Am scris în fața mea, pe perete: ,,mâine la ora unu, îmi voi auzi vocea’’...nu pentru că aș uita, nu! Trebuie să învăț să mă obișnuiesc cu bucuria unei clipe, trebuie să știu că în fiecare zi există un mâine la ora unu, când poți să-ți auzi vocea. Azi este ora, îmi ascult sufletul cu atenție să pot înțelege mâine ce spui. Am mângâiat litera, cuvântul în care ți-ai pus strigătul. Strigătul ți-a fost oprit de venirea mea, și ca răspuns la un îndelung ritual de tăceri, risipite pe drumul timpului meu, mi te-ai ascuns în zâmbetul din copacul meu cu vise. Te-am mângâiat cu cuvintele pe care le știai de demult, fiind ale tale și am lăsat lumina lor să-mi fărâmițeze încercarea de a fi. Lasă-mă să visez că tu ești copacul meu cu vise!
Oare de ce mă întorc mereu la copaci? Am fost cumva în altă viață? I-am străbătut cumva trunchiul și acum îmi caut drumul? Am fost cumva pasărea înălțimii ce și-a făcut cuib în ram, să poată cânta frunzei albastre?
Voi afla poate într-o zi sau nu...dar azi te rog, fii copacul meu!
Până să te știu, te visam și-mi doream să fiu pasăre, să stau strâns lipită de tine, să pot să-ți simt inima vibrând, să pot să te sărut cu fiecare frunză, azi nu mai vreau să fiu pasăre, azi vreau numai să știu că ești...că exiști...să am eu de ce să-mi anin sufletul înflorit înainte de căderea zăpezii.
Fii copacul meu cu vise să pot, după ce-mi unesc mâinile în rugăciune spre căutarea iertării, să-mi sprijin fruntea de scoarța ta, să-ți vorbesc despre visele unor lacrimi, despre timpuri în care te-am căutat pe tine, știind că în palmele tale sunt eu ascunsă. Fii copacul meu cu flori, nu știu de care...îmi plac și cele de vișin...și cele de castan...și cele de cais și cele de salcâm. Ninge-mă cu alb de floare, cântă-mi din petale asemenea trubadurilor cântând la porți de castele interzise.
Fii copacul meu cu îngeri albi, pentru că uneori nopțile nu au lună și atunci, îngerii tăi vor sparge întunericul și-mi vor lumina somnul de-o clipă. Fii măcar un simplu copac și acoperă-mă cu umbra ta, să pot în continuare să scriu gânduri pentru drumul timpului meu...drum ce-l parcurg alături de inima ta…
Mâine, ce va fi mereu, un azi la ora unu...îți voi spune: te iubesc!