agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1148 .



Carenta umana
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Anya ]

2005-02-28  |     | 



N-am sa te rup din viata mea, din imaginatia crescanda a ultimelor mele luni de viata de cand nu te mai am.
Nu am sa ma inchini pe altarele faurite de amintirile putine cu tine.
Am sa traiesc singura o vreme tanjind la ce a fost, sperand ca va mai fi si apoi intelegand ca in viata asta pasiunea e una si atat. Nu am sa mai cer noptilor imbratisarea ta copilaroasa, supararile tale de alint, vorbele tale si glasul tau… ci am sa le continui a le auzi ecoul. Am sa incerc sa ies din coconul meu si sa simt din nou adanc… pentru ca prezenta ta din viata mea sa isi gaseasca loc in creatii ce vor ramane permanent vii chiar si atunci cand mi se va sparge coconul de gheata si am sa zbor spre alte rasarituri.
Daca poti veni intre timp sa stii ca niciodata nu am sa te alung… dar poate daca vei veni nu ai sa mai tii la fel ca atunci, la mine.
Amintirea palmelor tale aspre care tradau imposibilitatea viitorului dintre noi, certurile scurte si sarutarile inclestate… Prostii la care nu ma pot gandi si ma gandesc, care ma fac sa pot pasi in continuare… Ma intrebai atunci daca “iubesc”… pe tine, si ma enrvam singura inauntrul meu, iar tie iti dadeam raspunsul asteptat. Nu te iubeam. Atunci doar te vroiam in viata mea ca o furtuna ce rascoleste totul, si reface totul lasand sa iasa soarele.
Acum iubesc absenta ta, noul portret ce ti-l fac in absenta, noile trasaturi ce ti le confectionez. Ma gandesc de cate ori te gandesti tu la mine intr-o zi, de cand a inceput acest an, de cand ne-am despartit asta-vara??? Cat?? Cat???
E frig in viata mea si as fugi departe de toti, cu tine in gandurile mele, cu tine si cu izbucnirea vietii mele, a noastre, a ta… de asta vara.
Stiu ca trectul trebuie lasat in urma, dar e singurul curcubeu aceasta amintire de care ma pot agata, e singura trambulina spre viitorul fiintie mele… te-am vrut mereu ca sa te pot avea dar timpul a fost prea scurt.
Reintalnirea noastra…va fi… unde? Cand? E greu sa iti iubeasca sufletul sfasiind spatii ce nu pot fi sfasiate… intinzand maini ce nu se ating de alte maini, renascand din cenusa unei amintiri in care ecoul unui puls pribeag mai bate.
Doamne cat de mult as vrea acum ca sa te strang... dar esti mult, mult prea departe.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!