1943, în ziua de 23 aprilie, Maria va începe să noteze �dictările" (vom vedea mai jos cine i le dicta), care va fi opera ei capitală. Peste șase luni, Iside, mama ei, va muri și dânsa, după ce își chinuise fiica o viață întreagă, însă Maria o iubea și o va plânge totuși. Singura care o aprecia mult și o îngrijea acum pe Maria va fi doar Martha.
Vor veni anii cumpliți ai celui de al doilea război mondial. între 1943 și 1947, scrie continuu - cu o întrerupere pentru a se refugia temporar - în condițiile dificile ale războiului, acele �dictări", numărul paginilor diminuându-se progresiv, până în 1953. Maria Valtorta nu putea scrie altfel decât stând în pat rezemată pe perne și notând totul pe un maculator obișnuit, de format ceva mai mare, pe care îl ținea pe genunchii îndoiți. Scria încontinuu, zi și noapte, chiar și atunci când era chinuită de dureri cumplite în spate, în zona traumatizată. Cu toate acestea, scria fără sforțări, în modul cel mai natural și fără revizuiri și corectări. între timp, nu consulta decât Biblia și un manual de catechism. Se ruga și scria; scria și se ruga. Și astfel Maria Valtorta a completat 15.000 de pagini dintre care aproape două treimi descriu �Viața lui Iisus Hristos", sub primul titlu �Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, așa cum a fost dezvăluită lui Ioan cel Mic", apoi sub titlul definitiv �II Poema dell * Uomo-Dio� (�Poemul Omului-Dumnezeu"). Din 1956, autoarea va scrie foarte rar, intrând într-o izolare aproape totală. Vorbea foarte puțin și slăbise mult. Terminase tot ce avusese de spus în scris și nu mai făcea altceva decât să se roage continuu, ziua și noaptea. Ochii îi erau însă vii și zâmbea fiecăruia cu tristețe. Mulți o vizitau. La 16 septembrie 1961, sănătatea i se deteriorează și mai rău și este transportată de urgență cu salvarea la o clinică din Pisa, dar doctorii nu pot face prea mult și o retrimit acasă, la Viareggio, unde Maria Valtorta va închide ochii în patul ei, în ziua de 12 octombrie 1961, la ora 10;35 dimineața, în cel de al 65-lea an de viață și al 28-lea an de suferință.
Trupul i-a fost expus în același pat în care a scris și s-a chinuit. Toți vizitatorii au putut observa că mâna dreaptă, cu care scrisese �Viața lui Iisus �, avea o strălucire aparte față de cea stângă, de culoare mult mai închisă. A fost înmormântată cu funeralii foarte simple, precum ceruse scriitoarea, la Cimitirul Milelor din Viareggio, la 14 octombrie 1961. Zece ani mai târziu, la 12 octombrie 1971, trupul i-a fost exhumat și alăturat părinților ei în cavoul familiei din același cimitir, iar la 2 iulie 1973, cu aprobări eclesiastice speciale, a avut Ioc o a doua exhumare și înmormântare definitivă, în incinta Bisericii Bunei Vestiri din Florența, unde sute de mii de pelerini îi vizitează mormântul în fiecare an până astăzi. Prima ediție a cărții �Poemul Omului-Dumnezeu "a fost tipărită cu puțin înainte ca autoarea să părăsească lumea aceasta, fără a se menționa numele autorului, precum Maria însăși ceruse. Deși s-a publicat în cinci volume, fiecare volum depășind 800 de pagini, cartea, care cuprinde pagini asemănătoare unui scenariu de film, completat de unele explicații, a avut un succes extraordinar, fiind urmată de numeroase ediții, traduse în principalele limbi de pe glob. Cele cinci volume cuprind: Voi. I Viața ascunsă a lui Iisus,- Voi. II: Primii ani ai vieții publice; Voi. III: AI doilea an al vieții publice; Voi. IV: Al treilea an al vieții publice; Voi. V: Pregătirea pentru Patimi, Patimile și Glorificarea. Cine le dorește, le poate comanda la adresa: Central Distributor for Valtorta. Box492, Sherbrooke, Quâbec-QC, Canada, J1H5K2.
Dar bine, veți zice, ce poate fi extraordinar într-o asemenea carte, mai ales că există zeci de alți autori care au scris numeroase cărți ce prezintă destul de informativ biografia Mântuitorului nostru? întrebarea este perfect justificată, numai că prezentarea scrisă de Maria Valtorta nu este doar o simplă biografie, nu este doar cea mai bună, cea mai originală și cea mai completă din câte există și vor exista, ci are un caracter cu totul și cu totul special. Originalitatea ei constă în faptul că, numai cu puțin timp înainte de a se apuca să o scrie, în momentele unor dureri greu de suportat, autoarea a avut o revelație cum puțini au avut... Lângă patul suferindei a apărut o lumină puternică în mijlocul căreia i-a apărut Iisus care a anunțat-o că Dumnezeu a ales-o, trimițându-i această suferință, și predestinând-o să scrie o carte care nu va completa Noul Testament, ci doar îl va ilustra pe viu. La început, Maria nu a înțeles bine despre ce ar putea fi vorba, dar ulterior Mântuitorul i-a explicat că ea va avea o suită întreagă de viziuni, toate în relief, care vor prezenta integral capitolele din Noul Testament, rugând-o să scrie tot ce vede și aude, inclusiv dictările și comentariile explicative pe care EI i le va face.
Așadar, �Poemul Omului-Dumnezeu" este descrierea făcută de un martor ocular contemporan cu noi, care însă a văzut și a auzit cu claritate evenimente petrecute cu cca 2000 de ani în urmă. Maria declară că, în fond, a fost exact ca un film în relief, dar chiar cu mult mai mult decât atât, în sensul că �intra personal în scenă�, participând, ca martor, la acțiune, simțind mirosurile florilor ori al fumului și... privind cerul înstelat de deasupra ei! Deși �filmul" era vorbit în limba aramaică, limba oficială a evreilor de pe timpul lui Iisus, ea putea auzi și înțelege perfect dialogul personajelor. Când cerea să i se repete unele scene, ele erau luate sau întrerupte într-un fel de stop-cadru, iar când spunea că este obosită și vrea să doarmă, �proiecțiile" încetau, fiind reluate a doua zi din locul unde se întrerupseseră. In mod firesc, autoarea a întrebat cum de s-au păstrat toate aceste momente vechi (scena Nașterii Domnului, scena Patimilor, cea a înălțării etc.) iar răspunsul primit a fost că de vreme ce oamenii înșiși pot realiza ceva similar, Dumnezeu poate mai mult, existând nu numai �filmul" Creației, în care au fost înregistrate toate momentele dramatice ale facerii universului și a Terrei ori întreaga istorie a lumii de la începuturi până astăzi, dar chiar și înregistrarea vieții fiecărui om de pe pământ, în parte, de la naștere până la moarte, cu tot ce a făcut el bun și rău, iar aceste conservări sau înregistrări se vor �proiecta" în mod similar și la momentul oportun, ca mărturie de necontestat la judecata finală. Computerele oamenilor sunt nimic pe lângă �super-computerele" - super-perfecte - din arsenalul divinității!
Cartea Măriei Valtorta începe cu descrierea scenei nașterii Maicii Domnului și se termină cu scenele Apocalipsei, fiind o paralelă absolută a Noului Testament, de la care nu se abate cu nimic chiar dacă ne oferă detalii, descrieri și dialoguri pe care autorii Noului Testament nu le puteau cuprinde. Descrierile sunt de o măreție și frumusețe excepțională. �Eu singură nu aș fi putut face așa ceva - declară autoarea. (...) Pot să afirm că nu am avut vreo sursă omenească abilă să știe ceea ce am scris și ceea ce mai scriu încă și pe care adesea eu însămi nu o înțeleg."
Desigur, au existat și dubii dacă nu cumva italianca vizionară, pentru a-și impune cartea, părând atât de dotată cu un excepțional talent scriitoricesc, ar fi putut recurge la asemenea mistificări, dar două lucruri contrazic categoric orice îndoială: în primul rând, faptul că Maria Valtorta a refuzat cu tărie să-și semneze cartea (considerându-L autor pe Iisus) sau a semnat-o cu pseudonimul �Ioan cel Mic", spre a nu se compara cu Sf. Evanghelist și Apostolul Ioan (abia după moartea ei, i-a apărut numele real pe următoarele ediții); iar în al doilea rând - și aceasta este mărturia cea mai convingătoare - într-una din scenele văzute și descrise de ea, autoarea pomenește numele unor localități iudaice total necunoscute, descoperite abia recent de arheologi, la mulți ani după moartea scriitoarei, în urma unor săpături făcute în locurile descrise de carte, conform acelor detalii expuse de autoare, și care au corespuns exact cu numele și amplasarea geografică prezentate înainte de a fi fost descoperite.
Am citit aceste volume și am rămas uimit de frumusețea limbii literare, de minunatele descrieri, de vivacitatea scenelor care nu vor putea fi uitate niciodată de cititor. Se vede clar că acolo este mâna lui Dumnezeu. Cine începe o asemenea carte, pentru nimic în lume, nu o va mai putea lăsa din mână, fiind mai captivantă decât multe capodopere ale literaturii universale. De altfel, într-una din aparițiile Fecioarei Maria în localitatea Medjugorje, vizitată de mine în Bosnia-Herțegovina, Mama lui Iisus a recomandat-o cu insistență vizionarilor și tuturor oamenilor să o citească, spunând că este cea mai completă și mai exactă biografie a Mântuitorului nostru. Am citit-o și o mai răsfoiesc din când în când cu emoție, minunându-mă de paginile ei întru totul cuceritoare, dar regretând totodată profund că o asemenea comoară, tradusă în multe limbi ale pământului, nu numai că în românește nu există, dar extrem de puțini români au auzit de ea. Poate, după aceste rânduri, vreun român cu suflet mare de creștin se va găsi să ne-o redea în limba lui Eminescu.

3285
O pagină din Evanghelie dă omului liniștea necesară după o viață atât de zbuciumată și nesigură, acționând ca un calmant spiritual, cum nici un analgezic sau o altă doctorie ar mai putea face acest lucru.

3286
Ce este EAM? Este prescurtarea așa-numitului fenomen al Experienței Aproape de Moarte... Foarte mulți dintre dumneavoastră ați auzit de așa ceva, dar numai câțiva probabil că l-ați trăit. în general, cine moare - mort rămâne și ne părăsește definitiv. Se întâmplă însă uneori ca, în urma unui accident, a unei otrăviri ori a unei boli grave, o persoană să prezinte semne evidente că este aproape de moarte sau chiar că ar fi murit, și atunci să presupunem că familia ori cei dragi cheamă de urgență, în secundele următoare, salvarea care îl transportă grabnic la spital pe cel fără cunoștință. în tot acest răstimp, cadrele medicale fac eforturi disperate să-l readucă pe pacient la viață, dar în ciuda tuturor încercărilor, pacientul este declarat mort, datorită faptului că nu mai are puls și că inima nu-i mai bate. în realitate, starea lui poate fi aceea de moarte clinică, având în vedere că nu toate organele și celulele din organe mor deodată. Uneori, medicii îl pot scoate pe pacient din starea aceasta de șoc și, după anumite eforturi, îl pot readuce la viața, alteori nu. Un medic american, Raymond Moody (ulterior și alții), a cercetat numeroase cazuri de asemenea �reînviați" și a rămas uimit să constate că o parte din cei readuși la viață, povesteau că își amintesc ceva... în primul rând declarau că, la început, nu știau ce s-a întâmplat cu ei, deoarece puteau să-și vadă trupul întins (și însângerat, dacă era vorba de un accident de mașină; sau cu medici în jurul lui, dacă era pe masa de operație etc.); observau că puteau pluti cu ușurință peste ceilalți oameni, că puteau auzi tot ceea ce discutau cei din apropiere, dar nu puteau comunica cu ei, puteau trece prin ziduri și se deplasau cu orice viteză în toate direcțiile, apoi auzeau un fel de sonerie, după care se simțeau absorbiți într-un tunel negru pe care îl străbăteau cu o viteză amețitoare, iar la capătul tunelului vedeau o lumină puternică. Ajunși în dreptul acestei lumini, constatau că lumina avea o formă umană (majoritatea spunând că era Iisus și că EI era așezat pe un tron de unde le vorbea). Alții nu percepeau forma distinctă a Ființei de lumină, dar îi simțeau prezența care iradia o bunătate copleșitoare. Ființa de lumină li se adresa prin telepatie, având un scurt dialog cu ei despre viața pe care au trăit-o, după care noilor sosiți li se prezentau toate scenele vieții lor, pornind din copilărie, până în clipa finală, văzându-și toate faptele bune sau rele. în continuare, ei erau trimiși să viziteze niște locuri de o frumusețe paradisiacă, având grădini cu flori, palate de cristal, străzi de aur înconjurate de parcuri luxuriante. Jur-împrejur vedeau copilași și tineri fericiți, îmbrăcați în haine strălucitoare, de toate culorile. Pretutindeni se auzeau coruri îngerești care proslăveau la nesfârșit pe Dumnezeu interpretând cântece nefiresc de frumoase, inexistente pe pământ. Cântau chiar și florile. Desigur, cei ajunși aici, nu mai voiau să se întoarcă, dar Ființa de lumină le spunea că nu este încă timpul să rămână, ci vor trebui să facă fiecare calea întoarsă. Urma din nou tunelul, aspectul locului de unde au plecat, revederea trupului întins, intrarea în trup, trezirea la viață
- În camera de spital, în familie sau... chiar la morgă. Unii văzuseră și altfel de locuri, înspăimântătoare, pline de flăcări și de geamăte, cu ființe urâte în jurul flăcărilor, dar majoritatea primeau, uneori și niște informații despre viitorul omenirii. Raymond Moody le nota, le înregistra, le filma declarațiile și constata că majoritatea fenomenelor prezise de ei despre ce se va petrece în viitor se realizau. Moody era în primul rând intrigat de faptul că toți povesteau același lucru (în caz de halucinații, asemenea coincidențe rămân excluse), fazele fiind în general aceleași pentru toți, și anume: 1. Nedumerirea despre ce se întâmplă cu pacientul; realizarea finală că el este mort; 2. Simțământul de pace generală și dispariția oricăror dureri; 3. Experiența ieșirii din trup și a plutirii peste lumea din jur; 4. Auzul unui clopoțel sau a unei sonerii, apoi experiența tunelului străbătut cu viteză și sosirea într-o lume spirituală necunoscută; 5. Vederea Ființei de lumină, iar uneori a mai multor ființe de lumină, și întâlnirea cu rude și prieteni care muriseră cu mult înainte; 6. O scurtă prezentare a lumii de dincolo plină de frumuseți de nedescris; 7. Revederea scenelor din propria viață cu toate aspectele ei plăcute și neplăcute; 8. Sentimentul imens de fericire ce cuprinde pe noii veniți și dorința de a nu se mai întoarce; 9. Decizia Ființei de lumină care poruncește oaspetelui temporar să se reîntoarcă; 10. Drumul înapoi prin tunel și reintrarea sufletului în trupul părăsit care își revine treptat la viață.
În continuare, toți cei care au trăit această inedită experiență simt imperios nevoia să-și transforme viața, trăind-o la un nivel moral superior, profund creștinesc, neputându-se compara cu viața debusolată trăită înainte. Raymond Moody, Elisabeth Kubler-Ross și alți cercetători ai fenomenului EAM, se îndoiau ei înșiși înainte că ar putea exista o altă viață după moarte, dar studiind mii de cazuri, ei nu numai că și-au schimbat opiniile, dar și le-au prezentat în două cărți devenite astăzi celebre: Viață după viață, de Raymon Moody și Despre moarte și felul de a muri, de Elisabeth Kubler-Ross. Ulterior au apărut zeci de alte cercetări și cărți similare în toată lumea.
Interesant ni se pare faptul că majoritatea autorilor de cărți creștine au folosit aceste experiențe deosebite ilustrându-și cu exemplele descrise adevărul despre viața eternă pe care ne-o rezervă nouă Dumnezeu �în lumea cealaltă". Mai recent însă, aceiași autori (precum și alții ca ei) care folosiseră numeroase citate din cele două cărți, în sprijinul teoriilor că există viață după moarte, au sucit-o brusc susținând, nici mai mult, nici mai puțin, inepția că... Ființa de lumină văzută de cei care au trăit o astfel de experiență nu ar fi fost altcineva decât... Satana! De ce Diavolul și nu Dumnezeu sau Iisus? Pentru motivul principal - spun ei - că nu i-a cerut celui nou venit să se mântuiască și pentru că niciodată nu s-a recomandat cine este... Dar mai era oare nevoie să se recomande, din moment ce persona în cauză simțea totul cu sufletul, nemaifiind nevoie de cuvinte? în plus, toți cei ce au trăit experiența E.A.M. au devenit, fără excepție, adevărați creștini, trăind o viață nouă, pocăindu-se și propagând necesitatea mântuirii în Hristos. Dacă ar fi avut de a face cu o altă ființă de lumină decât Iisus, firește că acest miracol nu s-ar mai fi produs! Și atunci ce rost mai au asemenea �studii" derutante? Răspunsul este simplu: autorii cărților de �contra-argumente" vor să aducă și ei �ceva nou" și, în primul rând, să mai facă bani!
Din nou, cugetări miscelanee:

3287
Dacă ar exista un aparat care să măsoare câtă dragoste primim noi de la alții, am rămâne consternați să vedem că dimensiunile sau cantitatea dragostei primite de noi din afară este totdeauna egală cu aceea pe care am oferit-o noi altora!

3288
Să lăsăm posterității din mileniul următor cât mai multe și mai frumoase virtuți, astfel încât, urmașii noștri, numărându-le și minunându-se de ele, să nu mai aibă timpul a mai afla și viciile generației noastre, iar dacă totuși le află, să le considere pe toate inferioare față de marile realizări ale generației de acum.

3289
Fără îndoială, prin mutații genetice, în mileniul următor, vom obține oameni de o esență psiho-somatică superioară rasei umane de astăzi, dar mă tem totuși că atâtea virtuți frumos dirijate, atâtea calități morale și atâta inteligență să nu fie în cele din urmă capabile de a găsi, în viitor, scuzele și tertipurile cele mai ingenioase pentru a-și croi o cale și mai bine ascunsă spre viciile cele mai rafinate cu putință.

3290
Pacea a fost adesea ca niște scurte concedii de odihnă și de refacere luate de omenire în mijlocul unor perioade de crâncene și lungi războaie.

3291
Răbdarea exploatării fără limite de care un popor dă dovadă este celălalt nume al lașității.

3292
Dorul de patrie al românului refugiat în străinătate este atât de mare, atât de chinuitor, încât un obiect neînsemnat, adus cu el de acasă - și căruia acolo nu i-ar fi acordat vreo atenție specială - capătă, printre străini, proporții și valori impresionante, de talisman sacrosant. Un cântec tărăgănat, care în țară poate că îl plictisea, reauzindu-l pe meleaguri îndepărtate, îi va aduce lacrimi în ochi, părându-i-se una dintre capodoperele cele mai frumoase existente pe pământ.

3293
Cumpătarea spiritului o va impune din oficiu și pe cea a trupului.

3294
Yoga - echilibru între finit și infinit.

3295
Curajul fără prudență este o lance fără tăiș cu care ataci un dușman cu două săbii ascuțite în mâini; este un impromptu mortal.

3296
Cel mai periculos dușman dintre dușmani poate deveni, în condiții speciale și nu chiar atât de rare, chiar fostul prieten. El ne știe mai bine decât mulți alții toate calitățile și slăbiciunile noastre, cunoscându-ne exact toate părțile vulnerabile pe care le poate ataca cu succes.

3297
A pedepsi binele înseamnă a prolifera și înzeci puterile răului.

3298
Pedeapsa aplicată mult timp după săvârșirea greșelii face ca, în mintea vinovatului, importanța greșelii să i se pară atenuată, iar sancțiunea exagerată.

3299
Izvorul iluziei se varsă în marea deziluziei.

3300
Filosofia este cumpăna de aur a înțelepciunii.

3301
Nimeni nu a reușit să-și transforme inconsistența vreunei iluzii în realitate palpabilă.

3302
Zgârciții și calicii caută întotdeauna să se împrietenească cu cei generoși.

3303
Față de copiii mai mici, în aplicarea pedepsei, trebuie să se țină seama nu numai de gravitatea faptului comis, ci și de vârsta copilului. Sancțiunea va fi, deci, direct proporțională cu vârsta și nu cu gravitatea greșelii care va trebui totuși pedepsită, dar numai după ce o explicăm copilului în detalii. Altminteri, o pedeapsă aplicată greșit devine o metodă care bulversează psihicul și întreaga conduită a copilului.

3304
Pedepsele des repetate copiilor de către părinți îi determină pe copii să se obișnuiască cu ele și ajung să promoveze în sufletele lor nu binele, ci, înzecit, răul, care se va manifesta prin nesupunere, ostentație, negativism, sete de răzbunare și intenția nestăpânită de a reacționa tot mai necontrolat. Într-un fel, copilul va urmări, la rândul lui, să-i pedepsească pe părinți după cum îl taie capul. Răzbunarea micului inculpat merge de la fuga de acasă până la sinucidere, știind că, prin aceasta, va cauza cel mai mare rău părinților. Cazurile nu sunt chiar atât de izolate.

3305
Emoțiile intense produc halucinații, dar și halucinațiile pot da emoții patologice care alimentează alte halucinații.

3306
Fantezia exagerată poate fi combustibilul care declanșează halucinații.

3307
Sunt creatori și critici care, deși domiciliază în zona inesteticului, condamnă fulminant, de pe poziții estetizante, toate păcatele ținutului spiritual care i-a născut și din care continuă să-și alimenteze pseudotalentul.

3308
Educația este singura cale spre omenie, spre fericire și spre adevăr care se cunoaște până în prezent. Toate celelalte drumuri sunt false.

3309
Educația durează de la leagăn până la mormânt. Prima parte a ei ți-o fac alții - părinții, dascălii; restul ți-o faci tu însuți, printr-o autoeducație autoimpusă.

3310
Educația este mai de grabă o cauză de stat decât una individuală.

3311
Educația făcută la întâmplare nu ferește tineretul de vulgaritate, necinste, terorism, mizerie și desfrâu. O educație reală, perenă, formarea unei puternice personalități, este posibilă numai sub acțiunea celor mai bune experiențe, dobândite prin participarea la munca directă și la frământările vieții sociale, întocmai ca într-un reușit Bildungsroman cu eroi în nestăvilită ascensiune.

3312
Pentru ca limba balanței educaționale a copilului să stea la mijloc, educația familială și cea a școlii trebuie să fie egală și fără contradicții între ele.

3313
Profesorul cu prestigiu devine, fără să vrea, un sculptor strălucit al sufletelor tinere, lăsându-și efigia fierbinte a talentului și măiestriei sale pedagogice întipărită pentru totdeauna pe fiecare din modelele create de-a lungul anilor.

3314
Pornografia este terorismul moral, impus de cei lipsiți de orice scrupule în setea lor criminală pentru câștigul murdar. Un asemenea terorism este exercitat cu iresponsabilitate asupra sufletelor tinere, pentru a le înfierbânta imaginația și pentru a-i face să creadă că nu ar exista altă problemă mai importantă în viață decât aceea a sexualității. Și astfel pornografia devine un excelent mijloc de abatere a conștiinței celor tineri de la problemele serioase ale vieții, ținându-i departe de cultură, de muncă, de religie, de griji familiale și abătându-i chiar de la lupta social-politică. Este, în fond, o mizerabilă diversiune.

3315
Concursurile sunt de două feluri: concursuri la care cei pregătiți bine totuși nu reușesc și... concursuri de împrejurări, unde cei nepregătiți reușesc, ocupându-le locul celorlalți.

3316
Unii vorbesc întruna despre gloria prezentă și viitoare a patriei, nu de dragul patriei pentru care fac atâta paradă, nu pentru că ar fi mari și sinceri patrioți, cum caută să dea pretutindeni impresia, ci numai în speranța ascunsă că, tot agățându-și mereu numele de aureola cea glorioasă a țării, vor căpăta ei înșiși o aureolă și mai strălucitoare, cu care să apară apoi încoronați pe veci înaintea popoarelor lumii și a istoriei nemuritoare. Patriotismul lor de operetă nu este însă altceva decât setea nebună de popularitate universală și de putere personală absolută.

3317
Multe intenții frumoase și bune, rău mânuite, pot aduce cele mai mari prejudicii și nenorociri.

3318
Chiar un lucru frumos, adevărat și necesar, dacă este repetat la nesfârșit, produce nu atât plictiseală, cât repulsie și blocaj intelectual.

3319
Goana necontenită a omului după agoniseală materială, neîndoios că obosește și alienează totdeauna spiritul care este silit să-și atrofieze strălucirea, pe măsură ce crește grija pentru bunurile cucerite.

3320
Cine-i nestatornic în toate nu poate fi constant nici în dragoste.

3321
După ce a trecut marea iubire, cu toată furtuna ei sentimentală, caracteristică unor asemenea momente, orice retrospectivă, orice privire aruncată în urmă spre ființa care a fost iubită, îți arată cu limpezime un om atât de îndepărtat de perfecțiune, atât de comun și plin de defecte, încât amintirea iubirii apuse este dublată de un sporit sentiment al culpabilității. EI te face să crezi că, nu prea demult, sufletul ți-a fost amorțit și incapabil să aprecieze așa cum s-ar fi cuvenit adevăratele valori umane.

3322
Idealul este ceva care poți să-l propui, poți să te apropii de el, dar nu-1 prea poți atinge.

3323
Dragostea de animale este acea compensație a sentimentului pe care ai vrea să i-1 dăruiești poate unui om ce nu a fost încă întâlnit, preaplinul inimii revărsându-se atunci asupra unei ființe aflate mai la îndemână decât un om preferat, dar imposibil de găsit și de transformat într-un prieten intim.

3324
Nevoia de a fi iubit și de a iubi dăinuie toată viața, precum un foc sacru, alimentat cu o nobilă și inepuizabilă combustie.

3325
Lipsa de egalitate - inegalitatea socială - este cauza crizei condiției umane, a crizei valorilor și a invaziei iraționalismului, ducând, acolo unde inegalitatea este promovată în continuare, la pierderea de substanță umană, la rasism militant și la reconcertări ideologice care barează drumul omenirii către un viitor prosper.

3326
Cred că adevărata măreție a vieții este însăși diversitatea impresionantă de forme imprimată în multitudinea incomensurabilă a tuturor entităților terestre, legate într-o perfectă unitate a lumii vii. Această măreție, privită printre virtuțile și păcatele omenirii, conferă o strălucire aparte spectacolului ciudat al vieții noastre, care pendulează între naștere și stingere, între peren și efemer. Omul - cel mai înalt releu implementat în cosmos - este vremelnicul punct luminos care urcă și coboară pe ecranul infinit al spațiului și al timpului cosmic. Universul, în totalitatea lui, fără om, fără viață superior organizată, nu ar putea părea decât un haos inanimat, monstruos și absurd, neavând nici o valoare, nici o glorie și nici un sens util pentru el însuși. Dar să nu uităm că Universul, prin om, prin creierul lui, are capacitatea de ase gândi cu grandoare pe sine!

3327
Dragostea neîmplinită transformă omul într-o busolă dereglată toată viața.

3328
Orice calitate exagerată pare multora un defect.

3329
Tendințele metodologice și epistemologice structuraliste contemporane, care privesc obiectele ca sistem ori ansambluri de sisteme, de elemente organizate ce ar putea fi ulterior recompuse și transformate prin diverse procedee operaționale, astfel de tendințe nu se cuvin a fi folosite la studierea sufletului, pentru că sufletul omenesc, în lumina ultimelor cercetări, este un fel de câmp biologic concentrat și indivizibil care nicicum nu poate fi descompus ca trupul în elemente subordonate.

3330
Partidele de șah sunt ca amprentele digitale: nici una nu seamănă cu alta,
din cauză că orice mișcare pe eșichier deschide sute de posibilități diverse, din care puțini știu să o aleagă pe cea mai bună.

3331
Toate bunele intenții dacă sunt pornite din capul unui conducător incapabil, se transformă în mari nenorociri atât pentru el cât și pentru subordonații lui.

3332
Demagogie politică: să îmbraci strălucitoare straie naționale peste zdrențe morale.

3333
Dreptatea supraviețuiește totdeauna numai dacă este înarmată și plină de Îndrăzneală.

3334
Nedreptatea merge pretutindeni la braț cu forța și brutalitatea.

3335
Dreptatea multora este mai puternică decât dreptatea unui singur om!

3336
Toate lucrurile mărețe care-ți stau în putință să le faci, numește-le datorie.

3337
Curiozitatea științifică se ține ca umbra după orice lucru sau fenomen necunoscut până ce umbra se transformă în lumină.

3338
A fi curajos înseamnă a uita, în momentele de mare pericol, că viața este cel mai important lucru și a căpăta convingerea fermă că actul ce vrei să-l întreprinzi în acel moment este mai uman și mai important decât viața însăși.

3339
Fără bunătate și generozitate umană toată civilizația secolului în care trăim pare pusă sub semnul întrebării, deoarece răutatea egoistă este cancerul moral care roade temelia existenței noastre. Am încredere în capacitatea spiritului uman de a se redresa și de a-și impune ca o nouă deviză a mileniului următor cuvintele: �Prin bunătate, egalitate și întrajutorare - spre binele și fericirea universală! Așa să ne ajute Dumnezeu!"

3340
Nici un om nu are dreptul a fi identificat cu patria sa, oricât de multe merite ar poseda. Patria este o noțiune atât de sfântă, atât de intangibilă, încât a identifica o personalitate cu numele ei înseamnă a o profana!

3341
Este mai ușor a cere iertare decât a ierta dar, oricum, greșelile mici ale semenilor noștri trebuie iertate și șterse cu buretele, chiar dacă spunem noi că nu le putem uita atât de ușor. în caz contrar, nici greșelile noastre mărunte față de alții nu au dreptul de a fi iertate.

3342
În fața inteligenței autentice, viclenia devine o vulpe ce atacă o capcană care are forma unui coteț atrăgător plini cu găini care o așteaptă.

3343
A fi glorios și a fi modest înseamnă a-ți mai atrage o mare glorie în plus.

3344
Crima nu poate fi eradicată numai prin pedeapsă, căci de vom executa pe toți criminalii din lume, crima tot se va naște în altă parte și criminali tot vor mai apărea de unde nu te aștepți. Numai educația profund religioasă, făcută la cel mai înalt nivel și fără nici un răgaz, ne va izbăvi de flagelul crimelor.

3345
Valorificarea moștenirii culturale: a cerceta cu interes trecutul și lucrurile vechi din trecut și a ni le apropia privindu-le prin binoclul prezentului îndreptat spre acest trecut cu toată dragostea și pasiunea, ca și când am studia niște fapte prezente.

3346
Oamenii versatili, oamenii cu toane, sunt ca drumurile cu meandre și cu gropi, care au în plus destule urcușuri și coborâșuri. Pe ele nu poți merge nici cu viteză, nici cu plăcere. Ocolim fiecare cât putem asemenea drumuri, pentru simplul motiv că ne plac totdeauna drumurile drept și netede.

3347
Poltronii și cei stigmatizați de josnica lașitate trebuie puși totdeauna în situația de a-și demonstra public caracterul lor detestabil.

3348
Deseori, unei legi a naturii încă nedescoperite și neînțelese de măreția științei, i se spune, de obicei, �minune".

3349
În domeniul literar-artistic, exagerarea revelează cu mai multă pregnanță situațiile autentice comune decât reproducerea lor reală.

3350
Scrisul este un fel de terapeutică mirobolantă a conștiinței, prin care scriitorul cheamă la sine cu puteri divinatorii - adevărul.

3351
A recunoaște un pericol cu un ceas înaintea celor care refuză să-l vadă înseamnă a-l înlătura pe jumătate sau total și, uneori, înseamnă a te salva primul, împreună cu cei care te-au crezut, grație acestei clar-viziuni extraordinare.

3352
Omul modest adoptă în mod firesc o conduită reverențioasă cu semenii săi, nu dintr-un calcul legat de imaginea unor avantaje morale sau materiale, nu prin marivodaj ostentativ, ci pentru că, practicând spontan o asemenea comportare, el simte o satisfacție spirituală, o rotunjire și o înălțare a piedestalului pe care stă însăși noțiunea de Om.

3353
Zero, pus înaintea cifrelor ce reprezintă milioane, urmat doar de o virguliță, are puterea de a le anihila valoarea în totalitate. La fel,o greșeală capitală ar anihila toate calitățile unui om ce fusese înainte o mare valoare.

3354
O ciudățenie a matematicii, dar totuși o realitate, extrasă însă din viața unor oameni, spune că un singur zero, oricât de aristocratic și de aurit ar fi, este totdeauna egal cu toate zerourile găunoase din lume.

3355
Când știe că leul este sătul, antilopa îi trece sfidătoare și fără frică prin fața botului său însângerat.

3356
Cine privează pe om de spiritualitate îl reduce de fapt la treapta inferioară de animal ignobil și obedient.

3357
Încrezuții, infatuații, aroganții sunt, într-un fel, victime ale unei imagini false despre propria lor persoană, imagini la care au contribuit câteva succese facile și întâmplătoare sau oarecari grații fizice, acordate cu ușurință numai în limitele unui cerc restrâns de prieteni intimi, adevărați sau falși. Aceștia, prin comportarea lor insidioasă, au reușit să le hipertrofieze impresia despre sine, alterându-le înțelepciunea, spiritul autocritic de discernământ și înlocuindu-le cu fumurile orgoliului respingător și dinamitard.

3358
Somnul cu visele se înscriu în permanențele dihotomice ale metafizicului, punând în acord conștientul cu inconștientul, realul cu oniricul.

3359
Fizica deterministă recurge, prin subterfugii inteligibile, la fizica nedeterministă, alimentându-se din ea �Ia negru".

3360
Conflictul între generații pare cât se poate de firesc și de explicabil. Când ne gândim că există atâtea contradicții în însăși esența persoanei noastre, între vârstele noastre anterioare și vârsta prezentă, începem oarecum să înțelegem asemenea conflicte. Cu timpul, constatăm, fără plăcere, desigur, că se ivesc mai totdeauna conflicte chiar între părinți și copiii lor, aceasta din cauză că optica interpretării evenimentelor și a informațiilor diferă aproape fundamental de la o extremă la alta, conduita de viață a bătrânilor nemaifiind, în ansamblul ei, un model ferm pentru cei tineri. Dorințele și judecățile extremelor se situează și ele, cel mai adesea, la polii opuși. Din fericire, specificitatea unor astfel de contradicții rămâne totuși neantagonistă, în ansamblul ei. Timpul și îmbătrânirea generației tinere aplanează și atenuează aspectul lor benign, acordând acestei generații răgazul să acumuleze forțe noi spre a confrunta mai târziu opiniile generației și mai tinere care o secondează și care, cum atinge pragul adolescenței, cum declară �război" generației mijlocii. Jocul a continuat și va continua așa de când lumea.

3361
Natura creează pe om, iar omul re-creează natura.

3362
Majoritatea operelor mari s-au născut din durere și mai puțin din bucurie. Chiar și o operă ca �Oda bucuriei" lui Schiller, tot din durere s-a născut.

3363
A trebuit să fac eforturi mari ca să nu pot gândi spre a-mi ține gândurile într-adevăr captive. Dar... �difficile est maximam non seri bere!"

3364
Reflexiunea scrisă este produsul finit al unor efervescențe psihice intrinseci care au rezonanțe majore în conștiința autorului. Acesta se vede aproape obligat să-și consemneze ecourile conștiinței izvorâte din cunoaștere,
bucurie și durere.

3365
Minciuna și fățărnicia recurg cel mai adesea la dialectică.

3366
Eminescu este forța naturii dezlănțuite în rațiunea umană din spațiul mioritic.

3367
De câte ori implantăm săgeata gândirii în sfera infinită a universului, tot de atâtea ori ea se avântă profund în inima lui, dar de fiecare dată se deformează sau se frânge atunci când vrem să o recuperăm spre a căpăta informații fidele asupra drumului parcurs.

3368
Cei de față sunt totdeauna mai lăudați decât cei absenți.

3369
Unii ajung spre piscul adevărului în zbor, alții escaladând cu greu stâncile.

3370
Batjocura este mai înjositoare și mai rea decât moartea.

Maxime scrise direct în limbi străine

A. În latină:

3371
Iniqua fortuna! (Noroc nedrept!)

3372
Vixit post mortem. (A trăi după moarte.)

3373
Egestās aterrāt, necessitās levāt. (Sărăcia doboară, nevoia ridică.)

3374
Ingenia pretio non emo. (Nu-mi cumpăr înțelepciunea cu bani.)

3375
Clam odi, clam amo! Is sum ego... (Pe ascuns iubesc, pe ascuns urăsc. Acesta sunt eu...) 1957.

3376
Hei misero mihi! Petra ama vi! (Vai mie nenorocitul! O piatră am iubit!) 1957.

3377
Ecce virgo pulchrâ facie! Săne, non aequo animo hodie ero... (Uite o fată cu față frumoasă! Desigur, astăzi nu voi fi cu inima liniștită...) 1957.

3378
Sacra fames celebritâtes!(Sfânta foame de celebritate!)

3379
In vino felicită, post mâlumque. (În vin este fericirea și apoi nenorocirea.) 1957.

B. În limba greaca:

3380
Tέχη άυήρ! (Arta este o avere.)

C. În limba franceza:

3381
La beauté est mère d'amour. (Frumusețea este mama iubirii). Scrisă în 1954, la 18 ani.

3382
A l'oeuvre on connaît l'artisan et dans le champ le paysan. (Valoarea lucrătorului se vede după lucrul său, iar a țăranului după cum lucrează
câmpul.)

3383
On ne meurt qu 'une fois, mais la vie est une, mort lente. (Nu se moare decât o dată, dar viața este o moarte lentă.)

3384
La beaute de femme est tout passe, mais... le soir vien leproteger. (Frumusețea femii trece repede, dar seara vine ca să le-o protejeze.)

3385
De bons vin jamais bons gens! (Vinurile bune nu produc niciodată
oameni buni!)

3386
Une sabre a deux tranchants, mais une seul petitpoint. (O sabie are două tăișuri, dar un singur vârf ascuțit.)

D. În limba italiană:

3387
Cuando dico Italia,sembra che dico Romania! (Când spun Italia, parcă spun România!)

3388
Nelpaese dove ilre e amorezato, la sua amanta e regina che comanda! (în țara unde regele este amorezat, amanta lui este o regina care comandă.)

3389
IImaterialismo prova zappare le fosseproprio in cielo, per interrare iiDio. (Materialismul încearcă să sape gropi chiar și în cer pentru a-L îngropa pe Dumnezeu.)

3390
La saviezza si nasce disbaglio epassione. (înțelepciunea se naște din greșeală și pasiune.)

3391
IgenitoridiAmoreson'Speranza eDolore. (Părinții Iubirii sunt Speranța și Durerea).

3392
Sempre un ragazzo epiu sentimentale come una figlia. (Todeauna un băiat este mai sentimental decât o fată.)

3393
Potrai conquistare la bella donna adoperando davanti a lei una granda indifferenza affettata. (Poți cuceri o femeie frumoasă întrebuițând în fața ei o mare indiferență prefăcută.)

3394
Ilpuro amore e una picola parte di anima di Iddio. (Iubirea pură este o mică parte din sufletul lui Dumnezeu.)

3395
El amor: ilasllamas de su alma! (Iubirea - flăcări ale sufletului!)

3396
Esposible que la nuestra religion ser cubierta por un momento de la sombra de materialismo, como la luna el sol en tiempo de una eclipsa, pero no debe olvidar que las eclipsas se van como todas las eclipsas. (Este cu putință ca religia noastră să fie acoperită momentan cu norii materialismului, precum acoperă luna discul solar în timpul eclipselor, dar nu trebuie uitat că eclipsele dispar ca toate eclipsele.)

3397
Quando los dineros son doblados.y los duelos mismos son doblados. (Când banii se dublează, grijele însele se dublează.)

3398
Desde �ojopor ojo"hasta �alma cerca de alma �. (De la deviza �ochi pentru ochi" la deviza �suflet pentru suflet".)

3399
Elhombre es la sombra de Dios. (Omul este umbra lui Dumnezeu.)
E In limba portugheză:

3400
Amor de um, amor de Deus-, amor de dois o diabo o fez. (Iubirea pentru unul este ca și pentru Dumnezeu; când iubești pe doi, își vâră dracul coada.)

3401 Năo ha disputaspor muitopao. (Nu există ceartă unde este pâine multă.)

3402
No mesclarte onde dois amantes se ralha. (Nu te băga unde doi îndrăgostiți se ceartă.)

3403
Es mais facil amar que se esposar. (în limba spaniolă și în limba portugheză maxima aceasta se scrie aproximativ la fel: E mai ușor să iubești decât să te căsătorești.)

3404
Looks breedIove, but the mouth breaks it. (Ochii nasc dragostea, dar gura o strică.)

3405
The death crowns aii!(Moartea încoronează totul!)

3406
To be as steady as a little-girls love... (A fi statornic ca dragostea puștoaicelor.)

3407
The first, butnot the best!(Primul, dar nu cel mai bun!)

3408
The deep waters reflectedthe deepsky. (Apele adânci reflectă cerul adânc!)
H. In limba suedeză:

3409
Nu jaglâserhelst mănniskar. (Acum citesc cu mai multă plăcere oamenii.)

3410
Kunskapsprovningen skeriform avmuntliga eller skriftliga prov, kărleksprovningen skeriform vărm hag. (Verificarea cunoștințelor se face prin examene orale, verificarea iubirii prin căldura inimii.)
Alte maxime miscelanee:

3411
Faima și lucrurile alese sunt greu de dobândit.

3412
Chiar dacă am presupune că �laserul� gândirii noastre ar ajunge aproape de capătul universului - dacă universul ar avea un capăt - această rază tot nu s-ar mai reflecta vreodată spre noi așa cum am sperat atunci când am trimis-o, iar dacă s-ar întoarce, ar veni încărcată cu atâtea informații încât ne-am restructura radical concepțiile despre univers.

3413
Înainte de a-ți ataca un dușman, trebuie să încerci a-i distruge în totalitate relațiile și interesele lui majore. Este o tactică a victoriei sigure.

3414
De câte ori accepți de frică o opinie cu care nu ești de acord, tot de atâtea ori îți anulezi propria personalitate.

3415
Un adevăr șoptit timid de la o ureche la alta se deformează și sfârșește adesea a deveni minciună.

3416
Plăcerile hrănite de iluzii curând devin dureri răsărite din adevăr.

3417
Iubirea care zdrobește în loc să înalțe și să înduioșeze, moare curând sau se transformă în ură.

3418
De la admirația sinceră și spontană la iubirea adevărată nu este decât un pas.

3419
Cu înțelepciunea adunată la tinerețe ne luminăm cotloanele întunecate ale bătrâneții.

3420
Este de mirare cum inima tinerilor poate păstra în ea focul clocotitor al iubirii, foc care dacă ar arde cumva în creieri i-ar transforma într-o clipă în scrum!

3421
Când nu mai poți înțelege lumea și universul decât privind realitatea prin fereastra unui singur chip frumos, înseamnă că într-adevăr te afli sub imperativele unei înrobitoare pasiuni.

3422
A-ți simți sufletul tău pulsând în trupul ființei iubite, iar sufletul acesteia materializat în trupul tău - cam acestea ar fi limitele superioare ale perfecțiunii iubirii. O mare iubire nu este, la urma urmei, decât o miraculoasă osmoză, o totală transfuzie de suflete.

3423
William Shakespeare nu a cunoscut probabil legenda doctorului Faust, nici pe aceea a lui Don Juan căci, altminteri, suntem siguri că le-ar fi valorificat pe amândouă, într-un fel specific viziunii sale, topindu-i și amalgamându-i pe acești eroi ciudați în creuzetul geniului său incomparabil, pentru a crea o puternică dramă sau o spumoasă comedie care să fi devenit până astăzi un simbol de neegalat al tinereții fără bătrânețe și fără... frâuri erotice.

3424
Pe unii sărutul unei fete frumoase îi determină să iubească nu numai pe toată lumea din jur, dar chiar și pe dușmanii lor cei mai nesuferiți.

3425
Ispita noului este mare, dar mai mare poate fi regretul după vechiul neprețuit cum se cuvine.

3426
�Ești cea mai frumoasă numai din cauză că imaginația mea întrece frumusețea ta!�

3427
Va rămâne veșnic o mare artă aceea de a putea strânge sufletele multor oameni într-o singură carte, iar sufletul tău, îndrăgostit de toți oamenii, să-l împărți în mai multe cărți!

3428
Sufletele lipsite de iubire sunt ca niște peșteri reci și întunecoase, unde toate gândurile au ecourile sinistre ale stalactitelor prăbușite în avenele adânci ale golurilor sufletești.

3429
Deontologia: etica datoriei universale și regulile de cosmetică ale obligațiilor noastre morale.

3430
Rareori poate fi o calitate umană mai nobilă și mai de preț decât Bunătatea spontană și necalculată izvorâtă din Inteligență înnăscută.

3431
Munții Carpați sunt parcă durerile și suferințele poporului român pietrificate, iar sutele de râuri de la noi lacrimile străvechi ale moșilor și strămoșilor noștri izvorând de sub aceste monumente uriașe ale durerilor neamului nostru încercat.

3432
Totdeauna suferința mută impresionează mai mult decât cea zgomotoasă.

3433
Disprețul cuiva se suportă mai greu decât ura acelei persoane.

3434
Orice lucru făcut cu entuziasm și propulsat de pricepere duce la izbândă
sigură.

3435
Din mormântul eroilor izvorăște ca o apă veșnic vie gloria urmașilor și a țării întregi.

3436
Frumusețea este natura ajunsă la stadiul desăvârșirii concentrate într-o ființă umană.

3437
Geniul politic are ca unic limbaj subtilitățile diplomației adaptate oricărei situații.

3438
Geniul are și el o umbră care nu-1 părăsește niciodată, dar o umbră luminoasă: celebritatea.

3439
Gloria lipsită de virtuți se numește faimă proastă.

3440
Dacă ei nu ne atacă, în acei pe care îi urâm nu trebuie să tragem niciodată cu pușca.

3441
Niciodată nu poți face acte inteligente atunci când ești aprins de mânie.

3442
Laudele și admirația unui ignorant trebuie să ne producă mai de grabă jenă
decât încântare.

3443
Iluzia poate fi realitatea privită prin apa tulbure a ignoranței.

3444
Nu este bună o imaginație fantezistă în mijlocul unei lumi atât de materială
și atât de pragmatică.

3445
Indignarea față din nedreptățile din jurul nostru este mai de grabă un act de lașitate și de neputință decât o virtute, dacă se limitează numai la un protest înăbușit în sufletul nostru.

3446
Fii indulgent cu greșelile mici ale altora, așa cum alții au fost indulgenți cu greșelile tale majore.

3447
Dragostea falsă este o armă perfidă fabricată în infern.

3448
Ingratitudinea este asemănătoare crimei, mai ales dacă nu este însoțită nici măcar de remușcare.

3449
Naivitatea stă adesea bine tuturor copiilor. Dacă persistă odată cu trecerea timpului, ea devine alarmantă, pentru că se întinde de la inimă la spirit, compromițând întreaga ființă.

3450
Nu vă așteptați niciodată să vedeți izbucnind o iubire sinceră în sufletele acelor ființe care au conștiința că sunt admirate de toată lumea pentru cine știe ce calități reale sau imaginare. Ele vă vor accepta cel mult din nevoia unei admirații în plus, căreia, în cel mai bun caz, nu vă pot răspunde decât cu aceeași superioară amabilitate, izvorâtă din conștiința morbidă a unei singularități de neînlocuit. Evitați asemenea persoane infatuate și lăsați-le plăcerea ca a doua parte a vieții lor să le convingă de felul cum singularitatea, de care sunt convinse, se transformă cu certitudine într-o singurătate atroce, când toți le vor ocoli cu repulsie, lăsându-le cu amintirile unor glorii facile și cu refrenul plângăcios al �lipsei de noroc�, pe care îl vor repeta ca niște jalnice litanii pe cărările vieții.

3451
Să retractăm totdeauna numai minciunile, niciodată adevărul!

3452
Prin limbile omenești universul cel infinit, dar surd și mut, a învățat să vorbească despre acest infinit.

3453
Cine știe să iubească cu adevărat va ști desigur să și urască pe drept.

3454
Meritul mare al altora ne arată cât de mic este meritul nostru.

3455
Moda este o femeie frumoasă, elegantă și plină de toane care cu orice s-ar îmbrăca tot i se va părea că trebuie, peste puțin timp, să se schimbe și să se reînnoiască, din teama că nu va plăcea ei însăși sau restului lumii.

3456
Cel care vrea să unească două spirite delicate trebuie să fie ca un cui de dimensiuni potrivite cu care să unim două scânduri subțiri și foarte sensibile: dacă cuiul este prea gros și loviturile prea puternice, ambele piese se crapă, iar acțiunea este ratată.

3457
Orgoliul nostru se manifestă în două direcții: în interiorul fiecăruia, spre a ne consolida părerile bune despre noi, și în afara noastră, spre a întări părerile bune ale altora despre valoarea noastră și spre a-i determina să ne respecte.

3458
Talentul seamănă cu fotografia în culori a unui frumos răsărit de soare. Geniul cu răsăritul soarelui însuși.

3459
Poeții sunt ca florile multicolore pe o pajiște înverzită care, fără flori, ar părea de un verde monoton.

3460
Politețea este totdeauna frumusețea spiritului în acțiune.

3461
Prejudecățile pot fi definite ca niște convingeri false izvorâte fie din nepricepere, fie din rațiuni limitate la propriile interese.

3462
A înlătura un defect al unui prieten, fără ca el să simtă această intervenție ce o faci cu delicatețe, înseamnă a ridica prietenia la rangul cel mai înalt.

3463
Cine calcă rar pe cărarea care duce spre ființa iubită va avea surpriza să găsească tot mai multe urme străine pe această potecă prețioasă.

3464
Când blândețea și generozitatea pun întrebări, iubirea adevărată le răspunde întotdeauna.

3465
Ceea ce este sublim în prietenie poate fi insuficient în iubire.

3466
Cine cucerește femeile fără luptă le pierde fără glorie.

3467
Sunt oameni care caută dinadins primejdiile mărunte, cu pasiunea de recorduri sportive, pentru ca, înfrângându-le, să se verifice pe ei înșiși dacă ar putea aborda ulterior alte primejdii mai mari.

3468
Există profunzimi dedesubtul nostru și altele deasupra noastră. Oamenii sunt apreciați după direcția în care le caută.

3469
Iubirea nu trebuie fondată pe jurăminte sau pe promisiuni, ci numai pe... iubire și pe nimic altceva.

3470
Dacă prostia nu are ca tinichea obligatorie legată de coadă și infatuarea, trebuie să bănuim că ea nu a atins încă stadiul de desăvârșire pentru a se afișa în modul cel mai spectaculos în public.

3471
Natura greșește uneori, dar cel mai grav atunci când conferă grații fizice unor caractere detestabile și atunci când distribuie norocul celor care niciodată nu I-au meritat.

3472
Pentru a distruge forța răului trebuie folosit orice mijloc, începând cu diplomația și terminând cu forța loviturilor fulgerătoare.

3473
Între rușinos și ridicol preferăm ridicolul, pentru că ridicolul îl mai putem repara, pe când rușinea aproape niciodată.

3474
Scriitorul împletește ideile în evenimente; filosoful operează cu esența ideilor. Iată diferența dintre scriitor și filosof! Fericit este însă cazul când scriitorul poate fi și filosof în același timp.

3475
Cel inteligent și modest are o valoare înzecit mai mare decât cel inteligent și infatuat, pentru că primul este mai aproape de sentimentalismul celor mulți care-i adoptă cu entuziasm comportamentul, pe când al doilea este unanim repudiat de opinia publică, chiar dacă altminteri este un om de valoare.

3476
Unii oameni își fac atâta reclamă în jurul personalității lor pe care și-o prețuiesc atât de mult, încât te întrebi dacă nu cumva sunt poate nebuni sau dacă nu țin cu tot dinadinsul să-și bată în mod public joc de ei înșiși.

3477
Controlul nașterilor, dreptul de a te naște sau nu, dreptul la avort al femeilor sau interdicția de a-l practica sunt printre problemele cele mai arzătoare ale sfârșitului de secol, împărțind lumea în două tabere - proaborționiștii și antiaborționiștii - fiecare parte venind cu argumente pro și contra. Asemenea dezbateri demografice dovedesc că, dintr-o chestiune individuală sau strict familială, dat fiind explozia populației mondiale, dreptul de a te naște sau de a nu te naște a devenit o problemă care interesează întreaga Terră. Cine are însă dreptate? întrebarea ar părea desigur foarte delicată, dar din momentul în care florile au dreptul să se răspândească pretutindeni, insectele, păsările și animalele de a se înmulți la infinit, de ce specia umană să fie tratată cu drepturi mai puține decât florile, insectele, păsările și animalele, care, toate, se știe că nu sunt superioare omului?

3478
Mulți ignoră ceea ce ar trebui în primul rând să știe și știu destul de amănunțit ceea ce ar trebui să ignore.

3479
O inimă îngrijorată de tată nu poate să difere cu nimic de cea mai duioasă inimă de mamă.
Cei mai mulți oameni sunt experți în pierderea timpului propriu, furând după aceleași rețete și din timpul prețios al altora.

3481
Cine nu știe să lupte cu el însuși nu pare născut pentru glorie.

3482
După victorie nu se dau nici explicații și nici scuze nu se mai cer.

3483
Unii trăiesc fără să existe, alții există fără să trăiască.

3484
Nu o dată victoriile sunt mai mari decât cei care le obțin. Așa se face că aceștia sfârșesc prin a fi striviți de propriile lor victorii.

3485
Pedeapsa meritată aplicată de cel blând se suportă ceva mai ușor.

3486
Există un metal care nu se teme de loviturile ciocanului: mercurul, argintul viu. Dacă prima lovitură îl risipește, cealaltă îl unește iarăși și îi accentuează strălucirea. Ca acest metal lichid sunt și unii oameni.

3487
Inima ființei îndrăgostite este o busolă care se întoarce totdeauna după magnetul inimii iubite.

3488
Orice conflict politic este un nod gordian care așteaptă o sabie curajoasă
să-l taie.

3489
Sunt drumuri drepte care duc drept la prăpastie și drumuri cu meandre care o ocolesc.

3490
Mulți au crezut că ființele corupte au grațiile lor și, adesea, chiar din acest motiv, și-au încurcat viața cu ele. Dar nu după mult timp au observat că adevărata grație nu o are decât puritatea.

3491
Când vrei să fii cu adevărat altruist, nu trebuie să-ți comanzi: �Intenționez să fac o faptă bună pentru altul, un gest plin de dezinteresare". Adevăratul altruist nici nu știe că este astfel, făcând zilnic zeci de acte de devotament anonim, mai mari sau mai mici, dintr-o deprindere formată într-o viață. Astfel, binele dăruit altora pare un reflex spontan, firesc ca și respirația, nicidecum un act dinainte calculat.

3492
Este aproape o crimă să treci încruntat pe lângă un copilaș care-ți zâmbește cu blândețe și inocență.

3493
Omul inteligent și rău este ca un fruct de soi, însă necopt și acru-amar. Bunătatea este pentru om ceea ce dulceața și aroma este pentru un fruct.

3494
Pe când eram copil, îmi amintesc că aveam o vacă de soi pe care o pășteam și care dădea lapte mult și foarte gustos, dar avea un obicei prost: când simțea că ciștarul este plin, dădea dintr-o dată cu piciorul și-mi vărsa tot laptele. De acest lucru îmi amintesc ori de câte ori văd atâția oameni valoroși care-și risipesc munca lor printr-un singur gest nesăbuit.

3495
Nimic străin nu se mai poate contura peste o conștiință deja puternic conturată și definitiv formată. Acest precept este îndeosebi valabil pentru oamenii care au o adevărată conștiință politică.

3496
Se pare că speranța este singura forță interioară care poate întinde viața ca pe un elastic, adăugându-i cu dărnicie zile, săptămâni, luni sau ani, după cum speranța este mai mare sau mai mică.

3497
Tocmai pentru motivul că nu ți-a mai rămas nici o speranță în viață - tocmai de aceea! - trebuie să fii mai curajos ca oricând și să lupți deschis, dacă - și așa - tot crezi că nu mai ai nici măcar ce pierde!

3498
Dimensiunile speranței le depășesc totdeauna pe cele ale vieții.

3499
Dintr-o inimă rece nu te aștepta să iasă vreodată cuvinte calde.

3500
Inima avarului se află în mijlocul sacului cu bani.

350 i In dragoste nu poți să cunoști dinainte totul. Mai trebuie lăsat ceva Ioc și fanteziei ca, prin ceea ce completează ea, să purifice și să înfrumusețeze adevărul.

3502
Mulți au mai multă ambiție decât vocație sau talent și, de obicei, aceștia reușesc să se afirme într-un fel. Dar se afirmă ca niște nume mai mult sau mai puțin cunoscute, niciodată ca talente deosebite.

3503
Geniul este o formidabilă explozie a unui foarte mare talent, ceva comparabil cu explozia unei stele super-nova care, bineînțeles, va fi vizibilă în toată galaxia.

3504
Ipotești - un sat micuț din nordul Moldovei care și-a trimis razele-i de Luceafăr în toată lumea și care a decis ca literatura română să fie măreață.

3505
Excesul de sinceritate trebuie considerat mai degrabă un defect decât o calitate deosebită.

3506
Când ne iertăm singuri păcatele, avem toate șansele să le dublăm în cel mai scurt timp.

3507
Lașul este laș, dar are oricând curajul să devină și un desăvârșit trădător.

3508
Gelosul lovește cu ușurință, iar atunci când turbează de gelozie, nu-i vine greu să treacă la crimă. Cam așa știu geloșii să iubească.

3509
Ne place mai mult să facem daruri celor dragi decât să primim daruri de la ei.

3510
Sentimentele, marile sentimente, nu încap în cuvânt, după cum poienile de smaragd, cu miile de flori ale lor, emanând parfumuri suave, nu încap niciodată în peșteri, oricât de mari și de frumoase ar fi acestea.

3511
Sentimentele bune semănate în inimă înfloresc totdeauna pe buze.

3512
Surâsul este o punte de aur care leagă sufletele omenești.

3513
Arată-mi cum râzi și despre ce râzi, ca să-ți spun cine ești.

3514
Când suntem fericiți, meritul cel mai mare îl are cel ce ne aduce fericirea.

3515
Prima dintre toate fericirile din lume este fericirea dragostei împlinite.

3516
Cu cât fericirea ne înalță mai sus, cu atât sunt mai mari riscurile unei prăbușiri mai neașteptate.

3517
Pentru că nu cunoaștem nefericirile altora, spunem uneori cu toată convingerea: �Eu am fost cel mai nefericit!" Dar este un mare neadevăr, despre care puțini realizăm ce teribilă nedreptate le facem altora în acele clipe - căci, dacă le-am vedea suferințele imense, incomparabil mai mari decât ale noastre, poate că le-am cere imediat iertare. Să nu fim chiar atât de nedrepți!

3518
Mâhnirea este un nor negru și apăsător care nu dispare până ce nu se transformă în întregime într-o ploaie amară de lacrimi.

3519
Planeta noastră este un mecanism atât de complex, încât niciodată un popor nu ar putea lipsi din acest ansamblu viu, așa cum, din aceleași motive, un imens angrenaj nu ar putea funcționa niciodată fără un minuscul șurubel.

3520
Al treilea război mondial ar fi mormântul întregii omeniri pe care, după opiniile multora, ni-l săpăm deja de pe acum, fără să mai poată exista cineva care să ni-l astupe peste trupurile noastre arse.

3521
Pacea este Iubirea mondială încoronată ca regină. Războiul - detronarea păcii și întronarea Urii universale în locul ei.

3522
Lumea ar putea dispărea în fel și chip: în conflicte nucleare, în situația când Terra, atinsă de meteoriți uriași ori de capete de comete, s-ar transforma într-o planetă de gheață, sau prin repetarea �fenomenului Atlantida", prin apariția unor microbi necunoscuți sau viruși ucigași și fulgerători capabili să provoace molime îngrozitoare cu extinderi rapide în masă etc., etc. Dar să fim liniștiți: există un Dumnezeu care veghează asupra noastră!

3523
Cine muncește fără să gândească va munci de două sau de mai multe ori mai mult.

3524
Idealul - un miraj ce crește cu atât mai mult cu cât se îndepărtează de tine.

3525
Cine nu crede în nimic nu va fi capabil de nimic.

3526
Viciul, ignoranța și răutatea aleargă îndată spre orice gol din mintea omului căutând să-l umple cu întunecimea lor.

3527
Arta este al doilea univers al omului.

3528
Arta nu trebuie să contrazică natura, ci să o completeze înfrumusețând-o.

3529
Grotescul este sublimul exagerat.

3530
Frumusețea fără bunătate va fi percepută ca o floare frumoasă fără nici un miros ori chiar mai rău: ca o floare frumoasă cu miros pestilențial.

3531
Cuvântul bine plasat în scrieri importante este capabil să aibă în el puterea unei dinamite.

3532
Iubirea vrea infinituri indefinite și finituri insațiabile.

3533
Poezia este gândirea îmbrăcată în hainele ei sărbătorești cele mai frumoase și mai elegante cu putință.

3534
Stilul nu este atât omul cât efortul de a depăși umanul cotidian.

3535
Frumosul are o singură trăsătură de bază: este irezistibil.

3536
Cartea a devenit pentru fiecare cea de a doua mamă.

3537
Instinctele omului inteligent sunt sublimate totdeauna în ideal.

3538
Tinerii se îndrăgostesc înainte de a afla cu adevărat ce este dragostea și desigur că nu-și fac complexe din acest lucru chiar dacă sunt mai mult sau mai puțin fericiți. între timp, poeții și filosofii îi caută iubirii, de sute de ani, definițiile cele mai adecvate și mai savante, iar atunci când cred că le-au găsit au pierdut deja capacitatea de a mai întâlni ceea ce se străduiau să
definească.

3539
Orice om dorește să știe secretele multora, dar nici unul nu vrea să i se cunoască secretele lui.

3540
Femeile frumoase nu pot fi ignorate niciodată de cohorte mari de bărbați de toate felurile și tocmai de aceea ele doresc să fie adulate cel mai mult de bărbatul de care ele sunt îndrăgostite, căci nu există pentru o femeie îndrăgostită o plăcere mai mare decât aceea de a se mândri cu calitățile iubitului ei.

3541
Când un bărbat frumos îi face curte unei fete, aceasta nu trebuie să se grăbească să-și cumpere rochie de nuntă.

3542
Înainte de a face eforturi ca să devenim supraoameni, să încercăm mai bine a deveni oameni, cu adevărat.

3543
Iubirea este cel mai mare, cel mai inviolabil și cel mai nestăvilit drept al vieții!

3544
Cine iubește va crede că are totdeauna dreptate, iar această încredere merge până la un fel de convingere încăpățânată.

3545
Iubirea este o boală care se vindecă tot prin iubire.

3546
Dragostea face ca greșelile ființei iubite să pară totdeauna de neluat în seamă.

3547
Tiranii au mania de a sili prin vorbe să-i convingă pe cei mulți că-s fericiți, mai ales atunci când aceștia simt contrariul.

3548
Liniștea în sânul naturii este una din marile bucurii ale vieții. A-i lua cuiva acest drept este o impietate.

3549
Nimeni nu poartă bijuterii din aur pur, pentru că sunt prea moi și s-ar îndoi prea repede. Aurul pur este doar un etalon; în realitate, din punct de vedere tehnic și practic, el ar fi cu totul nefolositor dacă nu s-ar alia cu un metal neprețios care să-i aducă duritate și rezistență la orice lovitură. La fel ar păți oamenii foarte buni dacă nu ar fi apărați și dublați de prietenii lor ceva mai duri.

3550
Este de preferat să ne îmbrăcăm cu hainele zdrențăroase ale adevărului decât să facem parada modei cu costumul de o eleganță impecabilă
a minciunii.

3551
Vitejia fără iscusință poate fi o spectaculoasă sinucidere.

3552
Un om foarte cult și foarte cumpătat știe totdeauna să stabilească limitele necesarului în toate aspectele vieții.

3553
Mai multe cuvinte ne trebuie pentru a descrie tăcerea și liniștea decât pentru descrierea zgomotului și a gălăgiei.

3554
Totdeauna virtuțile s-au luat la harță cu viciile din sufletele oamenilor, dar rareori s-a întâmplat ca viciile să nu învingă la scoruri categorice.

3555
In balanța caracterelor omului de mare valoare chiar viciile, cu cât apasă mai jos, cu atât ele fac ca virtuțile să i se înalțe mai sus.

3556
Peștele prins în undiță dă vina pe râmă.

3557
Șoimii trec ca săgeata prin pânzele de păianjeni întinse cu abilitate printre crengile copacilor unde nu au putut fi rupte niciodată de muștele prinse în plasa lor.

3558
Secretul marilor reușite: de la cunoaștere la acțiune!

3559
Acolo unde decăderea economică poartă masca progresului, acolo este vorba de grave acte de corupție, de grave prăbușiri morale și politice.

3560
Nici un alt sentiment nu are puterea de a transforma îndoiala în certitudine ca gelozia.

3561
Cine a descoperit greșeala a descoperit și jumătate din remediu.

3562
Când instinctul se luptă cu inteligența, nu o dată se întâmplă ca să-și rezolve conflictul fuzionând într-un produs nou: inteligența-instinct.

3563
Inteligența unora este ca un far cu faza mică, a altora ca un far cu faza mare care, cu bătaia lui lungă, luminează jur-împrejur zările necunoscute și îndepărtate.

3564
Mulți oameni de seamă, despre care, în timpul vieții, se spunea că sunt doar niște simpli oameni talentați, după moartea lor s-a constatat că în realitate erau strălucite genii.

3565
Gândul este lumina existenței noastre care lucrează mai ales atunci când medităm pe întuneric.

3566
Știința este elicea sufletului, iar arta aripile lui.

3567
Omul învățat știe în mod amănunțit cum se face un lucru greu de înfăptuit, dar nu-l poate face, pe când înțeleptul, după ce I-a realizat cu ușurință, spune că nu găsește toate cuvintele să-ți explice cum l-a făcut. Aceasta ar fi principala diferență dintre un înțelept și un învățat.

3568
Cărțile sunt cărămizile cu care s-a înălțat palatul universal al civilizației umane în care trăim cu toții astăzi.

3569
Librăriile și bibliotecile au devenit magazinele alimentare ale creierelor și sufletelor noastre, cercetate des de oameni care simt foamea intelectuală.

3570
O glumă bună este ca o bombă cu gaz ilariant trântită în mijlocul oamenilor care, altminteri, poate că erau gata să adoarmă.

3571
Cea mai folositoare și mai plăcută băutură alcoolică este aceea pe care nu ai băut-o niciodată.

3572
Iubirea de mamă va fi totdeauna un templu de aur doar atunci când i se răspunde cu egală reciprocitate.

3573
Torțelul calomniei sufocă cu rapiditate și siguranță cea mai frumoasă
floare a iubirii.

3574
Copiii sunt urmele vii pe care oamenii, de-a lungul unei existențe efemere, le lasă în direcția infinitului speciei umane, lumina vieții lor semănând cu lumina lumânărilor de ceară. Ea se transmite ca de la o lumânare în curs de topire finală, abia pâlpâind, la o alta nouă, recent aprinsă. Lumânările - în cazul nostru oamenii maturi - se topesc încet și apoi dispar, dar lumina vieții lor se păstrează veșnic aprinsă.

3575
Fetele tinere sunt oglinzile strălucitoare în care mamele sau bunicuțele își privesc cu nostalgie strălucirile de odinioară ale propriei lor tinereți.

3576
Trezirea din dezamăgire este renașterea cea mai binecuvântată.

3577
Norocul nu vine niciodată la cel care ÎI caută cu insistență, ci numai la cei indiferenți, care îl ignoră și nici nu-l așteaptă.

3578
Marele păcat al celor fericiți este că, în clipele lor cele mai frumoase, sunt cu totul nepăsători față de fericirea altora.

3579
A-ți impune idealul tău cu sila altora este o gravă violare a personalității.

3580
Cine-și cere darul înapoi după ce aparent îl dăduse cu mâna largă va avea o faimă mai rea decât aceea a unui hoț.

3581
Șerpii și năpârcile nu-și țin niciodată spinările drepte. Cine încearcă să i le îndrepte face un lucru inutil și, pe lângă aceasta, rău sfârșit poate avea.

3582
Oamenii trebuie să se nască de două ori: prima dată prin meritul părinților, a doua oară prin merite proprii.

3583
- Nu-mi mai destăinuiți secretele voastre, oameni buni! De-abia mai pot face față să mi le păstrez pe-ale mele...
-
3584
Nu-ți este cu adevărat prieten cel care, ajungând el sus, te împinge cu delicatețe pe tine jos.

3585
Ori de câte ori ÎI vezi pe aproapele tău că greșește și tu nu intervii să-l ajuți să-și îndrepte greșeala, greșești de două ori mai mult decât el.

3586
Cine îi vorbește pe toți de rău în fața ta, lăudându-te numai pe tine, cu siguranță că te va bârfi la fel în fața celor pe care-i calomniase înainte, lăudându-i doar pe aceștia.

3587
Firește, pare înjositor să fii slugă. Dar și mai josnic este să fii slugă de slugă.

3588
�Domnilor, am ajuns ministru pentru că în viață nu știam să fac nimic altceva", spuse cândva un înalt demnitar, mai în glumă, mai în serios. Dar îl știam că, de fapt, era un om foarte serios.

3589
Zâmbetele nesincere ale tuturor supușilor cărora le poruncești cu asprime ascund de fiecare dată câte o înjurătură sinceră pe care ți-o adresează cu toată căldura în gândul lor.

3590
Ticăloșia folosește adesea ca monedă amabilitatea.

3591
Cel mai mare ghinion al cuiva este să se nască și să trăiască numai printre oameni răi. Sunt multe șanse ca să devină la fel de rău ca ei, absorbindu-le răutatea cum absoarbe un burete apa cu zoi negre.

3592
Când cineva pedepsește pe un vinovat spunându-i că de fapt nu îl pedepsește pe el personal ci numai vina lui, dovedește un sadism pe cât de rafinat pe atât de diabolic. Procedeul este similar cu cel al vechii Inchiziții care susținea că îl arde pe așa numitul eretic pentru că îi vrea binele, curățindu-i prin foc sufletul de păcate.

3593
Opinia publică este o forță mai puternică decât toate legile luate la un Ioc.

3594
Între gloanțele de plumb și literele de plumb ale tiparului sunt multe asemănări. Literele din cuvintele înflăcărate mai au însă un avantaj în plus: trec prin orice și incendiază pe dată conștiința maselor, ceea ce gloanțele,
evident, nu pot face.

3595
În democrație ar trebui să se afle concentrat totdeauna creierul națiunii. Conducătorii acesteia nu trebuie să fie decât brațele ei.

3596
Viciile își întind totdeauna capcanele numai pe drumul care merge spre virtute.

3597
Avarii capătă paloarea aurului pe care îl ascund, paloare dublată de frica de a nu și-l pierde.

3598
Durerea este folositoare numai când ne arată care organ este bolnav, nu și atunci când ne-o provoacă altul în mod absurd și fără explicații.

3599
Sunt oameni care-ți fac rău și apoi se căiesc cerându-ți iertare ca să te poată îmblânzi și lovi mai cu putere atunci când nu te aștepți.

3600
Răzbunarea satisface pe cel ce se răzbună, dar nu stinge ura celui pe care se răzbună.

3601
Nu există răzbunare mai nobilă decât să-l ierți pe cel ce l-ai învins.

3602
Cinicul este mai de temut decât ironicul, căci batjocura lui nu are scopuri curative, ci distructive, pe când ironicii sunt în general simpatici și se manifestă astfel mai mult din bonomie.

3603
În fața celor puternici să ne plecăm spada, nicicum capul și cugetul.

3604
Cel mai greu de înfrânt în spiritul femeilor nu este ambiția, cât mândria lor născută din orgoliu și vanitate.

3605
Cei ajunși din întâmplare mari - și pe care, înainte, tu i-ai cunoscut pe când trăiau în umilință - te vor ocoli întotdeauna, cu predilecție, întâi pe tine.

3606
Minciuna nu se mai ascunde când este înarmată până în dinți.

3607
Când adevărul este departe trebuie strigat tare, să te audă.

3608
Numai după ce legi gura minciunii gălăgioase vei auzi cu claritate glasul adevărului.

3609
Este foarte greu să-l minți pe mincinosul de profesie.

3610
Singurătatea nu este bună decât pentru a te reculege asupra modului cum să te armonizezi cu societatea.

3611
Cei triști nu pot fi niște oameni răi.

3612
Când oamenii ajung să se înțeleagă prin tăcere, înseamnă că au atins deja un limbaj foarte evoluat.

3613
In clipele cele mai solemne, vorbăria multă pângărește sentimentele.

3614
In sufletele însetate de muzică încap cu cea mai mare ușurință poezia, artele plastice și filosofia, fără de care muzica nu ar fi savurată pe deplin.

3615
Înainte de a ajunge la creier, îmi închipui că muzica este condusă de ureche spre inimă, iar inima îi amplifică armonia, oprind și pentru ea o parte din frumusețea sunetelor ca o perfectă hrană spirituală, ca unic și necesar combustibil cu ajutorul căruia poate să bată mai tare și mai înflăcărat.

3616
V-ați întrebat vreodată cât de mult ar fi compus Wolfgang Amadeus Mozart, care s-a stins prematur la 35 de ani dacă ar fi trăit ca Giuseppe Verdi 88 de ani? Și să nu uităm că Mozart a compus peste 500 de lucrări. Este cel mai precoce creator din istoria muzicii, compunând încă de la vârsta când unii copii abia învăță să vorbească (la 5 ani compunea deja - amintesc că și George Enescu a compus la 5 ani și nouă luni - iar de la 3 ani Mozart cânta bine la pian), fiind în același timp și un mare interpret la vioară și clavecin. El dorea foarte mult să mai trăiască și să mai compună, considerând că nu și-a expus nici un sfert din ceea ce mai avea de expus din rezervele inepuizabile ale geniului său, din bogăția creației sale muzicale unice. Dar a murit nu numai tânăr (în ziua de 5 decembrie 1791), ci și extrem de sărac, fiind îngropat a doua zi, pe 6 decembrie, pe o zi cu lapoviță și ninsoare, la groapa comună a săracilor, singurul om care a participat la înmormântarea lui fiind doar groparul care a și uitat locul unde ÎI înmormântase. (Astăzi o singură pagină din manuscrisele marelui compozitor se vinde de la 6 milioane de dolari în sus!) O mai mare ironie și nedreptate nici că se putea! Probabil că omenirea a pierdut un geniu incomensurabil - colosul total al muzicii universale - cea mai mare forță a talentului muzical omenește posibil. Se va mai naște oare un al doilea Mozart?

3617
J. S. Bach este fundalul pe care s-a înălțat tot edificiul muzicii simfonice.

3618
Până și înțelegerea glasului naturii - trilurile păsărilor, țârâitul greierilor, murmurul izvoarelor, foșnetul pădurii - necesită o anumită sensibilitate, 0 educație estetică, una muzicală, dacă vreți. Altminteri, omul va rămâne nepăsător în fața lor. Căci sunt destui indivizi care le-au tratat totdeauna cu totală indiferență, ca pe niște simple sunete fără vreo valoare deosebită.

3619
Muzica este ecoul dragostei, respirația florilor scăldate de rouă, armonia razelor de lună...

3620
A admira o melodie frumoasă, o pictură frumoasă sau o sculptură deosebită este, într-adevăr, minunat, dar a le crea tu însuți este o bucurie unică, este ceva sublim!

3621
Muzica este arta care dă aripi sufletului și ne apropie cel mai mult de desăvârșire.

3622
Istoria muzicii este cea mai adevărată istorie a vibrațiilor sufletului omenesc.

3623
Ascultând muzica, totdeauna un filosof va căuta să-i pătrundă și mesajul ei transcedental pe care să-l conecteze cu idei filosofice inedite.

3624
Cine se va entuziasma în fața kitsch-urilor nu se va entuziasma niciodată în fața artei adevărate.

3625
Degeaba luminați mințile oamenilor dacă nu le luminați și sufletele!

3626
Cu amintirile, eu simt că trăiesc în trecut, cu suferințele în prezent și cu bucuriile în viitor. Dar trăiesc, și asta tot este ceva!

3627
După cum filosofia este sinteza gândirii, muzica este sinteza tuturor artelor, ba chiar mai mult: regina lor.

3628
Din furtunile declanșate în sufletul compozitorului poate ieși muzica cea mai liniștitoare și senină, destinate altor suflete bântuite de furtună.

3629
Cu cât compui mai mult, cu atât începi să �auzi� în tine mai multe melodii noi, care își cer dreptul la lumină. Ba, spre sfârșitul vieții, ca un fel de ironie a soartei, armoniile muzicale vin în avalanșă, fără să mai poți face față transpunerii și aranjării lor, Abia atunci constați, cu profund regret, că viața este, într-adevăr, prea scurtă pentru o artă atât de lungă și totală cum este muzica.

3630
Arta nu are picioare, ci numai aripi.

3631
A crea o operă de artă nu este, la urma urmelor, chiar atât de greu pentru un artist. A selecta, după aceea, este arta-propriu-zisă. Iată pentru ce Ravel spunea: �Să nu compui niciodată prea mult!�

3632
Inspirația este ca o pasăre măiastră care vine la tine numai dacă muncești cu migală să-i faci un cuib frumos și comod unde să locuiască nestingherită.

3633
Manierismul are ca punct de plecare rutina lăsată de capul ei.

3634
Arta este mai scumpă decât aurul!

3635
Arta nu se naște. Se creează și se țese din scânteile divinității.

3636
Un conducător politic neînzestrat de la natură, dar infatuat și ambițios, este ca un conducător de orchestră surd care are pretenția ca orchestra lui să cânte cel mai bine, deși el dirijează cel mai prost.

3637
Istoria noastră a fost scrisă mai mult cu spada decât cu condeiul.

3638
Poeții aud și stelele cântând, iar în trilurile privighetorilor ei văd irizări de curcubeie.

3639
Cu pana de gâscă s-au scris opere mai valoroase decât aurul și mai durabile decât cele scrise cu penițele de aur.

3640
O idee pare mai adevărată atunci când este grăită cu glas tare decât atunci când este scrisă.

3641
Toate definițiile filosofice ale obiectivității sunt foarte subiective.

3642
Mulți dintre oameni ar dori să aibă capacități supranormale, dar poate că, mai întâi de toate, bine ar fi dacă le-ar avea în totalitate pe cele normale.

3643
Femeile serioase se simt cele mai jignite atunci când află că bărbații pe care ele îi iubesc au fost mai întâi în legătură cu alte femei de joasă reputație morală. Unele sunt atât de mândre încât nu mai concep să accepte curtea unor asemenea bărbați și îi resping cu toată duritatea oricât de mult i-ar iubi. Dar nu totdeauna soluția aceasta este cea mai fericită.

3644
Intre o soluție perfectă, dar irealizabilă dintr-un motiv sau altul, și una mai modestă însă ceva mai realistă este de preferat a doua, chiar dacă are mai multe defecte, pentru că, oricum, ultima oferă mai multe șanse să fie pusă imediat în practică.

3645
Despre pseudosavanți (șL.pseudosavante) ce am mai putea spune decât să-l cităm pe Ernest Renan (Grande Enciclopedia, I)-. � Vocea științei serioase este uneori prea slabă în contra îndrăznelii și imposturii, dar există o voce a științei, și când strigătele modei s-au potolit, această voce continuă să se facă auzită și nu se mai aude decât ea. "Să sperăm că nu se va mai auzi mult timp...

3646
A vorbi despre nemurirea civilizației, acum când poluarea se întinde ca un cancer al planetei, când teroriștii ucid fără milă atâtea ființe nevinovate, când boli noi au început să facă ravagii, acum când specia umană este sortită dispariției totale, când însăși �eterna natură� este amenințată cu ștergerea definitivă, lăsând să plutească în cosmos nu un glob albastru și pur, nu o Terra sublima, de culoarea safirului, ci un bulgăre negru și pustiu, acoperit cu deserturi apocaliptice de ruine amestecate cu cenușă; a mai vorbi, în aceste condiții, despre viitor, fericire nelimitată și veșnicia unei omeniri fericite pare o nebunie sau o glumă sinistră care nu mai trebuie spusă, decât, poate, ca o consolare de prost gust. Pentru a avea dreptul să vorbim în continuare despre fericire și viitor luminos, trebuie ca cineva să stingă focul morții care înaintează încet pe meridianele și paralelele planetei, să stingă fitilele urii dintre oameni și să pună din nou dragostea de oameni pe cel mai înalt piedestal al existenței noastre. Altminteri e pericol!

3647
Banii avarului: roțile caretei care-l transportă spre infern.

3648
Dacă, pe măsură ce te înalți tot mai sus cu trupul, cuprinzi deja tot mai mult cu privirea numeroase lucruri de pe pământ, cu atât mai multe vei vedea și înțelege atunci când te înalți cu spiritul.

3649
Nu-i povară mai grea ca punga ușoară.

3650
Fii bun ca pâinea caldă, dar ai grijă să nu fii mâncat de toți.

3651
Nimeni nu are încredere în medicul chel care îți recomandă cea mai bună rețetă pentru creșterea părului.

3652
A fi celebru este ca și când ai locui într-o casă de cristal ai cărei pereți au proprietatea lentilelor măritoare prin care te văd toți supradimensionat chiar și în cel mai mic amănunt. Așa stând lucrurile, nu ai dreptul nici de a greși, nici de a te supăra pe cineva, căci răzbunătorii și invidioșii de abia așteaptă să se năpustească cu pietre.

3653
În țara unde numărul cârciumilor ÎI dublează pe cel al lăcașurilor de cultură, viitorul ei va fi compromis.

3654
Cârciumele ar trebui așezate simbolic lângă cimitire.

3655
Critica trebuie să fie raza clară care arată toate strălucirile și irizările din cristale privite din diferite unghiuri, fără a omite umbrele - chiar diafane -
ale acelor cristale.

3656
Fetele care vor să se mărite fac adesea efortul să descopere dacă dracul are coarne poleite cu aur, iar îngerul pene negre în aripi.

3657
De câte ori vezi pe cineva că face prost un lucru pe care tu te pricepi a-l face de zece ori mai bine sau de câte ori auzi pe cineva că vorbește aiurea despre noțiuni în care tu ești expert și îi lași pe acești nepricepuți să încurce trebuirile și să flecărească fără să-i dai la o parte, tot de atâtea ori permiți proștilor să-i conducă pe cei înțelepți.

3658
Sunt oameni care fac imprudența să se laude cu anumite cunoștințe sus-puse sau cu persoane înstărite, spunând despre ele că le sunt prietenii cei mai buni, deși, la rândul lor, acele vârfuri abia dacă își aduc aminte de acești lăudăroși stupizi de care caută să se dispensezi imediat ce-i întâlnesc în cale.

3659
Mai suportabile sunt trăncăniturile unei mori stricate decât un discurs dezordonat și plictisitor al unui om politic. în trăncăniturile morilor unii percep chiar un ritm cu o anumită armonie poetică, pe când trăncăniturile flecarilor deranjează urechile și nervii tuturor.

3660
Epigramele trebuie astfel concepute încât celor cărora le sunt destinate să nu le provoace mânie și sentimente de răzbunare, ci să accepte ironia ca pe o glumă fină și inteligentă, capabilă să le stârnească râsul și dorința de a răspunde cu aceeași monedă valoroasă epigramistului care a declanșat schimbul de șarje.

3661
Filosofia este coloana vertebrală a spiritului.

3662
Ce-ar putea fi un epitaf? Jumătate o carte de vizită...postumă, jumătate un mic certificat protocolar de bună-purtare în care sunt consemnate mai mult intențiile bune decât faptele nobile reale.

3663
Frumusețea autentică nu face eforturi ca să existe.

3664
Blestemată este viața celor exilați, dar mai blestemați sunt cei care i-au silit să se exileze.

3665
Bulgărele de zăpadă care se rostogolește spre prăpastie simbolizează cât se poate de bine zvonurile rele.

3666
Ca să-ți câștigi gloria nu trebuie să-ți sacrifici onoarea.

3667
Pentru ca frumosul car cu flori al gloriei să poată ajunge pe culmile celebrității, condiția ar fi ca la el să te înhami tu însuți și să-l tragi din greu până sus, unde uneori sosești abia la finele vieții.

3668
Interesele diferite se nasc din gusturi diferite.

3669
Așa cum surâdem noi, cu mai multă ori mai puțină indulgență, la vederea costumelor purtate cu veacuri înaintea noastră, așa probabil vor surâde urmașii noștri de hainele (greoaie?) ce le purtăm noi acum.

3670
Când iluzia libertății începe să-ți devină familiară și tu începi să te crezi liber, deși, în realizate, nu posezi nici urmă de libertate, - desigur, într-o așa conjunctură ar putea spune cineva că ești pe jumătate nebun, căci dacă ai cunoaște libertatea adevărată, probabil că ai înnebuni de tot de bucurie!

3671
Iluzia și visul sunt cele două picioare cu care, atunci când suntem tineri, alergăm spre tărâmurile nebuloase ale fericirii. Când, spre bătrânețe, iluziile și visurile încep să ne lase, ne luăm în ajutor bastonul speranței și al amintirilor, iar în cele din urmă cârjele deznădejdei cu care ne târâm încet spre mormânt...

3672
Stop-cadru: ultima clipă a vieții noastre.

3673
Din aripile construite cu elan de poetul tânăr pentru a zbura cu ele spre stele, același poet, devenit matur, observă că, din asemenea aripi, abia de va putea să-și înjghebeze un acoperiș modest sub care să se adăpostească și să supraviețuiască cu greu în tot restul vieții, rămânând în continuare un visător cuminte și anonim.

3674
Invidia este admirația ieșită din sufletul urii ascunse și disimulate sub un zâmbet ambiguu care ar vrea să pară de admirație dar care, în realitate, este un rictus dușmănos de dispreț.

3675
Istoria este biografia neromanțată a unui popor în acțiune.

3676
Dacă lipsa de modestie a oamenilor simpli deranjează mai mult sau mai puțin, aceea a oamenilor mari este în general acceptată și considerată de cei mai mulți scuzabilă.

3677
Întâlnim adesea iubirea falsă, dar nu vom putea întâlni niciodată și nicăieri ură falsă.

3678
Cel ce caută să stingă iubirea cuiva prin intrigi este mai vinovat decât un incendiator.

3679
Falsa modestie este mai demnă de dispreț decât lăudăroșenia însăși, îndeosebi atunci când respingi cu jumătate de gură onorurile și funcțiile pe care le-ai râvnit o întreagă viață.

3680
Nu totdeauna dobândești onoarea luptând pentru onoruri.

3681
Există fete frumoase și volubile care, numai când stai puțin de vorbă cu ele, te fac să trăiești o viață întreagă doar în cinci minute.

3682
O ideologie poate fi cu atât mai sigură de victorie cu cât este mai înarmată cu idei mai promițătoare și mai seducătoare pentru masele needucate, dar și cu arme de foc mai moderne destinate ținerii maselor în frâu, după ce ideologia a pus mâna bine pe putere.

3683
Tiranii sunt severi cu alții, dar libertini ei între ei și cu ei înșiși.

3684
Moartea este o realitate tristă cu ochii închiși.

3685
Ai pierdut speranța - ai pierdut totul, într-un fel chiar și viața.

3686
Un perpetuum mobile: speranța. Unicul ei combustibil: iluzia.

3687
Nu poți spune unei ființe dragi �te iubesc!� fără să exalezi, în timp ce rostești acele cuvinte sfinte, o otravă puternică, bioxidul de carbon... Pare ciudat cum pe un suport al morții trimiți un înalt mesaj al vieții.

3688
Vorbește-i fiecărui subaltern cu ton rece, aferat, dacă se poate, ceva mai poruncitor și totdeauna cu oarecare nuanțe de nemulțumire și în curând vei căpăta faima de șef priceput și autoritar. Ba unii se vor grăbi să-ți zică și �om drept", iar slugărniciile nu vor înceta să apară.

3689
Tăcerea din prostie este neutră, seacă, moartă și rămâne mai totdeauna o tăcere imbecilă. Tăcerea din înțelepciune însă este de fiecare dată participativă, plină de subînțelesuri, ironică și neliniștitoare pentru interlocutor. Adesea, ea vorbește chiar mai mult decât excesul de cuvinte.

3690
A ucide o viperă și a ucide un tiran este absolut același lucru.

3691
Suntem mai plăcuți înaintea oamenilor atunci când știm să ne ascundem cu măiestrie neștiința decât atunci când facem paradă cu ceea ce știm.

3692
Trebuie să păstrăm toată viața ceva din candoarea copiilor; nu ne este permis însă ca să dăm în mintea copiilor.

3693
Gândiți-vă numai la atât: că aceia care te flatează și te lingușesc întotdeauna, când vor dobândi o poziție mai privilegiată, vor fi primii care te vor lovi dacă te-ar vedea căzut.

3994
De câte ori îți vine ca să bârfești pe cineva, tot de atâtea ori închipuiește-ți că persoana aceea s-ar afla în spatele tău și că ți-ar auzi toate cuvintele. Te asigur că atunci vei avea mai multă putere să-ți înfrânezi limba.

3995
Există o categorie de oameni atât de rafinați în arta clevetirii încât, pentru a face mai verosimilă calomnia lor, și pentru a părea nepărtinitori, încep prin a se ponegri pe ei înșiși.

3996
Adevărul, oricât de mare ar fi, spus în spatele cuiva, își pierde din aproape întreaga-i valoare. Numai spus în față își etalează nebănuita-i forță magică.

3697
Presa este cu adevărat liberă atunci când nu pune spiritele sub... presă.

3698
Prejudecățile sunt raționamentul celor fanatici.

3699
Cei puternici sunt și mai de temut atunci când își arată colții.

3700
Diferența dintre un om educat și altul lipsit de educație este ca dintre un măr altoit, de un soi superior, care face mere mari și parfumate, și un măr pădureț care produce câteva stârpituri de fructe acre.

3701
Femeile frumoase dar super intelectualizate au, în general, un mare cusur atunci când ești la un pas de a le cuceri trupul: ele găsesc o mie și una de raționamente prin care caută să-ți explice de ce cutare sau cutare gest este imoral, de ce cutare este animalic ș.a.m.d., până te determină să renunți fără nici un regret la ele.

3702
Cei deja condamnați la moarte sunt foarte curajoși înaintea tiranilor pe care-i demască strigându-le în față cu tărie toate crimele abominabile.

3703
Deseori ura tratată cu iubire se transformă în turbare.

3704
Stăpânii răi își caută servitori pe măsură.

3705
În mulți oameni stricați conștiința este ca un barometru interior care mai funcționează încă, arătând totdeauna numai timp urât.

3706
Caracterul este alcătuit din bunătate, bună creștere, bună cuviință și bun simț.

3707
Chiar dacă te-ar atrage cumva, pe fata care o vezi că se înfurie des să nu te grăbești a o lua de soție.

3708
Visătorii naivi văd până și în porțile primitor deschise ale unei sumbre închisori un ciudat simbol al libertății.

3709
Cel mai mare refugiu în ideal și în beatitudine pe care-l cunoaște omul pe parcursul vieții lui este refugiul în împărăția măreață a iubirii.

3710
Iubirea este o sală vastă de așteptare în care fiecare pândim, plini de speranțe, să vină ființa mult visată. De câte ori intră cineva deosebit, avem impresia că a intrat chiar persoana pe care o așteptam; ne ridicăm cu condescendență în picioare, o întâmpinăm cu zâmbete calde de curtoazie, ne împrietenim cu ea, dar, după un timp, ne dăm cu dezamăgire seama că, de fapt, pe altcineva așteptam și, pe nesimțite, mai mult ori mai puțin delicat, ne despărțim cu gândul că trebuie să ne reluăm așteptările de la capăt. Unii așteaptă așa până, într-adevăr, au noroc. Altora le cedează nervii și, după o vreme, acceptă orice, rămânând cu regretele. Iar alții, veșnic optimiști, așteaptă la infinit. Și îmbătrânesc așteptând.

3711
Sunt mai mulți păcătoși decât păcate.

3712
Despre un avar cu hainele peticite s-ar putea scrie niște versuri ironice care să înceapă cam așa: �Câte petece cu jeg/ Atâtea carnete-n CEC! / Îi curg zdrențele fâșii/ Și-are-n bănci sute de mii...�

3713
Cine-și pierde casa, pierde foarte mult, dar cine-și pierde țara a pierdut absolut totul!

3714
Un zâmbet al unei fete frumoase te face totdeauna mai bun și chiar, parcă, mai frumos.

3715
O lege aspră în iubire: întotdeauna fericirea unuia înseamnă nefericirea altuia.

3716
Cupa dulce a plăcerilor are totdeauna la fund amăreală și otravă.

3717
Dragostea față de patrie începe bineînțeles cu dragostea față de familie și se continuă cu aceea față de frumusețile naturii, de mediul înconjurător și de poporul din care ai răsărit.

3718
Dușmanul tău face în fața celorlalți oameni pe omul cumsecade spunându-le că ți-a vrut întotdeauna numai binele și că a căutat să-ți fie un prieten sincer.

3719
Nu-ți acorda lăuta după răgetul măgarului.

3720
Liberați Libertatea!

3721
Chiar dacă ai îmbrăca oaia în piele de lup și ai întărâta-o, ea tot blândă va rămâne și tot cu ochii după iarbă.

3722
Pasiunile nobile declanșează voința și mai rar se întâmplă ca voința să stârnească pasiunile.

3723
S-au găsit oameni care să inventeze meserii chiar și mai inutile decât aceea de îndreptător de cozi de câine.

3724
In primul rând, patria are în sufletul nostru rezonanțe spirituale, sentimentale, morale, de inefabilă devoțiune, și abia în subsidiar un înțeles geografic, teluric.

3725
Dacă posezi arta de a zbura peste piscurile munților și dacă poți să-i survolezi în câteva clipe, ar fi păcat să te mai cațeri peste povârnișurile lor cu pasul!

3726
Scrierile lui Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, Coșbuc, Alecsandri, Blaga, Goga, Arghezi, Rebreanu, Bacovia, Iorga, Călinescu, Perpessicius, Ion Barbu, Preda și a altora ca ei sunt pentru noi relicve sfinte, precum în veșnicie vor rămâne sfinte chipurile și mormintele lor.

3727
Cel care laudă străfundurile unei mine de aur nu caută niciodată să trăiască decât la suprafață, într-o casă liniștită și sigură, chiar modestă. Oricât de bogată, cine ar fi nebun să locuiască într-o mină de aur?

3728
Cine nu mă iubește nu mă merită!

3729
Prietena ușoară a tuturor nu-i prietena nimănui.

3730
Cunosc destui oameni ale căror haine valorează mai mult decât ei.

3731
Este o mare diferență între luptătorii politici care poartă greul luptei voluntar, din convingeri democratice proprii, neremunerați însă pentru acestea, și între politicienii care activează din constrângere sau pentru că sunt foarte bine plătiți.

3732
Stima arătată cuiva din frică este ură deghizată în respect.

3733
Vorbele dure nu fac vânătăi, dar ele îți sângerează inima.

3734
Sentimentele înalte se pot dispensa chiar și de cuvintele cele mai frumoase, fiind exprimate printr-o tăcere sublimă, blândă, inteligentă și fermă.

3735
Ziarul ideal trebuie să devină o microenciclopedie de neînlocuit a zilei, după cum revistele ar trebui să devină, la rândul lor, niște enciclopedii săptămânale sau lunare.

373(5
In mentalitatea unor scriitori care ocolesc crearea de scrieri pentru copii, povestea �Cenușăreasa" apare mai mult ca simbol al literaturii pentru copii.

3737
În unele împrejurări din țările cu regim totalitar, scriitorii mari cu cât tac mai mult cu atât vorbesc mai tare.

3738
Există poeți și scriitori mari care, în anumite condiții, devin vestiți nu prin ceea ce scriu, ci prin ceea ce refuză să scrie.

3739
De multe ori m-am înșelat amarnic atunci când am cumpărat unele cărți din care doar coperțile erau cu adevărat foarte frumoase. Dar m-am consolat repede cu gândul că alții au pățit-o mai rău atunci când s-au căsătorit alegând după aceleași criterii.

3740
Nu știu cum se face că oamenii reușesc foarte greu să descopere pacea, chiar sub forma ei cea veche, primitivă, pe când războiul este de fiecare dată descoperit în formele cele mai moderne cu putință.

3741
Dacă ne lăsăm seduși numai de pesimiști, ajungem să medităm prin cimitire, iar dacă ne lăsăm numai pe mâna entuziaștilor veșnic optimiști, vom ajunge să acceptăm ca unice spectacole ale vieții doar comediile și circul de orice fel.

3742
Pare mai ușor să devii om mare decât Om adevărat.

3743
Dacă cineva ar retranscrie celebra și beethoveniană Simfonie a destinului pe dos și ar semna-o, deși ar ieși o nouă și stranie compoziție, pe care poate că nimeni nu ar recunoaște-o că este copiată, la urma urmei tot un plagiat se cheamă că ar comite.

3744
Nu moartea este cutremurătoare, nici veșnicia ei, ci prezența morții care se apropie și, mai cu seamă, așteptarea ei.

3745
Te poți considera modest dacă limba de la balanța conștiinței tale stă la mijloc între înfăptuirea de seamă și laudă.

3746
Nu-i tot una un om credincios și un om de bună-credință, de vreme ce sunt atâția oameni de bună credință necredincioși.

3747
Am văzut clișeul radiografie, făcut cu raze X, unor tineri care se sărutau în spatele ecranului de la un aparat Roentgen și m-am îngrozit de ceea ce reprezenta: două cranii de schelet oribile, două capete ca de mort ce căutau să se devoreze unul pe altul cu dinții rânjind fioros! Uneori performanțele științei strică toată poezia vieții naturale.

3748
Cel mai iscusit om este cel ce știe să-și facă prieteni din foștii dușmani.

3749
Filosoful nu scrie ce gândesc alții în taină, ci gândește în taină ceea ce alții nu pot nici să scrie, nici să gândească.

3750
Dragostea la bătrânețe este ca o scufiță de copil pe capul unui bătrân.

3751
Dragostea este atât de ciudată încât poți să iubești foarte mult chiar și pe ființa pe care o urăști cel mai mult.

3752
A nu se confunda tirania cu intransigența!

3753
Orice metaforă strălucită dar folosită de câteva ori devine Ioc comun.

3754
Nu tot ce este desăvârșit este și foarte frumos, dar ceea ce este foarte frumos pare desăvârșit.

3755
Replica utilitaristului: degeaba ai ajuns, dacă nu te-ai ajuns!

3756
Din erorile alchimiei s-a născut chimia, din cele ale astrologiei - astronomia. Rar eroare să nu fie folositoare!

3757
Nu toți cărora li se acordă toate cinstirile sunt și oameni cinstiți.

3758
La o anumită vârstă ne scriem memoriile pentru a evita a ne scrie testamentul.

3759
Până mai ieri mă temeam de tine că o să-mi rămâi o ființă necunoscută. Astăzi mă tem tocmai pentru că te cunosc prea bine.

3760
Când, conform Bibliei, Dumnezeu și-a spus Cuvântul, acesta s-a transformat simultan în faptă. Este singurul exemplu din istoria lumii când cuvântul devine instantaneu o faptă.

3761
Ce știu românii despre �Coran" și islamism? Mai nimic! în timp ce această carte de bază a religiei islamice a fost tradusă în mai toate limbile europene, în limba română nu se cunoaște o ediție integrală, iar dacă ea a existat a fost interzisă să se răspândească, dat fiind credința creștinilor că musulmanii sunt păgâni (la rândul lor ei numesc pe creștini păgâni!). Totdeauna românii au avut oroare față de religia otomanilor care le-a subjugat țara sute de ani. Orice încercare venită din partea turcilor de a islamiza Þările Române și pe români, precum au islamizat pe albanezi ori pe alte noroade balcanice (pe sârbii din Bosnia-Herțegovina, de pildă) s-a izbit de un zid de netrecut, încât turcii au renunțat. Ba, mai mult: românii din Basarabia i-au creștinat pe turcii penetrați acolo (pe actualii găgăuzi). Așadar, �Coranul" și islamismul și-au găsit alte spații, evoluând în alte zone geografice, dar gândul de a răspândi în toată lumea, eventual chiar cu sabia jihad-ului (a războiului sfânt) această religie �perfectă", cum o numesc adepții mohamedanismului, nu le-a dispărut.
�Coranul" (�Koranul" sau �AI Quran", cum o numesc arabii, însemnând �recitări") este o lucrare de cca 80.000 de cuvinte, ceva mai mică decât �Noul Testament", alcătuită din 114 surâs sau surate, ori capitole, de diferite lungimi, scrise în limba veche arabă, în sec. al Vll-lea, sub califul Osman, fiecare sura fiind divizat într-un număr de versete, ca în Biblie, uneori rimate. Suratele au diferite titluri, precum Vaca (sura a 14-a), Abraham, (sura a 24-a), Lumina etc. Teologii musulmani susțin că autorul �Coranului" este Mahomed, (în arabă Mohammed Cel lăudat) care a trăit în Arabia între cca. 570-632 după Hristos. Din anul 650 d.Hr., Mahomed a predicat despre viziunile sale la Mecca. Strămutarea sa (hegira) de la Mecca la Medina, în anul 622 d. Hr., marchează începutul erei musulmane. Dumnezeu i s-ar fi adresat din când în când profetului Mohamed, direct sau prin intermediul îngerilor, dar abia după moartea sa, învățăturile i-au fost compilate în scris de către Zair-ibn-Thabit, secretarul său, împuternicit de Abu Befer, primul calif, iar 17 ani mai târziu, textul a fost revizuit de cel de-al treilea calif, Osman, scriere care ar sta la baza ediției definitive. în realitate, în timpul numeroaselor retranscrieri, mult mai mulți autori au intervenit și au adăugat mituri, precepte religioase din Vechiul și Noul Testament, coduri etice, juridice, sociale, istorioare folclorice foarte frumoase, pline de o fermecătoare poezie, ca în �1001 de nopți" etc. Pentru motivul enunțat, cartea sfântă a musulmanilor a fost interpretată nu o dată ca o operă colectivă. �Coranul" susține că este o revelație de la Alah-Dumnezeu și nicidecum revelarea lui Dumnezeu, ca în creștinism. Coranul nu amintește nimic despre gravitatea păcatului, despre pocăință, despre mântuire, despre botez ori taine sfinte și se adresează mai mult bărbaților, femeile rămânând într-un anonimat total și într-o servitudine de sclavie absolută. In esență, credinciosul musulman (cuvântul musulman înseamnă �cel ce s-a lăsat în brațele voinței divine"), adeptul islamului (islam înseamnă pace, resemnare, repaos) va trebui să respecte următoarele obligații: 1. Rugăciunea (5 rugăciuni pe zi, cu fața spre Meca. Textul este scurt: �Singur Alah este Dumnezeu și Mahomed este profetul Său!�. Când au probleme, musulmanii strigă în cor: �Alah afehbar!�=�Dumnezeu e mare!") 2. Pomana; 3. Postul Ramazanului, care durează o lună, de la răsăritul soarelui până la apus (după apus, toți se îndoapă, mâncând mult noaptea); 4. Pelerinajul la Meca, orașul sfânt, pelerinaj care, de fapt, a devenit facultativ; 5. Războiul sfânt (�Jihadul") purtat împotriva �păgânilor" care nu acceptă islamul, terorismul arab din zilele noastre fiind o latură mai recentă a acestui război �sfânt".
Profetul Mahomed iubea mult senzualismul, încălcând el însuși �Coranul" de mai multe ori. EI punea mare preț pe propria-i virilitate sexuală, cunoscând mai multe femei și având nici mai mult, nici mai puțin decât 14 soții legitime: Memuna, Aișa (violată de profet pe când avea 6 ani), Sanda (o văduvă bogată), Asma, Zenab (furată de la soțul ei Seid), Sufia, creștina Maria ș.a. - și un număr imens de amante. Toate sunt numite �mamele credincioșilor", întrucât au fost �sfințite" de trupul marelui profet care totuși a avut bunul simț să spună despre sine că nu este un sfânt, ci un simplu om ales de Alah să creeze o nouă religie... Oricum, un beduin sărac nu și-ar fi putut îngădui o asemenea poligamie. Doar foarte puțini, printre care și Mahomed, care la vârsta sexagenară devenise foarte bogat, și-au putut permite să țină un așa mare harem consistent, deși �Coranul" permitea, de fapt, numai 4 soții legitime. �Parfumul, femeile și rugăciunea (?!) sunt pentru mine cea mai mare bucurie! �
a mărturisit sincer marele inovator al noii religii. Era imposibil ca dorințele-î carnale ale profetului să nu lase urme și în versetele �Coranului", unde stă scris negru pe alb că bărbații credincioși (adică cei ce răspândesc islamismul cu sabia, ucigând pe dușmani precum și Mahomed însuși ucisese destui în războaiele contra inamicilor lui, purtate în anii tinereții, până să adopte, în anii bătrâneții - mai mult teoretic - �legea blândeții" și a �nonviolenții"), acești bărbați vor primi în paradis ca răsplată o fecioară - sau chiar mai multe - de o frumusețe de nedescris, așa numitele hurii. De aceea bărbații de religie musulmană susțin cu atâta fanatism islamismul. Ca să ajungi în acel paradis senzual, legile coranice permit răspândirea islamismului prin forță, cerând uciderea oricărui nesupus și necredincios (adică a oricărui creștin) care s-ar opune poruncilor lui Mahomed. Iar credincioșii musulmani săvârșesc orice pentru a avea parte de acel �rai" plin de atâtea plăceri senzuale. Să cităm din �Coran" suratele care se referă la răsplata prin femei (vezi suratele: 56, 8, 12, 17-21, 27-31, 34-37, 54, 56): �Acolo vor sta tinere virgine, cu priviri timide, pe care nu le-a atins niciodată nici un om, nici înger. Adevăr zic vouă, noi le-am creat printr-un act deosebit de creație. Noi le-am făcut virgine, pentru tovarășii de-a dreapta."
In timp ce Iisus se jertfea pentru păcatele omenirii lăsându-se pălmuit, scuipat și răstignit pe cruce, Mahomed stătea de gât cu femeile și cu iataganul alături, făcând dragoste prin toate corturile arăboaicelor în numele raiului ceresc. Cam atât despre cea mai �perfectă" religie, cum o numesc adepții ei. Oare mai este nevoie de vreun comentariu?

3762
Marele Buddha Gautama Safeia-Muni, întemeietorul budismului, ființă care, conform religiei budiste, a dobândit gradul suprem de perfecțiune (Buddha cuvânt sanscrit care înseamnă �iluminatul"), atingând starea de Nirvana, Buddha, austerul înțelept, pentru care toată viața nu a fost decât o renunțare pesimist-extremistă la tot ceea ce poate da o îndestulare, omul al cărui principiu esențial a fost că, datorită căutării continue a plăcerii, viața este un trist izvor de suferințe și de iluzii vane, totul redresându-se prin perfecționarea spiritului prin meditații și atingerea treptei nirvanice, ei bine, omul de o extraordinară sobrietate, exemplul suprem de cumpătare, veneratul Buddha a murit în modul cel mai stupid, înfrânt de dorința lăcomiei. La vârsta de 8o de ani, ascetul care trei sferturi din viață și-a trăit-o mâncând o singură dată pe zi, abstinentul total care a combătut orice hrană cu carne, își sfârșește zilele din cauza indigestiei grave dobândită în urma unei copioase mese cu o friptură irezistibilă de... porc! Toate textele sanscrite, chiar și cele mai binevoitoare, consemnează acest final neașteptat. Supremul înțelept era foarte curios să afle ce gust are carnea prăjită. Mirosind fumul fripturii, nu a putut rezista tentației și a căzut în păcatul transgresiunii. în fața mirosului apetisant de friptură, el a cedat ca un copil, încălcându-și toate principiile pentru care militase toată viața. Această dorință infantilă l-a costat, căci și-a plătit cam scump curiozitatea. Dar, oricum, a intrat sătul în mult râvnita Nirvană. Spre sfârșitul vieții, Buddha a spus: �Sunt încă în căutarea adevărului", iar ultimele sale cuvinte au fost: �Toate lucrurile compuse sunt supuse descompunerii. Supuneți-vă în ascultare!" Regulile de pe căile perfecțiunii sunt uneori stricte și rigide ca regulile moderne de circulație: este de ajuns o singură greșeală majoră ca totul să se termine cu o fatalitate. Dar budiștii au făcut abstracție de fatalismul mentorului lor.

3763
Mulți chinezi spun și astăzi (unii doar cu jumătate de gură, din cauza fricii de autorități) că filosoful Confucius (Cun Fu-tzî, cca 551-479 î.d.Hr., numele latinizat i-a fost atribuit de iezuiți) este adevăratul și marele părinte al poporului chinez, promotorul culturii și civilizației chineze. Confucius era un personaj uriaș, atât la propriu (avea 2,35 m!) cât și la figurat... Era mare amator de pescuit, de călătorii, de muzică și, uneori, de un vin bun, fără să facă excese la băutură. Datorită înțelepciunii sale a căpătat funcții înalte (ministrul justiției) în regatul Lu în care s-a născut, iar Lu a devenit cel mai prosper stat din Imperiul �ceresc* al Chinei. Nu-i putem însă trece ușor cu vederea că marele înțelept se milogea de monarhi să-i acorde favorurile lor, cerându-le suveranilor să silească poporul să se supună învățăturii sale. Cu toate acestea, în istoria umanității nu prea cunoaștem mulți oameni care, timp de douăzeci și cinci de secole, au putut forma intelectualicește o treime din populația globului. Confucianismul a devenit religie de stat până la revoluția din 1911, apoi a fost interzis de maoism, dar reluat cu timiditate în zilele noastre, după moartea dictatorului comunist Mao Tze-dun. (Comuniștii îi distruseseră casa muzeu din satul Tsou-i (Câmpul Unghiului), aflată la câțiva km de capitala regatului feudal Lu, de lângă actualul Șantong. Astăzi casa i-a fost refăcută.) Unii consideră filosofia lui lipsită de originalitate, maestrul nefiind propriu- zis un creator de doctrine cât mai ales un colecționar de fapte și un observator minuțios al moravurilor. Vorba lui Denis Saurat, fost profesor la Universitatea din Londra care, în a sa �Istorie a religiilor* (1933) scria: �Dacă metafizica lui Confucius este neclară, morala lui este o minunată asamblare de platitudini." Singurele opere care au ieșit din mâna lui sunt: �Analele" și �Transcrierile" critice, restul învățăturilor sale filosofice fiind cunoscute din cele patru cărți transmise de către discipolii săi: �Ta-Hio� (�Marele studiu"), �Tșung-Yung� (�Invariabilitateaîn mediu"), �Lun-yu� (�întrețineri filosofice", principala operă care-i sintetizează filosofia) și �Mencius" (sau �Meng-tsio, sau �Dictările discipolului Meng-tsio")�. Noțiunea de bază a eticii sale este �jen" (umanismul sau omenia), apoi blândețea, înțelepciunea, respectul față de tradiții, răspândirea învățăturii în popor, cultul cerului (întreaga natură este pur spirituală, pătrunsă de esența divină, opusă materialismului de orice fel), cultul strămoșilor, solidaritatea nonviolentă față de cei de aceeași condiție socială, supunerea față de conducători, oricât de duri ar fi ei. Fericirea oamenilor depinde de respectarea acestor precepte. Confucius era categoric un adversar decis al revoltei împotriva asupritorilor, lucru care i-a înfuriat cumplit pe comuniști, interzicând studiul filosofiei confucianiste considerată de ei capitulardă și reacționară. Cărțile i-au fost arse, statuile distruse, dar recent, opera i-a fost parțial reabilitată și prezentată în studii critice nu prea favorabile. Există și un neo-confucianism.
Să cităm câteva maxime din splendida carte �Lun-Yu� (�întrețineri filosofice"): �Prin firea noastră, noi ne apropiem mult unii de alții; prin obiceiurile căpătate de educație, ne deosebim mult"; �Omul înțelept așteaptă totul de la el însuși, omul de rând așteaptă totul de la alții"; �Dacă un om știe să se conducă pe sine însuși, ce dificultate ar întâmpina el pentru a conduce un stat?"; �Virtutea nu rămâne niciodată singură, ea aduce după sine imitatori"; �Acei care posedă știința din naștere sunt oameni superiori; acei care o dobândesc prin studii vin după ei; acei care sunt mai puțin inteligenți, dar totuși studiază, se plasează după cei precedenți; acei care sunt ignoranți și nu studiază sunt pe ultima treaptă a omenirii"; �Să aveți gânduri curate!"; �Ce este iubirea față de oameni? Ceea ce nu vrei să ți se facă ție, nu face altora!" Câteva din aceste idei îl apropie pe Confucius mult de ideile creștinismului.

3764
Sinantropul, Pitecantropul, omul de Cromagnon, omul de Neanderthal - niște anonimi celebri sau poate niște mituri create deliberat din reconstituiri bine măsluite care nu duc la Adam și Eva ci la maimuțele furioase din copacii preistoriei terestre.

3765
Dușman: unul care trăiește contra noastră.

3766
La curțile dictatorilor lingușirea face parte din protocolul obligatoriu.

3767
Odată lingușitul căzut sub securea călăului, lingușitorii dau ghes să-l lingușească pe călău.

3768
Au apărut lingușitori atât de rafinați încât, înainte de a linguși, fac un preambul prin care ei detestă lingușirea ca atare, arătând că a linge nu Înseamnă a proslăvi impostura, ci a arăta în chip... obiectiv și demn meritele de necontestat ale celui proslăvit!

3769
In unele situații este de preferat să faci pe prostul, fiindcă dacă se simte că ești inteligent cu adevărat, vei avea neșansa să fii repudiat.

3770
Apel politic către liderii țărilor asuprite de totalitarism dar care susțin prostește că sunt �absolut libere și democratice": �Vă rugăm insistent, nu ne impuneți nouă fericirea și libertățile voastre veninoase cu forța!"

3771
Anonimul răutăcios care atacă cu lașitate se iscălește totdeauna:
�niște binevoitori".

3772
Adevărul mărturisit prin silnicii pare să fie mai de valoare decât cel mărturisit de bună voie.

3773
Pe un om obraznic care, în pragul bătrâneții, se mai crede și tânăr, îl putem flata cam în felul următor: �Pari încă tânăr, amice, dar nu cu prea mult; numai cu șapte ani. Asta fiindcă îți lipsesc cei șapte ani de acasă...�

3774
Tăcem același gând împreună și prin această tăcere ne înțelegem mai bine!

3775
O majoritate pasivă ce tace cu coada între picioare este o jalnică minoritate.

3776
Este mai rușinos, din punct de vedere sentimental, să nu fii cuminte prea târziu; și este cu mai puțin bătător la ochi și mai scuzabil să nu fii cuminte prea de vreme.

3777
Pasiunile anulează rațiunea.

3778
Cel mai mare sacrificiu pe care îl poți cere unui tânăr este să-i ceri sau să-l forțezi să renunțe la iubirea pentru ființa căreia el i-a consacrat toate gândurile și toată viața.

3779
Egoistul când urcă scările unor funcții, dacă ar putea, le-ar trage după sine, ca să nu mai urce și altul alături de el.

3780
Totdeauna este mai de preferat o baie de mocirlă decât o baie de sânge.

3781
Niciodată unui om rău nu-i pare mai rău ca atunci când îi face cuiva un bine, silit fiind de alții, sau când face binele dintr-o neatenție pe care și-o consideră o mare greșeală pe care nu și-o iartă niciodată.

3782
A transforma un câine într-o pisică, aceasta ar fi într-adevăr o minune. A transforma un om în măgar nu ni se mai pare o minune atât de mare, de vreme ce mulți oameni au făcut eforturi serioase să devină măgari, văzându-și, în cele din urmă, eforturile încununate de succese reale și de neinvidiat.

3783
O femeie care nu ține la demnitatea ei devine din femeie femelă.

3784
Bărbații au fost întotdeauna niște experimentatori nedesăvârșiți, pe când femeile niște desăvârșite experimentate.

3785
Din însemnările unui misogin: �Femeile - trepte lunecoase de coborâre spre infern...�

3786
Din însemnările unui homosexual: �Femeia? Ce-o mai fi și aia?!�

3787
Pune-i jugul dragostei pe gâtul unui măgar și ai să constați cu uimire că va trage cât doi boi!

3788
Fă tuturor dreptate, chiar și în situația în care ar trebui ca, pentru aceasta, să-ți faci și ție și alor tăi nedreptate!

3789
Antidotul îți poate salva viața numai dacă îl iei după o otravă, dar dacă îl iei singur, fără nici un motiv, el însuși poate acționa ca o otravă.

3790
Strigi spre vârful muntelui: �Nu e bine!� - iar, de jos, din văi, ecoul te contrazice și-ți răspunde: �...e bineee! ...e binee!�

3791
Trilurile frumoase ale privighetorii o duc în robia coliviei.

3792
Când ești mereu harnic cu străinul, te va socoti rudă.

3793
Frumusețea oamenilor este ca o lumină orbitoare care nu-ți mai permite să vezi decât foarte greu cusururile lor sufletești.

3794
Piciorul cotropitorului trebuie retezat cu o clipă înaintea capului, imediat ce a încercat să pășească pe pământul sfânt al patriei.

3795
Unde sunt albine sunt și trântori Dar să nu uităm: albinele își ucid trântorii. Oamenii sunt mai toleranți.

3796
Pasărea care nu-și găsește cuibul găsește vânătorul.

3797
Fiecare vârstă cu bucuriile ei: tinerii cu iubirea, bătrânii cu amintirea iubirii.

3798
O femeie frumoasă poate trage după ea o mie de bărbați - cum se zice - doar cu un singur fir de păr, cu condiția însă ca să fie de pe capul ei tânăr și să nu fie alb. Altminteri nu poate trage nici un șoricel...

3799
Trupul încovoiat al bătrânului este un arc viu care poate arunca în juru-i săgeți de înțelepciune.

3800
Culmea cinismului: să-ți ucizi dușmanul și apoi să te rogi fierbinte pentru fericirea sufletului său.

3801
Sunt oameni foarte bogați care fac tot posibilul să nu arate că sunt bogați, apărând ca niște cetățeni modești în toate privințele atunci când iau contact cu societatea în care trăiesc - și bine fac. Asemenea oameni nu sunt nici bârfiți, nici pizmuiți. Ei sunt niște înțelepți. Dar există și altfel de oameni avuți. Adevăratele necazuri ale acestora provin din faptul că ei sfidează cu dispreț pe cei din jurul lor, pe care vor să-i zdrobească și să-i umilească prin afișarea bogăției, crezând că aceasta le conferă personalitate și respect. Dar se întâmplă exact invers: atitudinea lor declanșează pretutindeni invidie, indignare, ură și sete de răzbunare împotriva aroganței.

3802
Necesitatea de a-i alina pe cei nefericiți nu trebuie să o simți ca pe o datorie impusă dinafară, ci ca pe un reflex plin de căldură, ca pe un impuls spontan, izvorât din lăuntrul sufletului tău. De lângă cel nefericit nu ar trebui să pleci până ce nu îi ridici măcar o mică parte din povara nefericirii lui.

3803
Bibliotecile și librăriile: hrană spirituală care să ajungă pentru toate generațiile; un cosmos de vieți bogate și concentrate între două coperți care ne îmbogățesc propria noastră viață. Ce vor deveni ele mâine, în lumina tehnicii ultra computerelor? Probabil o singură dischetă care va înlocui cu succes o bibliotecă uriașă.

3804
Să folosim timpul liber în cele mai mici diviziuni ale sale pentru citit și tot restul timpului pentru a gândi cele citite.

3805
Auzim tot mai des despre monede falsificate, după care numismații se bat, considerându-le rarități chiar cu mult mai prețioase decât omoloagele lor originale din seria similară. Așadar, iată un caz în care falsul este mai valoros decât originalul, iar falsificatorii - demni de o stimă... nefalsificată.
Cam ciudată treabă!

3806
Talentul este un dar pe care trebuie să-l plătim tot cu un dar: cu viața noastră.

3807
Cutezanța, când nu intervine la locul și la timpul potrivit, devine obrăznicie.

3808
Utopia este o țară amăgitoare care a purtat diferite nume: socialism, fascism, comunism, islamism fundamentalist ș.a. Toți care au vrut să o cucerească s-au nenorocit când au intrat în ea, iar unii o caută și astăzi cu disperare.

3809
Sunt oameni buni și �oameni buni"... Unii buni la toate și alții buni de aruncat.

3810
Oamenii care sunt cu adevărat buni, plini de omenie, vor căuta din capul locului să-și reverse prea-plinul inimii lor într-un fel altruist, dăruindu-se semenilor fie sub formă de medici, infirmieri, pompieri, salvamariști, salvamontiști, donatori de sânge, filantropi, misionari religioși, pictori, sculptori, fie în postura de compozitori, preoți, predicatori, pedagogi etc., salvând vieți și suflete, pictând cu drag chipuri omenești, flori, sculptând sau compunând melodii destinate sufletului ori educând cu drag aceste suflete. Dar există și o mare masă de oameni la fel de buni fără să aibă asemenea meserii. Ei sunt niște altruiști anonimi, cu nimic mai prejos decât primii, numai că, din păcate, ajutorul lor dezinteresat dat oamenilor nu-l vede nimeni și nu-l apreciază nimeni.

3811
Fiți prudenți nu numai pentru voi înșivă, ci și pentru a-i avertiza pe alții de pericolele pe care ei nu se pricep să le întrevadă.

3812
Nu încerca să desparți doi tigri care se bat.

3813
Iubirea crește și din teama de a pierde ceea ce iubești.

3814
Nimeni nu a iubit niciodată pe cineva din frică.

3815
Nu cred că există iubire pe deplin satisfăcută!

3816
Soldatul este un pion, ca de șah, iar pionul ori se sacrifică, ori merge înainte. Cine a văzut vreodată un pion mergând înapoi?

3817
Unii doresc războiul pentru banii de pe armele ce le vând, alții pentru decorațiile ce le râvnesc ori pentru prăzi, iar alții pentru dorința de a deveni eroi cu orice preț, venerați de mulțime. Toți sunt niște nebuni care fac pe patrioții! Adevărații eroi se nasc nu din rândul acestora, nici din cele ale agresorilor, ci numai pe baricadele apărătorilor!

3818
Leul sătul nu atacă niciodată.

3819
Poporul care este forțat să împletească din cauza fricii coroane de laur pe capul conducătorilor lui, le împletește într-adevăr frumos și cu măiestrie, astfel încât frunzele laurilor să acopere și mai bine ghimpii pe care, oricum, îi va ascunde sub aceste frunze. Când însă frunzele verzi se usucă și cad, va rămâne vizibilă numai coroana de ghimpi.

3820
Bărbatul frumos și femeia frumoasă nu trebuie să cunoască ce este gelozia, mai ales dacă ființa pentru care sunt geloși este evident inferioară dintr-un punct de vedere sau altul. Dacă au temeiuri serioase de gelozie, pentru a scăpa de aceste sentimente înăbușitoare, ei sunt primii care au dreptul legitim să înlocuiască cu rapiditate persoana pentru care suferă cu o alta care nu le-ar mai da prilej de suferință.

3821
Omenirea va atinge adevărata eră de aur numai atunci când va disprețui aurul ca preț în sine.

3822
Nefericirea altora trebuie să ne fie propria nefericire.

3823
Pe oamenii puternici, plini de voință și dârzenie nici o fericire nu-i poate doborî! Ce este drept, nefericirile îi încovoaie puțin sub poverile lor, le aduce poate și lacrimi în ochi, dar nu-i îngenunche.

3824
A nu întâlni nici un fel de nenorocire este încă un fel de fericire.

3825
Jumătate din marea fericire este o fericire obișnuită, dar augmentată de o inimă prea entuziastă.

3826
Mai prețioasă este fericirea plătită cu lacrimi decât cea plătită cu aur.

3827
Fericirea este binele în expansiune.

3828
In ce mă privește, nu știu dacă munca este într-adevăr, cum spun unii, tot una cu fericirea însăși. După câte cunoaștem, în limba română cuvântul muncă provine din limba slavonă, monka, unde înseamnă tocmai chin. Dar, în orice caz, munca este unicul vehicul care ne poate duce cu certitudine în împărăția de o clipă a fericirii.

3829
O fericire stupidă: fericirea de a fi slugarnic!

3830
Odată cu nenorocirile se nasc și antidoturile lor: speranțele.

3831
Vai, am văzut atâția oameni fericiți fără să știe că sunt! Dar au recunoscut aceasta abia atunci când nenorocirile mari s-au năpustit peste dânșii.

3832
Prudența trebuie să lumineze fiecare pas al curajului, ocolind lașitatea.

3833
Curajul unuia poate deveni revoltă.
Curajul mulțimii poate deveni revoluție.

3834
Fricosul, chiar cu două săbii în mâini, se teme de cel viteaz cu mâinile goale.

3835
Nu-i tot una curajul venit din înțelepciune și cel venit din disperare ori nebunie.

3836
Lașul cugetă cam așa: sufletul mi-e destul de curajos; numai picioarele nu prea vor să mă asculte. Doar ele fug...

3837
Dacă ai fost o dată curajos, iar a doua oară fricos, lumea îți va uita repede curajul și-ți va ține totdeauna minte numai frica pe care ai arătat-o.

3838
Când curajul tău este întrecut de cel al dușmanului care te atacă, trebuie să ți-1 dublezi, având ca măsură de două ori curajul dușmanului.

3839
Să ne temem de oamenii puternici cu idei fixe.

3840
Iată, ura a început să devină creatoare, ținând Ioc de inspirație!

3841
Marxismul este inima comunismului, iar comunismul durerea de inimă a secolului nostru. Cine iubește comunismul urăște pe Dumnezeu.

3842
Socialismul este un vis frumos al romanțioșilor naivi, iar comunismul este ceasul lui deșteptător care sună alarma de trezire. Am văzut că Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, Castro, Kim Ir Sen au jucat prea încrezători la �ruleta rusească" a comunismului unde finalul nu poate fi altul decât pierderea lamentabilă a tuturor mizelor aruncate în acest diabolic joc sinucigaș pentru ideologia lor și chiar pentru viitorul popoarelor mânate de ei spre prăpastia istoriei.

3843
�Curajul" de a face rău, de a fura, de a fi violent, arțăgos, curajul de a minți, de a disprețui fățiș ceea ce este bun și sfânt, de a organiza atentate și crime etc., este mai de grabă o frică dezonorantă, purtând doar masca curajului. Dar el rămâne tot o handicapare a spiritului, o frică ordinară, izvorâtă din lașitate în fața unei vieți cinstite, în fața demnității umane.

3844
Fricoșii vorbesc adesea cu entuziasm despre marele curaj pe care ei I-ar avea dacă s-ar ivi un prilej potrivit să-l dovedească.

3845
In fața bărbaților lași, eu nu aș da drept pildă pe bărbații cei mai curajoși, ci pe copiii și femeile cele mai curajoase.

3846
Îmi plac visătorii care au vise cât se poate de îndrăznețe și trăsnite, chiar și acela de a altoi, să zicem, trandafirul cu stejarul, creând o pădure de trandafiri. Dacă din asemenea zeci de gânduri insolite doar unul îl vor realiza, el este deja de ajuns, pentru că acea unică realizare va ferici milioane de oameni.

3847
Dacă curajul este molipsitor (este de ajuns, de pildă, ca unul să îndrăznească atacul, fiindcă toți ceilalți îi iau pilda), frica s-a dovedit, din păcate, și mai molipsitoare, căci un singur fricos poate produce o nestăvilită panică în masă, cu atât mai mult cu cât acel fricos arată fizicește mult mai voinic decât ceilalți și cu cât viața tuturor este mai în pericol.

3848
Unii fricoși se pricep de minune să-i încurajeze pe cei temerari și să le dea sfaturi cum să devină mai curajoși.

3849
Interviurile televizate pot face faimoși pe oameni fără importanță, în timp ce reporterul, care de multe ori este mai important decât cel intervievat, riscă să rămână în umbra celui pe care I-a lansat.

3850
De unde o fi izvorând eroismul, dacă nu din dragoste, din educație sau din conștiință, nicidecum din forță? Te uiți la doi oameni diferiți: unul este un munte de om, numai mușchi pe el - și tremură de frică, neîndrăznind să-și scoată semenii din foc, iar celălalt, abia o mână de om, pe care I-ar da vântul jos, dar iată-l cum se avântă cu vitejie prin flăcări și-i aduce pe toți teferi afară, chiar dacă și-a pârlit și el pielea. Mare minune și cu mecanismul acesta invizibil al eroismului, care la unii funcționează perfect, ca un ceas electronic, iar la alții deloc!

385 i In război, spunem că cineva este erou tocmai fiindcă a ucis cât mai mulți soldați inamici care, în tabăra lor, fără îndoială, tot denumirea de eroi capătă și ei. Cu alte cuvinte, erou poate fi cel ce a ajutat pe dușman să-și mărească numărul de... eroi!

3852
Există și eroi mari care niciodată nu au știut că sunt eroi, nici chiar atunci când închideau ochii.

3853
Eroii care cad sunt ca și cascadele de munte care, prăvălindu-se, pun în mișcare turbinele electrice. Ei acționează însă turbinele revoltei, declanșând energiile maselor înfuriate de exploatarea totalitarismului.

3854
Există, pare-se, atât lei cu inimă de iepure, cât și iepuri cu inimă de leu.

3855
Toți eroii devin frumoși, chiar dacă înainte îi consideram niște oameni cu un fizic neplăcut!

3856
Adu-ți mai întâi raiul în inima ta și apoi poți fi sigur că vei ajunge în rai!

3857
Cea mai mare carte care ține contabilitatea eroilor este istoria.

3858
Un erou care dorea să rămână anonim mi-a mărturisit:
�Am devenit un erou de frică să nu devin un laș.�

3859
Lașitatea este lipsa totală de curaj dublată de lipsa totală de conștiință.

3860
Decât laș, mai bine mort!

3861
Frica este primul pas spre trădare.

3862
Numai lașul cunoaște pe obrazul lui cât de fierbinte este palma celui curajos.

3863
Timizii sunt zdrobiți de cei îndrăzneți.

3864
O mică îndrăzneală la vreme aduce mai mari foloase decât o cutezanță nebună venită mai târziu.

3865
Lașitatea politicienilor este mai rea decât aceea a unui individ oarecare, lipsit de responsabilități și care, oricum, caută să-și apere pielea într-o chestiune particulară. Dar lașitatea rămâne lașitate, indiferent la cine se manifestă.

3866
Cine dă sfaturi fără pilde nu este ascultat; numai cine dă întâi pilde bune și apoi sfaturi frumoase este imitat cu plăcere de cei mulți.

3867
Viața este alcătuită 50% din speranțe că ni se va întâmpla ceva bun și 50% că nu ni se va întâmpla ceva rău.

3868
Orice dogmă răsturnată, orice prejudecată înfrântă este o barieră ridicată din calea progresului omenirii spre desăvârșire.

3869
Dacă omul ar fi avut forța elefantului, probabil că și-ar fi pus la contribuție mai mult mușchii decât capul; atunci creierul, de bună seamă, nu i-ar mai fi evoluat. Dar așa, forța minții lui a supus toată lumea cunoscută și forța fizică cea mai oarbă i s-a supus cu umilință.

3870
Uneori concepții frumoase despre necesitatea bunătății și blândeții pornesc tocmai de la oamenii duri, ceea ce pare surprinzător. Aceasta însă devine cea mai bună dovadă că cei duri nu suportă duritatea altora pe pielea lor.

3871
Nu știu cum se face că ghinioanele, ca și nenorocirile, îi cruță pe oamenii răi și-i lovesc din plin doar pe cei buni și valoroși. Sau - cine știe - poate că îi amână pe cei răi pentru mai târziu, rezervându-le niște catastrofe cumplite în final.

3872
In jurul celor glorioși se strâng trei feluri de oameni: cei care-i admiră sincer și-i iubesc, cei care-i invidiază, voind să le fure secretul gloriei, și cei care-i urăsc din toată inima, pândindu-i îndeaproape ca să-i doboare.

3873
Cancerul oricărei glorii este îngâmfarea.

3874
Omul cu o singură glorie îl evită pe cel cu mai multe glorii.

3875
Am văzut un balon ciudat care dacă îl umflai normal lua o forma unei sfere perfecte, dar dacă îl umflai mai mult, sfera lua forma unui cap de măgar. La fel stau lucrurile și cu îngâmfarea unor indivizi.

3876
Nu există bucurie mai mare în rândul popoarelor ca aceea de a vedea prăbușindu-se gloria unor conducători care nu și-au meritat-o.

3877
Faima oamenilor ajunși mari prin mijloace necinstite trebuie stăvilită cu orice preț la fel ca un incendiu care poate distruge totul.

3878
De la mica reputație la glorie nu este decât un pas.

3879
Pentru unii trebuința de glorie este mai imperioasă decât necesitatea de a mânca și pentru a o obține ei fac orice bravadă. Uneori aceștia își sacrifică până și viața, ca măcar după moarte să vadă lumea că gloria tot nu le-a scăpat.

3880
Nu cumva vorbind și scriind mereu despre gloria vreunui erou îți poți făuri, la rândul tău, o mică glorie?

3881
Setea de glorie a făcut mai multe victime decât ura și lăcomia.

3882
Cel ce-și mărește gloria micșorând libertatea supușilor este un tiran care trebuie deposedat de sceptru și distrus.

3883
Nu există genii fără glorie, dar există glorii fără geniu.

3884
Dacă nu-ți legi gloria ta personală de aceea a națiunii de care aparții, gloria îți va fi efemeră și ți se va stinge cât de curând.

3885
Pentru cei invidioși, nu poate fi o înfrângere și o durere mai mare decât gloria strălucită a dușmanului și rivalului lor.

3886
Absolutul este omul.

3887
Din paradoxuri se poate naște creația cea mai originală.

3888
Un paradox conjugal: în toiul nopții, soția a visat și a strigat prin somn: �Fugi, că vine bărbatul meu!" Iar soțul ei bun, care dormea lângă nevastă-sa, buimăcit de somn, s-a speriat și a sărit pe geam...

3889
Nu cred în seriozitatea oamenilor comici.

3890
Uite, am descoperit adevărul! Acum învață-mă ce să fac cu el, fiindcă minciunile știu să le mânuiesc și singur, dar mecanismul adevărului mi se pare atât de complicat, încât aproape că sunt gata să renunț la el.

3891
Există râuri cu debit foarte bogat de apă, dar care își disipează forța hidraulică curgând prin mai multe brațe, pe o arie întinsă. Din păcate, și cu talentul multor oameni se întâmplă cam la fel, când și-l risipesc în prea multe direcții.

3892
Nimeni nu-și detestă mai mult mâncarea ca vegetarienii care au fost carnivori.

3893
Cu cât spațiul dintre coperțile unei cărți este mai mare, cu atât mai mare devine teama unor cititori de a cumpăra și citi acea carte.

3894
Parlamentul este adesea Sahara politicii unde cel mai mare eveniment este o furtună de nisip verbal ce va umple curând ochii cetățenilor din afară.

3895
Papagalul pare să fie cel mai potrivit simbol dacă l-am pune deasupra ușilor de intrare din multe parlamente.

3896
Istoricii ne modelează datele despre trecutul țării, politicienii pe cele despre prezent, iar economiștii și scriitorii de Science-fiction pe cele despre viitor.

3897
Trebuie să ai bani ca să înveți cum să faci mulți bani.

3898
Fericiți sunt făcătorii de pace recunoscuți de ONU, căci ei își împart între ei egal grămezile de dolari de la Premiul Nobel pentru pace, în timp ce pacea rămâne mai departe un frumos vis.

3899
Organizația Națiunilor Unite este un Babilon contemporan (locuind într-un Turn Babei modern și civilizat) de unde marile puteri dau lecții morale națiunilor mici Învățându-le cum să le respecte poruncile.

3900
Într-o casă unde unii fumează și alții nu, este inutil să mai aerisești camerele de vreme ce plămânii celor ce nu fumează absorb în totalitate fumul exalat, mai bine decât cele mai perfecte hote electrice.

3901
Virtuțile dure pot fi mai rele decât viciile.

3902
Cei mai mulți români s-au născut spre a fi folositori, alții să decadă, iar alții să colecționeze înjurături și să ajungă președinți.

3903
Fericiți cei blânzi, căci ei vor ști să voteze din nou pe cei răi.

3904
Când cineva spune că nu știe cu cine să voteze, sunt sigur că va vota cu cel mai rău.

3905
Vulgaritatea este ca vomatul unui bețiv pe un strat parfumat de flori.

3906
Cimitirele: stațiunile de odihnă cele mai costisitoare.

3907
Femeile poartă cele mai scumpe ceasuri pentru că știu să valorifice cele mai scumpe ore.

3908
Omul se pricepe să îmbătrânească vinul iar vinul pe om.

3909
Când un băiat îi vorbește des unei fete despre fosta lui amică, aceasta îi va vorbi în curând despre viitorul ei prieten.

3910
O văduvă tânără, frumoasă și bogată este de zece ori mai pețită decât o fată mare la fel de frumoasă.

3911
Cosmetica îți poate schimba repede aspectul exterior al capului și al feței. Nu există însă și o cosmetică la fel de eficientă și pentru interiorul capului.

3912
Toate săruturile lungi se scurtează după căsătorie.

3913
Cel mai ciudat filosof din lume este acela care nu este ciudat.

3914
Uitându-se mult în oglindă, Darwin a conchis că omul se trage în mod categoric din maimuță.

3915
Declarăm iubirea folosind literele mici și ura folosind literele de tipar.

3916
Bârfa este un schimb reciproc de caracterizări ale persoanelor care nu sunt de față, făcut între noi și interlocutorii noștri.

3917
Ziua Femeii este sărbătoarea când mamele adună cadouri și dulciuri ce le vor păstra să le dea odraslelor lor de Ziua Copilului.

3918
Nu-i tot una să fii constant în iubire și constant în iubiri.

3919
Nici o fată urâtă nu regretă că a greșit ceva cu un băiat frumos.

3920
Vânătorii și pescarii au tolbele pline mai mult cu povești decât cu trofee.

3921
Am cunoscut un om atât de murdar și de nespălat, dar care nu avea nici un parazit pe el. Toți puricii și păduchii fugeau îngroziți de pe el.

3922
Pe porțile iadului stă scris în limba rusă: �Prăletarii vsioh stranî săidiniaieties?!� (�Proletari din toate țările, uniți-vă!�).

3923
Întrucât funeraliile sunt atât de scumpe, să evităm pe cât putem de mult a fi eroul lor central!

3924
Trei lucruri contribuie la îmbrăcarea soției în blănuri scumpe: animalul-victimă, vânătorul și soțul-victimă.

3925
Luxul este o necesitate imperioasă. Dar numai pentru vânzătorul din magazinele de lux.

3926
O cale sigură prin care soțiile își pot feri soții să nu cheltuie banii la cârciumă ori pe alte nimicuri este una și aceeași: să-i cheltuie ea cât mai repede cu putință.

3927
Mireasa: o fată îmbrăcată frumos în voal alb și cu coroniță pe cap, pentru a-și sărbători public toate fericirile lăsate în urmă.

3928
Bărbații trăiesc mai puțin decât femeile deoarece femeile îi uzează prea mult.

3929
Napoleon spunea că prostituatele sunt necesare întrucât fără ele bărbații ar fi atacat femeile respectabile pe stradă, însă cred că exagera, întrucât nici o femeie care ia bani nu merită vreun ban.

3930
Indivizii care fac parte din aceeași generație, dacă vizavi de alte generații manifestă o anumită rezervă și o atracție mai redusă, când este vorba de cei de aceeași vârstă, atunci se caută între ei, se simpatizează, se ajută și dezvoltă relații cu atât mai amicale cu cât și avansarea lor în vârstă crește. Asemenea relații sunt pe cât de justificate pe atât de firești și necesare.

3931
Tentația bate la porțile sufletului nostru la fel de des ca și bătăile inimii. Ca să scăpăm de atâtea insistențe, din când în când, le deschidem cu resemnare porțile.

3932
Toți oamenii sunt mai mult sau mai puțin visători. Diferența este că unii își realizează visele, în timp ce alții continuă să doarmă și să viseze fără să se trezească vreodată.

3933
Diavolul dă multora putere de convingere să nu creadă în Dumnezeu, inoculându-le ideea că nici el, diavolul, nu există.

3934
Milionarul este un om foarte căutat care primește mereu scrisori de simpatie și de laudă de la toate rudele și prietenii uitați și care nu răspunde la nici una niciodată.

3935
Greșelile în experiențele științifice sunt săgețile sigure indicând totdeauna care este drumul cel bun spre reușită.

3936
Comunismul este inventat pentru oamenii care nu-s buni la nimic altceva.

3937
Dacă Eminescu ar fi trăit în zilele noastre, ar fi fost cu siguranță demult arestat, bătut și numit de comuniști trădător de patrie pentru ideile lui democratice, apoi ar fi sfârșit într-o închisoare după ce i-ar fi fost toate manuscrisele confiscate și arse fără milă. Dar, cum știm că era prea inteligent să se lase prins de proști și cum îi plăceau mult călătoriile, cu siguranță că s-ar fi salvat la timp fugind ca și George Enescu în occident.

3938
Mi se pare foarte ciudat faptul că promotorii mondiali ai comunismului, deși luptau fățiș contra religiei, aveau o atracție inexplicabilă pentru problemele religioase: KarI Marx și Friedrich Engels scriseseră cândva poeme creștine și rugăciuni adresate lui Iisus Hristos care ar putea intra astăzi în pagini antologice prin acuratețea lor. Lenin citea adesea Biblia; Stalin, fiul unei spălătorese analfabete foarte credincioase, urmase un seminar teologic ortodox la Tiflis (Tbilisi), fiind eliminat cu câteva zile înainte de căpătarea diplomei de teolog, iar Mao Tze-dun se delecta citind de zor opera lui Confucius pe care însă o interzicea poporului său. Multe și controversate creaturi se mai aflau în marea grădină a lui Dumnezeu!

3939
Spionajul este arta bazată pe utilizarea la maximum a tactului de a afla tot ce este mai prețios chiar de pe terenul adversarului și de a nu permite nimănui să bănuiască adevărata identitate și adevăratele intenții ale celui ce-și riscă viața jucând un rol de personaj neutru, perfect dezinteresat, rol pe care doar foarte puțini din cei cu sânge rece I-ar putea interpreta.

3940
Un singur lucru este bun în acțiunea teroriștilor sinucigași (gen kamikaze) care detonează bombe unde este aglomerația mai mare: ei nu-și mai pot repeta crima și a doua oară.

3941
Nu încape nici o îndoială: criminalii se tem foarte puțin de legi. Practica și istoria au dovedit limpede că nici o lege nu a reușit să-i distrugă ori să le micșoreze numărul. Dimpotrivă, numărul lor crește an de an. Dar toată temea este încredințată că nu ar rămâne nici urmă de criminali dacă legile ar lăsa poporul să-și facă singur dreptate pedepsindu-i în public.

3942
Pentru unii religia este superstiție; pentru alții superstiția este o religie.

3943
Dacă ești superstițios și ai 13 copii, atunci trebuie făcut tot posibilul să apară și al 14-lea.

3944
Cel mai plictisitor om este cel care, ori de câte ori îl întâlnești, îți vorbește numai si numai despre același lucru, fără să mai schimbe vreodată subiectul. In locul lui preferi pe cineva care este în afară de orice subiect.

3945
Primul secret al succesului este să nu pomenești nici o dată cuvântul insucces.

3946
Fiecare trecem prin momente când inteligența noastră se împiedică de ceva sau obosește datorită unei concentrări prea încordate, însă în acele clipe trebuie să fim aproape siguri că stupiditatea îi poate lua imediat locul.

3947
Definiția mincinosului: mincinosul este omul care... Dar este de ajuns!
La urma urmelor, cine nu a mințit niciodată?

3948
Ceea ce studiem în școli și facultăți este una, ceea ce studiem singuri este alta. Ambele studii sunt ca două râuri care se unesc într-o singură albie. Pe când debitul primei surse se termină după ce am absolvit studiile, debitul celei de a doua continuă să crească și să devină tot restul vieții principalul mijloc de informație și de îmbogățire a culturii noastre.

3949
O economie națională marcată de succese este aceea care câștigă mai mult decât conducătorii ei politici pot risipi.

3950
Ipocrizia este omagiul pe care politicienii îl aduc datoriilor promise pe care ei știu că nu le vor împlini niciodată.

3951
Oamenii de cultură medie stăpânesc aproximativ 10.000 de cuvinte, dintre care, zilnic, un bărbat folosește cam 5000 de cuvinte (repetate, bineînțeles, de mai multe ori), iar femeia, în comparație cu bărbații, cca 7000. Cauza pentru care femeile folosesc cele 2000 de termeni în plus nu se datorează sărăciei de vocabular masculine, ci faptului că femeile nu le dau bărbaților răgaz să le �egaleze la puncte", fiindcă totdeauna pe femei...
�le ia gura pe dinainte".

3952
Femeile sunt de trei feluri: cele frumoase, cele inteligente și... restul.

3953
Femeile sunt atractive la 20 de ani, tentante la 30, lipicioase la 40 și greu de dezlipit la 50.

3954
Femeile frumoase sunt rănile tuturor bărbaților sensibili.

3955
Femeile ușoare nu sunt altceva decât niște bipede aptere dar care zboară mai repede decât muștele flămânde, de la un bărbat la altul.

3956
Intre o femeie fumătoare și o locomotivă care funcționează cu cărbuni scoțând nori de fum, o prefer pe a doua, căci dacă prima nu se ferește de mine și-mi aruncă fumul deseori în ochi, locomotiva nu face niciodată așa ceva, iar de ea se ferește chiar și fumătoarea cea mai învederată.

3957
�Un măr pe zi de doctor te va păzi�. Da, este foarte adevărat, dar...
�un usturoi pe zi de toată lumea te va păzi!"

3958
Limbile moarte sunt: greaca, latina, slavona și... limba de lemn din gura mai multor faimoși bolborositori de lexic greu descifrabil, care dacă tăceau, precis că filosofi tot nu rămâneau!

3959
Cine vorbește mai multe limbi trebuie să învețe a-și ține gura de mai multe ori decât cei care și-o înfrânează pentru o singură limbă.

3960
Intre relațiile dintre un stat mare și puternic și unul mai mic, absurditatea în politică a început să devină o regulă căreia i se imprimă aparențele logicului.

3961
Lăsăm generației următoare din secolul al XXI-lea cele mai frumoase încercări de a ne moderniza țara și de a ne vindeca de comunism, precum și cele mai frumoase datorii externe pe care le-am făcut vreodată, rugându- ne la bunul Dumnezeu ca să-i ajute pe urmașii noștri să și le poată plăti cu succes ori să poată inventa un aparat ultramodern care să le facă să dispară fără urme.

3962
Poezia modernă și ciudatele semne Nazca din Peru au ceva comun: pot însemna orice și nimeni nu le înțelege pe deplin.

3963
Despre accidente auto: dacă mașina dumneavoastră a avut un accident nu prea grav și continuă totuși să se mai târască, asta înseamnă că din cei 100 de cai putere 70-80 au fost deja uciși pe șosea.

3964
Unele accidente auto se întâmplă când șoferul se află sub influența... partenerei din dreapta lui.

3965
Banii din abundență ne conferă, pare-se, un simț în plus și ne introduce în cea de a patra dimensiune a vieții - insensibilitatea față de alții.

3966
Romanii nu au murit. Ei au devenit nemuritori transformându-se în Români!

3967
În timpul potopului, Noe a fost pentru o perioadă de 40 de zile și 40 de nopți, unicul conducător și stăpân absolut al întregii planete Terra. Aceasta este concluzia logică, dacă admitem ad literam relatarea biblică, iar de atunci niciodată Terra nu a mai cunoscut așa ceva. Numai că toată populația pământului peste care domnea Noe după potop erau doar membrii familiei lui.

3968
Mulți se întreabă cum de au încăput în celebra Arcă a lui Noe toate speciile de păsări și animale din lume? Răspunsul meu ar fi foarte logic dacă ar fi fost și adevărat: Dumnezeu, care poate totul, nu era imposibil ca să fi redus mărimea animalelor atât de mult încât un elefant să fi devenit micuț cât un șoricel. în acest caz, arca ar fi putut încărca mai multe perechi de specii decât existau atunci pe pământ. Doar animalele marine au fost scutite de închisoarea plutitoare care s-a oprit pe muntele Ararat. însă Biblia nu ne dă un asemenea detaliu, care poate a rămas unul din multele secrete nedezvăluite de această operă.

3969
Când o duduie cam trecută își ascunde vârsta spunând că are doar 35 de ani, ca să nu o contrazicem direct, îi putem replica: Fiind siguri că anul dumneavoastră numără 14 luni și nu 12, atunci vârsta declarată poate fi într-adevăr foarte corectă...

3970
Uneori nimic nu pare mai supranatural ca un splendid peisaj natural.

3971
În iubire totdeauna suspiciunea este călăuza geloziei.

3972
Ne facem adesea frumoase iluzii despre oamenii pe care îi cunoaștem considerându-i foarte inteligenți și profunzi. Ei sunt însă la fel cu apa din puțuri care oglindesc cerul infinit dar care au apă puțină și stau la fund.

3973
Dacă o femeie frumoasă, când îmbătrânește își transformă frumusețea fizică într-una intelectuală, ea va fi la fel de plină de grații și la fel de adorată ca în anii tinereții.

3974
Unde există muncă fără câștig va exista și câștig fără muncă.

3975
Vremurile rele și cu lipsuri mari fac vecini buni.

3976
Avem atât de multe poezii și atât de puțină poezie!

3977
George Washington este Steaua Polară a Americii - primul făuritor al primei democrații reale de pe glob și al unei independențe la fel de reale - marele părinte al națiunii americane!

3978
Dumnezeu i-a dat României o formă de coroană de copac viguros, dar crivățul roșu din stepele siberiene i-au rupt ramurile bogate de la răsărit și i-au furat fructele coapte... Sângele vărsat însă la rădăcina acestui arbore bimilenar îl va face să crească și să renască în istoria timpurilor ce vin.

3979
Un lider abil și impunător din punct de vedere politic, chiar când este singur, formează totdeauna o majoritate mai puternică decât toți oponenții lui numeroși.

3980
Inima lui Nicolae Bălcescu era mare cât România; și bătea pentru români cum bat valurile furtunoase ale Mării Negre în țărmurile patriei. Marele patriot a murit ca un martir la vârsta lui Iisus Hristos dar a înviat în spiritul României de astăzi.

3981
Comunismul este o caricatură perfectă și plină de perfidie a propriilor lui slogane ipocrite: el pretinde că luptă pentru libertatea maselor supunând toate libertățile; cere egalitate dintre oameni creând o clasă parazitară de politicieni ce disprețuiesc pe proletarii în numele cărora pledează, având toate bogățiile aduse gratis la nasul lor; strigă că desființează exploatarea exploatând poporul până la sânge; proclamă pretutindeni libertatea cuvântului închizând gura tuturor națiunilor supuse și ridică țarcuri în jurul țării dominate de politrucii care ucid fără milă pe toți patrioții. Nu de geaba, Binecuvântata Fecioară Maria, în apariția ei de la Fatima, în Portugalia, a numit comunismul opera cea mai înșelătoare inventată de Satana pe pământ!

3982
Oraș etern București! Ești mai veșnic decât Ierusalimul, mai frământat de cutremure decât Atena, mai plin de viață decât New-Yorkul, mai afumat decât Londra și la fel de cosmopolit ca și Parisul, al cărui cartier îndepărtat ai rămas chiar și după 200 de ani! Intrăm totdeauna în tine cu dragoste și emoții, admirându-ți oamenii prietenoși, parcurile înflorite și strălucirea culturii care te plasează printre primele orașe înțelepte ale lumii de astăzi. București - oraș al bucuriilor triste și al tristeților vesele!

3983
Mintea omenească este pista din care se lansează toate navele pământene spre cosmosul infinit.

3984
Scriitorii se ascund de moarte prin cărțile lor prin care unii își găsesc într-adevăr nemurirea.

3985
Tiraniile frânează dezvoltarea firească a țărilor și îmbolnăvesc spiritele oamenilor, retardându-le uneori cu multe regretabile decenii, într-un fel ireversibil.

3986
O serie întreagă din miniștrii și prim-miniștrii noștri din ultima generație, în orice sat din țară, nu ar fi angajați niciunde, din cauza nonvalorii lor, nici măcar ca simpli văcari ai satului.

3987
Este firesc ca jignirile înveninate ale neaveniților să trezească în noi indignare, dar nici nu-ți poți imagina cât de mare devii atunci când le ignori și le disprețuiești în totalitate.

3988
Cel care amenință mereu pe toți să se păzească de unirea tuturor celor amenințați.

3989
Nici o morală nu are vreo valoare dacă nu vine din gurile celor care sunt recunoscuți ca oameni fără pete morale.

3990
Semănătorul are motive să fie totdeauna mai fericit decât culegătorul.

3991
Orice mamă trebuie să se străduiască a fi văzută de copiii ei ca un înger terestru care-i călăuzește spre virtute, spre bunele maniere, spre viața cea mai demnă cu putință. In felul acesta, copiii ei vor deveni mai târziu oglinzile proprii în care fiecare mamă își va putea admira cu mândrie întreaga-i integritate morală pentru care a luptat.

3992
Infidelitatea triunghiulară a soției, replicată de cea hexanonală a soțului, nu duc în nici un caz la o geometrie plană neeuclidiană ori la o geometrie în spațiu, ci la un stres divorțional, atunci când existența �unghiurilor�
sunt descoperite.

3993
Viața este uneori o suită de suspine, alteori un spectacol sau o sărbătoare dilematică, plină de multe idiosincrasii, dacă nu chiar un fel de vis tangibil în exteriorul lui și cu multe semne fierbinți de întrebare în interior, dar, oricum, viața ne oferă zilnic o lumină măreață care ne vine totdeauna de sus și, de aceea, bună, rea, - ea merită să fie trăită din plin!

3994
Mulțimea maximelor poate deveni la un moment dat derutantă pentru cititorul bombardat cu atâtea precepte morale. Ele fie că par pedante, fie că stârnesc confuzii, fie că se uită; sau, neputând fi aplicate în totalitate, își pierd treptat din autoritatea scontată.

3995
A trebuit să fac eforturi mari ca să nu pot gândi ori spre a-mi ține gândurile întru totul captive. Dar... evident: difficile est maximam non scribere!

3996
Reflexiunea scrisă este produsul finit al unor efervescențe psihice intrinseci și infinite care au avut totdeauna rezonanțe majore în conștiința autorului.
Este motivul pentru care el se vede aproape obligat să-și consemneze ecourile conștiinței izvorâte din observare, informare, cunoaștere, adevăr, comparație, bucurie și durere.

3997
Multe maxime sunt foarte înțelepte. în chintesența lor de câteva rânduri găsești adunată toată filosofia secolelor trecute, tot rafinamentul contemporan al gândirii omenești, toată experiența unor veacuri strălucite, ele putând rezuma în mici pilule tomuri întregi de opere filosofice.

3998
De câteva ori am fost întrebat cum s-au născut aceste �Cioburi de cristal". Desigur, nu mi-a fost greu să improvizez, de fiecare dată, un răspuns simplu și, în același timp, destul de sincer: �Cred că din experiența vieții mele, din ce altceva să apară ele? Din studiul îndelung și profund al multiplelor fenomene social-morale contemporane, din tot ce am văzut împrejurul meu și din tot ce am auzit și citit. "Multe au fost mai întâi trăite dramatic de mine; altele cercetate amănunțit și redate după cum le-am înțeles eu la vârsta de 18-20 de ani, când m-am decis să le încep; oricum, adeseori verificate, dar nu totdeauna perfect selecționate valoric. Astfel, sentințele și reflecțiile mele se nășteau zilnic, fără întrerupere, chiar și în timp ce mergeam singur pe stradă sau când vorbeam cu cineva. Aproape pentru fiecare gest, pentru fiecare scenă sau cuvânt al celor din jur, mi se ivea spontan, în gând, câte o replică aforistică. Firește, nu toate erau egal de valoroase, nu toate străluceau prin spontaneitate, precum și destule din volumul de față. O bună parte nici nu le-am mai retranscris, eliminându-le definitiv. Poate că trebuiau eliminate chiar și mai multe.
În procesul elaborării lor, unele le notam imediat într-un carnețel ce-1 purtam câte odată la mine. Destul de multe, poate chiar din cele foarte bune, din diferite motive, nu am mai apucat să le scriu, și acum îmi pare sincer rău, căci au intrat în bezna uitării definitive. în anumiți ani nu am consemnat nici una. Cu siguranță că de le-aș fi notat pe toate, ele ar fi depășit cu mult numărul de zece mii, ținând seama că-mi notez observațiile asupra vieții de peste douăzeci și cinci de ani. Cantitatea lor impresionantă m-ar fi determinat să mă întreb cu seriozitate și îngrijorare dacă, într-adevăr, ar mai fi avut cineva răgazul firesc să mi le citească vreodată cu interesul cu care au fost scrise și, în plus, să mi le și înțeleagă, pentru că, la drept vorbind, ceea ce eu consider a fi important, altul poate aprecia că este cu totul subsidiar.
Dacă am vrut sau nu, m-am făcut însă, cu siguranță, interpretul gândurilor unei convenabile majorități a cititorilor, deși, din anumite puncte de vedere, gândirea fiecăruia este ceva absolut individual și subiectiv, depinzând de la un nivel la altul. Mai știu că ea nu este nicicum empatică, oricât ar fi sentimentele umane de comune și de universale.
Iată pentru ce, în prezent, nu-mi mai notez nici un dicton, nici un adagiu, nici o apoftegmă sau sentință proprie, oricât de grozave și de ispititoare mi s-ar părea ele - și mă opresc aici, fără a face totuși jurăminte ferme în acest sens, pentru că - iertați-mi comparația - și bețivul se jură, după fiecare pahar, că acela este ultimul din viața lui. Și totuși...

3999
Ceea ce nu știu se datorește a ceea ce știu, iar ceea ce știu izvorăște din ceea ce nu știam de fel.

4000
Aici se termină gândurile și însemnările mele, dictate de experiența unui sfert de veac de existență. Am vrut, iubite cititorule, să înalț, chiar de la început, un baraj masiv în calea fluviului meu de gânduri împestrițate, un fluviu real și viu, clocotitor, întru totul asemănător cu al tău, care - la început - nu fusese decât un izvoraș firav și fără altă importanță. Aceasta era taina mea �de atunci", marea mea �taină din tinerețe"...
Doream, poate, să-i captez debitul, necesar în primul rând mie, spre a-i opri scurgerea și risipirea în timp, prin lume. Dar nu a fost deloc cu putință.
Am vrut, mai limpede spus, să-l păstrez îndeosebi pentru mine, pentru nevoile mele sufletești, însă valurile lui, mereu crescânde, îmi dădeau ghes să am curaj, începând după aceea să-și reverse preaplinul ideilor pe deasupra stăvilarului, sub forma unei întinse cascade de cuvinte alunecoase, din care puțini stropi au răzbătut acum și la tine.
Poate ai gustat câteva picături din această apă neodihnită și atunci ai văzut că ea nu este nici cea mai rece, nici cea mai vrăjită și nici nu potolește setea de a ști. în schimb, luată mai multă la un Ioc și privită în liniște, ea oglindește destul de bine o parte din sufletul meu și al tău, precum și o parte a lucrurilor diverse din jurul nostru, ceea ce nu pare chiar atât de rău. Am face, deci, o greșeală dacă ne-am ucide gândurile noastre bune, chiar dacă ele nu sunt toate geniale, chiar dacă nu toate gândurile ar avea aparența unor fascinante străluciri solare.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!