Și ce dacă nu ne spunem aceleași vorbe la ureche
e de ajuns să visăm la fel.

erau dimineți în care le explicam că vreau să te aud din stânga
aveam o mâna atât de bolnavă de tine încât nici măcar semnele
de carte
nu mai erau ce erau odată
te visez din nou valsând pe drumuri bătute de grăndini
te țin de mână și îți spun că de seara asta nu mai poate fi vorba
în fața mea e un aeroport viu ca un patinoar
nu ne-am întâlnit niciodată într-un patinoar
ai vrea?
erau drumuri care își spuneau că nu se vor întâlni
nici
măcar
o dată
serios?
aș vrea să mă vezi cum te privesc dintr-o parte
ca pe o
ca întotdeauna
ca și cum nu ar fi
fost?
și dacă nu ar fi existat nici măcar o
nici un singur
doar o
fără nici măcar o
unde m-aș fi întors?
unde aș fi găsit o pagină albastră?

Jurnalul ăsta se scrie singur
își spune singur noapte bună
dimineața
își numără mâinile
una
două
își spune că nu e adevărat
una
două
Numai una
una
doua

Și ce dacă mai e atât de puțin?
uite
uite că pot să mă mai sui pe o bancă
una
două
aproape
una
doua
departe
întind mâna
una
două
departe

Și ce

dacă?