Râdeam pe-o bancă de-ntâmplări trecute,
Râdeam de oameni plini de bucurie,
Căci noaptea nu venea curând,
Ci doar lumina ne-mbrăca pe umeri.

Iari astăzi amintirile mi-aduc
Doar zâmbete amare și regrete
Ce nu ajung din urmă întristarea
Ce umeri aplecați o poartă.

Lumina ta o văd în lumânarea
Ce arde în firida înghețată
Ce nu-nțelege căldura omenească
Căci mai presus de înțelegere se poartă.