poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3101 .



poveste
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Jusqu A. Quand ]

2004-12-07  |     | 



am fost intotdeauna timpanul unor fatalitati
existente doar in momente cruciale
in frigul situatiilor in care acestea imi erau singura blana de pinguin
atunci cand probabil eram prea batrana ca sa mai aduc foloase
unei vieti imbucurator de proaste
pacat ca mi-a servit drept dezavantaj
plecam asadar dusa pe un aisberg pustiu spre calatoria fara fund
si nu se stie cum, se povesteste doar prin legende, gaseam intotdeauna o sticluta plutind in apa
nu era licoare magica, doar instructiuni pentru construirea unor palete uriase, multifunctionale
cald nu era, dupa cum am stabilit, insa puteam vasli cu ele

parcurgeam oceanul vaslind pana intineream si ma primeau in sanul lor alte si tot alte (ne)civilizatii
intr-o zi am ajuns la un mal pustiu
oceanul parea sa infulece nisipul cu limba lui imensa
iar intre dinti avea scoici
avea o gura sincera: ii vedeam toate cuvintele ascunse printre valuri
si m-am gandit ca as putea sa raman acolo daca ne imprietenim
aveam multe sa ne spunem, iar oceanul nu era defel genul tacut
mi-am petrecut urmatoarele nopti si zile vorbindu-i neincetat, infierbantandu-ma teatral
cu hainele-mi rupte ridicam mana spre cer si paream sa trag astrii de coada gesticuland asa
oceanul ofta incet si mare
a fost un maraton greu dar patimas

stateam pe o stanca si tocmai ce rostisem cuvantul final al povestii mele
el mai mut ca niciodata
(atunci m-am transformat in timpan)
au trecut cateva secole asa
imi transpirau palmele in asteptarea intelegerii
oceanul si-a deschis gura intr-un tarziu
eu dormeam pe stanca, tot asteptand
si inghititura m-a luat prin surprindere

apoi mi-a spus:
"n-am inteles nici un cuvant - insa nici tu n-ai auzit: ti-am vorbit in tot acest timp"

si-a tras fermoarul buzelor peste mine
iar eu, timpanul spart, am inceput sa vreau sa ascult.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!