Dumnezeu burlăcește și-acum
ca Tată uitat, ca Duh Sfânt,
văzut, ocrotit, hrănit cu semințe
ca porumbelul cu paramixoviroză,
crescut din milă de mine și-ai mei
pe balconul închis
de șapte ori opt ani —
Drăguțu îi zicem toți,
îl vizitează Grijulica,
fosta soție, o Eva gri purumbacă
și perechea ei, un mascul ca ea
în penaj, patriarhul Adam

Pe Albișoara, altă porumbiță,
a Păcii
a știut Dumnezeu
înaripat rămas fără zbor
s-o rănească de mică
la umerii
aripilor,
de aceea e război în lume
mai mulți ani la rând,
nu știm de când

Dumnezeu-om,
ca Iisus distrus
regretă-n prezent ceva —
decât să fi fost clamat
împăratul spiritual
mai bine l-am fi
știut pe crucea intervenției, roșu,
rob al revoltei continue,
un Che Guevara renăscut
să bage până azi groază-n ciocoi

Ne dăm prea ușor
Necuratului
multe cuvinte,
nenumărate trăiri

Dumnezeului ce ne cheamă
nu-i mai lăsăm
nici măcar șansa
de-a-I mai deschide
casa noastră o singură dată
cu adevărat să intre
doar să-și plece capul,
să se retragă pe urmă în
noaptea minții multora
care nici nu cred că pe Pământ
a venit