poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2114 .



Eternele feminine/ sau cherchez la femme/ sau Eva prima Pandora, etc.
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2014-09-16  |     | 



Și nimănui nu îi pasă fiindcă ei spun că eu nu am existat. Ei spun de mii de ori că eu am fost pentru ei doar o halcă de carne proaspătă pe care au aruncat-o fiarelor pământului și cerului ca să doarmă ei liniștiți. Ca să fie ei respectați. Ca să muncească ei în mina lor de diamante (care desigur nu va seca niciodată) și să vorbească ei pe limba fiarelor numai minciuni. Ca să strălucească minciuna ca un giuvaer la gâtul femeilor lor sau ca o decorație pe pieptul bărbaților.

Ei spun de mii de ori că eu nu am existat, sau că dacă eram om normal trebuia să mă omor când am ieșit din copilărie. Și că degeaba am încercat să fiu între oameni, degeaba am sperat. Ei spun că nu le pasă, că eu sunt nebuna lor. Nu mai am nimic de adăugat, mă voi omorî în curând cu durerea că nu am trăit deloc, findcă ei mă numesc eufemistic „sacrificiu” și nu le pasă, și își țin pozele cu copiii lor la vedere ostentativ pe rețele de socializare, fiindcă ei știu că mă omoară fără copilul pe care îl aștept de 30 de ani. Ei spun că pe lumea asta toți sunt liberi să facă ce vor și au tot ce vor fiindcă ei m-au măcelărit pe mine. Toți au drepturi depline, eu pentru ei nu sunt om. Numai ei sunt oameni, fiindcă mint de îngheață apele o viață întreagă. Pe mine m-au izolat de mică, fiindcă am declarat de atunci credința mea într-un Dumnezeu al dreptății și binelui. Pe mine m-au torturat încontinuu de mică fiindcă mereu făceam numai binele pentru ceilalți și nu puteam minți. Ei spun că dreptatea nu există (decât foarte rar pentru cazuri insignifiante) și că binele înseamnă bucuria lor de a fi protejați prin sacrificiul celor buni și inocenți. Fericirea lor calmă (fiindcă nu sunt torturați sau sacrificați) de a prospera ei mâncându-i pe alții.

Da, nu am greșit nimic și oricât tăceam sau oricât am dovedit cum era normal și necesar adevărul, ei au inimile de piatră. Voi toți la fel. Să vă stea în gât coliva la înmormântarea mea!

Morala: nu există. Fiindcă următoarea femeie sacrificată cum am fost eu va fi de asemenea crescută să creadă în povești care se termină frumos, va fi de asemenea crescută într-un mediu plin de calm, onestitate și austeritate morală, pentru ca ea să se umple de felurite virtuți, va fi educată să spere binele în anii de suferință și nedreptate exact cum am fost și eu, va citi mult și cărțile îi vor întări convingerile, va fi fără păcat și ea și va crede în dreptate, va avea sufletul plin de lumină și lucruri frumoase și va dărui în zadar totul. Va fi bogată de dragoste față de tradiții și legende și munca simplă sub cerul senin. Etc.Deci nici ea nu se va sinucide la 13 ani. Și totul se va lua de la capăt, ca în poezia Orga barbariei a lui Prévert. Și ochii ei vor fi în zadar precum cireșele coapte și își vor pierde culoarea în zadar prin multe, foarte multe lacrimi. Și vântul va zburda prin părul ei drept singura bucurie permisă, și aceea doar pentru scurt timp. Și apoi va muri încărcată de durere, după o viață netrăită în care tot ce putea să fie ea a fost furat sau renegat de ceilalți. Pentru ei nu contează decât jertfa, Miorița, Meșterul Manole, și miile de cântece pe tema asta care îi ung la suflet ca un anestezic, în timp ce ei sunt îmbuibați cu de toate, iar ea, atât de plină de visul de a trăi, e obligată să trăiască ne-viața în sărăcie și izolare și în torturi atroce zeci de ani...Obligată să își împartă viața doar cu păduchii, murdară fiindcă nu va avea dreptul adică bani pentru șampon sau detergent, după ce a dăruit și din puținii ei bani celor nevoiași, după ce a muncit în zadar zeci de ani, după ce a bătut în zadar o viață întreagă la toate porțile de oameni sau biserici, ea, învățată cum am fost și eu să ierte cu sufletul cald și calm, ca bobul de rouă, în final va blestema ca și mine să vă stea în gât coliva la moartea mea...

Fiindcă pentru voi ceilalți numai acest lucru există cu adevărat: coliva.

(Undeva în lumea celor vii, după 43 de ani de speranță fără pată din partea mea, lucruri bune sau frumoase care folosesc drept camuflaj celor răi și falși...semnez,
16 septembrie 2014)

Cine va deschide din nou cutia cu cretă colorată? Să fie scris viață, atât de dor mi-a fost de viață și de copilul meu...e scris și în jurnalul meu din anul 2000, pe lângă alte trăiri poetice: „copilul meu...un alt răsărit”. Mai am acel jurnal. Am așteptat 30 de ani în închisoare și tortură perpetuă...în curând voi rupe firul vieții dacă nu va fi dreptatea și pentru mine.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!