Ne-a părăsit unul din uriașii actori ai filmului românesc.
Noroc prietene că ți-au publicat suita de catrene în străinătate, păcat că n-ai avut această șansă în țara ta . Mulțumește-te cu faptul că Agonia.net îmi permite postarea pentru a doua oară, prin grija d-lui Radu Herinean.

Contur sentimental de concitadin
Filip Tănase

Te-ai dus astăzi dintre vii
Și ai lăsat în urma ta,
Valuri mari de simpatii
Și-un gol imens în viața mea.

De-ar mai trăi azi Minulescu
Te-ar prinde-n pana lui de foc,
Dar ce să fac, eu nu-s maestru
Și n-am talentul lui, deloc.

Dar Jeane frate, nu te teme,
Că muza mea nu stă pe loc,
Þi-am scris ‘nainte în catrene
Dorindu-ți sănătate și noroc.

Epilog
Ca tine, nici o stea n-a strălucit
În farmec, har și demnitate.
Deși te-ai stins, tu n-ai murit
Ești pentru noi… eternitate

Lăsând amintiri despre el, păstrăm
amintiri despre noi.
Mihai Traistă

Viața neștiută a marelui Jean Constantin

ANIVERSAR 80(14August2007)
Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani a uriașului actor de comedie Jean Constantin.

Remember cu fața neștiută a artistului până la evadarea sa din anonimat.

Preludiu.
Zborul de la Techirghiol la Constanța

La Techirghiol nu a prea stat
Era nămolul, “lumea indecentă,”
El, aer de Constanța a prizat
C-o mină auster-preopinentă.

Paradisul mahalalelor constănțene.
Linia de centură)
Tăbăcărie, abator și km. cinci,
Trei mahalale cu șuți și bătăuși,
Cu șmecheri, pupeze și matracuci-
Fetițe cu tarif pe km. cinci.

Cu lupte de cocoși, în câțiva ani
A devenit preopinent până la cer,
Dădea mereu la geoale la golani,
Aici a devenit el, șef de cartier.

Și coana Mița, șefă de traftir,
L-a scos din vechiul handicap.
Când el l-a doborât și pe Izmir,
N-a mai văzut “țucal” pe cap.

“Centura” nu avea canalizare,
Era un peisaj foarte nasol
Și zoaiele luceau in soare,
Era mai rău ca-n Techirghiol.

Într-o primăvară postbelică.
Primii pași ai afirmării.

La început era temut,
Dar într-o zi, mai optimist,
Cu zece poante în debut
Un vameș, l-a făcut artist.

N-avea probleme de confort,
Avea umor, lumea îl știe,
Era atunci actor de port
Cu poante bune, pe vecie.

N-a fost o mobilă intactă
Dar nici n-avea proiecte mari,
Avea o foame disperată,
O foame cruntă de dolari.

L-a prins poliția călare
C-un geamantan de ciocolată,
Cu zece bancuri mai ușoare
L-au scos pe loc, basma curată.

Pe-atunci veneau în port turiștii
Și mulți actori din București,
Îl asaltau epigramiștii
Cu multe poante,șmecherești.

Iar Jean le învăța pe toate
Și le spunea fără perdea,
Se mai ferea de-aristocrate
Atât, cât el se pricepea.

Era delir pe malul mării,
Și toți actorii constănțeni
Erau în pragul disperării,
Ei reflectau ziua de ieri
(Și-aveau sindromul de șomeri).

Îl adorau în port hamalii,
Toți vameșii și marinarii,
Atâtea fete și muieri
Și bravii noștri pompieri.

Într-un moment de “șase- șase”
El cunoscu Teatrul Tănase,
Stroe , Vasilache, Călinescu
Dar nu era: Stela Popescu.

Primul epilog.
Nici nu trecuse primăvara,
Și-acel actor fără carnet
Fu cunoscut de toată țara,
Era o mare de talent.

Peisaje portuare.
Scoaterea din anonimat de către
marele Constantin Tănase.

Hamalii din același clan
I-au dat semnal, de”șase-șase,”
Să știe tânărul lor Jean,
Că vine marele Tănase.

Fetele de pe centură
Se abțin, nu mai injură,
Se poartă simandicoase
Că vine, maestrul Tănase.

Într-un timp apare-un nas
…….și-un popas….
Apoi Constantin Tănase
….într-un ceas…..

Maestrul relaxat în frac,
I-a spus discret lui Jean
C-un accent de moldovean:
....om te fac...

Jean cu freza ridicată
Consternat de-acest obol,
Mulțumindu-i îi arată,
Măreție de simbol!

De-atunci îi crescu prestanța,
Veneau turiștii în voiaj,
Era forfotă-n Constanța-
Un mare pelerinaj.

Jocul a făcut senzații,
Mimica scotea scântei,
Avea multe adorații
La soții de colonei.

Câinele ii simte jocul
Și se gudură agale,
C-a-nvățat și dobitocul,
Măreția dumisale.

Fetițele din abator
Făceau momente de sisif,
Dădeau grații tuturor,
Făceau amor fără tarif.

Altele cu sâni de pică,
Duceau sticlă după sticlă,
Și cinsteau o lume mică
Cu rachiu și secărică.

Toate babele din vale
Și cuminți, din văgăuni,
Îl întâmpinau agale,
Cu umile plecăciuni.

Baba Floarea cu mândrie
Se jura pe Dumnezeu,
Ea voia lumea să știe
Că Jean, e nepotul său.

Se lăuda și popa Nicu
Că atunci, în Techirghiol,
Când Jean era ăla micu’,
El i-ar fi tăiat buricu’.

Un puștan cu mucii-n freză
A emis o ipoteză,
Și o spunea orișicui,
Că Jean este unchiul lui.

Tuciurii-i fac proces
Și-l revendică pe Jean,
Aveau și ei un interes-
Interesul de…ciolan.

În priveliști portuare,
Șeful vămii optimist
Vrea să știe orișicare,
Că el l-a făcut artist.

N-a mai fost alt”șase-șase,”
Tănase s-a dus la cer
Și-a lăsat în loc, se știe,
Mare-actor de comedie.

În lumea asta abătută
Pe care toți bine o știm,
V-am spus partea neștiută
….a vieții….
Lui Jean Constantin.