- Despre dragostea umană

Dragostea umană se supune legii trecerii.
O splendoare în împlinirea ei trecătoare!
Un seism în ființă, când vălul de minune se ridică, ca și ceața.
Mireasma, căldura, gingășia, atingerea, speranța, stabilitatea,
frumusețea de a fi iubit, zborul, visele, seninătatea, siguranța.
Un templu de dumnezeire se destramă.
Singura soluție este să iubești în continuare, fără simțuri, mai mult sau mai puțin.
Fără așteptări.
Să iubești pur și simplu. –

- Despre dragostea universală

De-aș putea să port picătura de ploaie
iluminată de soare la lobul urechii,
să simt sub tălpi vultoarea fluviilor ascunse de priviri,
să pot zbura pur și simplu dintr-o dată și să râd fericită,
cu toate cuțitele în piept,
când din ochi curge aievea fericirea universală,
când în mine luminile cred că se sting
și cresc aripile.