ce ţi-a făcut mielul tată să-l înjunghii
doar zburda-n ogradă sub ninsori de floare
tremură ca varga vezi parcă te roagă
să nu-l tai că-l doare
lasă jos cuţitul lasă-l să trăiască

e curat la suflet n-are nicio vină
e copil ca mine voia şi-n grădină
ce putea să-i facă ce putea să strice
mama lui acuma behăie şi plânge
încă ea mai speră
nu-i vine a crede că se zbate-n sânge
ce ţi-a făcut tată mielul să-l înjunghii

ia-l de-aici Anico s-a zborşit la mama
e milos ca tine şi mielul nu moare...

mai târziu pe masă cu carnea la vedere
eviscerat cu limba între dinţi
cu pleoapele tăiate privea la mine parcă...
cu ce blestem pe limbă muşcat o fi murit
mă întrebam
răspunsul nefiindu-mi de găsit
eu n-am mai spus nimica
să nu-l supăr pe tata...

şi iar e primăvară cu ninsori de flori
şi iar e mare sărbătoare
iar amintirea lui îmi dă fiori
şi sufletul mă doare...