poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1388 .



Metamorfoze
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Catalin Lupu ]

2013-02-05  |     | 



Karma

În incinta clădirii bibliotecii, se joacă o piesă de teatru cu cerșetori fără educație, adunați de pe stradă. Spectatorii sunt fie morți fie pe moarte. Actorii, curați dar în haine zdrențuite, corespund celor trei grade ale sacerdoțiului druidic: prezicători, poeți și simpli druizi. Iarna a trecut. Eduard și-a pierdut capul după o fată frumoasă. Acum pășește tăcut și gânditor pe stradă, cu mâinile lipite de trup, fără cap.



Animus

De când se știa, Eliza avusese întotdeauna prinsă de umerii săi, cu lanțuri, o coșniță de papură în patru colțuri, acoperită de o pânză neagră și ciudată. Își purta coșnița oriunde ar fi mers prin lume trăgând după ea lanțurile nefolositoare, zgomotoase și ruginite. Uneori obosea atât de tare încât o dâră de sânge cald începea să i se scurgă pe picioare. Atunci, începea să plângă. Alteori era atât de fericită încât desena conturul norilor cu degetul culcată pe iarbă iar noaptea ridica alături de ea, în pat, pe pernă, coșnița acoperită de o pânză neagră și ciudată. Atunci, începea să plângă. Eliza nu știa ce se află în coșniță. Nu știa dacă se află ceva în coșniță ori nu. Nici nu dorea să știe ce se află în coșniță. Coșnița însă trebuia purtată. Dar coșnița, după ani de zile, deveni din ce în ce mai grea și mai ciudată. Luminat de ciudată. Abia o mai putea urni din loc. Până într-o bună zi când Eliza își duse mâna tremurândă la gură și scoase un țipăt: coșnița nu mai putea fi mișcată. Sfârșit de ciudată. Eliza se dezbrăcă atunci de hainele ude și începu ba să plângă, ba să râdă, cu inima roată. Sperase că n-o va citi nimeni, niciodată. Se apropie de coșniță și ridică înspăimântată pânza neagră. Înăuntrul coșniței, un cadavru de bărbat tânăr, cu zâmbetul pe buze. Nu murise de(_)mult.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!