sa nu ne lase hardul softul, sufletul





o artă de a respira semne:
urc pe scenă și tac,
in timp ce publicul se holbează la picioarele mele lungi.



bărbații își aprind țigări tari și rostesc în argou
cîteva considerațiuni despre pupa russa.
femeile își descriu cu degetul
istorica inocență ca pe un decolteu prea adînc.



ultimul numar din Les Inrockuptibles
este o culegere de frunze încă verzi
pe care le-am cules in pădurea Lahav
pe vremea cînd repetam rolul.
partenerul meu, Olga, își lipea palmele de pămînt
și începea să urle:
vreau să învăț să tac pe scenă.



À la recherche de notre idiome perdu
este ultimul rezultat
de la electrocardiograma.
cumva, din amneziile diavolului
se hrănește îngerul
în care mijește o revoltă semantică.



urc pe scenă și tac,
în timp ce publicul se holbează la picioarele mele lungi.
eu mă rog să nu ne lase hardul , softul, sufletul.




tăcerea asta tahicardică și




în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.142.



***
Blog Angela Furtuna