Un prieten bun m-a întrebat odată:
Ce-i dincolo de nori? Tu...oare știi?
I-am spus senină: hai să fim copii
Și să zburăm deasupra lor îndată.

M-a privit lung,cu ochi ne'ncrezători
Și mi-a șoptit în taină un cuvânt.
M-a luat în brațe și pe-aripi de vânt
Ne-am ridicat spre ceruri, printre nori.

Visam sub falduri roșii-albăstrui
Și-n albul pur pluteam înmărmuriți.
Cu-atâta frumusete -mprejmuiți
Urcam încet spre 'naltul Cerului.

Am poposit năuci pe-un norișor
Mi-a prins în păr buchet de iasomie
Și mi-a promis numai al meu să fie
Cu dragostea-i din sufletul-izvor.

În ochii lui, cei plini de bunătate
Leagăn sublim de bucurii și stele
Zăream lumini iar dorurile mele
Erau anume parcă, așteptate...

Miraju-acestei lumi ne amețise
Cu gânduri împletite-n fir de aur
Comori de suflet, nesfârșit tezaur
Am așternut pe-o plapumă de vise.
.....................................................

Și-atunci când seara a venit tiptil
Am coborât agale printre astre
Și-n nesfârșirea zărilor albastre
Iubitu-ne-am cu suflet de copil..


26 ianuarie 2010