de fapt nu voiam să-ți spun mare lucru. stăteam goală în fața ta.
ceasurile inventaseră un timp ciudat
grațios
clipele dansau în noi ca niște balerine roșiatice
uneori nu înțelegeam un gest
alteori nu înțelegeam pauza de tăcere a lumii
muzica era totuși singurul liant plauzibil
tu mă lăsai să te nasc chiar acolo
în locul acela secret
îmi mușcai mâinile
și nu știu cum dansul continua să ardă
ca un foc pe o câmpie.

de fapt amândoi uitasem cuvintele
în locul lor comunicam prin umbre
lumea se pitise în spatele tău și eu
o întrevedeam doar din când în când
mă făceai mereu curioasă
ne jucam bineînțeles nimeni nu înțelegea nimic
ne pregătiseră cruci dar noi ne jucam până la capăt
mușcam din teamă ca dintr-un cozonac
făceam copii din flori
făceam întuneric de câte ori aveam chef să ne umplem de forme ciudate.

și de câte ori ne iubeam tulpinile lumii creșteau
noi mai aveam foarte puțin până la cer
comunicam prin explozii mici de semințe
apoi ne refugiam în greieri
de fapt
nu voiam să-ți spun mare lucru

voiam să-ți spun
floarea soarelui.