Întotdeauna dă transparență actelor ființării și în transparență se cristalizează efectele sincerității având coeziune la dreptate, adevăr și onestitate.
Niciodată opacizează tot ceea ce vine în contact cu ea și în spațiile opace se măresc minciunile, iluziile, falsitățile și artificialul elaborând și extrapolând duplicitatea.
Niciodată inserează non-sensurile în minusuri ale căror traiectorii descendente sunt urmate de ignari, troglodiți, otrepe și negativiști, pe când întotdeauna este înțesat cu sensurile absorbind plusurile prin ale căror trasee ascendente se mișcă oamenii superiori, inteligenți, erudiți și perfectibili.
Rezonez la întotdeauna în care intuiesc potențialuri nebănuite ale libertăților și combat raționamentele produse de niciodată care își împrăștie sterilul în oamenii vulnerabili și neputincioși.
Între non-simțuri și non-conștiență stă non-viața pe care o adjudecă nimicul, între pro-senzorial și pro-conștiență se mișcă pro-viața care aderă la totul echivalent cu fiindul.
Oare cum am percepe starea de nimic sau starea de neființă și mă întreb ce mecanisme utilizează non-viața și dacă ea resuscitează nonfiindul.
Non-viața merge în sens invers înspre negativ și are coordonatele inversate, căci non-viața a asimilat negativul din care a modelat minusurile necesare pentru a o propulsa înspre minus infinit.
Non-conștiența este conștiența nimicului care conferă vibrații 0-ului.
Viața înaintează în arce de cerc și nu rectiliniu, căci are oscilații ființiale date de schimbări, în timp ce non-viața inversează tot ce e rațional, normal, logic și adevărat, schimbă gândurile cu non-gânduri, energia cu non-energie și de comportament se lipește ridicolul pe care-și lasă amprenta non-viața deplasându-se înapoi propulsată de energia non-urilor.
Non-viața desfide tot ce viața consideră superlative și calități, crede că inferiorul ar face mai mult bine omului decât superiorul i-ar aduce.
Un calm uniform, o liniște unidimensională și o stare unică stabilă și imuabilă, non-viața le crede că sunt generate toate de inferioritatea ce generalizează ignaritatea.