Răvășire...

Rătăcită în noapte m-avânt printre stele
Învelită-n în mantia ce-mi este-acum scut
Îndrăznesc s-ating Cerul cu buzele mele
Rostind nemurirea-ntr-un tainic sărut...

Dăruiesc cu sfială picături de iubire
Adunată de vremuri... păstrată-n cămări
Și-n marea de astre presar fericire
Născută din doruri pierdute in zări.

În tăceri ancestrale mi-ascund răvășirea
Și sfios caut drum de Lumină-n destin...
Scotocesc legământul făcut, ca iubirea
Să-mi fie de-a pururi al vieții festin.

Universul mi-e leagăn de dor și visare,
Licăriri de speranțe apar printre nori,
Dansul lor îl privesc respirând alinare
Și crâmpeie de viață-n miraj de culori.

Zbuciumări 'năbușite-n cotloane de suflet
Clocotesc și dorința se naște-n priviri
Mă-nfior și-mi ascult al trăirilor plânset
În lacrimi ce curg...și trezesc amintiri.

.........................................

Răvășită... mă-ntorc dintr-a astrelor lume,
Pământul îl simt sub picioare ... și sper
Să birui furtuni și tristețea din mine
S-o mistui in flăcări de suflet - mister.