post scriptum culinar

e gata ciorba
gata și mâncărica

e gata totul

acum scriu despre ingrediente
rețete

pur și simplu
poezie


spontan-dedicată unei femei

nu mai căuta de-aiurea printre cuvinte
urmele bărbatului nu sunt în mine în ceruri poate

însă

deschisă e ușa să intri
fii binevenită

liniștește-te

sunt doar un recipient
un vas
ecoul lacrimilor lui dacă vrei

dar nu mai căuta ce nu e de găsit ce cauți tu n-are aici răspunsul

poate în inima
poate în timpuri poate
în tine

crede-mă
crede

vasul meu e-atât de simplu
din lut ars în cuptor vechi cu lopata m-au vârât în flăcări
cu lopata m-au aruncat înapoi în lume

doar el
m-a gasit și a lipit cioburile și a citit literele crăpate
din ele-a cules dragoste din ele i-am cules dragoste
e cheia cuvintelor mele tatăl copiilor mei
fiecare ușă din labirint o cunoaște dintotdeauna dinaintea mea

îl așteptam

nimic mai mult
nimic mai puțin
decât un vas cu sânge cald

tigrul a venit însetat să bea

*
ieri te-aș fi sfâșiat

acum felina își doarme pleoapa sub o umbră de ploaie
(pe obraz iașmacul e ridicat)

*
azi te primesc blând
te înțeleg

și eu sunt
femeie

te iubesc și pe tine


adevăruri mărunte 1

mă uit în oglindă
te văd
sunt frumoasă


adevăruri mărunte 2

se spune că bananele și ciocolata conțin serotonina - hormonul fericirii

așa că manânc banane și ciocolată și aștept să mă fac fericită


nunta

cu ochiul alb întors către lume irisul e buricul sferei
lumina

cineva scrie o carte cuvintele scriu întâmplarea tuturor întâmplărilor
și altcineva a inventat alfabetul braille pentru degetele îndrăgostiților

pe buzele celuilalt ecoul întoarce spirale evadarea din cercuri bidimensionale
visele devin realitate realitatea devine vis

cheile tuturor ușilor sunt la păstrătorul cuvintelor
sensul luminii pâlpâie a noapte când noaptea pâlpâie a zi
se deschid cerurile

*
strecurată printre dungile albe ale cămășii dragostea e cumintele care mângâie teama din dreptul inimii
trecerile sunt simpli nasturi de pe o emisferă pe alta și cer freamătul degetelor obol

ortu-i de aramă crescut al treilea ochi plânge alb
dinafara biserici înăuntru oameni

dintr-unul singur albastrul se ridică drept în mijlocul altarului
plânge mireasa zâmbește cerul teama de ceară topește ofranda omului din atlantis
prin branhii privirea felinei adună tandrețea din adâncuri

amețitoare nunta cerului cu apa își risipește întelesuri dincolo de cuvântul primordial

viața


e miezul tuturor nopților

liniștea oprește secundarul pendul între ieri și azi: e miezul tuturor nopților de poveste

cenușăreasa face o plecăciune își mângâie prințul
se-ntoarce la bobul de grâu apa sărata curgând pe obraz drumurile nu se-nchid niciodată în intersecții e mereu un semafor unde sărutul circulă roșu liber pe buze
bostanul tropăie ușurel a cai putere și-a locomotivă cu abur
plecarea

apoi dispare
pentru prima dată întotdeauna pentru prima dată

condurul crește o altă zi răsăritul pașii
sensul e dinspre noi înafara noastră
mereu cuvintele
copii se cer născuți: botezul lumânării albastre


travaliul

descătușarea cuvintelor
ploaia

foetus, mă ghemuiesc în mine, în adâncuri
mi-e frig și somn de lume

tăcere amniotică

nu pot să mă nasc

nu încă.