poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3120 .



mono
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2005-09-11  |     | 





(noapte de noapte mă ascund în păstaie. locuiesc cu boabele, sunt și eu o boabă, ca și ele. e locul în care mă ascund și locul în care mă găsesc. boabele și eu - într-o înfrățire simplă, visăm la aceleași borșuri și iahnii de fasole: destinul nostru, în fond. o viață mică. în teaca ocrotitoare a unei păstăi.)


doar atât n-am făcut: n-am născut, n-am murit, n-am ucis, n-am fericit.
în rest, am probat sute de sandale pe mii de drumuri

mai nou, am obsesia îngerilor,
adică am iubit și violat în gând atâta vreme un bărbat
că mi s-a luat -
mi s-a acrit buza superioară pe când îi sărutam icoana

așa a ajuns suita deasupra frunții mele,
din ea a coborât un înger,
mi-a trecut prin pleoape cu două mere din rai,
mi-a cărat pumni în figură,
apoi s-a așezat, obosit de sângele meu de pe mâinile sale -
în marginea ferestrei.
a băut apă minerală,
a râgâit sublim și îngerește,
după care mi-a vorbit:

"Păi, bine, măi, tuto, măi, sălbatico, măi, frumoaso,
măi, Totule-tu, crezi că poți naște ceva
orice, fără durere?"

pântecul meu s-a căscat -
din el a sărit cu grație și orgoliu
un inorog
tăindu-și drum printre venele mele

în spatele lui despicată de sine
chircită stă o femeie: nu, nu o femeie,
o fetiță bătrână
și-un înger

occipitalele lor gândesc același gând deodată
spuma sângelui lor se urcă în maci

apoi, s-a făcut noapte în poezia mea
dar nouă - mâinii acesteia care scrie și literei scrise -
foarte mult ne e frică



(la capăt de rând se naște o trapă în care alunecă împiedicat cuvintele nereușite. cuvintele nereușite sunt copiii mei malformați de sens, sunt ca fazele tăiate la montaj din scenele de amor: mișcările mai puțin armonioase sau incitante, caraghioslâcurile.
am și eu o ladă menajeră pentru cuvintele astea, mutante. o ladă a pandorei, frigorifică, fiindcă, orice cuvânt, oricât de bolnav ar fi, într-o zi va zbura.
coconii cuvintelor mele handicapate așteaptă.
așteaptă clipa potrivită.
un copil să deschidă lada și să-și facă un zmeu.
să le zboare.
pe ele, cuvintele,
pe mine, mama lui.)





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!