ALAMAR

Prin cetinile-albastre torceau cărări oblime
Luceferii de ziuă în holdele de mac,
Se scuturau în pleoape torentele virgine,
Ca lancea grea de vise a tainicului veac -

Departe, ochiul nopții clipea ades în strungă -
Treceau pe-un drum de stele căruțele cu moți
Și toaca grea a nopții bătea un zvon, în dungă,
Plângând amarul lunii, înmugurit pe roți -

Și tot treceau pe cale doar frăgezimi de vise,
Cioplite-n unda vie a tainicului râu,
Iar Dunărea albită de ani se rătăcise
În marea fremătândă a oștilor de grâu -

Acolo, sus, pe țărmul tăcutelor balade,
Treceam sub cumpeni albe de prunduri fără nopți,
Un bob fecund de rouă, cioplit în mări de roade,
Sau poate-un drum de stele, înfășurat pe roți...