poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 453 .



A visa nuanțând
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircea2005 ]

2022-08-30  |     | 



Universalitatea ființei umane se definește prin propria raportare la absolutul pe care percepe prin intermediul gândirii. Dumnezeu nu reprezintă prezența absolută, în acest context, ci doar absolutul către care tinde ființa umană între limitele pe care le exprimă prin rațiune. Cu alte cuvinte este limpede că există o diferență radicală între ceea ce este Dumnezeu și ceea ce ființa umană consideră a fi absolutul tuturor realităților pe care și le poate reprezenta și cu ajutorul cărora își definește absolutul ca divin către care tinde. Ceea ce rămâne viabil în această afirmație este distincția dintre limitata ființă umană care poate gândi pe Dumnezeu prin rațiune și infinitatea pe care o reprezintă conceptul dumnezeirii către care transcende orice noțiune și dimensiune a rațiunii. Ceea ce este fascinat, într-un astfel de orizont acceptat grosso modo, este reprezentat de faptul că ființa umană tinde spre ceea ce nu poate cuprinde în nici un fel în propria existență. Afirmația contradictorie că o astfel de percepție nu este specifică ființei umane, ca manifestare a prezenței, precum și faptul că prezența umanului este capabilă de a surprinde prezența a ceea ce nu poate fi prezent, conferă ființei umane statul indubitabil de loc în care toate puterile care se atrag și se resping rămân concomitent în expectativă privind, admirând, uimindu-se de cele din jur ca de propria prezență. Cu toate acestea, deși pare indispensabil unei astfel de realități, infinitul nu aparține acestei stări de echilibru, ci extremelor care se sfâșie între ele eliberând din frământarea lor spații și dimensiuni care altfel nu pot veni în ființă. Taina ființei umane care îi conferă capacitatea de a se bucura degustând, mirosi, pipăi, vedea, asculta și mai ales de a visa nuanțând, este capacitatea ei de a se articula, prin gândire, infinitului divin a cărui geografie o intuiește cu fiecare pas de pelerin pe care îl calcă pe cărările perspectivelor care o eliberează de orizontul imaginației în care trăiește ferm convinsă fiind că și le argumentează prin simțiri.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!