poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7801 .



Taina Sfintei Spovedanii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cleopa_Ilie ]

2005-01-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Jianu Liviu-Florian



Taina Sfintei Spovedanii - Părintele Cleopa

Taina Sfintei Spovedanii
O cunoaștem din predanii,
Cât de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume.

Pentru ea, Mântuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Că nu este mântuire
Fără de mărturisire.

Pentru că Hristos ne-nvață,
Sfinții Apostoli dau povață
Să ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.

Pentru taina pocăinței
Au grăit, de-asemeni Sfinții
Ei canoane au fixat
Să ne spovedim curat.

Și Biserica ne cheamă,
Și ne-nvață ca o mamă,
Și cu multă umilință
Să venim la pocăință.

Pocăința-i taină mare
Dată pentru fiecare
Pentru drept și păcătos
Care crede în Hristos.

Pentru tânăr și bătrân
Pentru slugă și stăpân
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce stă pe tron.

Pentru turmă și păstori,
Pentru cei din închisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.

Și precum ne-nvață Crezul
Spovedania-i botezul
Care spală, care curmă
Tot păcatul, fără urmă.

De voiți mai mult să știți
În Scriptură să citiți;
Veți găsi exemple multe
De-ar fi cine să le-asculte.

Oare frate, n-ai văzut
Pe David când a căzut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?

Chiar și Petru, râvnitorul,
Și-a trădat Mântuitorul,
Ba și-n public s-a jurat:
"Nu-L cunosc, cu-adevărat!"

Iar când Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a căit
Și a plâns în toată viața
Umezindu-și zilnic fața.

Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plâns destul și el?
Când pe mulți creștini lega
Și la Templu-i aducea?

Și câți Sfinți și Cuvioși
N-au ieșit din păcătoși?
Care-au plâns și-au suspinat
Pentru orișice păcat.

Tot mereu părinții noștri
Și părinții dragi ai voștri,
Post de post se spovedeau
Și mereu se-mpărtășeau.

Ei nu amânau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci făceau cu pregătire
Sfânta lor mărturisire.

Și n-aveau atunci ca noi
Viață bună, ci nevoi,
N-aveau cărți de rugăciune,
Nici biserici mari și bune.

N-aveau preoți mulți în sate,
Dar vezi, nici așa păcate,
Nu cântau ca noi frumos,
Ci trăiau după Hristos.

Nu spuneau din gură multe
Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorbă, orice sfat
Le primeau cu-adevărat.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!