agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 147 .



Naștere
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mircea2005 ]

2020-10-16  |     | 



Imaginați-vă că peșterile despre care știți că se deschid pe sub pământ și își adâncesc golurile întunecate în pântecul lumii în care trăim, de fapt, se deschid prin întregul univers. Imaginați-vă că, de fapt, pământul este o întreagă lume dincolo de lumea pe care o cunoaștem, plină de goluri interioare în care mișună viu întunericul unor necunoscute adâncimi despre care nu știm nimic, nimic, nimic cu adevărat!
Și imaginați-vă că în aceste adâncuri suntem chemați să trăim de la începuturi. De aceea, aceste adâncuri sunt, de fapt, pântece nesfârșite, nenumărate, în care umbrele pe care le vedem reprezintă imaginile pe care ni le amintim din jocul luminilor pe care le vedem că ard adâncind în distanțe materia în care ne regăsim și ne pierdem, în același timp, propria existență.
Imaginați-vă că, de fapt, nu ne căutăm niciodată pe noi în umbrele pe care le privim risipindu-se înaintea noastră atunci când înaintăm prin acest pântec al universului, ci că, de fapt, căutăm în adâncul lor întuneric ceea ce iubim, adică ceea ce credem că am putea pierde, deși, în realitate, nu pierdem, deoarece nu putem pierde nimic din ceea ce suntem. Nu putem pierde ceea ce este al nostru pentru că a fi al tău înseamnă să fii întreg, nelipsit de nimic din ceea ce ești și ceea ce te reprezintă. Așadar, nu am pierdut nimic din afara noastră, ci numai din ceea ce credem că ar trebui să ne aparțină și să ne reprezinte, să ne constituie și să ne definească. Pierderea pe care o căutăm reprezintă, de fapt, viitorul pe care nu îl avem, adică acei copii pe care îi naștem ca să ne urmeze căutându-ne, la rândul lor, printre umbre în peșterile acestui pântec universal.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!