Asfințit în săptămâna patimilor,
Noi,
Memoria
Și țara pe care n-o cunoști.

Þara tuturor deznădejdilor
În care sfinții se plimbă nefericiți pe ulițe,
În care Dumnezeu e beat
De la moartea lui Rubliov.
Þara-n care urletul stepelor,
Se izbește-n biserici,

Þara-n care trebuia să te naști.

Stepa de ziua ta
Și eu
Mireasă fără voal
Tăcută
În urmă.

În țara tuturor bețiilor,
Singura în care iubirea ține loc de nepotriviri
Þara lui “iubit” și “drag”
Þara lui “împotrivă.”
Þara în care Dumnezeu l-a iertat
Pe Vîsoțki
Demult.

Þara în care trebuia să te naști.

În zori de ziua ta
Acasă
Mame balaie nasc
Fii cu ochi albastri.

Te urmez în țara în care nu te-ai născut,
Îngrozită că te vei uita peste umăr cândva
Că vei slobozi câinii.
Să vă privesc cum dansați goi ca Zorba, ca Rasputin
Ca Dumnezeu nefericit
Și cum plecați în zori călcând
Peste împrăștiatele cupe,
Peste mirese.


Mama naivă din stepă,
Aprinde candela și-n noaptea asta
Pentru sufletul meu fără țară
Și iarta-ma,
Îl urmez crezând
Că l-ai născut tot tu.