1) OVIDIU DINICĂ: Civilizația cunoaște momente ciclice în dezvoltarea sa, momente asupra cărora acționează factori independenți voinței noastre. Considerați că la originea declanșării pandemiei cu virusul COVID-19 sunt implicate interese economice, conform unei conjurații mondiale, sau a fost o întâmplare nevinovată datorată unei mutații genetice și transfer de la un animal sălbatic la om?

DANIEL IONIȚĂ: Încep prin a clarifica faptul că sunt un cetățean obișnuit, fără cunoștințe „speciale” cu privire la evenimentele nefaste și aparent bizare legate de SARS CoV 2/Covid-19 care bântuie planeta… Singurul meu „avantaj”, dacă doriți, este că sursele mele de informare (din Europa, Australia/Noua Zeelandă și SUA) sunt poate mai largi, mai diverse, decât ale altora. Sigur, conspirații există cu privire la declanșarea pandemiei. S-a vehiculat ideea despre China, că ar fi declanșat virusul deliberat, că a îndreptat vectorii către restul lumii dezvoltate (Europa, Statele Unite) pentru avantaje strategic-economice. Dar acum, la 5-6 luni după declanșare, China însăși este în criză economică, fiindcă depinde de restul lumii care să-i cumpere produsele. Ori dacă restul lumii se blochează sau se încetinește seminficativ economia – China are de suferit.
Una din teoriile conspraționiste ar fi că virusul SARS CoV2/Covid-19 ar fi fost cumva „manufacturat” în laborator (în China sau SUA) dar că ar fi fost „scăpat” în lume în China.
Personal cred că piețele de carne din China - cu condițiile abjecte în care sunt ținute, tratate și tranșate animalele din cele mai diverse și ciudate - și care au reprezentat cauzele pentru gripa aviară, etc, tot acestea sunt responsabile și pentru virusul recent.


2) OVIDIU DINICĂ: Cât de nefaste pot fi intervențiile umane în evoluția vieții pe pământ?

DANIEL IONIȚĂ: Intervențiile umane au început să devină nefaste din cauza creșterii exponențiale a populației. Este clar că presiunea asupra resurselor și mediului înconjurător are efecte negative asupra vieții pe planetă. Se prevestește că tensiunile geo-politice vor crește enorm în următorii ani, pe temele acestea. De unde și teoria că trustul „Bill & Melinda Gates”, care are ca unul din principiile fundamentale controlul și scăderea populației planetei, ar fi unul din „jucătorii” principali ai pandemiei actuale.
Fie că asta e adevărat, fie că nu, este de notorietate că Bill Gates are acțiuni în mai multe trusturi farmaceutice. Dar nu e singurul miliardar care a investit în „Big Pharma”, așa că și implicația că „Bill Gates e de vină” are un mare semn de întrebare.
Dacă există opțiunea ca în privința cauzelor unei catastrofe să existe opțiunea de a alege între conspirație și prostie, statistic este demonstrat că în 99% din cazuri cauza este prostia!!! NU teoriile conspirative.
DAR, asta nu înseamnă că imediat ce se produce o catastrofă, anumiți indivizi, anumite grupuri, anumite companii, sau chiar țări – să nu încerce să tragă avantaje de pe seama acestor evenimente nefaste!


3) OVIDIU DINICĂ: Din punct de vedere economic pandemia declarată de OMS poate bloca dezvoltarea societății umane?

DANIEL IONIȚĂ: Aici nu mi-e frică să răspund clar, fiindcă mă bazez pe informații vaste din surse foarte credibile, informații care sunt accesibile oricui. Este evident că economiile (folosesc pluralul, fiindcă există distincții pe regiuni, pe țări etc) sunt afectate grav. Nu am început să simțim efectele cele mai rele ale deciziilor diferitelor guverne de a restricționa drastic mișcarea de persoane, și implicit economia. Durerea adevărată nu a început încă să fie simțită. Cele mai optimiste opinii spun că, dacă mâine se ridică toate restricțiile în toată lumea (interconectivitatea globală presupune că degeaba se ridică restrițiile doar într-un loc, trebuie ridicate peste tot, sau aproape peste tot), de abia peste cinci ani ne vom reface.
Problema economică este complicată de împrumuturile enorme pe care statele, de la Uniunea Europeană, la SUA, la Australia (unde locuiesc eu), le-au făcut ca să mențină totuși un nivel de viață acceptabil al populației. În esență, pentru a rezolva problema se „tipăresc” bani!! Sume enorme. Pun cuvântul „tipăresc” între ghilimele, fiindcă în ziua de azi nu mai e nevoie de a face fizic lucrul acesta, totul se petrece în lumea virtuală, dar efectul e același. Întrebarea este cine va plăti? Și când? Copiii și nepoții noștri vor fi înhămați cu aceste datorii enorme, pentru decenii.


4) OVIDIU DINICĂ: Economia Mondială înregistrează decalaje între statele lumii. Un stindard al dezvoltării îl poartă China în contrapartidă cu SUA. Se va schimba raportul general de forțe? Alte state vor impune o nouă ordine mondială?

DANIEL IONIȚĂ: Evident China este în ascensiune economică dar și geopolitică, de o vreme. SUA, pe de altă parte are încă (iar estimările spun că va continua să aibă pentru aproximativ 20 de ani) ascendența tehnologică.
Unii spun că prin războiul din Golf (Irak, Afganistan) SUA au încercat să acapareze resuse importante de petrol, pentru a „avea mâna pe robinetul de petrol” în defavoarea Chinei.
Oricum, problema dintre SUA și China (și să nu uităm de Rusia, un fel de arbitru nefast, răuvoitor, între cele două) e una complexă, și va continua să creeze nesiguranță la nivel planetar, pentru multă vreme.


5) OVIDIU DINICĂ: De la nivelul declarativ al președintelui Trump ne putem aștepta și alte consecințe care să modifice relațiile între SUA și CHINA?

DANIEL IONIȚĂ: Aici doresc să abordez problema geo-politică, care este strâns legată de cea economică. Sigur pretențiile Chinei. Trăind în zona Pacificului de Sud, de aici din Australia, conflictul mocnit, ce va deveni deschis, între China și SUA se vede foarte clar. Australia este cumva măgărușul la mijloc, având legături de dependență importante cu ambele super-puteri. Pe de o parte suntem aliați cu SUA din punct de vedere strategic-militar (autoritățile australiene nu spun asta, dar e clar că această alianță, în care Australia a investit mult, este văzută ca o asigurare împotriva pericolului reprezentat de atitudinea devenită expansionist-beligerantă a Chinei). Iar SUA rămân al treilea partener economic în materie de schimburi comerciale.
China, pe de altă parte este partenerul principal (cot la cot cu Japonia) care cumpără de la Australia cantități enorme de minereuri (fier, uraniu, cărbune) pentru industria în creștere, și apoi alimente (vite, cereale etc). Apoi sunt peste o sută de mii de studenți chinezi în universitățile australiene, care injectează miliarde de dolari în sistemul educațional australian. La University of Technology din Sydney, unde predau un curs part-time în cadrul secției post-universitare a facultății de comerț (Graduate School of Business), 80% din fonduri provin de la studenții chinezi, cam 20 000 din totalul de 25 000 ai universității. Pe de altă parte Australia depinde de China în privința bunurilor manufacturate, cum depinde toată planeta la ora asta.
Acum, în contextul atitudinii expansioniste a Chinei - care până de curând, deși mare și din ce în ce mai puternică, nu avea pretenții de expansiune - Australia este forțată să aleagă, și se deplasează din ce în ce mai mult spre SUA, cu care are mai multe afinități, lingvistice, culturale, politice… Dar nu va fi ușor pentru țări precum Australia și Noua Zeelandă, dacă, precum se prevede, tensiunile din Marea Chinei de Sud vor exploda într-un confict armat direct între China și SUA.
Chiar dacă președintele Trump (care s-ar putea să nu mai fie președinte din luna noiembrie a acestui an) a neglijat o parte din responsabiltățile mondiale de lider geo-politic ale SUA, America a trimis acum două portavioane în zona de conflict dintre China, Filipine și Vietnam, cu intenția clară de a descuraja China - care a început să construiască baze militare pe insule artificiale plasate în ape considerate de toate țările, mai puțin de China, ca fiind ape internaționale.
Problema chineză este însă acum mult mai complexă. Xi Jinping este un lider care a reîntors atitudinea Partidului Comunist Chinez (și implicit a guvernului chinez) înapoi la maoismul primar, DAR cu o tentă periculoasă de expansionism bazat pe enorma creștere economică, și implicit militară.
Dar complicațiile și pericolele cresc mai ales acum, paradoxal, din cauza crizei economice în care China a intrat de când cu pandemia. Economia Chinei se contractă, și se prevede că această criză să se intensifice.
Ce face guvernul chinez? Precum multe alte mari puteri din istorie, încearcă să deturneze atenția populației de la criza economică, prin naționalism și acțiuni care, chipurile, apără „interesele chineze împotriva dușmanilor care sunt geloși pe creșterea economică”.
Astfel China a început un conflict armat cu India în zona himalayană, apoi mașinațiunile din Marea Chinei de Sud (care invită reacția militară a SUA). Dar cel mai grav este legislația dată cu privire la Hong Kong care, deși trebuia să continue să aibă un sistem separat de guvernare până în 2047 (pentru 50 de ani de la predarea coloniei de către Marea Britanie către China în 1997) devine acum, prin legile restrictive date de Beijing și ratificate de guvernul din Hong Kong, favorabil Chinei, practic ca un teritoriu chinez normal, restricționând drepturile democratice de care trebuiau să se bucure încă aproape 30 de ani. Iar aceste schimbări au dus deja la reacții precum ar fi aceea a Marii Britanii, care a declarat ca va lucra la o lege prin care să permită tuturor cetățenilor Hong Kong-ului să devină cetățeni britanici. Apoi Marea Britanie și Australia au abrogat tratatul de extrădare cu Hong Kong-ul, chiar acum câteva zile.
Apoi firma Huawei, controlată de guvernul chinez, precum toate firmele mari chinezești, nu mai poate continua dezvoltarea rețelelor în SUA, Marea Britanie, și nici la noi în Australia - din cauza neîncrederii acestor țări în independența firmei Huawei față de guvernul chinez, și a repetatelor atacuri digitale din partea Chinei asupra infrastructurilor guvernamentale și private de internet din SUA, Australia, Marea Britanie etc.
Toate aceste măsuri restrictive ale acestor țări împotriva intereselor Chinei, au provocat deja răspunsuri foarte tăioase, belicoase și amenințări din partea guvernului comunist de la Beijing, care se pot transforma oricând în conflict armat.
Ce să mai spunem despre Taiwan, pe care China o consideră ca pe o provincie a ei…, dar pe care SUA promit s-o apere împotriva unui eventual atac?
Problema pe care o are acum Beijing-ul, este că a reușit să sperie (cu pretențiile expansioniste) destul de multe țări, care acum încep să formeze alianțe și coaliții împotriva ei. Am dat exemplul Australiei, care a încercat să rămână neutră în conflictul China/SUA, dar a luat acum opțiunea SUA în mod deschis. De asemenea, primul ministru australian, Scott Morisson, a avut recent discuții importante cu primul ministru indian Narenda Modi, pentru a ridica volumul și intensitatea comerțului între cealaltă mare putere în devenire, India, și Australia, pentru a compensa eventualele boicoturi ale Chinei (care a mărit deja cu 80% tariful de orz venit din Australia, ca răzbunare a cererii oficiale a Australiei la ONU ca să se cerceteze sursa virusului SARS CoV2/Covid-19, cu care China bineînțeles că nu este de acord).
Am punctat doar câteva aspecte ale acestei situații extrem de complexe. Nu văd ca lucrurile să se liniștească curând în privința Chinei.


6) OVIDIU DINICĂ: În luna aprilie economia României a înregistrat o creștere de 2,2%. Ne putem însă aștepta la scăderi și chiar inflație în economia țării noastre?

DANIEL IONIȚĂ: Nu voi comenta prea mult despre situația României, fiindcă deși urmăresc presa românească, nu locuiesc acolo, și mi-e greu să apreciez credibilitatea surselor.
Dar, de curând, președintele Iohannis a vorbit despre cele 80 de miliarde de Euro alocați României în urma negocierilor pachetului de ajutorare în urma Covid-19. Ce efect va avea această imensă sumă? Vor fi derulate eficient proiecte benefice pentru România și populația ei? Mai degrabă decât îndesarea buzunarelor bișnițarilor de circumstanță care au tot furat țara din 1989 încoace? Eu sper din inimă ca României să-i meargă bine datorită acestui pachet, și a schimbării graduale a atitudinii populației, care e mai sofisticată decât acum 25-30 de ani. Sincer, sunt optimist în privința României. Nu subscriu pesimismului, și defetismului care n-ajută la nimic.


7) OVIDIU DINICĂ: Ne vom reveni repede?

DANIEL IONIȚĂ: Ne vom reveni, dar nu repede. Am argumentat mai sus de ce cred asta.


8) OVIDIU DINICĂ: Dacă ar fi să analizați prioritățile economiei naționale, care ar fi acestea?

DANIEL IONIȚĂ: Cum am spus, nu am competența, cunoștințele ca să comentez cu încredere cu privire la economia României.


9) OVIDIU DINICĂ: Prin ce se remarcă economia românească pe plan mondial?

DANIEL IONIȚĂ: Voi spune totuși ceva aici, o observație proprie. România are foarte multe „call center” IT, bancare etc, care deservesc Europa. Majoritatea tinerilor (tineri înseamă pentru mine oricine are sub 40 de ani!!) vorbesc fluent limba engleză, ceea ce-i face foarte ușor de angajat. Spre deosebire de Ungaria, care era înaintea noastră economic, iar acum nu mai este, unde foarte puțini vorbesc limba engleză - care, vrem, nu vrem, ne convine sau nu, este cea mai folosită pe plan modial (brazilienii când comunică cu tailandezii, francezii când discută cu Africa de Sud - fie la nivel diplomatic sau comercial, vorbesc în engleză). Deci văd acest aspect al educaței în România ca pozitiv pentru o creștere economică (sigur, alte aspecte ale educației în România în momentul de față se pare că lasă de dorit, dar asta este altă discuție).


10) OVIDIU DINICĂ: Va putea supraviețui Uniunea Europeană pandemiei? Care vor fi repercursiunile?

DANIEL IONIȚĂ: Mi-am pus întrebarea asta când am văzut cât de fragmentat au acționat statele UE la pandemie. Fiecare pentru el!!! Fără nicio coordonare! A fost șocant! Acum văd că s-au înțeles, cu greu s-au înțeles cu privire la pachetul de ajutorare. Sper ca UE să supraviețuiască!


11) OVIDIU DINICĂ: Pe plan mondial cum vor fi influențate relațiile internaționale în urma pandemiei?

DANIEL IONIȚĂ: Aceasta este întrebarea cea mai grea… Suntem încă în mijlocul crizei. E greu de prezis cum se vor rearanja după criză, relațiile și pozițiile internaționale. Ce se discută este faptul că aceste reașezări vor depinde foarte mult de:
a) Cât timp va dura criza, sau intensitatea ei?
b) Cum se va rezolva (vaccinuri, tratamente)?
c) De ce sechele psihologice, economice, fizice vor suferi diferitele țări (populații, guverne)?
d) Care dintre țări vor suferi de sechele mai mari, și pentru cât timp?
Desigur mai sunt și alte elemente care intră în această ecuație. Sunt conștient că ele există, sunt într-un con de umbră, deci nu știu care sunt. Poate alții știu. Oricum aceste elemente se vor descoperi pe parcurs. Iar toate sunt cumva interdependente.

OVIDIU DINICĂ: Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate și succes!