m-am săturat să tot scriu cu fluturi cu floricele și câmpii
m-am săturat să vină păsările să-mi ciugulească sufletul
să nu spun nimic
eventual să cânt dar foarte încet
ca să nu deranjez cumva
să nu se observe că exist în starea mea naturală
stridentă și bolnavă de tine
în starea mea sălbatică devoratoare

m-am săturat să nu-i sparg dinții ăluia de m-a lăsat să nasc în câmpie ca o țărancă
m-am săturat să nu-l iubesc până moare până mor
până crește un munte sub noi și ne aruncăm de sus de tot din vârf din cer

m-am săturat să las lucrurile să curgă la naiba lumea e lichidă ca un pișat
lumea e galbenă
și eu m-am săturat de vara asta fără viață și fără moarte

m-am săturat să nu fiu în tine să nu fii în mine
să nu ne iubim până plouă
până vine toamna și ne rămâne sămânța lumii în gât.