urs rătăcit prin otrăvite mlaștini
din pribegie caut să mă-ntorn
mă hăituiesc cu-amurgul dinspre paltini
răscolitoare sunete de corn...

cu trupul alb de ipsos, înstelată
Diana treci ca nestatornică iubirea
nu te înșeală ochiul fără pată!
în ochi de fiară-ți oglindesc venirea

stîrnit-ai para focului în facle
în urma tălpilor tu lași cuvinte
la răposați făgăduite racle
în sanctuare lespezi pe morminte

hipnotică privirea încordînd
din arcul tău de fildeș faci să zboare
ca o săgeată albă surîzînd
prin mine fecioreasca ta candoare!

incendiată blana-mi s-a scrumit
mireasma-i de rășină mai stăruie
spre tine mă arunc descumpănit
dar șovăielnic pasu-mi se năruie!

cu ochii-n cer înspre pămînt m-am scurs
în pieptu-mi au tăcut orice vîltori
ai săgetat sub blana cea de urs
o inimă cu hîde-ascunzători!

în pieptul rece ai îmbălsămat
cu iasomie grunzul de pămînt
iedera-ți verde a părului lăsat
peste durere-i acoperămînt...

cu sînul tău suspinul mi-l înăbuși
devin frumos în crudul așternut
cînd fruntea mi-o încoronezi cu lotuși
cu flori de bronz mă-mbrățișezi durut!

răscumpărat cu ale tale salbe
în somnul presărat cu bucurii
m-ai lepădat pe digurile albe
te preaînalți în beznele tîrzii...

urs rătăcit prin otrăvite mlaștini
fuior de lacrimi peste ierburi torn
tot mai aud în seara dintre paltini
nedeslușite sunete de corn...