am muncit din greu cu dăruire
pentru o pâine și o împlinire
am crezut că-mi fac un rost în viață
tot făcând economii de piață

am trăit mereu de azi pe mâine
tot sperând la vremuri mult mai bune
timpul mă dă la oparte
iar guvernul taie pensia la jumătate

am un drept la viață creștinească
fiind un om ce vrea să-și dovedească
plenitudine de vise făptuite
care zi de zi de alții îmi sunt risipite

mai rămân pierdută în gândire
fără nici un dram de tresărire
o statuie ce pe soclu rabdă
zilele să treacă mai degrabă

cum s-au stins atâția dintre noi
decimați de lipsă și nevoi
pune-ți doamne ochii peste țară
să o faci la viață să tresară

să-ți grijești copii de urgie
viața în curând le va fi pustie
s-au născut cu dreptul la trăire
nu li-l lua `nainte de-mplinire

destul ni s-au dus părinții
pătimind mizeria din jur
ne privesc din cer ca sfinții
dă-le doamne pace acolo te conjur

noi bătrâni ce am rămas pe drumuri
ne deschide poarta să intrăm
în adăpostul sacru din adâncuri
de viața asta să ne eliberam

29 ianuarie 2011