agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2536 .



patru propoziții
personale [ ]
Contextul Limbajului - text pregătitor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vix Est ]

2008-08-22  |     | 



Mă uit în piersică.
Nu sunt, nu vreau, nu vin.
Am fost acolo, întrebați-o.
Sunt frumos de preaplinul… auzi?


Toate sunt bune de derapat...

Reperele se născuseră.

Iată povestea lor.

Promisiunea dulce, încă suspendată, mă umple de așteptări. Atât de suavă anticiparea, nu mă îndur să gust, mi-e mai dulce în privire. Posibilul gestului face trăirea repetabilă la infinit, fie și numai culegerea mă leagănă într-un prezent continuu, privesc până sunt în piersică, gustul e în mine, sunt piersică…

N-am apărut ca să înființez în tine anotimpuri, sunt, deși represibil, uragan, nici măcar ploaia care binecuvântează o recoltă însetată nu vine în urma mea. Sunt uscat, exist doar întru distrugere, dar nu vreau nimic de la voi, nici măcar necesara recunoaștere meteorologică, e în natura mea să pun ființa la încercare. Nu sunt asumabil nici măcar ca divinitate, pentru că nu vin la întâlnirile cu incantațiile. Eu nu vin, eu survin.

În drum am întâlnit singurul eveniment care putea să mă transforme, dorința de gol absolut a creat un loc în care metamorfoza nu alterează, doi trece în unu bătându-și joc de unicitate, finalul devine cauza petrecerilor de dinainte, iar eu plec cu ea în mine, lăsându-i ei neliniștea motrice a creșterii mele. De-acum, orice întrebare vom primi, nu se știe cine va răspunde.

A fi fără a rămâne identic cu sine însuși pare o dezordine firească. Distrug înființând, victimele zâmbesc, sunt cel mai frumos dezastru din istoria lor. Știu să nasc furtuni în piersică, suntem unul întru unul, am demonstrat că celălalt e o invenție, ea în ochiul furtunii predă calmul ca unică realitate a zbuciumului, respirăm plecări la fiecare coliziune…
Am devenit altceva, las dâre de trăire revărsată, sunt atât de saturat de iubire încât mă văd, prin ochii lor, frumos de preaplinul ei. Mă auzi, tu, cel care m-ai lăsat să mă nasc doar din furie?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!