agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 391 .



Unde
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danalachi ]

2020-12-11  |     | 



ne-am întâlnit, astăzi, ne-am întâlnit întâmplător,
- unde, v-aș zice, însă nu cred că o să înțelegeți
unde...

...deși, se simte la fel, parcă ne-am fi întâlnit pe șleah,
ca atunci când mama mă trimitea să cumpăr pâine
de la magazinul din centrul satului

mergeam la fântână să scot apă proaspătă,
îmi spălam picioarele sprintene, di căprioară,
cu apă limpede ca lacrima din fântâna di la țața Ioana,
mă pieptănam frumos, păstram un aer de gingășie în păr,
putin, (nu prea mult, viața era dură,
nu îți permiteai să-ți arăți gingășia așa deschis,
da nici frumusețea nu ți-o fluturai în fața lumii fără să cumpătezi,
oamenii treceau prin nevoi, modestia era normă)

apoi, îmbrăcam singura rochie ce-o aveam,
croită simplu, atingeam mătasea cu două degete,
ușooor de tot, nu cumva să o boțesc sau pătez,
(nu de alta da după mine o purta soră-mea, lucru știut,
însă nu ăsta era secretul)

secretul doar eu îl știam,
din moment ce pășeam în afara ogrăzii
mă transformam, - mă transformam într-o zână,
și totul se întâmpla doar la un singur gând

țineam gândul cu mare grijă, nu cumva să îl ating,
mi se părea că o să dispară, venea tip-til,
când își scotea aripile mă ascundeam înăuntrul meu în mai adânc,
(mă uitam în jur cu coada ochiului, nu cumva cineva să observe
ce se întâmplă în interiorul meu) mă rușinam, fugeam,
îl tăinui chiar și de mine însumi, nu voiam să dispară,
mi se părea că odată cu gândul și el o să plece
și mă apuca o tristețe,

nu-mi displăcea durerea acelei tristeți,
ci din contra, mă făcea parcă mai frumoasă,
(spăla orice urmă de bărbăție, - vitează cum mă dădeam uneori)
în timpul când eu mă pierdeam în tristețea imaginară
el pășea îndrăzneț pe lângă mine, se uita cu speranță
în ochi, eu roșeam toată, ca o roșie de vară bine rumenită
la soare...

...după cum vă spuneam, ne-am întâlnit din nou, întâmplător,
același gând, aceeași tristețe iluzorie mă vizitează,
v-aș spune unde,
însă nu cred că o să mă înțelegeți...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!