agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 327 .



Un val pe culmile răbdării
personale [ ]
(Triptic cu portic, colonade şi arcade pontice)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2021-10-24  |     | 



1.

Se plimbă Infinitu-n mine ca cerşetorii într-o gară
Tu pufăieşti rotund din pipă, eu trag trei fumuri din ţigară
Găsim peronul aşteptării şi ne oprim la banca goală
Din vorbă-n vorbă Absolutul aprinde un fitil în poală

“Adună-ți gândul circumscris,
Ia și nisip, că nu se vede:
Soldatul care te-a ucis
Pare-n amurg tot Arhimede.”

Tu, care ştii că nu se face să scuipi chiştoacele pe jos
Te-ai apucat şi tu de pipă. Vezi, rotocolu-i mai vârtos
Şi aşteptând să vină ora v-aţi apucat de socotit
Cu Radicalul şi cu Calul un Logaritm aţi scrijelit
Pe dunga clipei rătăcite căzută-n visul amânării
Aţi haşurat cu ţârâita un val pe culmile răbdării…


Stau catrenele la poartă şi aşteaptă un Poet
Un beţiv pe scara vieţii stă la uşa unui drept
Priveşte în gol şi zâmbeşte
Pentru că îşi aminteşte
Clipa ploilor de vară,
Nucile verzi, cu coaja amară şi miezul dulce
Gândul lui se tot duce, se duce, se duce
Suflă abur pe oglinda din imaginarul viu
Desenând oval-oglinda pe cadranul auriu
Ia din aripă o pană şi pe aburi scrijeleşte
Un catren născut din clipa care nu se vestejeşte
Tu ai zâmbit că aşa-i firea ta
Când nu pricepi ceva
Priveşti în gol şi zâmbeşti
Pentru că-ţi aminteşti clipa...

2.

Telepatia funcţionează
Acum un an eram cu amintirile-n Timişoara
Tu te-ai ascuns între jivine, ţi-ai pus masca de Tăcere
Şi ai crezut că Absolutul e aşa, doar o Părere

Nu lăsa să treaca ziua fără să vorbeşti cu-n om
Care poate să iubeasca când sădeşte-un gând şi-un pom
Dă tu rodului sămânţa din Cuvântul cel dintâi
Şi învaţă rugămintea, mai rămâi, rămâi, rămâi…

Pe cerul albastru de vară trec, în zbor, nor după nor
Pescăruş după pescăruş, gând după gând, clipă după clipă
Pe hornul bătrânei casă cu iederă pescăruşul aşteaptă
Clipa lungă, visătoare, călătoare, deşteaptă
Arcade pontice se lasă pictate
Pe jumătate…

3.

Un ciocănit ca o părere şi uşa se deschide-n tăcere
(Lucrurile se complică)

Nici răspuns, nici deblocare
Nici, nici,... dadaismic vorbind,
Între haos şi ordine există o iubire
Pe care nu o poţi desluşi decât din interior...

De aici, din pălărie,
Alege Remmy, papagalul lui Alexis
Un bilet pentru Marie
Pălăria dadaistă este fermecată
În care Acum şi Altădată
Fac joc comun cu Întotdeauna şi Niciodată
Cuvinte care-i stăteau Mariei pe suflet
Ca o molie în ţesătură de viitor
Pentru covorul zburător
Nici un lucru în acea pălărie
Nu era ceea ce părea să fie
Fiecare era altceva
Biletele de papagal erau poezii
Poeziile erau întâmplări vii
Întâmplările erau colorate cu poveşti
Poveştile erau cu tâlcuiri
Tâlcuirile erau filtrate
Prin încrengătura de iederă
Cu înflorituri dadaist-roditoare
Ca portativul valurilor de mare

"Ia să vedem, ce-a ales băiatul pentru noi, azi"
Spune bătrânul care-mi poza pentru Fumătorul de pipă
Nimeni altul decât Poetul Radu-Ilie Şuiu
Şi Remmy care-mi ştia toţi prietenii
Zboară de pe flaşnetă pe pipa lui Radu
Radu, teatral, cu o voce baritonală şi tare
Citeşte biletul Mariei

“Uşa spre plajă era închisă
Un ciocănit ca o părere şi uşa se deschide-n tăcere
În faţa uşii, imaginează-ţi, statuia lui Ovidiu
În spatele statuii, plaja şi marea
Pe plajă, Dorra şi Pongo,
Câinele pictorului Mătăsăreanu”

De ce te-ai oprit? întreabă Maria
Radu râde, îi întinde biletul
Maria i-l smulge din mână şi citeşte

“Legenda spune că Baron, pudelul lui Victor Hugo (de altfel şi un mare iubitor de pisici), pe care acesta-l făcuse cadou unui conte rus, nu a putut suporta despărţirea de stăpân şi a străbătut pe jos, fără nici o călăuză, nici mai mult nici mai puţin decât distanţa de la Moscova la Paris, apărând la poarta scriitorului, care, plin de remuşcări, nu s-a mai despărţit de el niciodată.”

Lui Radu nu-i vine să creadă ce citeşte Maria
Se ridică din fotoliul acoperit cu catifea verde
Se uită la bilet, se uită la Maria şi citeşte

“Louis Aragon
Camere

Există camere frumoase, cum ar fi rănile
Există camere care ar părea triviale
Există camere de rugăminte
Camere cu lumină slabă
Camere gata pentru tot, cu excepția fericirii
Sunt camere care pentru mine vor fi întotdeauna din sângele meu…”
De aici, lucrurile se complică




Constanţa, Duminică, 24 Octombrie, 2021

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!