arunc peste umărul tău iluzoriu iluzorii priviri
lîngă tine eram la fel în rochița albă
pe care o decojeai cu prudență pt a nu distruge
peretele de ciocolată care ascundea jucăria mult dorită
mi-ai spus că bărbații rămîn mereu copii
dornici de a asambla figuri minuscule din centrul
unui ou cu surprize dăruit de mămica
te-am ridicat din marasm ai făcut primii pași
ai destulă încredere în tine aleargă
ai amintirea imaginilor din oglinda din dreapta
la fel ca Romeo și Julieta am comunicat prin palme
palme care așteaptă să crească să mîngîie cutia
ce ascunde sucul hamburgerul cartofii fri
și
jucăria

nimeni nu e în stare să iubească mai mult pe
dumnezeu decît pe cineva
ăsta e paradoxul – el ne pedepsește
pt vini imaginare
ești copil – copiii nu se gîndesc la greșeli
lasă totul pe seama mea