O întrebare încuietoare
Care pe multi a chinuit,
Gândeau:-Vom ști răspunsul oare?
Și aici, s-au împotmolit.
Umil supus al lui Apollo,
Voi încerca la rândul meu,
Să dau răspuns concis acolo
Unde răspunsul a fost greu.
Canonice tipare să aplic,
Pentru a rezolva această grea problemă,
Nu ar servi prieteni, la nimic,
Ar adânci numai a mea dilemă.
În acest punct opresc al meu demers
Și îl propun pe Euclid la pensionare.
Al Evei suflet, cu al meu viers,
L-oi cartografia-n geometrii fractale.
Bătrânul doctor Freud avu dreptate
Ghicind femeii iz de violete,
Când noi credeam că se spuseră toate
De către Platon, însă noi secrete
De vienezul doctor fost-au explicate
Și de atunci; Adio fericire!
Căci noile idei sunt exploatate
Crunt de televiziuni și în neștire!
Adio menestreli!E vremea cinei,
Cu flori și cu miros de lumânare
Și-ți vine să îi strigi vecinei;
-Ai pus cumva de o-nmormântare?
-Hei! Dă-mi telecomanda toanto!
-Aș vrea să văd telejurnalul!
-Mai lasă-l pe Jose Armando
Și lasă-mă să schimb canalul!
Dar, să vedem ce mai vor ele?
O listă scurtă-ncep să fac:
Lumânări, flori, telenovele...
Și ar mai fi una...Să n-o scap!
A, da! Mi-am amintit acum,
Pe lângă clasica vrăjeală,
Ele-și doresc...Cum să vă spun?...
Preludiu, forplay, giugiuleală.


















vei