nu știu ce zi este astăzi
sau cum trece ea prin mine, n-am timp s-o văd decât atunci când se ascunde
sub privirile tale
ce n-au exprimat niciodată altceva decât sunetul în armonie al clopotelor, al clopotelor inimă
și atunci se vede traversând toată această câmpie
luminile devin forme, siluete clare doar fiindcă sub pantofii unui vrăjitor se deschide o cale
ce respiră pe sub ape
este din albastru
este din verde
acea regalitate a ființei neființă
expandează universul