poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3675 .



În largul trecutului
poezie [ ]
din Aripi de vis (1903)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Constant_Cantilli ]

2010-04-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



I

Spre Nord, în noaptea morței, să află-o mare-ntinsă
Ce este de lumină cerească neatinsă,
Iar veșnicu-ntuneric domnește jos și sus.
În lung și larg se luptă talazuri răzvrătite,
Nămeți de beznă, iaduri cu urlete cumplite,
În care stă la pândă semețul nesupus.

Și nu e pe-acea mare decât întunecime
Și groază-n înălțime, și groază-n adâncime...
Oriunde deznădejde și cerul nicăieri...
Peirea deopotrivă, în laturi și-nainte,
Limanul de scăpare, fantasmă care minte,
Iar mâine ca și astăzi, și astăzi ca și ieri.

Departe cât se poate de-a stelelor cântare,
Vâslașu-mpins de soartă când e pe-această mare.
Departe cât se poate de-al soarelui amor,
O simte cum în suflet repede-a ei năvală,
Ce-ntreagă îl coprinde cu unda ei fatală,
Și rozele speranțe se-ntunecă și mor.

Dar însuși al meu suflet a fost această mare.

II

Spre Sud, sub grozăvia arșițelor solare,
Se află a pustiei cumplită dezolare,
Acolo e domnia nisipurilor sterpi,
Acolo nu palpită răsuflet de răcoare,
Nici zâmbet de verdeață, nici lacrimi de izvoare,
Ci corbii sunt prigorii, iar florile sunt șerpi.

Acolo, până-n zare, e-ntregul șes, un sânge,
Ș-o flacără de ghienă din ceruri se răsfrânge,
Mereu te duci-nainte, și nu înaintezi,
Grăbești către năluca poetului, zadarnic,
Înduri din zori în noapte al foamei chin amarnic,
Și moartea-n orice clipă în fața ta o vezi.

Departe, cât se poate, de-a soartei dărnicie,
Drumețul când se afl împins spre-acea pustie,
Departe, cât se poate, de ce e omenesc,
O simte cum în suflet în largu-i se așează,
Și-n calea ce străbate doar corbii îl urmează
Spre visele deșarte ce-i râd și-l nălucesc.

Dar sufletul meu însuși a fost acea pustie.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!