N-am sărutat cruci când ne-am unit ,
nu ne-am închinat la icoane,
n-am rostit un jurământ învechit,
n-am îngenuncheat în vreun schit
cu îngeri pictați și amvoane …

Un singur martor am avut ,
martor și judecător…
El ne-a vegheat și a știut
iubirea ce ne-a durut,
fiorul pieziș, răscolitor ….

Un singur El suprem ne-a vegheat
și ne veghează tăcerea
ne știe drumul surpat
și ritul ce ne-a legat,
ritul iubirii – durerea…

În mâna Lui ne-am lăsat
noi - uniții fără verighete
și mâna Lui ne-a purtat
pe drumuri fără păcat
pe căi fără etichete…

Doar El a fost cu noi, mai e încă,
doar El are Marea Putere ,
El schimbă–n nisip o stâncă,
El iartă, lovește , cu-o poruncă ,
împarte bucurie și durere…

El e aici , cu noi cu toți,
nu e în tablouri pictate
cu îngeri sau cu sfinți morți,
icoane sfințite de preoți bărboși
absolvenți de facultate…