Preludiu epigramatic
Epigrama-i o formulă
De-a lua oricărui as,
Muștele de pe căciulă
Ca să i le pui pe nas.
Titus Trențiu

Textele și pretextele
autorului

Videanu văzut ca vorbitor în
Parlament.
Parcă-i un englez, ai spune
După barbă și fason,
După cele ce compune
Parcă-i prunc cu biberon.

Când ascult al său discurs
Constat, nu este mister:
Vorbele-i la preț redus
Eu le-nghit ca somnifer.

Sunt goale de conținut
Simți asta de la-nceput,
Nimănui nu-i folosește
Fiindcă spiritu-i lipsește.

Crede că face furori
Cu fițele-i din tipic,
Gândește de două ori
Însă nu spune nimic.

Ca edil șef al capitalei

„Drumurile noastre toate”
Sunt stricate, dezgropate,
…….niște bombe……
……în catacombe…….

Dar-ar primăria-n ele
Ne-au făcut numai belele,
Mi-a căzut mașina-n ele
Și-am rămas fără lovele.

Fetele de pe centură
În gândul lor îl înjură,
Ne-a adus numai belele:
N-avem tocuri și pingele.

Ca om de afaceri, care a lăsat
România fără marmură

Are bune maniere,
Are treișpe cariere.
Eu știu cât s-a străduit
Să le dea la țepuit,
Occidentul a sedus
Și le-a dat la preț redus.

O știu eu și toată țara,
Foarte rar vizăm Carrara.
Cu Rușchița și Montana
Occidentul a sedus:
Le vinde la preț de râs.

Apoi le găsim la șmenari
Cu prețuri mari la broscari,
......pe dolari.......
„Am vândut măi, am vândut
Și cu asta ce-am făcut.”
( Tănase)
Când avem lucruri gingașe
După luni de așteptat,
Luăm la prețuri uriașe
Marmura ce-am exportat.

Fanteziile celeste în amplasarea
Bucureștiului suspendat cu
Semiramide.

Are mare fantezie
Asta, toată lumea știe.
De-aia când îl văd pe sticlă
Nu mă mir: hopa mitică.

Bucureștiu’ nu-i mister
Îl suspendă-n colț de cer,
Îl ornează cu silfide
Prințese semiramide.

Nu tu plan de situații
Nici măcar improvizații,
Proiecte de fundamentare:
........n-are........

N-are nici arhitectură,
Costuri, nici amplasament,
La planuri de nivelment
.......e absent......

Nu proiect de perspectivă
........din arhivă.....
Nu preț de cost estimativ
......pe motiv......
Bucureștiu’ azi te știe:
......ești tămâie.....

Nu proiecții verticale,
Perimetre-orizontale,
Toate astea nu-s mister
Pentru-n simplu inginer.

Nu știe măcar legenda
Că este din Babilon,
Atunci de unde e fenta
Cu fițe de filfizon.

Unu ce gândește-ncet
Crede că este poet,
Și mai simte un mister:
Nu-i poet, nici inginer.

Nu-i urât la ce visezi
Dar e prost că delirezi,
Adrieane, nici nu știi,
Costă: zece Românii.

Prințesele la șuetă
Te vor prinț de operetă,
Dar nu e nici un mister:
Nu ai cap de imginer.

Epilog
Ca Donjuan e fustangiu,
Ca primar e ageamiu.
Ca vorbitor este prezent,
Ca inginer este absent.