agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 342 .



Fântâna
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2022-01-28  |     | 



Eram mare de-acum. Ajungeam să învârt roata fântânii şi puteam să-i privesc în adânc.
Cum mătuşa Soltana era mică de stat şi mama nu se mai putea apleca peste colac să deşarte ciutura în găleată, că avea burta la gură, tata a pus un uluc pe colac și un cârlig prins în belciug de tambur aşa că era de-ajuns să agăţi cârligul de gardina ciuturii, să tragi de lanţ şi, uşor, s-o cobori ca apa să curgă pe jgheab direct în găleata pusă pe buturugă.
Cum tata nu-şi mai vedea capul de treburi şi fratele era cu vacile la păscut, pândeam când nu mai era apă-n găleată şi fuga eram la fântână.
-Ai grijă, Ionică mamă, ai grijă...
Nu era uşor de adus apă. Trebuia să pun frână cu mâna când ciutura cobora şi la scos gâfâiam de roată trăgând. Si-atunci?
Când am avut voie s-aduc apă prima dată, m-am uitat şi-am văzut în oglinda din fundul fântânii un copil privind înspre mine. I-am zâmbit şi i-am făcut cu mâna şi el mi-a răspuns. O picătură de apă prelinsă de sus l-a lovit peste zâmbet şi el s-a pierdut în cercuri şi umbre. Uşor tremurând a apărut după o vreme. Am scos apă şi cu ambele mâini am aburcat căldarea pas cu pas până la umbra agudului. Am stat să-mi trag sufletul. Înainte de-a apuca iarăşi de toartă am văzut cum el mă privea din găleată şi-am râs unul la altul.
-Ai văzut că te-am scos?
Îmi plăcea cum râdea cu doi dinţi lipsă. Găsisem un prieten, şi singurul adevărat până azi.
I-au crescut dinţii. Și eu am crescut şi roata vieţii m-a dus, spiţă cu spiţă, tot spre apus...
Cei dragi sunt azi amintiri. Apa curge pe ţeavă. Fântâna-i cu ghizdeiu-ntr-o rână. La capătul lanţului ruginit e o căldare de tinichea spartă.
În toamnă, trecând pe lângă ea, nu ştiu de ce am crezut că în ea aş putea să-mi revăd chipul de altădată. Nu l-am văzut. Era acoperit de frunze de nuc şi de paie din cuiburi de vrăbii...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!