agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2454 .



23.08.2002
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SILVA ]

2002-08-23  |     | 



De o vreme stau, si stau, si stau ... si pare ca nu mai sunt in stare sa leg nimic. Nici de munca nu mai am chef (nu ca as fi avut vreodata prea mult, dar, oricum, vrei nu vrei, trebuie sa mai si muncesti, altfel nu papi)
Chiar nu stiu ce mi se intampla, nu-mi pot da seama daca e oboseala sau sictir, sau dor, sau altceva.
Imi lipseste parca o parte din mine, o parte esentiala, fara de care nu pot sa ma manifest ca Eu, ca intreg (uite, ca dovada ca e adevarat, am trantit un ditamai pleonasmul!)
Parca plutesc si parca ma scufund...
Parca stau si parca alerg...
Parca ... nu mai pricep nimic in jurul meu si-mi vine uneori o pofta nebuna sa iau totul in bascalie, dupa care imi vine sa plang. Eu, care n-am plans niciodata, plang din orice nimic, plang chiar fara sa am nici un motiv!
Si ma gandesc incontinuu la partea aceea care imi lipseste, desi nu face parte din mine, si ma face sa plang amintirea zilelor trecute cand am ras atata, desi afara cerul plangea. M-am bucurat prea mult de atat de putin... Oricum, mai mult decat data trecuta. Am ajuns sa pretuiesc enorm valoarea timpului, sa adun cu lacomie secundele si sa ma rog: "da-ne doamne, o secunda in plus!"
Pe urma, mi se intampla uneori sa ma trezesc si sa ma iau la palme: pentru ce? Pentru ce fac toate astea, pentru ce plang, pentru ce ma framant, pentru ce sufar?
Si atunci suna telefonul... si ma scufund din nou. Si astept sa se faca maine, si poimaine, si sa mai treaca o zi, si inca una si sa ma apropii de data viitoare.
Iar pana atunci, nu am decat o raza de lumina: un soare mic, pe care il port langa inima ...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!