Eugen Gălățeanu și-a făcut clonă. Și a fost ziua întâi. Și a fost tare bine. Pinguinul Paulică dormea liniștit lângă clonă. Și clona dormea și ea.
A doua zi n-a mai fost așa de bine. Clona încerca să dea din picioare și din capul ei în ritm propriu așa că Eugen Gălățeanu trebuia să o pleznească cu pliciul de muște și să-i murmure "Zwei pferde oder achtundfirtzig man".Clona se calmă după lungi suferinți.
În ziua a treia a fost și mai rău. Clona a citit un articol despre clone în Agonia și și-a luat nasul la purtare. A cerut drepturi egale pentru ea și pentru pinguinul Paulică.
În ziua a patra clona a plecat la târg. Și-a luat o turtă de zahăr ars cu oglindă să se vadă pre dânsa și pe pinguinul Paulică când îi e lumea mai dragă.
Din ziua a cincea, clona scrie la Agonia. Și, pentru că n-a fost încă demascată (în ciuda unor jalnice încercări făcute de niște tovarăși juști care s-au lăsat duși de nas) să-i urăm la 150 de puncte.