copiii din livada cu mere
și nuci aduse de corbi
bicicletele din piața plevna
cutia albastră cu apă
din curtea cu tei și salcâmi
leagănul ridicat de vânt
se rostogolește ca un ceas
iarba cailor negri
drumul cu tălpi semănate printre pietre
casa cu două etaje
clopotul legat de nuc
vecinul își aprinde
sub pătură lumina
când somnul zboară pe ulițe
ferestrele răstignite în cuie
șoșotesc despre formele păcii
în geometria liniștii mă simt
la fel de ciudat ca și în cimitirul
eroilor care-au adus în orașul nostru
tranșeele triste adânci în memorie
iubita care strânge praful
într-o pânză albă și-i dă drumul să
zboare ca un zmeu până la soare
dulapul din banca de școală
cu lacătele puse în jurul acvariului
și peștii care așteaptă să aprind becul
și să le pun mâncare
biblioteca ce-și arată noaptea chipul
de zeu îmi roade unghiile și pielea
din toate acestea dragul meu doar
pe mine mă ai în căderea lucrurilor tale