ieri eram un om întreg
cu facultăți și cu organe intacte
numai indiferența vitreg
îmi terfelea nepăsătoarele instincte

traversam în grabă viața asudând
acorduri racordate la cotidian mi-asediau
reduta și nu-mi trecea deloc prin gând
că ritmul lor terifiant mă îngenunchiau

privirile ațintite înainte
prin negura opacă de existențe și de gânduri
îmi luase pulsul și încetineau cadențe
de-abia dacă mai respiram de cioturi

ieri nu știam că astăzi voi fi doar un colb de carne
întins pe targa albă de spital
prin sânge nu-mi mai circulă decât caverne
săpate de această viață și fatal

aveam în piept un mic simbol
ce-mi identifica statutul meu de om
azi îl pierdui pieptu-mi rămase gol
conectat de aparat până-am s-adorm

și am să-mi dorm somnul adânc
visând că am trăit o comedie
jucându-mi rolul meu de saltimbanc
iar viața închipuind-o parodie


15 decembrie 2010